Nicolae Ștefan, AGROSTAR: Negociem cu PSD și cu PNL pentru un acord. Vrem să vedem ce putem face pentru modificarea Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic
Șeful AGROSTAR, Nicolae Ștefan, a recunoscut în exclusivitate pentru Revista Fermierului că negociază atât cu parlamentari PSD, cât și cu omologi de-ai lor din PNL în vederea convingerii acestora (fie a unei singure facțiuni, fie a amândurora) să modifice Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic, act normativ care aduce atingere gravă bunăstării oierilor români.
Negocierile AGROSTAR cu principalele partide politice vor avea loc în perioada următoare, în condițiile în care actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, pare a susține demersul legislativ de schimbare a legii cu pricina. Ștefan recunoaște însă că și-ar dori în plus ca atât PSD, cât și PNL să achieseze la dorința de modificare a actului normativ buclucaș, chiar dacă mulți dintre membrii Comisiilor de Agricultură din Parlament sunt printre altele și... vânători. Șeful AGROSTAR se teme însă de un posibil refuz al partidelor, situație care, în accepțiunea sa, ar fi „gravă” pentru oieri.
Dacă lucrurile vor ieși rău pentru crescătorii de oi, Nicolae Ștefan spune că singura soluție este de continuare a protestelor și după Sărbătorile de iarnă.
„Noi primul pas l-am făcut. Am avut o primă discuție cu ministrul Agriculturii (n.r. - Achim Irimescu), iar cu acesta am făcut un parteneriat pe zona aceasta, să ne susținem reciproc. El va face modificări la lege, astfel încât să găsim o soluție să suspendăm cumva aplicarea sa pe perioada de iarnă, să nu-i mai blocheze pe oameni cu oile, să-i lase până-n primăvară și, paralel cu acest demers, să schimbăm actul normativ. Marți (n.r. - 15 decembrie 2015) vom cere o discuție la Comisia pentru Agricultură. Și eu am discuții paralele și cu grupul PSD, și cu grupul PNL, să văd care este mai sincer și care vrea să preia din timona demersului modificării acestei legi.
Eu știu însă că va fi măcel. I-am spus și lui Nea' Marcel (n.r. - Marcel Andrei, vicepreședinte AGROSTAR și lider al oierilor): «Pe 15 o faci, dar va trebui și în ianuarie!». Acțiunea asta pe care o facem acum, semnalul acesta pe care îl dăm - și am înțeles că vor veni în București undeva la 2.000 – 3.000 de ciobani din țară - ăsta va trebui cumva să continue și după Sărbători. Vor spune cei cărora ne adresăm cu protestele că am urlat, am țipat, dar degeaba; ne va trece. Eu m-am asigurat deja de sprijinul Ministerului, facem acțiunea aceasta, suntem în negocieri și cu grupurile astea (să vedem care din ei sunt dispuși să preia modificările) astfel încât să semnăm un acord fie cu PSD, fie cu PNL, fie cu ambele. În cazul nedorit în care nu semnăm cu niciunul, atunci va fi foarte grav pentru noi. Încercăm să vedem ce putem face. Important este că ne susține Ministerul. Dacă MADR, Guvernul susțin modificarea legii, pentru oamenii noștri este o bilă albă”, a afirmat președintele AGROSTAR.
Că este aproape de oieri, cel puțin verbal (deocamdată), Achim Irimescu dă dovadă prin declarațiile sale.
„Eu le-am dat dreptate în mare parte. Faptul că s-a limitat numărul de câini, faptul că nu-i lasă să pășuneze ridică mari probleme oierilor. Ministerul poate veni cu amendamente la actul normativ, dar pentru asta, sigur, avem nevoie a fermierii să vină la noi, iar noi să mergem pe circuit”, a spus ministrul Agriculturii, chiar dacă cu jumătate de gură a recunoscut totodată că nu este fanul protestelor: „Dacă asta este singura cale (n.r. - protestele oierilor), asta este. Eu le-am spus însă - dacă noi inițiem procedura pentru amendarea legii, n-au de ce să mai demonstreze. Îi așteptăm să vină la discuții”.
Crescătorii de oi nu mai au răbdare (și încredere deopotrivă) și se plâng însă că deja au început să primească amenzi de la reprezentanți ai Gărzii Naționale de Mediu pentru „distrugerea faunei” ca urmare a tranzitării terenurilor agricole, motiv pentru care au și organizat acest protest de amploare. Și asta pe lângă abuzurile vânătorilor (câini împușcați etc., acțiuni semnalate de oieri încă din primăvară).
În opinia lui Nicolae Ștefan, acest protest ar fi trebuit să aibă loc imediat după aprobarea actului normativ, însă oierii din AGROSTAR au fost reticenți.
„Ca vânătorii să intre pe terenul oierilor și să le împuște animalele, să n-ai dreptul decât la nu știu câți câini, să nu poți pe această perioadă de iarnă să-ți muți oile, să le pășunezi; cineva le-a dat crescătorilor de oi niște interdicții foarte urâte. Mai nou, se pare că există o circulară în teritoriu la Garda Națională de Mediu (GNM), bază pentru a-i amenda pe capete pe oieri pentru că «distrug fauna». Pe proprietatea mea eu n-am voie să pasc oile? E o nebunie!”, a spus Nicolae Ștefan.
„Eu tot i-am dus pe colegii mei pe la comisiile parlamentare. La Comisia de Mediu nu m-am băgat pentru că eu l-am rugat ieri pe Achim să facem o discuție patronată de Agricultură și cu reprezentanții Mediului, și cu noi. Vrem să facem o comisie interministerială, să-i atragem pe cei de la Mediu și să-i determinăm să cedeze din nebunia aceea pe care au scris-o acolo. Ieri (n.r. - 10 decembrie a.c.) am avut marea întâlnire cu Achim (n.r. - Irimescu) la ora 14. El susține în totalitate schimarea legii, dar din păcate cred că au fost interese mari prin Parlament. Au amețit-o, au zăpăcit-o (n.r. - Legea vânătorii). Cred că vânătorii ăștia au acolo o putere de lobby mai mare decât au membrii AGROSTAR. Ai noștri (n.r. - Sindicatul Crescătorilor de Ovine prin Marcel Andrei, vicepreședinte Agrostar), din păcate, nu m-au ascultat. Eu în momentul în care am văzut că totuși iese legea, le-am zis că neapărat trebuie să schimbăm strategia și să trecem la acțiuni de presiune pentru că actul normativ avea să treacă până la urmă de Legislativ. Așa s-a și întâmplat. Eu i-am spus lui Marcel Andrei că nu este în regulă, că legea va fi pusă în aplicare și că se va trezi la iarnă că va veni și va plânge. Acum, când au început cu amenzile și au început cei de la Garda Națională de Mediu (GNM) să-și ia atribuțiunile în serios, gata s-a declanșat apocalipsa”.
Oierii, din nou în stradă. Cine. De ce. Unde.
Federația Națională a Sindicatelor din Agricultură, Alimentație, Tutun, Domenii și Servicii Conexe AGROSTAR protestează marți, 15 Decembrie, 2015, în fața Parlamentului (intrarea Izvor), începând cu ora 12.00, față de prevederile din Legea vânătorii, care încalcă grav dreptul la proprietate, interzic înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetice și limitează numărul de câini pe care crescătorul de animale îl poate deține.
„Legea 407/2006 a suferit, în decursul timpului, nenumărate modificări, dar odată cu modificările aduse în anul 2015 apare o noutate, și anume aceea că «pe terenul proprietate crescătorul de animale nu mai poate pășuna». Concret, articolul 23 din Legea 149/2015 dispune: «(1) În scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, se interzic: ...c) păşunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie şi 24 aprilie», a precizat secretarul general al AGROSTAR, Horațiu Raicu, într-un comunicat de presă.
Practic, se menționează în document, legiuitorul nu face altceva decât să încalce flagrant dreptul de proprietate statuat de art. 44 din Constituția României. Practic, agricultorilor care cresc animale „li se suspendă dreptul de proprietate”. Prin acest act normativ, legiuitorul uită atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia.
„Totodată lit.e a aceluiași articol dispune: «e) înfiinţarea, întreţinerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecţiei faunei de interes cinegetic;», faună pe care legiuitorul a avut grijă să o definească, potrivit lit.m), art.1 din Legea 407/20016 - «(...) faună de interes cinegetic - totalitatea exemplarelor din populaţiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, existente pe teritoriul României;», explică Horațiu Raicu.
Mai pe înțelesul tuturor, dacă există doi iepuri sălbatici în cultură, nu mai poți face nimic.
Nu în ultimul rând, legiuitorul s-a îngrijit și de numărul de câini care pot păzi turma, limitând numărul acestora.
Este total anormal ca într-un an în care agricultura a fost lovită crunt de secetă, se arată în comunicat, pentru care nici până în acest moment nu s-au acordat despăgubiri, să promovăm un astfel de act normativ, care nu face altceva decât să mai pună o povară în plus pe umerii agricultorilor și așa decapitalizați. În loc să facem politici agricole durabile, venim cu tot felul de acte normative în măsură să pună piedici.
O altă „bubă” în capul oierilor a apărut tot ca urmare a modificării Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic. Aceiași parlamentari români au stabilit că, la şes, ciobanii pot avea la stână doar un câine. La deal sunt permişi doi, iar turmele de la munte pot fi păzite de cel mult trei câini. Cine o încalcă, riscă amenzi de până la 1.500 de lei. Crescătorii de oi sunt revoltaţi şi spun că nu pot păzi sute de ovine cu doar trei câini, aşa cum cred parlamentarii.
Completarea Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic a fost făcută după ce vânătorii au reclamat că animalele folosite pentru paza turmelor omoară iepuri şi căprioare. Soluţia găsită a fost limitarea, prin lege, a numărului de câini pe care ciobanii au voie să-i crească. Cei de la şes au dreptul la un singur animal.
Datele AGROSTAR relevă că țara noastră deține circa opt milioane de ovine și oieri, undeva la 300.000-400.000. (Ionel Văduva)
Cu hârtie de la ANI (din 2013), noul secretar de stat MADR și-a preluat portofoliul: „Vrem să reducem birocrația, cantitatea de hârtii, dacă ele își probează inutilitatea și irelevanța în raport cu cerințele PNDR”
Sorin Radu, noul secretar de stat care are în subordine cele două agenții de plăți (AFIR și APIA) - entități care pompează bani grei în sectorul agroalimentar românesc – a acceptat să vorbească cu presa de specialitate despre strategia pe care domnia sa o va avea în ceea ce privește diminuarea birocrației atunci când vine vorba accesarea fondurilor FEADR.
În acest context, potrivit spuselor sale, în perioada următoare, el plănuiește să declanșeze o serie de consultări cu factorii implicați în tot ceea ce înseamnă procesul complex al accesării fondurilor pentru dezvoltare rurală, respectiv al implementării proiectelor aferente, „la toate nivelurile”. Radu îi vizează însă în primă instanță pe potențialii beneficiarii de fonduri FEADR, cei care se lovesc frecvent de problemele generate de birocrație.
„Mă refer și vizez cu precădere beneficiarii programelor de finanțare. Ei sunt cei care se izbesc de aspectele, de problemele birocratice. În măsura în care ele există în diferitele etape ale implementării unui proiect, ei sunt cei care pot oferi un feedback real, obiectiv, în ceea ce privește redundanțele, cerințele care poate sunt inutile, sunt împovărătoare în întreg parcursul unui proiect”, a declarat pentru Revista Fermierului, Sorin Radu. „Acolo unde va fi posibil, vrem să reducem birocrația, să reducem cantitatea de hârtii, de avize, de adeverințe, dacă ele își probează inutilitatea și irelevanța în raport cu cerințele programului”.
Mai mult, domnia sa a acceptat să ne trimită spre publicare în EXCLUSIVITATE nota transmisă de Agenția Națională de Integritate (ANI) prin care se confirmă clasarea lucrării nr. 40396/A/II/17.09.2013 care îl viza direct, documentul cu numărul 30496/G/II/09.07.2013 fiind disponibil aici.
Exact cu trei ani în urmă, cei de la Ziarul Puterea dezvăluiau că oficialul (pe atunci) al APDRP 6 Satu Mare, Sorin Radu, era suspectat de către Agenţia Naţională de Integritate (ANI) de conflict de interese şi de stare de incompatibilitate.
Motivul pentru care inspectorii de integritate efectuau verificări pe numele lui Sorin Radu era că acesta ar fi „uitat” să declare averea pe care o deţinea în realitate. Mai mult decât atât, titra cotidianul bucureștean, un tânăr afacerist, apropiat al actualului secretar de stat Sorin Radu, ar fi derulat contracte de consultanţă cu fonduri gestionate de oficialul guvernamental, „cu încălcarea prevederilor legale”.
În practic primul său interviu acordat presei în calitate de secretar de stat, Sorin Radu explică: „A existat o anchetă a ANI în baza unei sesizări despre care nu am foarte multe informații/cunoștințe. Mi s-au imputat așa-zise inadvertențe în declarația de avere. Erau suspiciuni cum că aș fi desfășurat anumite tranzacții dubioase și aș fi avut, bineînțeles, și venituri necuvenite. Este absolut neadevărat. Ancheta ANI s-a desfășurat, iar ea s-a soldat cu un verdict favorabil în ceea ce mă privește. Nu s-a confirmat absolut nimic din toate acele chestiuni sesizate. Sunt în posesia adresei oficiale a ANI care certifică ceea ce afirm acum. Nu am niciun fel de frământare și îndrăznesc să spun că am avut o conduită normală în exercitarea atribuțiunilor de serviciu”.
Alături de avizul departamentului juridic al Ministerului Agriculturii, și avizul ANI este cerut mai nou de actualul ministru al Agriculturii, Achim Irimescu, tuturor subalternilor cu funcții importante din sistem. Așa cum am menționat anterior, Sorin Radu deține un astfel de document, următorul pe lista lui Irimescu la control fiind chiar Szakál András Zsolt. Și asupra domniei sale planează anumite suspiciuni de pe vremea când deținea funcția de director executiv al GAL Progressio.
Birocrația nu a fost însă singurul subiect abordat. Vă spunem doar atât: Sorin Radu a abordat inclusiv zona plăților pe bunăstare animală și pe agromediu...
Lectură plăcută.
Revista Fermierului: Ce ați discutat cu subalternii dumneavoastră în prima ședință pe care ați avut-o cu aceștia la sediul MADR?
Sorin Radu: Joi (n.r. - 3 decembrie 2015) am avut primele discuții cu conducerile celor două agenții de plăți (n.r. - AFIR și APIA). Acestea s-au axat în principal pe problematica plăților care constituiau un obiectiv pentru acest final de an. Au mai rămas totuși câteva chestiuni de lămurit în privința cuantumului pe care vom reuși să-l plătim, în limita angajamentelor care s-au luat.
R.F.: Despre ce sume vorbim și care sunt direcțiile către care vor pleca acești bani?
S.R.: Totalizând cifrele la cele două agenții, vorbim de o sumă de aproximativ 400 de milioane de euro. Practic, acești bani se împart în trei categorii. În primă instanță, nu mai puțin de 250 de milioane euro ar urma să revină AFIR pentru plăți în acest an (sume alocate în contul proiectelor pe investiții, avansuri la proiectele pe Măsurile 125 și 322, o parte pe programarea anterioară și o sumă de circa 100 de milioane de euro aferente unor proiecte care vor intra pe tranziție). Pe zona APIA sunt și aici sume cu certitudine care vor fi plătite undeva în cuantum de 67 de milioane de euro pe măsura de bunăstare.
