La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa, județul Buzău, s-a desfășurat, pe 2 martie 2024, a doua ediție a concursului „Cel mai bun viticultor din România”, organizat de Wines of Romania, platformă dedicată vinului. Din acest an, competiția are două secțiuni, una dedicată profesioniștilor și a doua pentru studenți. Marii câștigători sunt consultantul Paul Huieț și studenta de la USAMV București - Alexandra Bardoș.

Vinul bun începe în vie. Prin urmare, Concursul „Cel mai bun viticultor din România” s-a născut din dorința de a aduce în prim plan o categorie de specialiști aflați rareori în lumina reflectoarelor, dar a căror muncă în vie este extrem de importantă pentru tot ceea ce înseamnă obținerea vinului. Prin această competiție națională de tăiat vița-de-vie în uscat se dorește susținerea și promovarea rolului viticultorului în provocatoarea călătorie a vinului de la strugure în pahar.

„A fost o zi plină și frumoasă, cu tururi de cramă, concursul, workshopuri, degustări de vinuri și brânzeturi. Pentru a le onora munca atât de importantă pentru rodul viei, am lansat competiția dedicată viticultorilor români, un concurs de tăiat vița-de-vie în uscat. Dacă inițial ne-am propus să ne deplasăm și să fim prezenți în fiecare an la o altă universitate, pentru că SCDVV Pietroasa aparţine de USAMV București, ne-am hotărât să rămânem la Pietroasa, pentru că este aproape de București și pentru că are o plantație suficient de generoasă pentru a putea găzdui un concurs cu o asemenea amploare. Menționez că, participanții la concurs folosesc foarfecile proprii, cu condiția să fie exclusiv foarfeci mecanice, nu electrice, pneumatice sau hibride. Însă, cel mai important este că aducem la lumină această dimensiune a vinului, cea care nu se vede, munca din teren, în frig, în ploaie, ninsoare sau căldură extrema. Această competiție este încă o dovadă că vinul românesc este pe drumul cel bun, cu experți care își demonstrează competențele în vie și studenți din toată țara dornici să devină specialiști în domeniu și care intră astfel în atenția viitorilor angajatori”, a arătat Marinela Ardelean, fondatorul platformei Wines of Romania (www.winesofromania.com), expert în vinuri și spirtoase, co-organizator al festivalului RO-Wine.

Concursul „Cel mai bun viticultor” este împărțit în două secțiuni: Experți – viticultori cu experiență, cei mai mulți angajați ai cramelor și Studenți – câte trei studenți din anii terminali, desemnați de facultățile de profil din țară. A doua ediție a competiției a constat în tăierea pregătitoare pentru rod a zece butuci pentru fiecare concurent. Viticultorii cu experiență au avut la dispoziție 20 de minute, iar studenții au avut 30 de minute. „Este un lucru simplu, de felul în care tai via depinde cum și cât va trăi plantația ta. Iar tăierea trebuie adaptată la intenție, dacă vrei să schimbi butucii dupa 5, 10, 15, 25 de ani sau mai mult”, a explicat unul dintre jurații internaționali care au jurizat lucrările viticultorilor cu vechime, Fabio Sorgiacomo, expert Giotto Consulting.

Sorin Marin, director general SCDVV Pietroasa, a punctat: „Un lucru care a devenit evident în acest concurs este că munca din teren este esențială pentru calitatea pregătirii în școală. Munca de viticultor nu este ușoară, dar este plină de satisfacții. Să faci parte din viața vinului, din cultura care îl înconjoară, să fii bun la ceea ce faci și să știi că ai un rol important în acest act de creație, este un sentiment rar. Vom avea mai multi oameni pasionați de meseria de viticultor, iar acest lucru se va simți în gustul vinurilor românești”.

 

Cei mai buni viticultori din România, câștigătorii

 

Paul Huieț – consultant și Alexandra Bardoș – student la USAMV București, sunt marii câștigători ai celei de-a doua ediții a concursului „Cel mai bun viticultor din România”.

Clasamentul competiției:

Secțiunea Experți:

• Locul 1 - Paul Huieț

• Locul 2 - Constantin Udrea

• Locul 3 - Ionel Tun

Secțiunea Studenți: 

• Locul 1 - Alexandra Bardoș (USAMV București)

• Locul 2 - Florin Pușcaș (USAMV Cluj-Napoca)

• Locul 3 – Marius Cristian Donea (USV Iași)

Au fost acordate și mențiuni: Ionuț Dumitru Bozianu (USV Iași), Cătălin Ciobanu (USAMV Cluj-Napoca), Augustin Victor Bădița (UCV Craiova), Bogdan Raul Morar (USAMV Cluj-Napoca), Alin Mirea (USV Timișoara), Andreea Iulia Florea (USAMV București).

În urma analizei rezultatelor tuturor studenților participanți, a fost realizat și un clasament al universităților de profil. Astfel, pe primul loc s-a clasat USAMV Cluj-Napoca, urmată de USV Iași, iar locul trei i-a revenit USAMV București.

