Comunicarea Comisiei Europene (CE) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată sugestiv „Viitorul alimentației și al agriculturii” și adoptată la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția europeană o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) după anul 2020, cea mai importantă concluzie menționată în documentul strategic de orientare fiind creșterea ambiției ecologice a agriculturii, a anunțat Mihail Dumitru, director general adjunct al DG AGRI, într-un interviu acordat ediției online a Revistei Fermierului.

Discuția cu oficialul european a succedat prezentării explicite a Comunicării de către acesta, pe parcursul a aproape trei ore de dezbateri, în data de 7 decembrie 2017, la București, și la doar două zile de o documentare oficială a jurnaliștilor agrarieni care a avut loc la Bruxelles.

Complex în sine, documentul (în limba română) care se întinde pe 28 de pagini își propune confirmarea rolului esențial și importanța agriculturii în furnizarea de alimente și în protecția mediului, în consolidarea și în îmbunătățirea PAC printr-un amplu proces de reflecție, precum și simplificarea și flexibilizarea acesteia pentru a obține rezultate mai bune.

Comunicarea confirmă totodată realizările importante ale reformelor politicii europene în discuție, dar identifică și deficiențe care trebuie remediate, cele mai importante fiind aici performanțele ecologice ale agriculturii UE, precum și echitatea, respectiv nivelul de susținere și simplificarea PAC.

„Trebuie desprinse învățături din consultarea publică realizată în prima jumătate a anului 2017 pe tema «modernizării și simplificării PAC», care a confirmat un consens larg în privința faptului că instrumentele actuale ale PAC reușesc să abordeze numai într-o anumită măsură provocările actuale. Sunt incluse aici și provocările legate de mediu și climă, domenii în care majoritatea fermierilor și a altor părți interesate consideră că PAC ar trebui să facă mai mult. În același timp, excesul de birocrație a fost evidențiat ca un obstacol principal ce împiedică actuala politică să își atingă cu succes obiectivele”, se menționează în documentul strategic de orientare.

Carta albă privind viitorul Europei, prezentată de CE la 1 martie 2017, a provocat o dezbatere amplă despre viitorul blocului comunitar. Cu această ocazie, Uniunea (ca întreg), dar și statele sale membre să interacționeze mai bine cu cetățenii, să fie mai responsabile față de aceștia și să ducă la îndeplinire mai repede și mai bine angajamentele comune, cum este și cazul Pilonului european al drepturilor sociale.

„Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind Viitorul finanțelor UE stimulează această dezbatere, prin prezentarea de opțiuni și scenarii pentru orientarea viitoare a bugetului UE, incluzând, printre alte opțiuni, un grad de cofinanțare a PAC și implicațiile acestuia. După cum s-a reamintit în documentul de reflecție, bugetul UE ar trebui să continue să țină seama de tendințele actuale care vor modela UE în anii următori. Există și o serie de provocări noi, în privința cărora bugetul UE va trebui să facă mai mult decât face astăzi. În acest context, vor trebui analizate toate instrumentele existente, inclusiv PAC. Prezenta Comunicare nu anticipează așadar nici rezultatul acestei dezbateri, nici propunerile pentru următorul cadru financiar multianual (MFF).

Documentul de reflecție privind Viitorul finanțelor UE pledează pentru trecerea la noi modele de creștere durabilă, care să combine considerentele economice, sociale și de mediu printr-o abordare globală și integrată și un accent sporit pe furnizarea de bunuri publice.

Acesta este fondul pe care PAC trebuie să facă următorii pași în evoluția sa – modernizând și simplificând, și cooperând strâns cu alte politici ale UE, pentru a soluționa o serie largă de probleme urgente și pune în valoare tot ce au mai bun sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii, punând accent pe standarde superioare și pe rezultate efective, și pentru a-i sprijini pe fermieri în a anticipa provocările și evoluțiile viitoare importante și a face față acestora”, precizează cei care au întocmit documentul strategic de orientare.

Totodată, se mai arată în Comunicare, PAC trebuie să evolueze în diverse moduri și să aibă reacții mai prompte la provocările și oportunitățile care apar la nivelul UE, la nivel național, regional, local, precum și la nivelul fermei. Aceasta înseamnă inclusiv că politica europeană vizată trebuie să își eficientizeze guvernanța și să își îmbunătățească modul în care îndeplinește obiectivele UE, dar și să își reducă semnificativ birocrația și povara administrativă. Actualul sistem al PAC se bazează pe cerințe detaliate la nivelul UE și prevede controale stricte, penalități și criterii de audit.