R.F.: Dar pe zona de agromediu? La ce cuantum al plăților să ne așteptăm și când vor intra banii în conturile fermierilor?
S.R.: Pe zona de agromediu este o discuție mai complicată. Avem din nefericire constrângeri în continuare cu aplicația informatică în care se lucrează la APIA. Nu avem în momentul de față o certitudine în privința faptului că vom reuși să efectuăm aceste plăți.
R.F.: Opinia publică a monitorizat cu atenție acele mișcări la nivelul conducerii APIA și AFIR din ultima vreme. Cine este până la urmă noul șef la APIA?
S.R.: În momentul de față, director general interimar la APIA - și l-am și avut și pe el partener de discuție astăzi (n.r. - 3 decembrie 2015) la analiza pe care am efectuat-o - este domnul Mihail Spătărelu Puțintei. Mai departe de acest lucru, sigur, rămâne să fie luată o decizie pe marginea formulei în care va funcționa conducerea APIA în perioada următoare (vorbim de o perspectivă mai îndelungată). Mihail Spătărelu Puțintei este la conducere în momentul de față și sunt convins că ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, va informa opinia publică imediat ce se vor produce orice fel de alte schimbări la nivelul managementului APIA.
R.F.: În ceea ce privește șefia AFIR, Szakál András Zsolt este confirmat pe poziția de director general? Există ordinul semnat de ministrul Irimescu?
S.R.: Dânsul (n.r. - Szakál András Zsolt) are decizia de numire pe această funcție de director general interimar începând cu data de 2 decembrie. Și dânsul a participat astăzi (n.r. - joi, 3 decembrie 2015) la toate discuțiile despre care făceam vorbire. Este în exercițiu în acest moment.
R.F.: Care sunt prioritățile domniei sale? Presupun că șeful AFIR v-a prezentat obiectivele de urmat în perioada următoare...
S.R.: Venind și eu din sistem, sunt familiarizat în mare măsură cu toate activitățile și obiectivele din agenda AFIR. Prioritatea zero în momentul de față (în ceea ce privește această agenție) este reprezentată de efectuarea plăților în cuantumul în care s-au luat angajamentele, mai exact acele circa 250 de milioane de euro.
Pregătim și discutăm și despre noile sesiuni de depuneri de proiecte pentru fonduri FEADR începând cu 2016, pe măsurile aferente noilor programe de finanțare. Avem în vedere măsuri de eficientizare a managementului la toate toate nivelurile în cadrul AFIR.
R.F.: Dar cu birocrația cum vă veți lupta?
S.R.: Accesul dificil la cofinanțare nu este cauzat neapărat de o birocrație care rezultă din cerințele programului de finanțare. Este un cadru mai riguros, mai rigid, în care s-au desfășurat și instituțiile financiar-bancare. Poate că asta ar fi o problemă sau o categorie de probleme. Mai departe, în privința birocrației, pot să vă spun ce am eu în intenție: în perioada imediat următoare vom declanșa o serie de consultări cu factori implicați în tot acest proces al accesării, al implementării proiectelor, programelor de finanțare, la toate nivelurile. Mă refer și vizez în principal, cu precădere, beneficiarii programelor de finanțare. Ei sunt cei care se izbesc de aspectele, de problemele birocratice. În măsura în care ele există în diferitele etape ale implementării unui proiect, ei sunt cei care pot oferi un feedback real, obiectiv, în ceea ce privește redundanțele, cerințele care poate sunt inutile, sunt împovărătoare în acest parcurs al unui proiect.
R.F.: Dacă ar fi să ne uităm puțin în urmă, care credeți că ar fi punctele forte și punctele slabe ale centrului centrului regional AFIR 6 Satu Mare pe care l-ați condus până mai zilele trecute? Cu ce vă lăudați din punct de vedere al absorbției fondurilor de investiții pentru agricultură și ce ar mai fi trebuit să îmbunătățiți?
S.R.: Îndrăznesc să spun că ne lăudăm cu o echipă care și-a probat profesionalismul și calitățile în aceste perioade dificile pe care le-am traversat, ținând cont de faptul că ne-am confruntat cu un volum imens de activități. La fel ca și ceilalți colegi de-ai noștri din toate structurile teritoriale ale agenției, ne putem declara mulțumiți și dacă discutăm de portofoliul de contracte și valorile acestora pe care le-am gestionat la nivelul centrului regional 6, regiunea Nord-Vest, sigur, întotdeauna este loc de mai bine.
În altă ordine de idei, îndrăzesc să vorbesc și despre ceea ce ar fi de îmbunătățit în regiunea Nord-Vest (în egală măsură trebuie avute în vedere în acest context ambele agenții de plăți): vrem să oferim în continuare o deschidere cât mai mare către beneficiarii programelor, ai subvențiilor, astfel încât aceștia să aibă acces în primul rând la informație. De asemenea, așa cum am mai menționat de altfel, acolo unde va fi posibil, vrem să reducem birocrația, să reducem cantitatea de hârtii, de avize, de adeverințe, dacă ele își probează inutilitatea și irelevanța în raport cu cerințele programului.
R.F.: S-a tot vehiculat în presă acea problemă cu o plângere înaintată ANI pe numele dumneavoastră. Presa centrală, cât și cea de specialitate a „mestecat” ceva vreme subiectul. Care este realitatea? Știm că ANI a clasat cazul dumneavoastră...
S.R.: A existat o anchetă a ANI în baza unei sesizări despre care nu am foarte multe informații/cunoștințe. Mi s-au imputat așa-zise inadvertențe în declarația de avere. Erau suspiciuni cum că aș fi desfășurat anumite tranzacții dubioase și aș fi avut, bineînțeles, și venituri necuvenite. Este absolut neadevărat. Ancheta ANI s-a desfășurat, iar ea s-a soldat cu un verdict favorabil în ceea ce mă privește. Nu s-a confirmat absolut nimic din toate acele chestiuni sesizate. Sunt în posesia adresei oficiale a ANI care certifică ceea ce afirm acum. Nu am niciun fel de frământare și îndrăznesc să spun că am avut o conduită normală în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Studiu GfK: Banii care puteau fi economisiți din scăderea TVA la alimente s-au întors tot în piața de bunuri de larg consum
Cel mai nou studiu „Panel de Gospodării” al GfK România relevă că, din suma totală pe care românii ar fi putut să o economisească în urma unor prețuri mai mici la produse alimentare și la băuturi non-alcoolice generată de diminuarea TVA la alimente și băuturi non-alcoolice, 76% a fost reintrodusă în circuitul cumpărăturilor de larg consum.
„Mai mult de jumătate din această sumă a fost direcționată către produsele alimentare și băuturile non alcoolice. Alte 17 procente au mers către zona produselor ne-alimentare – produse de îngrijire personală și de îngrijire a casei, în timp ce restul sumei a rămas în buzunarul românilor, fie pentru alte cheltuieli, fie pentru economisire”, se precizează în studiul GfK. „Comportamentul de cumpărare a suferit totuși modificări față de momentul prim al impactului scăderii prețurilor. La început, deși tot aproximativ 70% reveneau în FMCG, proporția dintre produsele alimentare și cele ne-alimentare a fost aproximativ egală (iunie – iulie 2015)”.
Studiul GfK mai remarcă faptul că, în special pentru produsele de îngrijirea personală, tendința a fost de a cumpăra produse dintr-un segment de preț superior. Între timp, acest fenomen s-a diminuat, banii revenind în cea mai mare parte către bunurile alimentare.
Studiul are la bază date din Panelul de Gospodării GfK România, fiind analizate 3.000 gospodării, reprezentative la nivel național.
Conform datelor INSSE agregate de GfK, diminuarea TVA la produse alimentare și la băuturi non-alcoolice aplicată în iunie anul acesta s-a tradus într-o inflație negativă medie a prețurilor de -6.8% în perioada iunie - septembrie 2015.
Prezentă pe piaţa locală din 1992, GfK România este, de peste 12 ani, institutul numărul 1 de cercetare de piaţă, cu o cifră de afaceri de 16,2 milioane euro în 2014. Activităţile GfK România sunt structurate în două sectoare, Consumer Choices şi Consumer Experiences.
GfK reprezintă sursa de încredere care oferă informaţii relevante despre piaţă şi despre consumatori şi care ajută companiile să ia decizii inteligente. Peste 13,000 de experţi în cercetarea de piaţă îmbină pasiunea lor cu cei 80 de ani de experienţă GfK în ştiinţa datelor. Aceasta permite GfK să ofere insight-uri globale importante, îmbinate cu expertiza locală, în peste 100 de ţări. Prin utilizarea unor tehnologii inovatoare şi abilitatea de a lucra cu cifrele, GfK transformă datele din studii în insight-uri acţionabile, care să permită clienţilor săi să-şi îmbunătăţească avantajul competitiv şi să îmbogăţească experienţele şi alegerile consumatorilor.
Mihai Dumitru a început să crească prepelițe din plictiseală. Acum deține 6.000 de capete și un portofoliu 1.000 de clienți. Profitul său este de 12.000 de euro, anual
Consultanul de vânzări, Mihai Dumitru, unul dintre cei doi asociați în microferma de prepelițe Fundeni recunoaște că a pornit afacerea împreună cu fratele său din plictiseală, navigând pe Internet, dar cu ajutorul perseverenței și investițiilor în sistem „pas cu pas” au ajuns să aibă un profit anual demn de luat în seamă, nu mai puțin de 12.000 de euro net.
El îi sfătuiește pe cei entuziaști să nu se arunce totuși cu capul înainte a investi masiv, fără a avea rețeaua de clienți deja pusă la punct. Dumitru nu crede în rețetele-minune disponibile pe piață sub formă de cărți care afirmă cu nonșalanță că se câștigă de la început mii de euro pe lună. Și explicația este simplă – dacă n-ai clienți persoane fizice, marile rețele de retail primesc marfă doar la intermediari sau de la producătorii foarte mari, cu volume.
„Ideea cu creșterea prepelițelor ne-a venit mie și fratelui meu mai mult dintr-o glumă. Într-o seară navigam pe Internet și ne întrebam: «Măi, ce mai facem și noi? Hai să mai facem ceva ca să nu ne plictisim». Răspunsul a fost invariabil: «Hai să creștem prepelițe». A doua zi m-am dus și am cumpărat 80 de prepelițe, 300 de ouă și le-am băgat la incubatorul pe care îl aveam pentru puii de găină. De la 80 de capete, microferma de prepelițe Fundeni deține în prezent aproape 6.000 de bucăți.
După părerea mea, cei care vor să se apuce de acest tip de afacere, ar fi bine să înceapă totul pas cu pas. Nu sunt necesare foarte multe prepelițe, în jur de 50-100 de bucăți, până ce crescătorii își măresc aria de clienți; aceștia trebuie însă căutați. Nimeni nu vine să-ți bată la poartă și să-ți ia produsul: «Măi nene, ai ouă? N-ai ouă?».
Dacă un potențial crescător de prepelițe achiziționează o cantitate importantă de păsări, să spunem 500, și se apucă toate de ouat?... O zi, hai două, «le faci vânt» (300-350 de ouă cu aproximație). Ce face însă în zilele următoare? N-are rețeaua de distribuție. Asta este cea mai mare problemă și păcăleala visului care se transmite peste tot, și anume că în 42 de zile câștigi 1.000 de euro (vestitele cărți – Hai să facem afaceri peste noapte). Nu merge așa. Oricum, orice afacere trebuie menținută din spate cu bani, minimum un an de zile”, a declarat Dumitru pentru Revista Fermierului.
Acesta a mai spus că, pentru început, un potențial crescător trebuie să investească minimum 10 lei per bucată de prepeliță aproape de ouat (minimum 50-100 de bucăți), iar o cușcă pentru 50 de capete costă 150 de lei. Furajul pentru o săptămână (2,5 kilograme pe zi pentru întreg efectivul) are un preț mediu de 2,5 lei pe kilogram, iar ca locație pentru desfășurarea activității o dependință este de ajuns, „cu o temperatură de minimum 20 de grade”. Cu alte cuvinte, fără locația în sine, cu 1.200 de lei plus hrană (circa 200-300 lei pe lună), se pot pune bazele unei microferme de creștere a prepelițelor.
În ceea ce privește profitul, acesta nu trebuie trecut cu vederea: 12.000 de euro sunt totuși 12.000 de euro. Dar ca să se ajungă la această sumă, Mihai Dumitru spune că în primii ani, tot profitul trebuie reinvestit. Până la 1.200 de capete, mărturisește consultantul de vânzări, nu este nevoie de un micro FNC pentru obținerea furajului. După însă, acest utilaj este imperios necesar.
„Dacă ar fi să vorbesc strict de cazul meu, profitul se situează undeva la nivelul a 20 la sută, mai exact 12.000 de euro anual, bani curați. Trebuie sărecunosc însă: de businessul acesta se ocupă mai mult fratele meu. Eu sunt pe partea de marketing. Oricum, în primii ani, tot ce am câștigat, am reinvestit. Acum avem un micro FNC cu ajutorul căruia ne producem singuri furajul. Oricum, ca începător, nu este necesar un astfel de micro FNC. Și aici mă refer până ce acesta ajunge la o anumită capacitate, 1.000 – 1.500 de prepelițe. De aici în sus, trebuie să aibă o betonieră manuală, o moară mică, un micro FNC pentru a-și obține furajul. Rețeta de bază a furajului este șrot de floarea-soarelui, șrot de soia, grâu, porumb, ulei de floarea-soarelui, premix și calciu. În cazul nostru, noi cumpărăm aproape tot, grâu, porumb, de la țară. Poate la anul, o parte din furaj ni-l vom produce noi înșine pentru că avem de la bunici vreo două hectare, dar nu ne ajung nouă doar acele două hectare”, a mai afirmat producătorul.
Desfacerea mărfii, o provocare. Retailerii cumpără de la samsari
„Desfacerea mărfii reprezintă cea mai mare provocare pentru sectorul acesta”, a precizat Mihai Dumitru. În opinia sa, oamenii sunt mai reticenți atunci când vine vorba de ouă de prepeliță, din punct de vedere al prețului în special: „Oul de prepeliță se vinde la un preț care variază între 0,20 și 0,40 lei, iar unul de găină este 0,50 lei. Un ou de prepeliță are 14-15 grame; sunt necesare trei astfel de ouă pentru a atinge greutatea oului de găină”.
Pe lângă reticența cumpărătorului cu privire la prețul relativ mare în viziunea sa al ouălor de prepeliță intervine și aici elementul intermediar. Mai exact, pentru a putea pătrunde pe rafturile marilor rețele de retail este nevoie de samsari care cumpără marfa cu 0,12-0,14 lei, iar prețul de producție variază între 0,12-0,15 lei.
„Retailerii nu cumpără direct de la producător, cumpără de la intermediar, iar acesta plătește prost, undeva între 0,12-0,15 lei pe ou, în condițiile în care prețul de producție este undeva la 0,14 lei. Vorbim practic de samsari care cumpără de la producătorii aflați în pierdere. De ce întâmplă asta? Din cauză că producătorii nu furnizează cantități, iar marea majoritate nu sunt autorizați să vândă. Nu au control sanitar-veterinar și nu au volume îndeajuns de mari pentru un lanț de supermarketuri. Șanse sunt însă și pentru producători. Oul de prepeliță poate intra pe lista de produse locale, crescătorii din vecinătatea unui magazin putând să devină furnizori direcți. Eu zic că un crescător cu 500-1.000 de prepelițe poate susține un magazin gen Carrefour sau Cora; nu vând nici ei atât de multe ouă”, a punctat Mihai Dumitru.