Câștigătorii concursului au fost premiați de: Corteva Agriscience (experții au primit tratamente pentru patru hectare de vie, iar studenții au primit foarfeci, fierăstraie și seturi de degustare); Da Bacco (un aparat de legat electric și două multicultivatoare pentru experți, iar pentru studenți - trei zile de experiență în companie); Valdo Invest (un butoi de stejar pentru câștigătorul primului loc); SCDVP Pietroasa-Istrița (vinuri de colecție).

Juriul care a analizat lucrările viticultorilor veterani a fost compus din Fabio Sorgiacomo - expert Giotto Consulting; Vicenç Canals - profesor la Academia de Tăiere a Viței-de-Vie (Academia de Poda) din Spania; Marian Ion - președinte, doctor în științe, cu peste 30 de ani de experiență în viticultură.

Juriul care a evaluat studenții a fost prezidat de Alina Donici, director al Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Bujoru (Galați), alături de Alfred Ștefan (Corteva Agriscience) și Dan Ploscaru, câștigătorul concursului de anul trecut.

„Am fost plăcut surprinsă să văd că studenții care au participat la concurs au fost foarte bine pregătiți. Deși au avut mari emoții, fiind primul lor concurs de acest fel, au reușit să arate că dețin cunoștințe solide despre principiile tăierii de rodire la vița-de-vie. Ei sunt viitorii specialiști ce vor duce mai departe tradiția viticulturii în România. Sunt mândră de toți studenții care au participat la concurs și vreau să le transmit că toți au fost câștigătorii acestei ediții doar prin faptul că au concurat la Cel mai bun viticultor din România. Felicit profesorii de la catedrele de Viticultură din cadrul universităților care au pregătit studenții pentru concurs. Prin studenții lor, au demonstrat implicare, dăruire și asigurarea unui învățământ superior de calitate”, a declarat Alina Donici, președintele juriului pentru studenți.

Concurenți Experți

Concurenți Studenți

 

*****

WinesOfRomania.com este un proiect 100% privat, puternic ancorat în dezvoltarea sustenabilă a succesului local și internațional al vinului românesc. Fondată de Marinela Ardelean, expert în vin și co-organizator al festivalului RO-WINE, platforma Wines of Romania reprezintă un univers digital dedicat vinurilor autohtone, iubitorilor de vin, producătorilor, importatorilor și investitorilor.

Foto: Wines of Romania

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În această fereastră cu vreme caldă din februarie 2024, gărgărițele tulpinilor de rapiță au început să migreze de la locurile de hibernare către noile culturi de rapiță. Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenție informații importante care pot ajuta fermierii să prevină infestările masive cu acești dăunători.

Ambele specii de Ceutorhynchus (Pallidactylus - gărgărița tulpinilor de varză și Napi - gărgărița tulpinilor de rapiță) au importanță economică deoarece pot distruge plantele prin reducerea creșterii lor, afectând în final producția de semințe. Au o generație pe an și iernează ca adult. Stadiul larvar este cel care produce daune rapiței, dar și altor brassicaceae (varză, conopidă, ridichi, muștar). Din cauza atacului larvelor, tulpinile se deformează, crapă și se pot frânge foarte ușor. Zonele lezate sunt o poartă de intrare pentru agenții patogeni ai tulpinii, dar și pentru alți fungi ce pot produce putrezirea. Uneori plantele ramifică excesiv, nu mai cresc și în cazurile grave chiar nu mai formează silicve [Roșca et al., 2011]. Pagubele pot ajunge uneori la 50% din producție și chiar mai mult.

Adulți de Ceutorhynchus napi și pallidactylus capturați cu ajutorul capcanelor galbene cu adeziv

 

Ce trebuie să facă fermierii în această perioadă

 

În perioada de migrare masivă a celor două gărgărițe către noile culturi de rapiță este vital ca fermierii să înceapă monitorizarea corectă. La data de 11 februarie 2024, din cauza temperaturilor ridicate, primele gărgărițe au început să apară în culturile de rapiță.

Factorii climatici influențează foarte mult apariția și activitatea gărgărițelor în câmp (temperatura, umiditatea, precipitațiile). Însă, temperatura este cea mai importantă. Ceutorhynchus pallidactylus migrează când temperatura solului trece de 6⁰C și începe să zboare la 12⁰C. C. napi își începe zborul la 9 - 10⁰C [Büchs, 1998; Juran et al., 2011). După Bűchs (1998), adulții încep să iasă de la iernat atunci când temperatura solului la 5 cm este în jurul valorii de 6°C. În realitate, cei mai mulți autori arată că gărgărițele părăsesc locurile de iernare când temperatura din stratul superior al solului ajunge la 9 - 10⁰C [Sekulič et Kereši 1998; Juran et al., 2011].