„Aceste reguli sunt adesea foarte prescriptive, mergând până la nivelul fermei. În mediul extrem de diversificat care există în Uniune în privința agriculturii și a climei, nici abordările de tip descendent, nici cele de tip «soluție universală» nu sunt potrivite însă pentru obținerea rezultatelor dorite și a valorii adăugate a UE”, afirmă autorii Comunicării.

În modelul de implementare pe care îl va presupune viitoarea PAC, UE ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite. Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și la schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de obiective de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD).

„Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei. În același timp, statele membre ar fi responsabile de monitorizare și furnizarea unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la descărcarea de gestiune”, se mai menționează în Comunicare.

Un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte. Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și optimiza contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE.

„Menținând structurile actuale de guvernanță – care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică – statele membre ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile)”, explică cei care au redactat Comunicarea. „Pentru a spori valoarea adăugată a UE și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de implementare va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea optimizării contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință”.

Procesul de planificare ar trebui și el simplificat, pentru a se situa în mod clar sub nivelurile de complexitate actuale existente în programarea în domeniul dezvoltării rurale.

„Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare”, detaliază autorii. „Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze, mai întâi de toate, pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici”.

În conformitate cu logica abordării Comisiei „buget axat pe rezultate”, un viitor sistem de implementare ar trebui, așadar, să fie axat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea, oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea poverii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile de costuri simplificate și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei poveri, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

Un alt rol esențial al Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și descărcare de gestiune. În acest scop, procesul ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe.

Cum Comunicarea este un document premergător unui act legislativ complex, cu finalitate în 2018, am decis să discutăm pe seama celor menționate mai sus cu oficialul european. Explicațiile sale sunt pertinente.

Promitem că vom reveni și cu alte detalii în lunile următoare.

Revista Fermierului: Domnule Dumitru, să discutăm puțin despre preambulul selectat special de noi din Comunicare. Până la urmă, ce reprezintă documentul? Care îi sunt direcțiile principale?

Mihail Dumitru: Această comunicare adoptată de Comisia Europeană (CE) la data de 29 noiembrie 2017 reprezintă direcția pe care instituția o indică pentru viitorul Politicii Agricole Comune (PAC), după anul 2020. Există acolo foarte clar menționat în ce direcție vrem să ne îndreptăm în ceea ce privește politica mai sus menționată, și anume: în primul și în primul rând, se dorește o creștere a ambiției ecologice a agriculturii. Acest sector trebuie să contribuie mai bine la provocările generale legate de mediu și de climă, pentru că, pe de-o parte, este afectat și, pe de altă parte, are potențial de a contribui și de a ameliora situația.

Un alt element foarte important al acestei Comunicări este aspectul de distribuție a resurselor bugetare către beneficiarii PAC. Se dorește o distribuție mai echitabilă, o împărțire a acestor subvenții într-un mod care să reflecte mai bine situația agriculturii din statele membre, reducerea decalajelor, precum și nivele de susținere care să corespundă cu situația specifică a fermierilor. Și asta pentru că, spre exemplu, PAC reprezintă un element foarte important privind stabilitatea veniturilor fermierilor. Partea de plăți directe care se acordă fermierilor contribuie substanțial la menținerea nivelului veniturilor fermierilor, iar aceste venituri sunt încă departe de nivelul mediu al salariilor din restul economiei.

R.F.: În cadrul prezentării Comunicării, ați vorbit despre acele date potrivit cărora doar fermele mici și fermele foarte mari primesc cei mai mulți bani din subvenții, pe când zona de ferme de familie este cea mai puțin finanțată. Situația este valabilă în mod evident și pentru România. Greșim?

M.D.: Situația diferă foarte mult de la o țară la alta. Spre exemplu, în România, în zona fermelor de mijloc, aceasta este foarte puțin reprezentată. În acest caz, sunt foarte multe ferme mici care primesc sume relativ scăzute și sunt fermele foarte mari care primesc majoritatea subvențiilor plătite. Există o nevoie reală de a distribui mai echitabil aceste subvenții.