Conform afirmațiilor sale, un ou pe care îl trimite intermediarul la supermarket „este gata expirat”. Și producătorul și explică de ce: „Până când intermediarul colectează întreaga cantitate de ouă durează o săptămână. Până iese un buletin de analize mai durează o săptămână, în condițiile în care valabilitatea unui astfel de ou este de 28 de zile (de la ouare). Multă lume s-a plâns că a cumpărat ouă de prepeliță de la supermarket și nu erau mulțumiți de calitate”.
Lui Mihai Dumitru nu-i convine faptul că eticheta încă aparține intermediarului, iar producătorul nu apare nicărieri pe etichetă.
„Normal ar fi ca pe lotul de ouă să fie menționată originea. Așa, nu ai nicio siguranță privind trasabilitatea”, a arătat el.
Datele existente arată că, în prezent, pe piață activează doi foarte mari producători de ouă de prepeliță: unul la Vâlcea, cu aproximativ 200.000 de capete și mai este o fermă la Vadu, în Constanța, cu tot cu abator, o adevărată fermă intregrată.
Restul, apar și dispar producători cu duiumul: „De nivelul meu, din informațiile pe care le dețin, primăvara «se nasc» circa o mie de noi crescători, iar următorul an, în primăvară, nu trec decât 2-3% din acești o mie. Care au rezistat însă, de nivelul meu, aș spune că mai sunt vreo 10 în toată țara”.
În final, Mihai Dumitru a precizat că prepelițele pe care le rulează în fermă nu stau mai mult de cinci luni de zile în microfermă. Ele sunt abatorizate loco, „pentru că se epuizează foarte repede”.
„Nu ai abatorizare, nu ai cum să le vinzi în retail. Le tăiem acasă, iar carcasele le vindem pe la prieteni. Fiecare crescător amator are rețeaua lui de clienți. Dacă ar fi să mă dau mine drept exemplu, am în jur de 1.000 de clienți, cu livrare la domiciliu (pentru ouă și carne). Carnea de prepeliță pe care o vedeți în zona de retail provine din marile ferme din țară, precum și din import”, a conchis Dumitru.
Cercetătorii englezii și prepelițele
Consumul de ouă de prepeliță este benefic pentru sănătatea umană, el fiind capabil să ofere toţi nutrienţii importanţi de care organismul nostru are nevoie într-o zi, spun vestiții cercetători englezi. Oul de prepeliţă are o compoziţie mult mai complexă în principii active. El conţine de cinci ori mai mult fosfor, de 7,8 ori mai mult fier, are de 6 ori mai multă vitamină B1 şi de 15 ori mai multa vitamină B2. Totodată, el mai conţine vitaminele A, D3, E, alături de minerale esenţiale, precum calciu, zinc, potasiu şi sulf. Carnea şi ouăle de prepeliţă sunt recunoscute pentru efectele lor benefice din punct de vedere medical. Efectul tămăduitor al acestora este dovedit şi acceptat chiar de către unii medici.
Oul de prepeliţă revitalizează organismul uman indiferent de vârstă, reglează şi îmbunătăţeşte funcţionarea inimii şi activitatea aparatului circulator, reglează aciditatea gastrică, ameliorează respiraţia şi funcţia reproductivă, are efecte benefice în tratarea bolilor de rinichi şi de ficat, acţionează pozitiv asupra creierului, asupra sistemului limfatic şi al celui imunitar. Oul de prepeliţă micșorează totodată cantitatea unor anticorpi din organism (imunoglobina E) responsabili de apariţia reacţiilor alergice. Aceste ouă sunt benefice în perioada pre şi postnatală, cât şi după intervenţii chirurgicale şi radioterapii. Ajută la formarea neuronilor din sistemul nervos central la copii şi întârzie procesele degenerative de îmbătrânire. Ovomucoidul, adică proteina din albuş, previne alergiile, ajută în procesul de vindecare în cazurile de rinită alergică şi sinuzită.
Ouăle de prepeliţă sunt recomandate celor care au probleme digestive pentru că reglează aciditatea gastrică. Aşadar, ele pot fi benefice pentru cei care suferă de ulcer, gastrită dar şi care suferă de litiază biliară, renală sau care au probleme cu ficatul. Mai mult, ele întăresc sistemul imunitar fiind recomandate pentru copii pentru ca îi feresc de bolile infecţioase, vindecă anemiile, conjunctivitele şi urticariile.
Ouăle de prepeliţă stimulează metabolismul, fiind de folos în curele de slăbire şi în prevenirea şi tratarea obezităţii. De asemenea, ouăle de prepeliţă scad colesterolul „rău” şi protejează inima şi întreg sistemul circulator, ele sunt bune în tratarea astmului, diabetului şi tuberculozei. Acest produs stimulează activitatea cerebrală în cazul copiilor, memoria şi sistemul nervos. Consumul de ouă de prepeliţă este bun şi în cazul viitoarelor mamici care vor să asigure o dezvoltare armonioasă a sistemului nervos şi cerebral al copilului.
Nicușor Șerban, Holstein RO: „Dacă Ministerul Agriculturii nu ne poate da banii, măcar să ne ajute cu acele adeverințe, să ne luăm noi banii, să plătim noi dobândă, dar să ne putem face achizițiile”
Proaspătul președinte al Asociației Crescătorilor de Vaci Holstein RO, Nicușor Șerban, administratorul fermei Agroserv Măruița, a declarat că își dorește ca Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să întreprindă eforturi susținute, astfel încât plățile pentru animale să fie efectuate la timp sau, măcar, fermierilor să li se emită adeverințele necesare accesării creditelor-punte.
În cazul crescătorilor de vaci, mai spune el, nevoia de inputuri este primordială în această perioadă, în special cea de porumb pentru siloz, tona de materie-primă variind în prezent între 600 și 650 de lei.
„Din punctul meu de vedere, al crescătorului de animale, al crescătorului de vaci, trebuie să se înceapă neapărat plățile pentru animale. Din cauza embargoului a apărut acea supraproducție, în fapt o micșorare de piață. Atunci, prețurile de achiziție a laptelui la poarta fermei au scăzut și foarte mulți fermieri întâmpină probleme legate și de prețul mic la lapte. Cred că Ministerul Agriculturii ar trebui să facă aici niște eforturi prin care să găsim o formulă, chiar dacă nu ne poate da banii, măcar să ne ajute cu acele adeverințe, să ne luăm noi banii, să plătim noi dobândă, dar să ne putem face achizițiile, pentru că este foarte clar: o tonă de porumb, acum, este mai ieftină decât va fi în primăvară. Tona de porumb este acum 600-650 lei”, a precizat Șerban.
În ceea ce privește prețul laptelui, în prezent, ferma sa comercializează materie-primă atât în România, cât și în Bulgaria, la prețuri avantajoase. Șerban a vorbit și de prețurile „corecte” pe care producătorii români de lapte ar trebui să-i obțină. Din păcate însă, există diferențe majore între producătorii mari și cei mici.
„Lucrurile nu s-au așezat pentru toată lumea. Pentru noi, avem avantajul că suntem o fermă mare, cu o cantitate importantă de lapte și, spre surprinderea multora, vindem lapte în afara României. Noi vindem lapte în Bulgaria de câteva luni bune și avem o relație, cel puțin până acum, foarte corectă cu procesatorii”, a mărturisit administratorul Agroserv Măriuța. „Sunt ferme mari la noi în țară, cu cantități importante de lapte, care negociază niște prețuri mai aproape de adevăr. Cred că, la acest moment, un preț corect ar fi 1,4-1,5 lei pe litrul de lapte. Noi obținem banii aceștia. Producătorii mici vând însă cu un leu și chiar sub un leu”.
În prezent, în exploatația lui Nicușor Șerban sunt 2.000 de animale, din care efectiv matcă 700 de capete: „Mulgem la această oră 600 de vaci, cu o medie de 32 de litri de lapte pe zi. Tocmai am terminat anul acesta, probabil cel mai mare grajd de vaci de lapte din Europa. Vorbim de un adăpost pentru 800 de animale, cu o sală de muls și cu un autorotor. Suntem cu el finalizat și este populat aproape de 100%. Ca investiție, vorbim de patru milioane de euro, numai fonduri proprii și credite bancare. Proiectul acesta l-a făcut cu Banca Transilvania”.
Am vândut grâul cu 700 de lei tona
În ceea ce privește zona de cultură mare, pentru Agroserv Măriuța, prioritar este porumbul. Din acest motiv, această cultură de primăvară va avea cea mai mare suprafață alocată – 1.500 ha. Nici grâul însă nu stă rău. Deja, 1.000 de hectare au fost însămânțate în toamnă. Rapița a fost și ea însămânțată pe 500 ha, iar orz și triticale pe alte 500 de hectare.
„Porumb vom însămânța circa 1.500 ha în primăvară. Noi avem nevoie de o cantitate destul de mare de porumb-siloz pentru vaca de lapte”, a afirmat Nicușor Șerban.
Producția anului agricol 2014-2015 a fost valorificată în parte la sfârșitul campaniei cu un preț de 700 de lei pe tonă. Restul a rămas depozitat din cauza scăderii valorii de piață.
În rest, spune Șerban, lucrurile stau bine la capitolul culturi de toamnă: „Până la momentul de față (n.r. - 28 octombrie 2015) am avut o toamnă similară cu cea a anului trecut. Pe zona noastră s-a lucrat bine, a plouat la timp, culturile sunt răsărite, a avut Dumnezeu grijă să ne dea bruma aceasta de dimineață care să țină puțin rapița pe loc.
Cred că rezerva de apă din sol este la momentul acesta, în zona noastră, aproape de nivelul optim. Au fost în luna august, spre sfârșit, ploi consistente. La fel în septembrie și octombrie. Stăm bine la ora aceasta și în ceea ce privește răsărirea, și în ceea ce privește rezerva de apă”.
Într-o lună, din Holstein RO au dispărut trei membri marcanți
La o lună și ceva de la numirea lui Nicușor Șerban în calitate de președinte al Holstein-RO (28 august 2015), liderii asociației decideau afilierea organizației la Federația Națională Pro Agro și suspendarea calității de membru pentru trei fermieri importanți. Holstein RO, asociație reprezentativă pentru crescătorii de vaci de lapte Holstein, este de asemenea și asociația care deține registrul genealogic al rasei.
„(...) Am hotărât suspendarea din calitatea de membri a domnilor: Tuchiluș (Gavrilă Tuchiluș, Agrimat Matca – n.r.), Petcu (Mihai Petcu, Agroindustriala Pantelimon – n.r.) și Popa (Eugen Popa, Aicbac Bacău – n.r.) și am decis și schimbarea unor articole din statutul asociației”, preciza cu câteva zile în urmă Nicușor Șerban, președintele Asociației Crescătorilor de Vaci Holstein RO.
Același Nicușor Șerban a mai adăugat că precizând că votul pentru un nou mandat de președinte al Holstein-Ro a fost amânat pentru luna februarie sau martie anul viitor.
În acest moment, Holstein RO are aproape 80 de membri și totalizează un număr de 24.000 de captete de vaci de lapte din rasa Holstein.
La Adunarea Generală, organizată pe 28 august, s-a mai aprobat și acceptarea în Asociație, cu drepturi depline, a următorilor membri: S.C. Banat Milch S.R.L. (reprezentant legal Boldis Szilamer), S.C. VS Lactoland S.R.L. (reprezentant legal Vermue Jacobus), S.C. Azedro Terra S.R.L. (reprezentant legal Ciobota Margareta), S.C. Afiliu Trans S.R.L. (reprezentant legal Afiliu Mihai), S.C. Best Team Consulting S.R.L. (reprezentant legal Petrișor George), S.C. Boga S.R.L. Trifești (reprezentant legal Burcuș Nicu Bogdan), S.C. Agrocom S.A. Strunga (reprezentant legal Stegariu Florin) și S.C. Euroferm Mureșan S.R.L. (reprezentant legal Mureșan Valentin).
„Prețul grâului nu va crește sau nu va scădea la sfârșitul acestui an”, Bogdan Iliescu, Șeful Diviziei de Agricultură, Bursa Română de Mărfuri
În prezent, cei trei factori care influențează modificările prețului la grâu pe marile piețe internaționale, în speță producția, consumul și stocurile sunt în echilibru, cum este și cazul ultimilor trei ani, fapt care face ca acesta să nu crească și nici să scadă, excepție făcând unele „zig-zag-uri” sau „dinți de fierăstrău” ai bursei spot sau ai bursei futures, a precizat pentru Revista Fermierului, Bogdan Iliescu, Șeful Diviziei de Agricultură din cadrul Bursei Române de Mărfuri.
Dacă în plină campanie, a spus Iliescu în cadrul unui interviu acordat publicației noastre, „prețurile au fluctuat enorm și au ajuns și până la 200 de euro, prețul (FOB) Constanța”, ulterior acestea s-au stabilizat la un nivel de 182-185 de euro tona metrică de grâu de panificație, FOB Constanța, disponibilizat de exportatori, respectiv 162-165 euro/tona metrică, în medie, EXW, direct de la fermier.
Oricum, a mai adăugat el, media ultimilor trei spune că prețul grâului s-a învârtit în jurul prețului de 190 de euro/tona metrică FOB Constanța, adică echivalentul unui 0,8 lei/kg CPT Constanța.
Iliescu a mai precizat că prețurile sunt în jos în acest moment și din cauza celorlalte bunuri tranzacționabile care și ele coboară vertiginos: cupru, deșeul de fier, petrolul.
„Bineînțeles, toate acestea trag după ele și prețul la restul de bunuri tranzacționabile”, a afirmat oficialul BRM.
Există și vești bune. Poate în decembrie, cu vârf de preț în ianuarie 2016, grâul ar putea ajunge la 190 de euro tona metrică, „speculativ, după care va scădea în continuare”, a mărturisit în premieră specialistul.
Ca și concluzie, Iliescu a apreciat că anul agricol 2014-2015 a „a fost unul extraordinar de prost din punct de vedere al profitabilității fermierilor și al traderilor”. El a și argumentat: „Inputurile au crescut foarte mult, toți s-au așteptat la prețuri mari și nu le-au avut. Fermierii nu au vândut când au avut prețuri, iar când au vrut să vândă, nu au avut preț. De aceea, în momentul în care la recoltpă prețul grâului a crescut la 200 de euro, toată lumea n-a vrut să vândă crezând ca se va majora și mai mult pentru ca, ulterior, fiind nevoiți să o facă la un preț mic. A fost o degringoladă generală. Acest lucru a generat defaulturi la exportatori, la mori și multe alte complicații (...)”.
Mai multe în cele ce urmează.
Revista Fermierului: Care a fost media prețului la grâul de panificație pe țară?