În stânga - adult de Ceutorhynchus napi, iar în dreapta - adult de Ceutorhynchus pallidactylus

La capcanele galbene, gărgărițele capturate în această perioadă sunt Ceutorhynchus pallidactylus, urmând ca în perioada ce urmează, dacă temperaturile ridicate se mențin, să apară și C. napi. De regulă, puțini fermieri fac diferența între cele două gărgărițe. Totuși, ar trebui să cunoască că, dintre cele două specii, C. napi produce pagube mai mari [Šedivý et Kocourek, 1994]. Detectarea acestor gărgărițe poate fi extrem de dificilă din cauză că adulții stau de obicei la suprafața solului, sub bulgării de pământ [Gratwick, 1992].

 

Monitorizarea corectă, cheia succesului

 

În cazul celor două gărgărițe, monitorizarea corectă reprezintă cheia succesului. Ciclul de viață, modul ascuns de hrănire și apariția eșalonată a gărgărițelor creează mari probleme fermierilor. Din acest motiv, de multe ori, fermierii execută greșit tratamentele, fie că le fac prea devreme, fie că le fac prea târziu. Tot mai des aud: „Am făcut tratamente, dar tulpinile sunt pline de larve”. Așadar, este important să controlăm adulții în momentele cheie, conform datelor obținute la capcane și a pragurilor economice de dăunare (PED). Larvele pătrunse în pețioli și tulpini nu mai pot fi controlate.

Monitorizarea noilor culturi de rapiță ar trebui să înceapă în luna februarie. Este valabil și pentru culturile vechi. Fermierii ar trebuie să monitorizeze cu ajutorul capcanelor ambele zone pentru ca rezultatele să fie optime. Indiferent de tipul de capcană, citirea lor trebuie făcută cu multă acuratețe la fiecare trei zile. Momentele din zi ideale pentru citirea capcanelor (recomandate de cercetători) sunt „înainte de amiază” sau „la amurg”.

Capcana Csalomon cu atractanți

Zborul gărgărițelor trebuie monitorizat, pentru stabilirea momentului optim de combatere, cu mai multe tipuri de capcane:

• Capcanele galbene cu apă (vase Moericke), clasice, sunt utilizate cel mai des pentru monitorizarea celor două gărgărițe;

• Capcanele „Csalomon KLP+ trap” cu atractant. Aceste capcane sunt mai puțin cunoscute de către fermieri. Acest tip de capcană poate fi amplasat lângă vechea cultură de rapiță. Momeala din capcane atrage toate speciile de gărgărițe din genul Ceutorhynchus, dar există și momeli doar pentru pallidactylus. Alte specii pot intra în capcană doar accidental. La 3 - 4 săptămâni, producătorii recomandă schimbarea momelilor. Fermierii trebuie să știe că acest tip de capcană este foarte eficient pentru detectarea timpurie la locurile de iernare. Dacă se înregistrează capturi în aceste zone, în una sau două zile gărgărițele vor migra în noile culturi de rapiță. Acest aspect este încurajat și de faptul că fermierii fac rotații scurte și nu respectă distanța dintre culturi. În consecință, migrarea se realizează foarte rapid. Capcanele cu momeli pot fi achiziționate de la Institutul de Protecția plantelor din Budapesta [http://www.csalomontraps.com];

• Capcane galbene cu adeziv. Acestea sunt cel mai des utilizate de către fermieri.

Capturi la capcana cu momeli Csalomon

 

Managementul integrat al gărgărițelor tulpinilor de rapiță

 

Managementul integrat constă într-o sumă de măsuri de combatere ce pot fi utilizate echilibrat pentru a proteja mediul, entomofauna utilă, sănătatea oamenilor și animalelor.

În managementul celor două specii de Ceutorhynchus este esențială utilizarea unei strategii de combatere care să includă măsurile de prevenție, măsurile chimice și, din păcate, mai puțin măsurile biologice. Abordarea metodelor de prevenție și biologice este esențială în prezent. De aceea, există un real interes pentru combaterea biologică a celor două gărgărițe ale tulpinilor de rapiță (se fac testări cu entomopatogeni).

Ceutorhynchus pallidactyus

Ceutorhynchus napi

 

Metode profilactice

Principalele măsuri profilactice (care de cele mai multe ori nu sunt respectate) sunt:

• Izolarea culturii;

• Îndepărtarea resturilor de plante care rămân după recoltare (sunt pline de larve);

• Arătură adâncă după recoltare (mai ales atunci când infestarea a fost mare), deoarece larvele se împupează în sol. Dacă arătura se execută mai tarziu, va fi ineficientă, deoarece adulții iernează în afara culturii infestate;

• Fertilizare cu azot echilibrată.

 

Metode chimice

Pentru rezultate optime, adulții celor două specii de Ceutorhynchus ar trebui combătuți în următoarele perioade:

• Perioada de migrare;

• Perioada de hrănire și chiar de început a depunerii ouălor.

Momentul aplicării unui tratament este foarte important, deoarece eficiența este în strânsă legătură cu acesta. Toate tratamentele trebuie efectuate în urma monitorizării și doar atunci când pragul economic de dăunare este atins sau depășit uneori.