R.F.: Să continuăm cu viziunile noii Comunicări.

M.D.: O altă direcție foarte importantă, indicată foarte clar în această Comunicare, este rolul inovării și al cercetării pentru viitorul agriculturii europene. Agricultura europeană se confruntă cu provocări majore. Acestea pot fi rezolvate dacă folosim mai multe cunoștințe, mai multă cercetare și le transformăm în soluții practice pentru fermieri. Vorbim de dezvoltarea fermelor inteligente, a exploatațiilor de precizie, a fermelor care se bazează pe revoluția tehnologică, pe revoluția digitală. Există toate aceste cuceriri ale științei pe care vrem să le integrăm și să stimulăm fermierii să folosească mult mai mult inovarea și știința pentru a găsi soluții practice pentru problemele lor.

R.F.: Știu că, în acest context, la Bruxelles există discuția foarte clară cu privire la impactul finanțării prin PAC și prin Orizont a 2020 a acelor grupuri operaționale și integrarea informațiilor obținute în proiecte mult mai mari și mai complexe, care se întind pe mai mulți ani.

M.D.: Așa este. În această perioadă 2014-2020, am introdus ca instrument în PAC – grupurile operaționale (GO), în cadrul Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI). Aceștia sunt actorii-cheie pentru a promova inovarea în agricultură. Asta înseamnă că mai mulți actori implicând cercetarea, consultanța, fermierii, mediul de afaceri, intermediarii financiari, guvernele chiar trebuie să lucreze și să găsească soluții practice problemelor fermierilor. Noi ne-am propus, la nivelul Uniunii Europene, iar statele membre au programat foarte bine acest PEI-AGRI. Avem o țintă de 3.200 de grupuri operaționale care ar trebui să funcționeze și să producă rezultate până la sfârșitul acestei perioade.

R.F.: Știm că Franța și Germania sunt pe primele locuri cu cele mai multe GO-uri.

M.D.: Așa este. În Franța, spre exemplu, în prezent, există 400 de grupuri operaționale la nivel european care deja funcționează și implementează proiecte de inovare.

R.F.: Unde se află România în tot acest demers?

M.D.: România a avansat în acest proces, în sensul că a început să identifice, să selecționeze grupuri operaționale, dar încă are o cale lungă să dezvolte proiectele, să le finanțeze și le ducă la bun-sfârșit.

R.F.: Este Măsura 16.4 din PNDR 2020 o soluție în acest sens?

M.D.: Da, Măsura 16.4 este o soluție pe care noi o considerăm foarte bună pentru inovare în agricultură și pe care vrem să o folosim foarte eficient în această perioadă și, de asemenea, considerăm că PEI-AGRI trebuie să continue să folosească aceleași metode și pentru viitor. Și asta, pentru că sunt niște metode care au început deja să fie familiare, să fie cunoscute de către actorii respectivi și suntem foarte interesați să vedem în această perioadă că vom obține rezultate, ca să putem continua această abordare.

R.F.: Tot la Bruxelles, este contestat discret (dar este, inclusiv de Curtea Europeană de Conturi) acest concept de înverzire și se caută forme similare pentru a-l înlocui. Care sunt acestea?

M.D.: Aș zice că arhitectura ecologică a PAC a devenit foarte complexă în această perioadă, nu în ultimul rând prin adăugarea elementului de înverzire care oferă anumite avantaje pentru protecția mediului și pentru acțiuni climatice, dar care este foarte dificil de gestionat. Acum, în Politica Agricolă Comună, avem un sistem, o arhitectură care are trei nivele: sistemul de eco-condiționalitate, sistemul de înverzire (cu o serie întreagă de măsuri) și sistemul de plăți de agromediu din cadrul dezvoltării rurale. Trebuie să avem grijă ca aceste măsuri care sunt îndeplinite în fiecare nivel să nu se suprapună, cât și să nu avem o situație de dublă finanțare, iar acest lucru este foarte dificil din punct de vedere administrativ, de gestionat.

De aceea, ne propunem să redefinim această arhitectură, să le grupăm pe toate într-un bloc de eco-condiționalități pe care fermierii și beneficiarii PAC-ului ar trebui să le îndeplinească, însă, în același timp, să producă mai multe rezultate și mai multe beneficii pentru mediu și pentru acțiunile climatice.