Bogdan Iliescu: În general, prețurile din ultimele două luni (n.r. - septembrie, octombrie 2015) au fost stabile. Pot să vă spun că prețurile au fluctuat în campanie enorm, au ajuns și până la 200 de euro, prețul (FOB) Constanța, după care au scăzut și acum s-au stabilizat. Din iulie și până nu demult am asistat la o fluctuație în jurul valorii de 175 de euro pe tonă, CPT Constanța, asta însemnând prețul în port al grâului de panificație pe care exportatorii l-au disponibilizat. Bineînțeles, morarii s-au conformat acestui preț, stabilind matricea de logistică, iar prețul a fluctuat la mori, în interiorul României, în jurul sumei de 0,65-0.70 lei pe kilogram. Ceea ce a fost aproape de zona de export - Brăila, Călărași, orașe aflate aproape de Constanța, au ajuns și la 0,71-0,80 lei kilogramul de grâu, iar spre partea de Banat, undeva la 0,6-0,65 lei pe kilogram, prețuri medii care au fost după recoltă.
Trebuie să fac o mențiune însă, astfel încât cititorii să înțeleagă fenomenul la nivel global: eu când discut de prețuri, în general nu vorbesc despre cele din România. Piața românească poate influența destul de puțin prețul care se fixează la Marea Neagră, pe bursele futures, în special pe MATIF (Euronext) în Europa și Chicago pentru piețele terțe. Prețurile se stabilesc în funcție de volumele de producție și de consum mondiale, în baza cărora se reglează piețele regionale de export. Și când spun piețele regionale de export ale grâului, mă refer la Franța (un mare producător), zona Mării Neagre (Rusia, Ucraina), Australia și de grâul durum roșu de proveniență Canada.
R.F.: Atunci să discutăm puțin de tendințele de creștere a prețului la grâu pe bursa din Chicago. Fondurile de investiții pun presiune pentru a trage prețurile în jos prin poziții bearish. Se păstrează această tendință și pe bursele europene, implicit la Marea Neagră?
B.I.: Din punctul meu de vedere există mai multe tipuri de influențe asupra prețului. În general însă, trebuie să ne uităm la următoarele aspecte când discutăm de aceste influențe, și anume la producție, la consum și la stocuri. Când toate trei sunt echilibrate, cum sunt în momentul acesta atât la grâu, cât și la porumb, prețul nu are nicio șansă să crească sau să scadă. Singurele care pot fluctua sunt fluxurile de capital care intră pe bursele respective, fluxurile speculative care au anumite cerințe de a scădea prețul produsului într-o anumită zonă.
Mai clar, și ca să dau și un exemplu, în Rusia există asupra rublei o presiune foarte mare; rușii au nevoie de dolari. Din acest motiv, ei au nevoie să vândă. Atunci, dacă vă uitați la ultimele contracte de pe Marea Neagră către Egipt, ele sunt date de Rusia. Au nevoie de valută și prețul a contat mai puțin. Egiptul a luat grâu cu 207 dolari tona metrică, deoarece este foare clar că vânzătorul a avut nevoie să comercializeze pentru a obține valută. Dacă nu aveau această presiune și acest embargo din partea europeană, nu aveam aceste prețuri de vânzare. Prețul nu va crește sau nu va scădea în aceast sfârsit de an. Dacă se întâmplă anumite zig-zag-uri, „dinți de fierăstrău” ai bursei spot sau ai bursei futures, sunt din cauza unor fonduri speculative. Media ultimilor trei spune că prețul grâului s-a învârtit în jurul prețului de 190 de euro/MT FOB Constanța, adică echivalentul unui 0,8 lei/kg CPT Constanța.
R.F.: În prezent, care sunt prețurile la tona de grâu în port Constanța?
B.I.: Grâul se situează la un nivel de 182-185 de euro tona metrică FOB port Constanța, adică 162-165 euro/tona metrică, în medie, EXW, direct de la fermier. Acestea sunt previziunile mele. Ele nu m-au înșelat până acum pentru că mă bazez pe criteriile pe care le am de a studia stocurile, de a studia tradingul, dinamica sa și, bineînțeles, producția mondială. Acestea sunt verigile care dau prețul; restul sunt speculații. Prețurile sunt în jos în acest moment și din cauza celorlalte bunuri tranzacționabile care și ele coboară vertiginos: cupru, deșeul de fier, petrolul. Bineînțeles, toate acestea trag după ele și prețul la restul de bunuri tranzacționabile.
R.F.: Dar cele la porumb?
B.I.: În momentul de față avem un preț CPT Constanța de 152 de euro pe tona de porumb. De asemenea, media ultimilor trei ani s-a învârtit în jurul a 160 de euro. În acest moment, prețul în port Constanța este de 160 de euro tona de porumb, FOB, adică 150 de euro, CPT.
R.F.: Anul acesta am lăsat cumva locul vacant în competiția cu Franța la producția de porumb?
B.I.: Francezii au producție dublă față de noi la porumb ca medie la hectar. Dacă noi avem 5-6 tone/ha, ei au undeva la 10-12 tone la hectar. Din punctul meu de vedere, ei sunt avantajați de hibrizi, de tehnologie, de subvenții mari, de irigații. Noi n-am avut nici irigații, am avut o secetă mare, deci o producție cu 30 la sută mai mică. Tot timpul, distanța între porumbul românesc din Marea Neagră și cel din Franța a fost o distanță de 15 dolari ca și preț. Noi avem întâietate însă datorită poziției geostrategice de a livra repede la țările africane; ei aveau un handicap de 15 dolari.
În ceea ce privește porumbul și competiția cu Franța, implicit capacitățile de export, estimările le-am construit în baza informațiilor provenite de la asociațiile de fermieri și din discuțiile cu marii producători. Potrivit acestora, din totalul obținut, șase milioane de tone sunt reținute în gospodării, ceea ce înseamnă că nu ar mai fi marfă de acest an pentru export. În general, din 11 milioane de tone de porumb, patru milioane de tone erau exportate. Din 7,5 milioane tone de porumb, ce să mai exporți? Totul se duce la furajare, în producția zootehnică autohtonă și n-ar mai fi la export. Asta nu înseamnă însă că va crește și prețul! Și vă spun și de ce – dacă producția mondială este echilibrată cu stocul și este încă o dată față de consum, Franța va avea întâietate către țările arabe și țările africare, dar nu uitați de Ucraina și Rusia: acolo sunt cantități foarte mari (în afară de SUA). Din această cauză, prețul nu va scădea, dar Franța nu mai avea ce discuta cu România pe partea de trading de porumb. Noi nu prea mai avem ce vinde din recolta provenită din culturile de primavară din cauza secetei, să ne fie foarte clar.
Merită reorientarea către floarea-soarelui HOLL. Bonusul este de 40 de dolari pe tonă
Revista Fermierului: Anul acesta am văzut o nouă tendință, și anume cea a florii-soarelui HOLL (high oleic low linoleic). Văd că există un potențial pe această zonă. Care sunt beneficiile pentru un fermier să cultive o astfel de floarea-soarelui? Sunt și alții care ies cu rapiță HOLL al cărui ulei ar uma să fie destinat consumului uman...
Bogdan Iliescu: Floarea-soarelui își vede de treaba ei în continuare. Producția de floarea-soarelui în anul 2015, așa cum am amintit anterior, este de 1,57 milioane de tone, față de 2,1 milioane tone în anul 2014. Din această cantitate, 300.000 de tone sunt high oleic. Cele 1,27 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui rămase se folosesc la acoperirea necesarului anual de ulei de consum din România, și anume cele 720.000 de tone care dau 300.000 de tone de ulei de floarea-soarelui, rafinat. Restul de aproximativ 500.000 de tone de semințe pleacă la export sau sunt procesate în fabricile de ulei, exportându-se ca ulei brut de floarea-soarelui si șrot. Capacitățile de procesare a semințelor oleaginoase, în fabricile de ulei din România, sunt în jur de 1,3 milioane de tone/an.
Revenind la cantitatea de 300.000 de tone de semințe de floarea-soarelui high oleic, aceasta este trimisă la export sub formă de sămânță către Franța, în special, și către alte țări din vest, deoarece există norma de a se scoate din uleiul de la fast-food, de la KFC, de la Carrefour, de la McDonalds, să se scoată uleiul de palmier și să se introducă acest ulei de floarea-soarelui HOLL. Uleiul de la McDonalds este o combinație de ulei de soia, ulei de floarea-soarelui, ulei de palmier, fierbe o zi întreagă după care se aruncă, în timp ce acela HOLL, provenit de la floarea-soarelui, se poate merge cu el până la 10 zile de utilizare. De aceea, și bonusul de 40 de dolari/tona metrică între prețul de floarea-soarelui HOLL și cea standard.
R.F.: Pe ce poziții se află traderii din România în ceea ce privește relația cu exportul? Dar fermierii?
B.I.: Multinaționalele vor merge întotdeauna pe poziții long, ca să nu piardă, este foarte clar. Brise lucrează doar pe poziții scurte. Însă, multinaționalele sunt cele care dau tonul și lucrează pe poziții lungi. Pe de altă parte, fermierii români vor merge pe spot, că altceva n-au de ales. Bineînțeles, sunt și câteva mici excepții care mai folosesc și instrumentele derivate. Unul dintre producătorii și jucătorii mari este Comcereal Dolj, foarte buni, lucrează pe instrumente derivate, iar cei de la Agro Chirnogi, din câte știu, lucrează tot pe poziții scurte.
În general, pentru valorificarea recoltei proprii, un fermier ar trebui să folosească următoarele instrumente de comerț: certificatele de depozit, în proporție de 30% din volum (finanțare pe stocul de marfă), instrumente financiare derivate, în cuantum de 30% din volum (acoperire risc financiar), respectiv bursa spot plataformă de trading în coeficient de 40% din volum (există bursa de marfuri specializată cu platformă de trading, dar nu este încurajată de legislația agricolă).
Ceea ce se întâmplă însă în realitate cu tradingul de cereale din agricultura românească? Vorbim de lipsa posibilității de accesare a instrumentelor derivate pe burse futures, de lipsa certificatelor de depozit garantate, cât și de inexistenta capacităților de silozare a fermierilor din cauza lipsei creditării pe stocuri și a altor instrumente de creditare. Nu în ultimul rând, trebuie menționat următorul fapt: creditul agricol în lei este foarte scump - 9-13% pe an, mergându-se, de obicei, pe creditarea numai a fermierilor mari, cu peste 500 de hectare. De asemenea, un alt motiv de stagnare este și lipsa cooperativelor mari, rezultatul acestui inconvenient fiind că 70% din cereale s-au vândut la recoltă, la prețul cel mai mic. Ca idee doar, Franța și Germania au fiecare câte 2.400 de cooperative, Italia 5.834 (cel mai mare număr de cooperative din UE), în timp ce România se află pe penultimul loc cu doar 68.
R.F.: Care sunt instrumentele în baza cărora fermierii vestici pot tranzacționa cereale?
B.I.: Un fermier are într-o piață occidentală trei instrumente: derivatele (financiare, pentru volume de marfă de peste 50.000 de tone, asociatii cu peste 100.000 de tone), certificatele de depozit cu care lucrează și piața spot care, în fapt, ar trebui să fie o bursă. Având cele trei mecanisme, pot să funcționeze. Că apelează la un IFN, că nu apelează, că apelează la o bancă, pentru mine astea sunt paliative. Nu te poți lega de un instrument derivat financiar în momentul în care tu nu ai nicio legătură cu el.
Graficele mele pe ultimii trei ani care relevă cum variază piața spot de la Constanța. Am spus nu o dată că MATIF este sub spot cu mult la Marea Neagră - 10-15 dolari. În momentul în care piața spot s-a situat sub cea a derivatelor, în acel moment exportatorii n-au vrut să cumpere, n-au avut contracte și au ținut piața jos. S-a întâmplat și i-am prins de multe ori.
R.F.: Morarii români importă grâu de panificație?
B.I.: Nu. Producția a fost foarte bună. Încă o dată, avem 7,5 milioane de tone de grâu. Din acest total, două milioane de tone merg către morărit, FNC-urilor le revine un milion și ceva de tone, deci undeva cu 3,5 milioane de tone de grâu se acoperă cererea internă. Restul, pot fi date la export fără niciun fel de problemă. Problemele pe care le văd eu sunt că prețul va rămâne mic în mod constant, undeva la 180, maximum 185 euro/tona FOB Constanța. Poate în decembrie, vârf ianuarie va ajunge la 190 de euro tona, speculativ, după care va scădea în continuare.
R.F.: Ca potențial de cultură de primăvară, către ce ar trebui fermierii să se orienteze?
B.I.: Dacă știu că au un hibrid foarte bun, eu i-aș sfătui pe fermieri să cultive rapiță. Acest produs s-a vândut și cu 410 euro tona metrică, anul acesta. De asemenea, floarea-soarelui, în acest moment are un preț excepțional - 450 de dolari tona metrică, CPT Constanța, niște prețuri care n-au nicio legătură cu piața Ucrainei (390 de euro tona metrică).
R.F.: Ce producții am înregistrat în acest an, față de 2014, la principalele categorii de cereale?
B.I.: Bazându-mă pe studiile de piață pe care le dețin, așa cum am menționat anteriior, producția reală de grâu a României din acest an s-ar cifra undeva la un total de 7,5 milioane tone de grâu, față de cele 7,3 milioane cât s-au obținut în 2014. În rest, în țara noastră s-au constatat scăderi la porumb (7,5 milioane tone în 2015 față de 11 milioane în 2014), la orz și orzoaică (1,51 milioane tone față de 1,74 milioane tone), floarea-soarelui (1,53 milioane tone în 2015 sau 1,74 milioane tone), rapiță (0,95 milioane tone în 2015 față de 1,04 milioane tone în 2014), sfeclă de zahăr (0,55 milioane tone în acest an față de 0,6 milioane tone în 2014), soia (0,18 milioane tone în 2015 față de 0,2 milioane tone în 2014), respectiv soia (0,18 milioane tone în 2015 față de 0,2 milioane tone în 2014). Nu s-a transmis însă nimic oficial în acest sens din partea autorităților statului.
R.F.: În concluzie, cum s-a prezentat anul agricol 2014-2015, în viziunea lui Bogdan Iliescu?
B.I.: Anul acesta a fost un an extraordinar de prost din punct de vedere al profitabilității fermierilor și al traderilor. Inputurile au crescut foarte mult, toți s-au așteptat la prețuri mari și nu le-au avut. Fermierii nu au vândut când au avut prețuri, iar când au vrut să vândă, nu au avut preț. De aceea, în momentul în care la recoltpă prețul grâulu a crescut la 200 de euro, toată lumea n-a vrut să vândă crezând ca se va majora și mai mult pentru ca, ulterior, fiind nevoiți să o facă la un preț mic. A fost o degringoladă generală. Acest lucru a generat defaulturi la exportatori, la mori și multe alte complicații în decontarea contractelor.
Dacă în plină campanie, a spus Iliescu în cadrul unui interviu acordat publicației noastre, „prețurile au fluctuat enorm și au ajuns și până la 200 de euro, prețul (FOB) Constanța”, ulterior acestea s-au stabilizat la un nivel de 182-185 de euro tona metrică de grâu de panificație, FOB Constanța, disponibilizat de exportatori, respectiv 162-165 euro/tona metrică, în medie, EXW, direct de la fermier.
Oricum, a mai adăugat el, media ultimilor trei spune că prețul grâului s-a învârtit în jurul prețului de 190 de euro/tona metrică FOB Constanța, adică echivalentul unui 0,8 lei/kg CPT Constanța.
Iliescu a mai precizat că prețurile sunt în jos în acest moment și din cauza celorlalte bunuri tranzacționabile care și ele coboară vertiginos: cupru, deșeul de fier, petrolul.