Ceutorhynchus pallidactylus urcând pe planta de rapiță

Tratamentele trebuie executate după cum urmează:

• Primul tratament trebuie aplicat imediat ce pragurile economice sunt atinse (uneori chiar depășite). În literatura de specialitate se recomandă ca primul tratament să se facă la pragul de 10 - 20 adulți capturați timp de trei zile consecutiv sau când mai mult de un adult este găsit la cinci plante controlate sau când sunt semne de ovipunere pe mai mult de 20% din plante (Juran et al., 2011);

• După EPPO (2003), combaterea gărgărițelor tulpinilor de rapiță este necesară atunci când în decurs de trei zile la capcane sunt prinși 10 adulți. Este doar o recomandare, însă fermierii ar trebui să țină cont de ea;

• Pentru napi, un prag recomandat și des utilizat este de 4 - 6 gărgărițe/capcană la trei zile [Šedivý, 2000];

• Pentru pallidactylus, pragul economic de dăunare este de 12 gărgărițe/capcană la trei zile [Šedivý, 2000];

• În România se recomandă un prag economic de 2 adulți/plantă [Goga et al., 2020];

• În zonele unde rapița se cultivă pe suprafețe mari, iar plantele sunt atacate an de an, se recomandă chiar efectuarea unui prim tratament la atingerea pragului de 3 gărgărițe/capcană/zi;

• Deoarece fermierii nu pot face diferența între cele două specii, pragul recomandat în general este de 10 gărgărițe/capcană timp de trei zile consecutiv [Alford et al., 2003].

Tinere larve în pețiol

Există cercetători care afirmă că primul tratament trebuie efectuat atunci când se înregistrează un număr mare de indivizi imediat după migrare. Tratamentul trebuie repetat o dată sau de două ori la interval de 7 - 8 zile [Graham et Gould, 1980; Winfield, 1961].

În literatura de specialitate mai există și alte praguri economice, relative de cele mai multe ori. În realitate, momentul optim de combatere este foarte greu de surprins, de aceea unele praguri ar trebui revizuite [Seidenglanz et al., 2009].

În România sunt omologate mai multe insecticide pentru combaterea celor două specii de Ceutorhynchus, după cum urmează: acetamiprid, cipermetrin, deltametrin + flupiradifuron, deltametrin, gama - cihalotrin, lambda - cihalotrin, tau - fluvalinat, esfenvalerat, acetamiprid + lambda - cihalotrin [după Aplicația Pesticide 2.24.2.1., 2024].

Executați tratamentele doar la întrunirea pragului economic de dăunare, respectați dozele recomandate de producători, fenofazele când pot fi aplicate (la unele insecticide), timpii de pauză etc. Evitați efectuarea tratamentelor în afara avertizărilor. Este deja cunoscut că foarte mulți fermieri abuzează de combaterea chimică (care poluează solul, apa, aerul, produsele vegetale, omoară entomofauna utilă și creează dezechilibre mari în comportamentul albinelor). Tratamentele trebuie efectuate în zile cu temperaturi de peste 5⁰C, fără vânt și fără precipitații.

Orificii produse de femele în pețioli și tulpini când depun ouăle

Efectuarea de tratamente chimice în ferestrele din februarie poate avea avantaje și dezavantaje. Înainte de a efectua un tratament consultați prognoza. Dacă se anunță vreme rece după câteva zile calde, este bine să nu faceți tratamentul. Este cunoscut că primii care ies de la iernat sunt masculii. Mai târziu apar și femelele. Începe procesul de hrănire urmat de împerechere și depunere ouă. De aceea, tratamentele din februarie nu întodeauna sunt rentabile, dacă intervin perioade cu temperaturi scăzute care opresc activitatea adulților. În astfel de situații este bine să nu întrerupeți monitorizarea gargărițelor, pentru a surprinde perioadele maxime de zbor.

 

Măsuri biologice

Combaterea biologică este de interes în cazul acestor gărgărițe. Se fac studii cu privire la utilizarea entomopatogenilor, a paraziților și prădătorilor. Deocamdată, în mod natural, larvele gărgăriței tulpinilor de varză pot fi parazitate în procent de peste 50% de Tersilochus spp. [Alford et al., 2000].

După Alford et al. (2003), densitatea populațiilor de C. pallidactylus depinde în natură de activitatea entomofagilor (de ex., paraziții larvari Diospilus affinis Wsm. și prădătorul larvar Muscina stabulans Fallen).

Într-un material viitor vom aduce în atenție aspecte despre biologia acestor gărgărițe care vă pot ajuta în monitorizare.

 

Bibliografie

Alford, D. V., Ballanger, Y., Büchi, R., Büchs, W., Ekbom, B., Hansen, L. H., Hokkanen, H. M. T., Kromp. B., Nilsson, Christer, Ulber, B., Walters, K. F. A., Williams, I. H., Young, J. E. B., 2000, Minimizing pesticide use and environmental impact by the development and promotion of bio-control strategies for oilseed rape pests. Final Report, Project FAIR CT 96 - 1314, 119 pp.

Alford V. A., Nilsson C., Ulber B., 2003, Insect pests of oilseed rape crops. In: Biocontrol of oilseed rape pests ed. by Alford V. A. Blackwell Science, Oxford, pp 9 - 41.