R.F.: Pentru că tot am vorbit de plăți, și insist cu întrebarea pe care o am pentru că, de asemenea, la Bruxelles se discută foarte mult, pe lângă plafonare, și de acea stabilire a unor obiective de țară, unele care fie convergente cu ideile de la Bruxelles. Și s-a vorbit în acest context de o posibilă sistare a plăților, dacă în urma unei analize ex-ante s-au stabilit aceste obiective, iar țara nu reușește să le atingă. Există în discuție acest risc al unor eventuale sistări de plăți? Dacă se va decide să se meargă pe această direcție...

M.D.: În modelul de punere în aplicare a noii PAC, ne bazăm foarte mult pe obținerea de rezultate. Obținerea de rezultate va fi comensurată printr-un sistem de indicatori. Bineînțeles, statele membre se vor angaja prin programele lor, prin planurile lor privind PAC, să obțină, să îndeplinească anumite ținte stabilite în aceste planuri. Suntem încă în faza exploratorie, de văzut ce se întâmplă dacă statul membru nu va atinge țintele respective.

Există mai multe abordări posibile. Nu ne-am stabilit încă asupra unuia dintre ele. Există abordarea în care, spre exemplu, se poate crea o rezervă de performanță, iar în cazul în care țintele nu sunt îndeplinite, această rezervă nu este folosită, nu este eliberată statului membru, similar cu perioada actuală.

Există o altă posibilitate în care statele membre care vor avea rezultate foarte bune vor fi stimulate prin primirea unor resurse suplimentare, dar acestea toate sunt opțiuni de lucru care urmează să fie dezvoltate și propuse într-o sesiunelegislativă viitoare.

R.F.: Ce n-am văzut din partea partenerilor de discuții, astăzi, a fost acel concept de „smart village”, acele sate inteligente unde tinerii sunt atrași, unde tinerii au acces la internet de mare viteză. La conferința dumneavoastră de la la București, ați vorbit de agricultură, zootehnie, alimentație, dar nimic despre reîntinerirea generațională.

M.D.: Conceptul de „smart village” – sat inteligent – este un concept pe care noi îl dezvoltăm acum la Bruxelles, lucrăm împreună cu alți colegi din alte servicii din Comisie. În principiu, el se bazează pe ideea folosirii într-o mult mai mare măsură a posibilităților existente în fiecare sat și pe aplicarea tehnologiei și a revoluției tehnologice, în special a revoluției digitale.

Spre exemplu, aceste „smart villages” se vor baza pe folosirea revoluției digitale, folosirea internetului, dezvoltarea e-services, pe folosirea resurselor locale, într-un mod inteligent, pentru crearea locurilor de muncă, pentru dezvoltarea serviciilor comunitare, pentru problemele de mediu. N-are o conotație tehnologică, adică să se bazeze exclusiv pe folosirea revoluției digitale, ci este un element principal, iar alte elemente vor fi folosite ca să pună în valoare toate oportunitățile pe care un sat le are și le poate dezvolta.

R.F.: Acum, la sfârșit de an, v-aș ruga să le transmiteți un mesaj celor care ne urmăresc zi de zi, în contextul acestei Comunicări, poate să fie atenți la ceea ce înseamnă această comunicare, la informațiile care vin și, bineînțeles, un gând bun de sărbători.

M.D.: Bineînțeles, eu doresc și îi invit pe toți actorii care sunt interesați în viitorul PAC, în viitorul agriculturii europene și în viitorul economiei rurale europene să urmărească foarte atent dezvoltarea acestei abordări din Comunicare și să vină cu propunerile și observațiile lor, pentru că acesta este un document strategic de orientare, care va avea o foarte mare importanță în stabilirea viitoarei propuneri concrete legislative a următoarei PAC.

Activitatea noastră se va intensifica din acest moment și va trebui ca de aici și până în mai 2018 să avem o propunere legislativă cu toate detaliile PAC. Este foarte important ca partenerii noștri din toate categoriile – fermieri, reprezentanții societății civile, cetățeni, consumatori, să-și spună cuvântul pe aceste propuneri.

Fiind la sfârșit de an, doresc să urez tuturor cititorilor Revistei Fermierului cele mai bune gânduri, sănătate, numai bine, să-și păstreze optimismul și să discutăm anul viitor pe elemente concrete ale Politicii Agricole Comune.