„Bineînțeles, toate acestea trag după ele și prețul la restul de bunuri tranzacționabile”, a afirmat oficialul BRM.
Există și vești bune. Poate în decembrie, cu vârf de preț în ianuarie 2016, grâul ar putea ajunge la 190 de euro tona metrică, „speculativ, după care va scădea în continuare”, a mărturisit în premieră specialistul.
Ca și concluzie, Iliescu a apreciat că anul agricol 2014-2015 a „a fost unul extraordinar de prost din punct de vedere al profitabilității fermierilor și al traderilor”. El a și argumentat: „Inputurile au crescut foarte mult, toți s-au așteptat la prețuri mari și nu le-au avut. Fermierii nu au vândut când au avut prețuri, iar când au vrut să vândă, nu au avut preț. De aceea, în momentul în care la recoltpă prețul grâului a crescut la 200 de euro, toată lumea n-a vrut să vândă crezând ca se va majora și mai mult pentru ca, ulterior, fiind nevoiți să o facă la un preț mic. A fost o degringoladă generală. Acest lucru a generat defaulturi la exportatori, la mori și multe alte complicații (...)”.
Mai multe în cele ce urmează.
Revista Fermierului: Care a fost media prețului la grâul de panificație pe țară?
Bogdan Iliescu: În general, prețurile din ultimele două luni (n.r. - septembrie, octombrie 2015) au fost stabile. Pot să vă spun că prețurile au fluctuat în campanie enorm, au ajuns și până la 200 de euro, prețul (FOB) Constanța, după care au scăzut și acum s-au stabilizat. Din iulie și până nu demult am asistat la o fluctuație în jurul valorii de 175 de euro pe tonă, CPT Constanța, asta însemnând prețul în port al grâului de panificație pe care exportatorii l-au disponibilizat. Bineînțeles, morarii s-au conformat acestui preț, stabilind matricea de logistică, iar prețul a fluctuat la mori, în interiorul României, în jurul sumei de 0,65-0.70 lei pe kilogram. Ceea ce a fost aproape de zona de export - Brăila, Călărași, orașe aflate aproape de Constanța, au ajuns și la 0,71-0,80 lei kilogramul de grâu, iar spre partea de Banat, undeva la 0,6-0,65 lei pe kilogram, prețuri medii care au fost după recoltă.
Trebuie să fac o mențiune însă, astfel încât cititorii să înțeleagă fenomenul la nivel global: eu când discut de prețuri, în general nu vorbesc despre cele din România. Piața românească poate influența destul de puțin prețul care se fixează la Marea Neagră, pe bursele futures, în special pe MATIF (Euronext) în Europa și Chicago pentru piețele terțe. Prețurile se stabilesc în funcție de volumele de producție și de consum mondiale, în baza cărora se reglează piețele regionale de export. Și când spun piețele regionale de export ale grâului, mă refer la Franța (un mare producător), zona Mării Neagre (Rusia, Ucraina), Australia și de grâul durum roșu de proveniență Canada.
R.F.: Atunci să discutăm puțin de tendințele de creștere a prețului la grâu pe bursa din Chicago. Fondurile de investiții pun presiune pentru a trage prețurile în jos prin poziții bearish. Se păstrează această tendință și pe bursele europene, implicit la Marea Neagră?
B.I.: Din punctul meu de vedere există mai multe tipuri de influențe asupra prețului. În general însă, trebuie să ne uităm la următoarele aspecte când discutăm de aceste influențe, și anume la producție, la consum și la stocuri. Când toate trei sunt echilibrate, cum sunt în momentul acesta atât la grâu, cât și la porumb, prețul nu are nicio șansă să crească sau să scadă. Singurele care pot fluctua sunt fluxurile de capital care intră pe bursele respective, fluxurile speculative care au anumite cerințe de a scădea prețul produsului într-o anumită zonă.
Mai clar, și ca să dau și un exemplu, în Rusia există asupra rublei o presiune foarte mare; rușii au nevoie de dolari. Din acest motiv, ei au nevoie să vândă. Atunci, dacă vă uitați la ultimele contracte de pe Marea Neagră către Egipt, ele sunt date de Rusia. Au nevoie de valută și prețul a contat mai puțin. Egiptul a luat grâu cu 207 dolari tona metrică, deoarece este foare clar că vânzătorul a avut nevoie să comercializeze pentru a obține valută. Dacă nu aveau această presiune și acest embargo din partea europeană, nu aveam aceste prețuri de vânzare. Prețul nu va crește sau nu va scădea în aceast sfârsit de an. Dacă se întâmplă anumite zig-zag-uri, „dinți de fierăstrău” ai bursei spot sau ai bursei futures, sunt din cauza unor fonduri speculative. Media ultimilor trei spune că prețul grâului s-a învârtit în jurul prețului de 190 de euro/MT FOB Constanța, adică echivalentul unui 0,8 lei/kg CPT Constanța.
R.F.: În prezent, care sunt prețurile la tona de grâu în port Constanța?
B.I.: Grâul se situează la un nivel de 182-185 de euro tona metrică FOB port Constanța, adică 162-165 euro/tona metrică, în medie, EXW, direct de la fermier. Acestea sunt previziunile mele. Ele nu m-au înșelat până acum pentru că mă bazez pe criteriile pe care le am de a studia stocurile, de a studia tradingul, dinamica sa și, bineînțeles, producția mondială. Acestea sunt verigile care dau prețul; restul sunt speculații. Prețurile sunt în jos în acest moment și din cauza celorlalte bunuri tranzacționabile care și ele coboară vertiginos: cupru, deșeul de fier, petrolul. Bineînțeles, toate acestea trag după ele și prețul la restul de bunuri tranzacționabile.
R.F.: Dar cele la porumb?
B.I.: În momentul de față avem un preț CPT Constanța de 152 de euro pe tona de porumb. De asemenea, media ultimilor trei ani s-a învârtit în jurul a 160 de euro. În acest moment, prețul în port Constanța este de 160 de euro tona de porumb, FOB, adică 150 de euro, CPT.
R.F.: Anul acesta am lăsat cumva locul vacant în competiția cu Franța la producția de porumb?
B.I.: Francezii au producție dublă față de noi la porumb ca medie la hectar. Dacă noi avem 5-6 tone/ha, ei au undeva la 10-12 tone la hectar. Din punctul meu de vedere, ei sunt avantajați de hibrizi, de tehnologie, de subvenții mari, de irigații. Noi n-am avut nici irigații, am avut o secetă mare, deci o producție cu 30 la sută mai mică. Tot timpul, distanța între porumbul românesc din Marea Neagră și cel din Franța a fost o distanță de 15 dolari ca și preț. Noi avem întâietate însă datorită poziției geostrategice de a livra repede la țările africane; ei aveau un handicap de 15 dolari.
În ceea ce privește porumbul și competiția cu Franța, implicit capacitățile de export, estimările le-am construit în baza informațiilor provenite de la asociațiile de fermieri și din discuțiile cu marii producători. Potrivit acestora, din totalul obținut, șase milioane de tone sunt reținute în gospodării, ceea ce înseamnă că nu ar mai fi marfă de acest an pentru export. În general, din 11 milioane de tone de porumb, patru milioane de tone erau exportate. Din 7,5 milioane tone de porumb, ce să mai exporți? Totul se duce la furajare, în producția zootehnică autohtonă și n-ar mai fi la export. Asta nu înseamnă însă că va crește și prețul! Și vă spun și de ce – dacă producția mondială este echilibrată cu stocul și este încă o dată față de consum, Franța va avea întâietate către țările arabe și țările africare, dar nu uitați de Ucraina și Rusia: acolo sunt cantități foarte mari (în afară de SUA). Din această cauză, prețul nu va scădea, dar Franța nu mai avea ce discuta cu România pe partea de trading de porumb. Noi nu prea mai avem ce vinde din recolta provenită din culturile de primavară din cauza secetei, să ne fie foarte clar.
R.F.: Anul acesta am văzut o nouă tendință, și anume cea a florii-soarelui HOLL (high oleic low linoleic). Văd că există un potențial pe această zonă. Care sunt beneficiile pentru un fermier să cultive o astfel de floarea-soarelui? Sunt și alții care ies cu rapiță HOLL al cărui ulei ar uma să fie destinat consumului uman...
B.I.: Floarea-soarelui își vede de treaba ei în continuare. Producția de floarea-soarelui în anul 2015, așa cum am amintit anterior, este de 1,57 milioane de tone, față de 2,1 milioane tone în anul 2014. Din această cantitate, 300.000 de tone sunt high oleic. Cele 1,27 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui rămase se folosesc la acoperirea necesarului anual de ulei de consum din România, și anume cele 720.000 de tone care dau 300.000 de tone de ulei de floarea-soarelui, rafinat. Restul de aproximativ 500.000 de tone de semințe pleacă la export sau sunt procesate în fabricile de ulei, exportându-se ca ulei brut de floarea-soarelui si șrot. Capacitățile de procesare a semințelor oleaginoase, în fabricile de ulei din România, sunt în jur de 1,3 milioane de tone/an.
Revenind la cantitatea de 300.000 de tone de semințe de floarea-soarelui high oleic, aceasta este trimisă la export sub formă de sămânță către Franța, în special, și către alte țări din vest, deoarece există norma de a se scoate din uleiul de la fast-food, de la KFC, de la Carrefour, de la McDonalds, să se scoată uleiul de palmier și să se introducă acest ulei de floarea-soarelui HOLL. Uleiul de la McDonalds este o combinație de ulei de soia, ulei de floarea-soarelui, ulei de palmier, fierbe o zi întreagă după care se aruncă, în timp ce acela HOLL, provenit de la floarea-soarelui, se poate merge cu el până la 10 zile de utilizare. De aceea, și bonusul de 40 de dolari/tona metrică între prețul de floarea-soarelui HOLL și cea standard.
R.F.: Pe ce poziții se află traderii din România în ceea ce privește relația cu exportul? Dar fermierii?
B.I.: Multinaționalele vor merge întotdeauna pe poziții long, ca să nu piardă, este foarte clar. Brise lucrează doar pe poziții scurte. Însă, multinaționalele sunt cele care dau tonul și lucrează pe poziții lungi. Pe de altă parte, fermierii români vor merge pe spot, că altceva n-au de ales. Bineînțeles, sunt și câteva mici excepții care mai folosesc și instrumentele derivate. Unul dintre producătorii și jucătorii mari este Comcereal Dolj, foarte buni, lucrează pe instrumente derivate, iar cei de la Agro Chirnogi, din câte știu, lucrează tot pe poziții scurte.
În general, pentru valorificarea recoltei proprii, un fermier ar trebui să folosească următoarele instrumente de comerț: certificatele de depozit, în proporție de 30% din volum (finanțare pe stocul de marfă), instrumente financiare derivate, în cuantum de 30% din volum (acoperire risc financiar), respectiv bursa spot plataformă de trading în coeficient de 40% din volum (există bursa de marfuri specializată cu platformă de trading, dar nu este încurajată de legislația agricolă).
Ceea ce se întâmplă însă în realitate cu tradingul de cereale din agricultura românească? Vorbim de lipsa posibilității de accesare a instrumentelor derivate pe burse futures, de lipsa certificatelor de depozit garantate, cât și de inexistenta capacităților de silozare a fermierilor din cauza lipsei creditării pe stocuri și a altor instrumente de creditare. Nu în ultimul rând, trebuie menționat următorul fapt: creditul agricol în lei este foarte scump - 9-13% pe an, mergându-se, de obicei, pe creditarea numai a fermierilor mari, cu peste 500 de hectare. De asemenea, un alt motiv de stagnare este și lipsa cooperativelor mari, rezultatul acestui inconvenient fiind că 70% din cereale s-au vândut la recoltă, la prețul cel mai mic. Ca idee doar, Franța și Germania au fiecare câte 2.400 de cooperative, Italia 5.834 (cel mai mare număr de cooperative din UE), în timp ce România se află pe penultimul loc cu doar 68.
R.F.: Care sunt instrumentele în baza cărora fermierii vestici pot tranzacționa cereale?
B.I.: Un fermier are într-o piață occidentală trei instrumente: derivatele (financiare, pentru volume de marfă de peste 50.000 de tone, asociatii cu peste 100.000 de tone), certificatele de depozit cu care lucrează și piața spot care, în fapt, ar trebui să fie o bursă. Având cele trei mecanisme, pot să funcționeze. Că apelează la un IFN, că nu apelează, că apelează la o bancă, pentru mine astea sunt paliative. Nu te poți lega de un instrument derivat financiar în momentul în care tu nu ai nicio legătură cu el.
Graficele mele pe ultimii trei ani care relevă cum variază piața spot de la Constanța. Am spus nu o dată că MATIF este sub spot cu mult la Marea Neagră - 10-15 dolari. În momentul în care piața spot s-a situat sub cea a derivatelor, în acel moment exportatorii n-au vrut să cumpere, n-au avut contracte și au ținut piața jos. S-a întâmplat și i-am prins de multe ori.
R.F.: Morarii români importă grâu de panificație?
B.I.: Nu. Producția a fost foarte bună. Încă o dată, avem 7,5 milioane de tone de grâu. Din acest total, două milioane de tone merg către morărit, FNC-urilor le revine un milion și ceva de tone, deci undeva cu 3,5 milioane de tone de grâu se acoperă cererea internă. Restul, pot fi date la export fără niciun fel de problemă. Problemele pe care le văd eu sunt că prețul va rămâne mic în mod constant, undeva la 180, maximum 185 euro/tona FOB Constanța. Poate în decembrie, vârf ianuarie va ajunge la 190 de euro tona, speculativ, după care va scădea în continuare.
R.F.: Ca potențial de cultură de primăvară, către ce ar trebui fermierii să se orienteze?
B.I.: Dacă știu că au un hibrid foarte bun, eu i-aș sfătui pe fermieri să cultive rapiță. Acest produs s-a vândut și cu 410 euro tona metrică, anul acesta. De asemenea, floarea-soarelui, în acest moment are un preț excepțional - 450 de dolari tona metrică, CPT Constanța, niște prețuri care n-au nicio legătură cu piața Ucrainei (390 de euro tona metrică).
R.F.: Ce producții am înregistrat în acest an, față de 2014, la principalele categorii de cereale?
B.I.: Bazându-mă pe studiile de piață pe care le dețin, așa cum am menționat anteriior, producția reală de grâu a României din acest an s-ar cifra undeva la un total de 7,5 milioane tone de grâu, față de cele 7,3 milioane cât s-au obținut în 2014. În rest, în țara noastră s-au constatat scăderi la porumb (7,5 milioane tone în 2015 față de 11 milioane în 2014), la orz și orzoaică (1,51 milioane tone față de 1,74 milioane tone), floarea-soarelui (1,53 milioane tone în 2015 sau 1,74 milioane tone), rapiță (0,95 milioane tone în 2015 față de 1,04 milioane tone în 2014), sfeclă de zahăr (0,55 milioane tone în acest an față de 0,6 milioane tone în 2014), soia (0,18 milioane tone în 2015 față de 0,2 milioane tone în 2014), respectiv soia (0,18 milioane tone în 2015 față de 0,2 milioane tone în 2014). Nu s-a transmis însă nimic oficial în acest sens din partea autorităților statului.
R.F.: În concluzie, cum s-a prezentat anul agricol 2014-2015, în viziunea lui Bogdan Iliescu?