Büchs W., 1998, Strategies to control the cabbage stem weevil (Ceutorhynchus pallidactylus) and the oilseed rape stem weevil (Ceutorhynchus napi) by a reduced input of insecticides. IOBC Bulletin, 21: 205–220.

EPPO (2003). Guidlines for efficacy evaluation of plant protection product – insecticides & acaaricides, Effi cacy evaluation of insecticides – Ceutorhynchus napi and Ceutorhynchus pallidactylus on rape. Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 33: 65 - 69.

Graham C. W., Gould H. J., 1980, Cabbage weevil on spring oilseed rape in Southern England and its control. Annals of Applied Biology, 95 (1). Colchester & London: 1 - 10.

Gratwick, M., 1992, Crop pests in the UK. Chapman and Hall Kirk, W. D. J., 1992, Insects on cabbages and Oilseed rape. Richmond Publishing.

Goga N., Mondici S., Ursulescu V. B., Brejea R., 2020, Manifestations of the pest Ceutorhynchus napi (Large rapeseed beetle) in the agroclimate of North - Western Romania, Annals of the University of Oradea, Fascicle: Environmental Protection, doi.org/10.5281/zenodo.4362296, Vol. XXXIV, 61 - 66.

Juran I., Gotlin Čuljak T., Grubišic D., 2011, Rape stem weevil (Ceutorhynchus napi Gyll. 1837) and cabbage stem weevil (Ceutorhynchus pallidactylus Marsh. 1802) (Coleoptera: Curculionidae) – important oilseed rape pests. Agriculturae Conspectus Scientificus, 76: 93 – 100.

Seidenglanz M., Poslušná J. Hrudová E., 2009, The importance of monitoring the Ceutorhynchus pallidactylus female flight activity for the timing of insecticidal treatment. Plant Protect. Sci., 45: 103 – 112.

Šedivý J., Kocourek F., 1994, Flight activity of winter rape pests. Journal of Applied Entomology, 117: 400 – 407.

Šedivý J., 2000, Škůdci ozimé řepky. In: Vašák J. (ed.): Řepka. Agrospoj, Praha: 199 – 220.

Sekulič R., Kereši T., 1998, O masovnoj pojavi stablovog kupusnog rikša – Ceutorhynchus pallidactylus Marsh. (Coleoptera, Curculionidae). Bijni lekar, 3, 239 – 244.

Winfield A., 1961, Observations on the biology and control of the cabbage stem weevil, Ceutorhynchus quadridens (Panz.) on the trowse mustard (Brassica juncea). In: Pearson O., ed. Bulletin of Entomological research, 52 (3). London: P. 589-600.

Adult de Ceutorhynchus pallidactylus ascuns în vârful de creștere al plantei

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În toamnele blânde, muștele cerealelor pot produce pagube în culturi. Cel mai adesea sunt predispuse la atacul muștelor, culturile semănate devreme și cele la care sămânța nu a fost tratată cu insecticid. În unele zone predomină musca de Hessa (Mayetiola destructor), iar în altele musca neagră a cerealelor (Oscinella frit).

Condițiile climatice ale ultimilor ani au susținut creșterea populațiilor de muște care produc daune culturilor de cereale păioase. Pe lângă condițiile climatice, tehnologiile folosite de către fermieri au un rol foarte important, rotațiile scurte și monocultura favorizând atacul muștelor. La aspectele menționate adaug pierderea diversității plantelor cultivate într-o fermă. Se poate spune că, sistemele agricole practicate în prezent susțin dezvoltarea patogenilor și dăunătorilor și implicit apariția pagubelor în producție.

Dintre cele două muște predominante în culturile de cereale păioase, aducem în atenția dumneavoastră în acest articol, musca de Hessa (Mayetiola destructor). Dacă îi cunoașteți ciclul de viață o veți ține sub control mai bine. Vă atragem atenția că, generația de toamnă este cea mai păgubitoare. Cel mai periculos atac este după răsărirea plantelor, moment când tinerele plăntuțe pot fi distruse.

 

Importanța cunoașterii biologiei și ecologiei muștei de Hessa

 

Acest dăunător este prezent în toate zonele de cultură a cerealelor din țara noastră, iar în condițiile climatice din România, Mayetiola destructor (musca de Hessa) poate avea între 2 și 4 generații/an. În zonele mai calde, dăunătorul va avea mai multe generații, pe când în cele mai reci, mai puține. Supraviețuiește peste anotimpul de iarnă sub formă de larvă matură în pupariu sub tecile frunzelor plantelor atacate, cât și în resturile vegetale din sol sau de la suprafața solului.