B.I.: Anul acesta a fost un an extraordinar de prost din punct de vedere al profitabilității fermierilor și al traderilor. Inputurile au crescut foarte mult, toți s-au așteptat la prețuri mari și nu le-au avut. Fermierii nu au vândut când au avut prețuri, iar când au vrut să vândă, nu au avut preț. De aceea, în momentul în care la recoltpă prețul grâulu a crescut la 200 de euro, toată lumea n-a vrut să vândă crezând ca se va majora și mai mult pentru ca, ulterior, fiind nevoiți să o facă la un preț mic. A fost o degringoladă generală. Acest lucru a generat defaulturi la exportatori, la mori și multe alte complicații în decontarea contractelor.
A venit la forumul Syngenta pentru a afla mai multe despre făinare. „Am avut probleme mari anul acesta, mai ales la Feteasca Neagră”
Mai bine de 50 la sută din suprafața cultivată cu Fetească Neagră, aflată în proprietatea lui Iulian Nicolae Negoiță, un tânăr horticultor buzoian, a fost afectată anul acesta de făinare, motiv care l-a determinat pe fermier să participe la cea de-a treia ediție a Forumului OptiTech pentru viticultură denumit sugestiv „Meridianele vinului”, în vederea obținerii celor mai proaspete informații despre protecția fitosanitară a viței de vie.
La sfârșitul evenimentului, Negoiță a mărturisit pentru presa de specialitate că acest an a fost unul de excepție, atacul de făinare fiind unul masiv în exploatația sa, chiar și cele mai bune pesticide ale principalilor producători de pe piață luptând din greu cu boala.
„Am avut probleme anul acesta, mai ales la Feteasca Neagră; mai mult ca niciodată. Estimez că pierderile au fost de peste 50%, în ciuda faptului că am avut cele mei bune produse de pe piață, inclusiv de la Syngenta și de la concurență”, a punctat Iulian Nicolae Negoiță, care a mai adăugat că în ciuda atacului, producția de struguri a fost mai mică decât cea din 2014, dar de calitate mult superioară.
Pasionat de horticultură la modul general (student în anii terminali la facultatea de profil, dornic de un masterat și doctorat în domeniu), cu ajutorul tatălui, Iulian mărturisește că, pe lângă vița de vie, se gândește să-și majoreze exploatația cu pomi fructiferi. El are o pasiune deosebită și pentru nuci.
„În prezent sunt student la Horticultură, anul IV. Normal trebuia să termin în vară, dar am fost angajat și a trebuit să mă mut la învățământ la distanță. Automat, fac un an în plus. Mă gândesc și la un master, imediat cum termin facultatea și este posibil chiar și un doctorat”, a precizat junele viticultor.
În cazul său, sintagma „așchia nu sare departe de copac” are o conotație cât se poate de pozitivă. Tatăl lui Iulian Nicolae este chiar Mihai Negoiță, fost director general al Stațiunii de Cercetare Viticolă Pietroasele. Asta cel puțin până la momentul la care a fost recrutat de cei de la Angelli. Unul dintre acționarii vestitei companii (Radu Cocoș) și-a urmat drumul propriu cu Oenoterra SRL, Comoara Pivniței SRL și Stimet SA și l-a adus în business și pe Negoiță Senior, moșia românului fiind localizată în zona Dealu Mare, Mizil.
„Tata împreună că Radu Cocoș au pornit amândoi. Tata este «capul», el dirijează afacerile absolut de la zero, iar domnul Cocoș este cu finanțele. În momentul de față nu se mai ține cont patron-subaltern. Este totul transpartent”, a mărturisit tânărul fermier. „Sunt trei societăți la noi acolo: una are crama, stochează (Oenoterra), a doua firmă are utilajele (n.r. - probabil Stimet), iar cea de-a treia firmă lucrează terenul (Comoara Pivniței SRL)”
Foame de bani europeni
Fiul lui Negoiță Senior, Iulian Nicolae, deține în prezent o suprafață de 28 ha cu viță de vie pe care sunt plantate Tămâioasă Românească și Busuioacă de Bohotin. Mai mult, Iulian recunoaște că a accesat fonduri FEADR ca tânăr fermier, proiect în valoare de 100.000 de euro, însă cu mare ajutor din partea tatălui.
„Momentan sunt doar cu semnătura. Tata mă îndrumă. El știe mai bine. Am avut norocul de a avea pe cineva în familie. Îmi place ceea ce fac. Agricultura este singura care mai merge”, recunoaște Negoiță Junior. „Este greu să obții bani europeni. Dacă nu ai pe cineva care să te îndrume, ești respins de cel puțin zece ori. Ești întors din fel de fel de motive. Birocrația de la noi din țară este cunoscută și ești întors de mai sus. De aceea, am apelat la consultanță, la un italian. Am accesat bani pe Tânărul Fermier, din ce știu, peste 100.000 de euro, din care 50% contribuție proprie. Știu că este o linie de credit pentru finanțarea acestui proiect obținută de la BRD”.
Iulian Nicolae Negoiță a mai adăugat că va continua să aplice pentru finanțare FEADR și pe exercițiul 2014-2020 pentru a obține banii necesari unei livezi.
„Voi aplica până la vârsta limită. M-ar interesa o livadă. După viticultură, m-a atras cel mai mult pomicultura, cu toate că fac toate ramurile agriculturii, mai puțin cultură mare: legume, arboricultură, viticultură, floricultură”, a precizat Negoiță Junior.
Crama celor de la Oenoterra are o capacitate de 600 de tone în momentul de față. A atins nivelul maxim, mai spune Iulian, chiar dacă el nu produce atât de mulți struguri
„Noi mai și cumpărăm struguri și procesăm”, a zis el.
Peste 70 la sută din ceea ce se produce la firma în care este partener și Negoiță se adresează exportului. Din cele 70 de procente, circa 45% pleacă sub forma de must și importatorii îl dezvoltă la destinație: Italia, Olanda și Germania.
Făinarea, provocarea anului 2015
Subiectul care a generat atât de mare interes din partea tânărului fermier a fost abordat de Simon Arnsek, expert tehnic Syngenta produse de protecția plantelor.
În cadrul evenimentului, specialistul companiei elvețiene a precizat că singurul instrument cu adevărat eficient în controlul făinării viței de vie (Uncinula necator) sunt produsele de protecția plantelor. În prezent, a mai adăugat Arnsek, în combaterea făinării există opt grupe chimice înregistrate, plus Cyflufenamid (Dynali, ca denumire comercială).
Ca și recomandări ale specialistului, calitatea tratamentului este decisivă (tratarea se face pe fiecare față a frunzelor). Foarte important în acest context, parcelele care au fost infestate în anul precedent trebuie atent protejate.
„Tratamentele timpurii sunt în general folositoare, pentru asta se folosesc produse și cu acțiune preventivă și curativă. Trebuie respectată perioada de pauză dintre tratamente, iar dacă presiunea de infecție este foarte ridicată, trebuie redusă perioada de pauză, iar între două tratamente se recomandă aplicarea unui tratament cu sulf. Pentru a limita rezistența bolii, se recomandă alternarea grupelor chimice în tratamente și respectarea numărului maxim de tratamente”, a precizat specialistul Syngenta.
În încheierea prezentării, Arnsek a prezentat schema de tratament eficientă împotriva combaterii făinării: trei tratamente cu triazoli și maximum două cu Cyflufenamid. Ca produse recomandate, angajatul Syngenta a enumerat ThiovitJet, Topas și Dynali (0,65 litri la hectar, timp de 10-14 zile).
Invitat la eveniment, Mircea Mărmureanu, consultant tehnic Syngenta a vorbit și el despre principalele boli ale viței de vie, în speță despre mana viței de vie, făinarea viței de vie și putregaiul cenușiu, mai exact despre modalitatea corectă de aplicare a fungicidelor în combaterea acestora.
„Indiferent de tipul lor, sistemia fungicidelor depinde de stadiul fiziologic al plantei. În general, produsele sistemice prezintă o sistemie către frunze și struguri în perioadele de creștere vegetativă puternică și în special în perioada înfloritului. Sistemia către struguri scade după legare și devine aproape nulă după compactare”, a menționat Mărmureanu.
El a mai precizat că pentru a evita pierderile de produs, este indicat să se facă cârnirea înainte de tratament.
„După tratament, produsul începe să migreze spre extremitățile corzii unde substanța se acumulează încet, în același timp la baza corzii se creează o sub concentrare. Acest fenomen este maxim la șapte zile după tratament în zilele calde. Apoi produsul redifuzează de sus în jos recolonizând întreaga coardă, generând o repartiție mai omogenă. De asemenea, o cârnire la 3-10 zile după aplicarea tratamentului se traduce printr-o pierdere importantă de produs”, a declarat specialistul. „Supradozajul este interzis și poate aduce probleme de selectivitate și nivele ridicate de reziduuri. Subdozajul poate genera probleme de eficacitate”.
Nu în ultimul rând, specialistul Syngenta le-a spus fermierulor că atunci când tratamentul preventiv precedent ajunge la sfârșitul persistenței, trebuie făcută o reaplicare înainte de ploaie, chiar dacă tratamentul se face cu una sau două zile în avans.
„În general tratamentul preventiv este mai eficace. O soluție fungicidă se aplică imediat după preparare. Anumite substanțe active se degradează rapid în soluții alcaline”, a conchis Mircea Mărmureanu.
La nivelul UE, rata retragerii substanțelor active este de 4 la 1
Conform spuselor lui Andrei Măruțescu, Head of Corporate Affairs CU România și Republica Moldova, la nivelul Uniunii Europene, organismele de reglementare generează o rată a reținerii/restricționării substanțelor active menite să combată eficient bolile și dăunătorii este de 4 la 1 (deficit net). El a precizat că instituțiile în cauză vin mereu cerințe suplimentare pentru studii, nu respectă termenele de aprobare pentru produse și aplică anumite criterii de „cut-off”.
Potrivit informațiilor furnizate de Măruțescu, pentru a contracara acest deficit, astfel încât să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă fermieri de genul lui Negoiță, Syngenta are 20 de molecule candidate pentru a deveni produse „high class”, cinci molecule aflate în cercetare avansată și patru noi molecule în dezvoltare pentru piață.
În prezent, circa nouă la sută din bugetul de vânzări Syngenta este alocat zonei de cercetare-dezvoltare de noi molecule active, nu mai puțin de 60 de substanțe active fiind întreținute și înregistrate de companie.
Indagra 2015: Un fost edil al comunei Cogealac spune că dacă erau alegeri, ex-premierul Ponta ar fi spus că dă subvenția la timp. „Ne grăbim să primim acești bani!”
În ciuda faptului că și el a fost în vizorul presei locale pentru anumite... să le spunem neregularități în gestionarea treburilor urbei în fruntea căruia fusese ales, afaceristul, dar mai înainte de toate fermierul Ion Soare, asociat în firmele Eraos SA, Făurar Ten SRL - aflată în divizare parţială, Agrosefag SRL, Eco Production SRL şi Eco Wind Energy SRL este nemulțumit de întârzierea plăților pe suprafață.
Fostul edil al comunei Cogealac, prezent la târgul Indagra chiar din prima zi, a urmărit suita de ziariști care l-au însoțit pe Klaus Werner Iohannis și pe Daniel Constantin în periplul lor pe la standurile târgului, a prins momentul oportun și l-a speculat: Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale discuta cu presa agrară despre raportul OMS privind pericolul pe care carnea roșie și preparatele din carne roșie l-ar reprezenta pentru sănătate. Cum un fermier era nemulțumit, păsul său trebuia ascultat. De cine? Tot de mass-media de specialitate. Restul ziariștilor? Ocupați cu treburile șefului statului.
„Nu ne interesează problemele pe care persoanele fizice le-au creat la APIA”
Fermierul își aduce aminte de prima zi la Indagra 2014, ocazie cu care îl întreba pe Ponta „când vin subvențiiile” și de răspunsul impasibil al fostului premier PSD: „Pe 16, ca anul trecut!”. În 2015 n-a mai avut posibilitatea să-l întrebe pe Constantin același lucru; era lângă Iohannis, înconjurat de un dispozitiv defensiv demn de un președinte american sau de un oficial israelian.
Poate dacă ar fi fost alegeri, guvernanții sau șeful statului ar fi avut ochi pentru băile de mulțime. Așa, doar presa aservită Cotroceniului avea acces la spusele Întâiului Fermier. Noroc cu presa agricolă care a avut timp de spusele fostului primar. Un nostalgic cu un cui împotriva „președintelui german”.
„Dacă erau alegeri, era și Ponta aici și spunea așa: «Pe 16 vă dăm banii, ca anul trecut». Chiar l-am întrebat în 2014: «Care 16? 16 noiembrie? Adică turul II?». «Nu, nu, nu», a răspuns, (n.r. - banii) «S-au dat pe 16 octombrie». Într-adevăr, se primiseră ceva bani”, a spus fostul politician. „Acum par să aibă probleme la APIA; sperăm să le rezolve cât mai repede. Nu ne interesează pesoanele fizice care au creat probleme. Ele să fie «luate» de cine trebuie (...), să facă ce vor cu ele, dar agricultorii n-au nicio vină și, ca atare, trebuie să li se vireze banii conform cererilor de plată. Ne grăbim să primim acești bani; nu suficient se grăbesc și ei. Fiind o instituție de stat (n.r. - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură), se lucrează ca la stat. Ne pare rău că avem președinte german și «mulțumim» pentru asta alegătorilor (...). Pe viitor însă, sperăm să avem și o educație nemțească, cât de cât, ca să putem să ne dezvoltăm mai repede și oportunitățile care apar să poată fi puse în practică”.
Cultivă 800 ha în comuna Fântânele. 150 ha îi sunt în proprietate. Presa locală îl acuză de mișmașuri cu fonduri comunale
„În prezent, cultiv 800 ha în comuna Fântânele, județul Constanța. Din acest total, 150 ha sunt în proprietate”, a mărturisit Ion Soare, care deja acum era însoțit și de fiul său, Ionuț Virgil Soare, foarte atent la discuțiile presei cu tatăl. Când vorbești de cadastru, de terenuri, de vânzări, mai mereu urechile sunt ciulite.
„Am cumpărat de la localnicii care au vândut din diferite motive și, dacă am avut probleme, ele au apărut numai la cadastru. Vorbim de situații atunci când se învecinează comuna cu o alta, iar ambele comune revendică aceeași suprafață de teren. Cei de la cadastru, încet-încet, trebuie să găsească soluții, să rezolve și această speță”, a mai punctat fostul edil PP-DD. Cei interesați, pot consulta mișcările de teren pe care Soare și familia sa le-a făcut în Fântânele, din acest document: http://www.cjc.ro/Rapoarte%20anuale/AC-CU/CU-2011.pdf
Pe cele 800 ha, fermierul a spus că a înființat în această toamnă 220 ha cu grâu, 200 ha de rapiță, 150 ha cu orz și mai vrea în primăvară să cultive porumb și floarea-soarelui. „Plus că avem și 28 ha pentru cultura verde, pentru îngrășământ natural, inclusiv 10 ha cu lucernă (...); mazăre vom cultiva la primăvară”, a contabilizat Ion Soare.
În ceea ce privește anul agricol care sa terminat de ceva timp, el a precizat că a reușit să vândă materia primă chiar din câmp, pentru că a fost mai simplu: „N-a mai fost cazul s-o depozităm”. Prețurile la cerealele vândute n-au fost pe măsura cheltuielilor, a mai zis el, pentru că la inputuri, costurile au fost mai mari, iar dobânzile sunt cum sunt.
Soare recunoaște, pe de altă parte, că există „o mafie în această agricultură, în achiziția de cereale” și că nimeni nu are forța să se impună.
„Agricultorii n-au fost capabili să fie înțelepți, să se organizeze pentru a putea impune un preț. Aceasta este una dintre greșelile agricultorilor și a crescătorilor de animale și, dacă mergem către politic, acest sector, după cum simțiți și ați și văzut, nu mereu și-a adus aportul în a dezvolta agricultura, singura ramură care mai face producție în această țară”. No comment.
„Vindem tăurași arabilor”
Mai mereu, exmplarele de politician-fermier sunt în sine un contrast, ceva ce nu ar trebui să existe. Cel puțin nu în forma sa din România. Chiar și așa, este totuși de admirat cât de bine s-a orientat Soare. Pe lângă cultură mare, el și familia sa dețin în jur de 50 de capete bovine, 20-25 cu lapte, restul fiind juninci și tăurași.
Laptele îl transformă în telemea pe care o valorifică local, prin magazinele sale, iar carnea o vinde arabilor, în viu. Prețul la carne din acest an? Cam mic, spune el.
Întrebat fiind cum valorifică materia primă carne, Soare a recunoscut: „În zona noastră, în comuna Istria, satul Nuntași, au fost mai isteți arabii și au cumpărat o fermă de miei pe care au populat-o și pe care o populează în continuare cu oi. Tot acești arabi au și în Ialomița ceva: cumpără tăurași și îi abatorizează acolo. Pe ai noștri îi vindem către această firmă în viu. În primăvară am avut un preț bun, de 6,5 lei kilogramul, acum se parte însă că prețurile sunt foarte mici”.
Două magazine aduc îndeajuns de mulți clienți pentru telemeaua sa, încât să-i refuze pe retaileri.
„Laptele îl procesăm noi, în regie proprie. De asta și suntem la târg, să vedem ce utilaje putem să achiziționăm pe zona de lactate. Deocamdată nu facem decât telemea de vacă. Produsul îl comercializăm prin intermediul a două magazine, una în comuna Fântânele și una în comuna Cogealac.
Nu dăm și la supermarket pentru că nu avem atât de multă telemea și, după cum știți, în rețelele de retail apar probleme. Noi ne-am mulțumit să vindem în localitățile noastre o brânză curată, pentru avem tanc de răcire plătit din buzunarul propriu”, a conchis fostul edil.
Ziariștii sunt curioși. Vor să vadă cu ochii lor realitatea. Promisiunea făcută de fostul edil este că aceștia vor fi primiți cu brațele deschise să vadă realizările sale în agricultură. Promisiunea noastră este că vom ajunge și acolo.
Agroconcept, noul importator și distribuitor exclusiv New Holland Agriculturi în România începând cu 1 Ianuarie 2016
Gemila Gmbh, prin filiala sa din România – Agroconcept și New Holland Agriculture au semnat un parteneriat oficial prin intermediul căruia s-a definitivat distribuția exclusivă la noi în țară de utilaje începând cu 1 ianuare 2016 și distribuție non-exclusivă începând cu 19 septembrie, dată la care acordul a fost încheiat.
Potrivit unui comunicat de presă remis la redacție de către importator, acordul oficial a fost semnat din partea New Holland Agriculture de Carlo Lambro, Brand President, iar din partea Agroconcept de Heinrich Stein – Președinte al Consiliului de Administrație și de Tommaso Serrano – Membru al Consiliului de Administrație.
„Noul importator a fost ales în urma unui proces atent de selecție, iar parteneriatul oficial a fost semnat pe 19 Septembrie, la Expo Milano 2015, în cadrul unei ceremonii speciale în interiorul pavilionului New Holland Agriculture.
Criteriile pe baza cărora a fost ales noul partener au fost următoarele: capacitatea de a vinde și de a promova gama completă de produse New Holland, de a oferi asistență în vânzări, piese de schimb și asistență tehnică pentru clienții locali. În plus, capacitățile și expertiza corespunzătoare care să se potrivească cu viziunea New Holland pentru piața românească au fost criterii care au făcut diferența în procesul de selecție”, se arată în comunicat.
Această decizie, spun cei de la New Holland Agriculture, are la bază intenția companiei de a valorifica mai mult potențialul pieței românești prin îmbunătățirea prezenței în teritoriu și a serviciilor sale destinate fermierilor locali.
Marcelo Pedrazzini, Business Director New Holland Agriculture pentru importatorii europeni, a declarat: „România este o piață importantă pentru compania noastră, cu un potențial imens și credem cu tărie că putem avea o contribuție mai mare la dezvoltarea agriculturii românești. Am conștientizat nevoia de a avea un partener puternic pentru a ne sustine în îndeplinirea planurilor noastre strategice. Suntem încrezători în faptul că noul nostru parteneriat cu Agroconcept ne va permite să ne consolidăm poziția pe plan local și să fim mai aproape de clienții noștri".
La rândul său, Tommaso Serrano, Agroconcept, a adăugat: „New Holland este o marcă internațională de renume, cu o tradiție impresionantă de peste 120 de ani și cu nenumărate inovații în domeniul echipamentelor agricole. Suntem onorați să reprezentăm New Holland Agriculture în relația cu fermierii români și să contribuim la succesul mărcii în România”.
Importatorul român este un joint-venture între domnul Heinrich Stein și domnul Alok Gupta, ambii antreprenori de succes, cu o lungă experiență în domeniul investițiilor în România, dând dovadă de angajament pe termen lung și de încredere în viitorul agriculturii în România.
Lansarea oficială a noului importator va avea loc la începutul anului 2016, când Agroconcept va deveni importatorul și distribuitorul exclusiv pentru România. Compania se concentrează pe construirea unei echipe calificate și motivate care să asigure sprijin constant clienților. De asemnea, planul național de dezvoltare reprezintă o investiție consistentă în centre regionale integrate, care să acopere toate regiunile agricole.
New Holland Agriculture este un brand CNH Industrial N.V. (NYSE: CNHI / MI: CNHI), un lider global în sectorul bunurilor de capital, cu experiență în domeniul industrial, o gamă largă de produse și o prezență la nivel mondial. Mai multe informații despre CNH Industrial pot fi accesate online pe www.cnhindustrial.com
Atașații agricoli, unul dintre subiectele principale de discuție în cadrul IndAgra 2015. Nu vor fi uitate irigațiile, producția de cereale, despăgubirile și plățile directe
Pe lângă irigații, producția de cereale, despăgubirile acordate pentru a compensa efectele secetei și plățile directe, în cadrul IndAgra, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, va vorbi și de Agenția Națională pentru Promovarea Produselor Agroalimentare, entitate care se va afla sub tutela MADR și care va avea șapte atașați agricoli plătiți în sistem de parteneriat public-privat (PPP).
Citeşte mai mult ...
Dumitru Mircea Leca: „Dacă vindem cu cel puțin cu 0,40 de lei kilogramul de varză, ne acoperim cheltuielile. De la 0,50 de lei în sus mergem ușor pe profit”
Producătorul de cartofi și de varză din Brezoaele, jud. Dâmbovița, Dumitru Mircea Leca, se plânge că vinde varza înainte de deschiderea oficială a campaniei cu 50 de bani angrourilor bucureștene, în condițiile în care, la raftul supermarketurilor sau pe tarabele din piață, varza se comercializează chiar și cu un leu.
Demn de reținut este faptul că 0,40 lei kilogramul de varză reprezintă suma minimă pe care o poate accepta un producător de talia lui Leca Dumitru ca preț pe kilogram, aceastea reprezentând, în fapt, costurile de producție. Potrivit spuselor lui Leca cu ocazia unui eveniment în câmp organizat de Syngenta, nu mai puțin de 10.000 de lei costă înființarea unui hectar cu varză. Sunt și producători care investesc mai puțin și nu se supără atunci când samsarii cumpără varza cu 20-30 de bani.
„Dacă vindem cel puțin cu 0,40 de lei kilogramul de varză, ne acoperim cheltuielile. De la 0,50 de lei în sus mergem ușor pe profit. Dar cui să vinzi? Noi vindem acum cu 0,50 lei varza la angro, iar prețul pe piață este pe un leu. Cred că în toată țara nu este varză sub un leu kilogramul.
Înființarea unui hectar cu cartofi costă 12.000 lei, iar la varză, dacă este să cumperi totul, ajungi 8.000 – 10.000 lei. Aici vorbim de o tehnologie completă, inclusiv cu irigații. Dacă este secetă, un hectar nu-l poți ridica fără 300 de lei o irigare, în condițiile în care ai investit în tamburi, tractor, pompă de irigat sau motoare, puțuri forate pe loc etc”, a precizat Leca pentru Revista Fermierului.
Tot în contextul prețului și al celor care cumpără varză fără acte fiscale de la producătorii din Brezoaele, un alt fermier, Silviu Nicolae Ion, a recunoscut că și el vinde marfa tot cu 0,50 lei, de data aceasta direct de la poartă. Producătorul de varză își asumă prin asta și faptul că dă varza direct samsarilor, uneori chiar și cu 20 de bani. El are însă alte costuri de producție, mai mici decât ale colegului Leca, dar neprezentabile presei.
„Eu dau marfa la poartă. Vin samsarii și-o cumpără cu 0,50-0,60 lei, dar n-a început campania; cam după 25 octombrie. Dacă văd marfă multă, șmecherii dau bani în bătaie de joc, chiar și mai puțin de 0,20 lei pe marfa la ghiotură. Samsarii mai fac și altceva: vin la Primărie cu un hectar luat în arendă, primește carnet de comercializare și are acoperire că are arendă. I-am întâlnit pe unii care aveau arendă în Brezoaele, la Târgu Secuiesc și prin alte părți ca să primească mai multe carnete. Ce să-i faci ăluia?”, a adăugat Silviu Ion.
Și Ion Pătrașcu, gazda celor de la Syngenta, fermier care a înființat trei hectare cu varză produsă de firma elvețiană, recunoaște că varza se vinde cu nu mai mult de 0,50 lei, în timp ce în piață este vândută cu un leu. Și asta în condițiile unui profit modic. Totul pare a ține de cât anume investești.
„În medie, la sfârșit de campanie obținem cam 50-60 de tone de varză la hectar. Depinde însă și de an. Putem ajunge și la 40 tone, putem să și depășim. Din cauza prețului prost, investiția este mare, peste 4.000 de lei, iar profitul este foarte slab; 10-15% la sută dacă ne iese este bine”, a mărturisit Pătrașcu.
Ultimul fermier chestionat, Cristian Nicușor Badea, (are 15 ha în proprietate pe care cultivă constant 7,5 ha cu cartofi și 7,5 hectare cu varză), a spus că supermarketul achiziționează kilogramul de varză de la producători cu 0,30-0,50 lei kilogramul, în condițiile în care în anul acesta prețul a fost puțin mai sus, pentru că a fost producția mai mică. Badea investește constant în hectarul cu varză mai mult de 5.000 de lei la hectar.
Nicoleta Ghindaru, expert produse legume, Syngenta România: „Mama vrea și anul acesta tot Mavunor să mureze”
Unul dintre reprezentanții Syngenta aflați pe lotul demonstrativ a recunoscut că familia utilizează frecvent un hibrid de varză pentru murat, în speță Mavunor, pentru căpățâna sa ușor aplatizată și o frunza foarte fină.
Mavunor este un hibrid nou, aflat în testare, distanța sa de plantare în ferma lui Pătrașcu a fost de 70X30, iar ca densitate, 40.000 de plante la hectar. Căpățâna hibridului Mavunor este ușor aplatizată, frunza sa este foarte fină, greutatea căpățânii putând ajunge undeva la două kilograme.
„Putem observa că nervurile sunt foarte fine, este o varză pentru murat. Am pus-o la murat anul trecut și s-a murat foarte bine, anul trecut am făcut sarmale din Mavunor. Mama vrea și anul acesta tot Mavunor să mureze. Problema ar fi aici, dacă mă întrebați pe mine, la forma căpățânii. Brezoaele știu că este o zonă unde se caută o varză cu căpățâna rotundă. Nu știu dacă ar merge, dar plantele în câmp sunt uniforme, structura internă este una care se pretează pentru murat”, a punctat , Nicoleta Ghindaru, expert produse legume, Syngenta România.
La rândul său, Sarmalin F1 (cel mai bun la murat) este un hibrid de varză cu frunză fină și dulce pentru cultura de toamnă. Sarmalin F1 este recomandat pentru murare, dar și pentru consumul în stare proaspătă. Plantele sunt uniforme și prezintă toleranță la Xanthomonas, au o perioadă scurtă de vegetație, 75-80 de zile, o căpățână rotundă cu o greutate de 2,5-3 kilograme. Specialiștii Syngenta spun că datorită timpurietății, Sarmalin F1 poate fi plantat în culturile mai întârziate.
Escazu F1 (varza cea mai prietenoasă fermierului) are frunza subțire și recomandat pentru cultura de toamnă. Are 90-100 de zile perioadă de vegetație, căpățâni uniforme, compacte, cu greutatea cuprinsă între 2,5 și 3 kilograme, care se păstreazăfoarte bine în câmp. Sunt plante de vigoare medie, uniforme, Escazu F1 fiind recomandat pentru consum în stare proaspătă sau murat.
„L-am introdus pe piață în urmă cu aproximativ trei ani, a trecut prin perioade de testări, a fost cultivat, sunt chiar și fermieri din Brezoaele care îl cultivă. Escazu este hibridul cel mai adaptat zonei Dâmbovița, terenului și tehnologiei din Brezoaele. Este un hibrid care își formează căpățâna undeva la 90 de zile, perioadă în care recoltarea poate începe, putându-se merge chiar și până la 120 de zile fără niciun fel de problemă. Nu crapă, nu se clocește la cotor, doar se îndesește și se îngreunează. Dacă este recoltat la începutul perioadei de maturare, la 90 de zile, are undeva la 2-2,5 kilograme, după care se duce la 3 kg și chiar sare peste această greutate, în funcție de recoltare.
Chiar și în condițiile unei infestări masive cu lupoaie, Escazu F1 este singura varză de căpățână care arată cât de cât normal și se pot recolta. Uniformitatea este bună, căpățânile sunt formate (într-adevăr mai mici ca în loturile tratate)”, a afirmat Dana Răduică, manager campanii legume Syngenta.
Ultimul hibrid de varză din lista prezentărilor, Pruktor F1, a fost prezentat de Iulian Zafiu, reprezentant tehnic specialităţi şi legume.
„De-a lungul celor doi ani în care l-am testat, eu să știți că sunt îndrăgostit de varza aceasta, deși nu prea o mănânc decât dacă are carne în ea. Pe parcursul celor doi ani de testare, de fiecare dată a dat producții constante și a fost exact ce mă așteptam să fie ca producție. Pruktor F1 are o perioadă de vegetație de 65-70 de zile. Și spun 65 de zile, pentru că de la această perioadă se poate recolta fără nicio problemă, când ajunge la 2 kilograme și se poate recolta aproape la rând.