Musca de Hessa

Împuparea are loc la începutul primăverii, iar primii adulți sunt observați în culturi în luna aprilie (de regulă). În anii în care toamnele și iernile sunt mai calde, zborul muștelor de Hessa poate fi observat chiar din luna martie. Viața adulților este scurtă (2 - 5 zile) - Roșca et al., 2011. Ei zboară în roiuri în zilele calde și însorite, având activitate intensă seara. În cele câteva zile de viață are loc împerecherea și depunerea ouălor. Femela depune între 150 - 500 ouă, grupate câte șase de-a lungul nervurilor frunzelor. Ouăle au culoare portocalie - roșietică, formă eliptică și sunt foarte mici. Eclozarea are loc la temperaturi cuprinse între 10 și 29⁰C [Flanders et al., 2013] după aproximativ 3 - 10 zile (5 - 20 zile după unii autori). Imediat după eclozare, larvele se vor deplasa pe tulpini în zona tecilor, de obicei în zona celui de-al doilea nod și mai rar la primul (zona de creștere). În această perioadă, multe larve pot muri, mai ales dacă condițiile climatice nu sunt cele preferate de dăunător. Vântul, umiditatea, frigul, precipitațiile, seceta prelungită influențează negativ dezvoltarea larvelor [Hamilton, 1966; Stunt et al., 2012].

Când ajung în zona preferată de hrănire, larvele se fixează, rămân imobile și încep să se hrănească. Larvele de Hessa nu pătrund în tulpină. După aproximativ două săptămâni de hrănire, larvele se împupează și rămân în zona atacată până la recoltare. Recoltatul nu distruge pupele, deoarece acestea sunt localizate de obicei în partea inferioară a plantelor, așa că, fie rămân în resturile vegetale, fie cad la sol.

Pupele pot fi recunoscute ușor în zona atacată, ele fiind vizibile parțial la suprafața frunzelor (larvele înainte de a se împupa definitiv fac un orificiu în pupariu și frunză). Pupele de culoare rozie sunt protejate de un puparium turtit, de culoare maro - închis, foarte asemănător cu o sămânță de in [Gagne și Hatchet, 1989]. Stadiul de pupă poate dura toată vara fiind influențat de condițiile climatice. În verile secetoase, pupele pot intra într-o diapauză lungă (câteva luni, uneori ani). În condiții climatice favorabile, se poate dezvolta generația de vară pe samulastra de grâu sau orz, dar și pe alte poaceae spontane.

Generația a II-a a muștei de Hessa (în zonele mai reci) sau a III-a (în zonele mai calde) apare la începutul toamnei. Adulții generației de toamnă încep să zboare în luna septembrie, iar ciclul lor de viață se desfășoară pe noile culturi de cereale, mai ales în cele de grâu, care sunt preferate. Femelele acestei generații depun ouăle pe plăntuțele răsărite aflate în stadiul de 2 - 3 frunze (stadiu fenologic preferat). Ciclul de viață al unei generații poate dura între 25 - 30 de zile [Roșca et al., 2011]. Generația de toamnă este cea mai păgubitoare.

 

Recunoașterea dăunătorului

 

Musca de Hessa prezintă dimorfism sexual. Femela este neagră, exceptând zonele abdominale laterale care au culoare roșietică și are aproximativ 3 - 4 mm. Masculul poate avea culoare neagră sau brună și este mai mic decât femela (2 - 2,5 mm). Datorită aspectului lor pot fi asemănați cu țânțarii.

Muștele de Hessa pot fi deosebite de alte specii de muște (care atacă cerealele) după antene (sunt moniliforme și au 12 - 18 segmente) și picioarele lungi sau mult mai lungi decât corpul [Foster et Hein, 2009].

Larvele neonate au corpul vermiform și lungimea de 0,7 mm. Timp de 4 - 5 zile culoarea larvelor este portocalie - roșietică (prima vârstă), după care capătă culoare albă (vârsta a doua). Când ajung la maturitate (vârsta a treia), pe spatele larvelor apare o dungă verzuie translucidă. Larvele mature au dimensiunea cuprinsă între 4 - 5 mm, formă cilindrică iar capul parțial invaginat [Gagne et Hatchet, 1989; Roșca et al., 2011].

 

Recunoașterea atacului

 

Atacul generației de toamnă este cel mai păgubitor. Larvele acestei generații pot ataca grâul, orzul și secara. Dintre cerealele enumerate, preferă grâul. Ovăzul nu este atacat.

Când larvele se hrănesc în zona de creștere, frunza centrală se îngălbenește, iar în final se va usca. Frunzele îngălbenite se desprind foarte ușor atunci când tragem de frunză în sus, deoarece țesuturile sunt distruse. Cu ajutorul unei lupe, putem observa cu ușurință în zona atacată larva care se hrănește. De regulă, culoarea plantele atacate este verde închis sau verzuie - albăstruie uneori. La plantele atacate este vizibilă stagnarea în creștere. Când plantele sunt atacate în fenofaza de 1 - 2 frunze, pot fi pierdute [Roșca et al., 2011; Whitworth et al., 2009].

Atac produs de muscă de Hessa. Fotografie realizată în samulastră

La plantele atacate în stadii mai avansate de creștere se observă o înfrățire puternică și îngroșarea tulpinilor în zona bazală. Dacă îndepărtăm frunza îngălbenită vom găsi larvele sau pupele (în funcție de momentul când realizăm controlul).