Afost cultivat și pe primăvară și vară și s-a comportat foarte bine în ambele situații, la o tehnologie mai precară. Forma căpățânii este rotundă, cel puțin pe vară trece de 3 kilograme greutate. Ca și densitate, în culturile de primăvară-vară v-aș recomanda undeva la peste 40.000 de plante la hectar. În felul acesta, la 2 kilograme pe căpățână, sunt obținute 80-90 de tone fără probleme”, a menționat Zafiu.
Conform spuselor legumicultorilor, clienții care cumpără varză din zona de sud caută o căpățână cât mai sferică și o frunză subțire; arată mai frumos, se așează mai bine în butoi. Românul caută o varză care se închide în două frunze.
În data de 14 septembrie a.c., Syngenta a organizat în ferma lui Ion Pătrașcu, din comuna Brezoaele, județul Dâmbovița, o zi dedicată culturii de varză. Cu această ocazie, organizatorii au prezentat patru hibrizi de varză, amintind aici de Sarmalin F1, Escazu F1, Mavunor (hibrid aflat în testare) și Pruktor F1.
Pneul-prototip pentru care americanii au venit cu geanta plină de bani la Farm Progress. PneuTrac, anvelopă sau șenilă?
În cel mai pur stil american, un antreprenor din SUA care deține utilaje pentru desecare și drenaj în terenurile arabile i-a ofertat pe cei de la Mitas pentru achiziția „cu geanta de bani” a prototipului de anvelopă PneuTrac chiar în cadrul Farm Progress care a avut loc în luna septembrie a anului curent în Decatur, Illinois.
Afaceriști din tată în fiu, americanii l-au abordat pe englezul Andrew Mabin, director de vânzări și marketing al companiei Mitas și, ca într-o reală licitație, au încercat să cumpere setul de patru anvelope cu care era echipat tractorul de demonstrație (pe față PneuTrac 480/65 R28, iar pe spate cu aceleași PneuTrac 600/65 R38) cu bani peșin. Englezul a fost efectiv asaltat de tată, ofertat de fii și contraofertat de nepoți. Aceștia au recunoscut că au condus trei ore până la Farm Progress pentru a-și utila agregatul anvelopa-șenilă, prețul unui set standard de anvelope pe care americanii îl folosesc în mod normal fiind de peste 2.500 de dolari.
„Realitatea este că PneuTrac este un prototip, un produs care nu poate fi încă achiziționat. Chiar și așa, nu cu mult timp în urmă, cu ocazia Farm Progress din SUA (n.r. - 1,2 și 3 septembrie a.c.), am efectuat o demonstrație cu noua anvelopă și am avut ocazia să ne întâlnim cu vizitatori care aveau atât de mulți bani cash la ei, încât am fost ofertați direct, atât de încântați erau. A trebuit să refuz politicos. Concret, acești americani dețin utilaje de desecare-drenaj și mi-au spus că activitățile lor în câmp sunt de multe ori îngrenuate din cauza condițiillor diverse în care se află terenul în momentul lucrărilor. Anvelopele se uzează foarte repede, fapt care face și mai dificilă mișcarea utilajelor pe fondul pierderii aderenței”, a declarat Andrew Mabin în cadrul conferinței de prezentare a celor două concepte PneuTrac și AirCell, eveniment care a avut loc în data de 6 octombrie la centrul ADAC din Hanovra, Germania. „În momentul în care acești întreprinzători au văzut cum acționează PneuTrac din diversele postări de pe Internet, au decis că aceasta este o anvelopă pe care trebuie s-o încerce. De aceea, toată familia afaceristului - tatăl, fiul și nepoții „m-au înconjurat” (râde) și păreau atât de concentrați să obțină ce își doreau încât m-au ofertat cu geanta de bani în mână. Au condus trei ore ca să ajungă la Farm Progress din Iowa și au făcut asta nu pentru show, ci doar să vorbească cu noi”.
Conform spuselor șefului departamentului de vânzări și marketing din cadrul Mitas, în prezent, PneuTrac nu poate fi comercializată pentru că, în continuare, este o anvelopă masivă, mult prea grea, cu alte cuvinte mult prea scumpă. „Trebuie să tăiem din greutate, să consolidăm produsul, să-l facem să funcționeze mai bine și mai eficient”, a recunoscut englezul angajat de cehii de la Mitas. „Masa anvelopei PneuTrac este prea mare, produsul este prea greu în prezent, trebuie să schimbăm tiparul constructiv sau mai degrabă materialele din care este construit PneuTrac, iar acest lucru va avea un impact fundamental asupra costurilor. Dacă ar fi să utilizăm materialele actuale și să comercializăm anvelopa în forma sa prezentă, atunci costul ar fi de 60-70% peste prețul anvelopelor de aceeași dimensiune”.
Mitas plănuiește totuși să lanseze PneuTrac pe piață în doi ani
Dezvoltarea conceptului Mitas PneuTrac a atins un nou punct important prin demararea testelor în câmp, acțiune care a demonstrat mai mult ca oricând avantajele unei mai mari amprente la sol pe care o are acest noi concept de anvelopă și a unei forțe de tractare îmbunătățite față de pneurile standard, dar și față de cele IF (increased flex) destinate agriculturii. Mulțumită progresului pozitiv atins în testarea din câmp, compania cehă a reiterat ținta sa de a dezvolta în continuare PneuTrac. Țelul este de a măsura și de a compara caracteristicile anvelopei Mitas PneuTrac cu cele ale șenilelor din cauciuc în anul 2016 și de a poziționa clar produsul între anvelopa obișnuită și șenilă, existente pe piață. Scopul Mitas este de a deține toate informațiile necesare pentru o lansare de succes pe piață la sfârșitul anului 2017.
„Amprenta la sol și forța de tracțiune ale Mitas PneuTrac și cele ale șenilelor din cauciuc sunt superioare celor ale anvelopelor tradiționale pneumatice. Pasul următor este să comparăm PneuTrac cu șenilele din cauciuc și să vedem cât de aproape sunt unele de altele”, a mai spus Andrew Mabin. „Ne apropiem din ce în ce mai mult de o dată clară de lansare pe piață. Ținta noastră este să avem PneuTrac la vânzare în aproximativ doi ani”.
Pe lângă testarea din Germania (6 octombrie 2015), nu cu mult timp în urmă, Mitas a demarat alte verificări în câmp, în Cehia, cu un tractor John Deere 6150R dotat pe puntea față cu anvelope PneuTrac 480/65 R28, iar pe spate cu aceleași PneuTrac, de data aceasta de 600/65 R38. Rezultatele date publicității de companie relevă că forța de tracțiune a Mitas PneuTrac 600/65 38 este de aproximativ 25% mai mare decât a unei anvelope standard și, în comparație cu un pneu IF, PneuTrac oferă o tracțiune cu aproximativ 15 procente mai bună. Observând mai clar comportamentul cauciucurilor față PneuTrac 480/65 R28 s-a putut observa că are un avantaj al forței de tracțiune de 10% în plus față de o anvelopă standard și circa șapte procente peste un pneu IF. Rata de alunecare și forța de tracțiune au fost măsurate în mai multe stadii de rulare de către Institutul de Cercetare a Ingineriei Agricole p.r.i., iar rezultatul reprezintă evaluarea forței de tracțiune în condiții de alunecare, situație care apare în mod normal în activitățile specifice dintr-o fermă (circa 15 la sută).
Mitas dezvoltă conceptul PneuTrac cu partenerul său Galileo Wheel Ltd. Mitas și Galileo au lucrat timp de patru ani pentru a construi conceptul PneuTrac dintr-o idee dezvoltată în laborator. Conceptul de anvelopă care a fost premiat la EIMA 2014 și-a avut premiera la târgul german Agritechnica din 2013, acolo unde Mitas a prezentat anvelopele 280/70 R18 și 600/65 R38. La târgul SIMA din Paris, luna februarie 2015, Mitas a prezentat PneuTrac modelul 480/65 R28, practic cea de-a treia dimensiune din portofoliul companiei.
Sistemul AirCell de la Mitas mărește performanța sistemelor de umflare a anvelopelor
Tot în cadrul evenimentului de la Hanovra din 6 octombrie a.c., cei de la Mitas au prezentat conceptul AirCell, în fapt o anvelopă interioară unică, una care permite umflarea cu -/+ 1 bar (o atmosferă, de la 0,8 bar la 1,8 bar) în doar jumătate de minut, aproape de 10 ori mai repede decât metoda actuală de umflare. Mitas AirCell este montată pe interiorul jantei, sub anvelopă, și ocupă circa 30% din volumul anvelopei exterioare. Mitas AirCell a fost construită pentru anvelopa Mitas 710/75 R42 SFT, în timp ce produse similare pentru alte dimensiuni de anvelopă fiind în curând dezvoltate. AirCell este umflată în mod constant la un maximum de 8 bar în timpul rulării anvelopelor, eliberând din presiune la cerere și dând posibilitatea anvelopei agricole în sine să-și moduleze presiunea în secunde mai degrabă decât în minute. Mitas AirCell va fi disponibil pentru tractorul Fendt 900 Vario, echipat cu anvelopa Mitas 710/75 R42 SFT din noiembrie 2016. Acest sistem unic de umflare etse comercializat sub brandul VarioGrip Pro a primit medalia de aur din partea DLG Agritechnica.
„Mitas AirCell a fost dezvoltată ca tehnologie nouă pentru a diminua timpul de așteptare la umflarea anvelopelor, costurile legate de carburant, protecția solului, majorarea timpului de viață al anvelopei, cât și pentru îmbunătățirea caracteristicilor de manevrare în timpul transportului pe șosele. De asemenea, Mitas AirCell furnizează sinergii pentru integrarea sistemelor de umflare a anvelopelor în structura complexă a tractoarelor high-tech. La Mitas, inovațiile de pe urma cărora pot beneficia fermierii și agricultura sunt elemente-cheie de dezvoltare”, a spus Hans-Ulrich Klose, șeful unității inginerie auto Mitas. „Mitas AirCell aduce cu sine un avantaj fermierilor și contractorilor care au nevoie să schimbe presiunile rapid de la o presiune joasă pentru munca din câmp la una mai mare pentru o eficiență sporită a consumului de carburant pe drumurile publice și viceversa”.
O caracteristică importantă a Mitas AirCell este că aceasta permite nu numai o umflare rapidă a anvelopelor, dar ajută și la eliberarea presiunii mari la fel de rapid, în condițiile în care presiunea anvelopei exterioare se diminuează cu 30%. AirCell nu este în contact cu anvelopa în sine, fapt pentru care nu generează fricțiune sau încălzire în plus. Mitas AirCell este confecționată din materiale cauciucate rezistente și care își păstrează forma, chiar dacă este umflată la presiuni mari, astfel că volumul anvelopei exterioare nu depinde de umflarea AirCell. Dezvoltarea unor asemenea materiale high-tech și construcția unică a AirCell reprezintă aspecte deosebit de importante pentru funcționarea sistemului VarioGrip Pro.
Cooperarea cu Fendt la acest proiect s-a întins pe mai mulți ani. Mitas AirCell poate fi montată pe jante standard de tractor, utilizând unelte de asemenea standard. Noul produs va fi disponibil pentru Mitas 710/75 R42 SFT, Mitas 710/70 R42 SFT și alte dimensiuni. Mitas produce AirCell la fabrica din Cehia.
50 de ani de inovatie si progres R A 15 februarie 2014
50 de ani de inovatie si progres R A 15 februarie 2014
Deratizarea, mijloc de apărare a sănătăţii gospodăriilor!
O acţiune foarte importantă desfaşurată în gospodării pe tot parcursul anului, dar în special în anotimpul rece, este deratizarea. Aceasta reprezintă un complex de metode de combatere a rozătoarelor sinantrope-comensale (cele care trăiesc în mediul urban, rural, unităţi zootehnice): şobolanul cenuşiu, şobolanul alb, şoarecele de casă şi grădină.
Rozătoarele au o capacitate ridicată de adaptare la mediu, numărul lor fiind de 2-2,5 ori mai mare decât al locuitorilor.
Şobolanii şi şoarecii sunt foarte prolifici, fiind apţi de reproducţie la vârsta de 2-3 luni, având o perioadă scurtă de gestaţie (16-21 de zile) şi fătând 4-6 serii pe an, a câte 8-10 pui.
Rozătoarele, o sursă de boli!
Rozătoarele reprezintă surse şi vectori pentru o serie de boli infecţioase (salmoneloză, leptospiroză, febra aftoasă, antraxul, turbarea etc.), parazitare (trichineloza) şi toxiinfecţii alimentare, atât pentru om, cât şi pentru animale.
În acest context, aş aminti de o zoonoză gravă, numită pneumocistoza, cauzată de un sporozoar a cărui sursă principală o constituie rozătoarele, care se localizează în pulmoni mai ales la copii, determiând o pneumonie interstiţială foarte gravă.
Boala zgârieturii de pisică
Pisicile se pot contamina, în urma contactului permanent cu şobolanii sau şoarecii, cu o serie de germeni microbieni sau parazitari, pe care-i pot transmite apoi la om. Astfel, aş da ca exemplu o boală infecţioasă la om, numită "boala zgârieturii de pisică", cauzată de zgârietura sau muşcătura de pisică, manifestată printr-o leziune cutanată care trece prin mai multe stadii, frisoane, febră, dureri de cap şi adenita regională (inflamaţia ganglionilor).
Canibalismul la şobolani
Şobolanii trăiesc în colonii, fiind prezent fenomenul de canibalism. Astfel, bolile se răspândesc rapid şi la distanţe mari, deoarece aceştia se deplasează 1-2 km în jurul cuibului, contaminând şi alte colonii. De asemenea, rozătoarele produc pagube economice directe prin consumul a circa 10% din producţia agricolă globală de cereale, dar şi prin contaminarea alimentelor şi distrugerea adăposturilor şi a instalaţiilor, valoarea totală a acestor pierderi fiind inestimabilă.
Deratizarea periodică, o necesitate!
Ţinând cont de implicaţiile de ordin igienic şi economic al acestor rozătoare, deratizarea periodică este absolut necesară.
Succesul deratizării în vederea combaterii invaziilor cu rozătoare sinantrope, depinde şi de aprecierea corectă a gradului de infestare, care se face în funcţie de numărul de şobolani depistaţi ziua şi noaptea şi în funcţie de numărul de galerii circulate. Astfel, se estimează că există 50-100 de exemplare dacă se întâlneşte din când în când câte un şobolan noaptea; 100-500 de exemplare dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi peste 500 de exemplare, dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi zi. Mijloacele de combatere a rozătoarelor sunt mecanice, fizice, chimice, biologice şi mixte.
Broditop şi Ratitox F pentru deratizarea totală!
Mijloacele chimice sunt cel mai frecvent folosite, acestea constând în administrarea de produse cu acţiune toxică, elaborate pe baza unor cercetări care ţin cont atât de proprietaţile chimice şi toxicologice ale substanţelor raticide, cât şi de biologia rozătoarelor.
Asfel de momeli rodenticide sunt: BRODITOP (brodifacoum) pasta şi blocuri cerate şi RATITOX F (bromadiolone) pe suport de cereale. Momelile rodenticide se amplasează în jurul galeriilor, în locuri ferite, unde nu au acces alte animale, păsări sau persoane neavizate, în staţii de intoxicare şi se completează zilnic, până când consumul acestora încetează complet (circa 2 săptămâni). Cadavrele de şobolani şi şoareci se incinerează sau se îngroapă, pentru prevenirea unui risc epidemiologic şi a poluării mediului înconjurător.
Publicitate
Revista