Atacul generației de primăvară este diferit. Plantele atacate de larvele acestei generații se recunosc după îndoirea care apare la ultimul sau penultimul nod. În aceste zone paiul se albește comparativ cu restul tulpinii care rămâne verde. Uneori spicul are port erect, iar florile pot avorta. Astfel de simptome se pot datora și altor dăunători dar și unor fungi. Este important să verificăm zona afectată pentru a exclude fungii sau alți dăunători. În urma procesului de hrănire al larvelor, țesuturile tulpinilor de grâu slăbesc, se înmoaie și se pot frânge cu ușurință. În plus, datorită toxinelor din secreția salivară a larvelor care interferează cu fluxul de nutrienți din plante în timpul formării cariopselor pot apărea pagube calitative și cantitative [Popov, 1999 citat de Roșca et al., 2011].

Musca de Hessa este capabilă să producă pagube cantitative și calitative semnificative în anii cu populații masive. Pagubele produse pot ajunge la 25 - 30% (Hulea et al., 1975). Excepțional au fost raportate pagube de 80% (Arion, 1958 citat de Roșca et al., 2011). Cel mai adesea, pagube mari se înregistrează la grâul semănat devreme [Roșca et al., 2011].

 

Importanța controlului fitosanitar pentru depistarea dăunătorului

 

Un prim control ar trebui efectuat la 18 - 21 de zile de la apariția plantelor în câmp. Într-o cultură, trebuie verificate minimum cinci puncte. În fiecare punct trebuie examinate cel puțin 20 de plante. Procentul de infestare se raportează la cele o sută de tulpini verificate.

În primăvară, controlul trebuie efectuat atunci când spicele încep să apară. Se va determina procentul de tulpini frânte din cele o sută controlate.

Monitorizarea zborului muștelor trebuie realizată atât toamna, cât și primăvara. Nu sunt PED-uri (prag economic de dăunare) pentru musca de Hessa. Din păcate, când atacul s-a instalat, dăunătorul nu poate fi ținut sub control cu nici un tratament.

Monitorizarea apariției muștelor în lanuri se poate face și cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali. Feromonii atrag masculii de Hessa [Knutson et al., 2017]. Studiile arată că nu există corelație între capturi și pagubele produse.

În timpul controlului fitosanitar, zborul muștelor poate fi observat foarte ușor, deoarece la atingerea plantelor vom vedea muștele care zboară la mică înălțime în zilele însorite. Pe marginea solelor densitatea muștelor este mai mare de obicei decât în interior.

Specialiștii în protecția plantelor pot prognoza apariția muștelor primăvara. În acest sens, lanurile de grâu trebuie verificate încă din ianuarie - februarie. În perioada amintită se fac controale pentru găsirea pupelor și verificarea stadiului de dezvoltare al acestora. Prin strângerea pupelor între degete și analizarea culorii lichidului care se scurge putem aprecia stadiul de dezvoltare. Atunci când curge un lichid alb și lăptos înseamnă că este o larvă sau o pupă timpurie. Dacă lichidul este roșiatic și relativ uscat înseamnă că adulții trebuie să apară.

Se pot face controale și pentru monitorizarea ouălelor de pe frunze. Dacă la efectuarea sondajelor se constată mai mult de 4 ouă/frunză, un tratament poate fi justificat [Flanders et al., 2013].

 

Managementul integrat al muștei de Hessa

 

Managementul integrat constă într-o sumă de măsuri de combatere ce pot fi utilizate echilibrat pentru a proteja mediul, entomofauna utilă, sănătatea oamenilor și animalelor.

Metode profilactice

Musca de Hessa poate fi ținută sub control prin aplicarea unor strategii de combatere bazate pe măsurile de prevenție sau profilactice în principal.

În zonele cu populații masive de muște de Hessa și acolo unde sistemele agricole se bazează pe monocultură, se recomandă alegerea unui soi rezistent (cea mai ieftină metodă de combatere atunci când este disponibil pe piață) - Schmid et al., 2018. Vă atragem atenția că musca de Hessa se adaptează continuu. De aceea, barierele de rezistență ale plantelor gazde pot fi depășite. Este important ca soiurile de grâu alese să fie rezistente la biotipul local al muștei de Hessa. Din acest motiv, se poate întâmpla ca alegerea unui soi rezistent să nu fie o măsură eficientă întotdeauna.

Rotația culturilor este o măsură foarte importantă. A se evita monocultura și rotațiile scurte.

Distanța față de vechea cultură este o strategie foarte bună în lupta împotriva acestui dăunător. În acest sens, amplasarea noilor culturi este bine să se facă la distanțe mai mari față de vechile culturi [Schmid et al., 2018]. De ce? Pentru că musca de Hessa are un zbor slab și nu poate parcurge distanțe.

Distrugerea samulastrelor este foarte eficientă în combatere (generația de vară se dezvoltă pe samulastră) - Schmid et al., 2018.

Întârzierea datei semănatului este o strategie ce poate fi practicată în anii în care toamnele sunt blânde (fermierii trebuie să studieze prognozele climatice). Abordând această strategie ferim culturile de atacul muștelor [Thiry et al., 2002]. Lăsând la o parte această strategie, se recomandă semănatul în epoca optimă din zona climatică unde vă aflați.

Arăturile (15 - 25 cm) sunt indicate în anii cu populații masive. Prin îngroparea resturilor vegetale cu pupe în ele, populațiile vor fi mult mai reduse [Roșca et al., 2011].

Despre arderea paielor (practicată în trecut foarte mult, astăzi acest lucru este interzis) se poate spune că reduce din rezervă, dar destul de puțin. Cele mai multe pupe sunt localizate în tulpini sub nivelul solului și nu sunt afectate de foc.

Metode chimice

În România, pentru musca de Hessa nu sunt omologate produse de protecția plantelor pentru tratarea semințelor. Cu toate acestea, substanțele omologate pentru combaterea unor specii de Delia, Agriotes, Zabrus la cereale pot ține sub control și musca de Hessa.

Tratamentele în perioada de vegetație se recomandă doar în următoarele situații: sistem agricol bazat pe monocultură, semănarea unor soiuri sensibile, distanța față de vechea cultură este mică (400 m), sămânța nu a fost tratată cu un insecticid, a existat atac de Hessa în trecut, ouăle sunt prezente pe frunze.

Important de reținut: culturile infestate puternic în toamnă (care au trecut peste iarnă cu o infestare mare) vor fi atacate din nou, iar rotațiile scurte favorizează atacul.

Toamna, tratamentul ar trebui efectuat în fenofaza de 2 - 3 frunze (eficiență bună). Rezultate foarte bune s-au obținut utilizând substanțe insecticide din grupa piretroizilor: deltametrin și lambda - cihalotrin. Substanțele amintite acționează asupra adulților, dar și a larvelor proaspăt eclozate (pot fi ucise în drumul lor către locul de hrănire).

Primăvara, un tratament chimic poate fi efectuat doar în urma controalelor fitosanitare în lanuri. Atunci când sunt observate mai mult de 4 ouă/frunză și dacă 20% din tulpini sunt infestate cu larve și pupe ne putem aștepta la pierderi. Substanțele din grupa piretroizilor pot fi aplicate primăvara pe măsură ce muștele apar și depun ouă, cu rezultate destul de bune uneori. Cu toate acestea, specialiștii arată că tratamentul aplicat primăvara forte rar s-a dovedit a fi eficient. La zboruri masive s-a constatat că acest tratament a contribuit la reducerea populațiilor [Flanders et al., 2013; Knutson et al., 2017].

În țara noastră nu sunt omologate substanțe pentru combaterea muștei de Hessa în vegetație. Există, însă, o singură substanță omologată pentru combaterea în vegetație a altor specii de muște (altele decât musca de Hessa). Lambda - cihalotrinul este omologat pentru combaterea muștei cenușii (Delia coarctata care atacă primăvara devreme și iernează sub formă de ou) și a muștei suedeze (Oscinella frit) - după Aplicația PESTICIDE 2.22.7.1, 2023. Cu siguranță are efect și asupra muștei de Hessa.

Controlul biologic

Musca de Hessa are dușmani naturali, în principal viespi parazite (de pupă și ou). Există aproximativ 41 de specii de viespi descrise, dintre care doar trei și-au dovedit eficiența, fiind și cele mai răspândite și cele mai valoroase în ținerea sub control a populațiilor de Hessa [Gahan, 1933]. Cele trei specii de viespi sunt: Platygaster hiemalis (parazit de ouă mai ales pentru generația de toamnă), Homoporus destructor și Eupelmus allynii. Nivelul de parazitare naturală poate fi foarte ridicat, între 56 și 98% [Schuster et Lidell, 1990]. Procentul de parazitare variază de la o zonă la alta funcție de condițiile climatice și densitatea populațiilor de muscă [Wise, 2007].

Femelă care depune ouă în timpul analizei la lupa binocular

Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenție informații importante despre musca de Hessa (Mayetiola destructor Say). Aceste informații vă pot ajuta să gestionați corect combaterea acestui dăunător pentru ca rezultatele să fie eficiente și costurile minime. Procedând astfel, mediul va fi mai puțin poluat și entomofauna utilă protejată.

Bibliografie

1. Flanders K. L., D. D. Reisig, G. D. Buntin, D. A. Herbert Jr. and D. W. Johnson, 2013 - Biology and management of Hessian fly in the Southeast. Alabama Cooperative Extension System: ANR1069.

2. Foster J. E. and G. L. Hein, 2009 - Hessian fly on wheat. University of Nebraska-Lincoln, Institute of Agriculture and Natural Resources: G1923.

3. Gagne R. J. and J. H. Hatchett, 1989 - Instars of the Hessian fly (Diptera: Cecidomyiidae). Ann. Entomol. Soc. Am. 82: 73–79.

4. Gahan A. B., 1933 - The Serphoid and Chalcidoid parasites of the Hessian fly. USDA Miscellaneous Publication 174.

5. Hamilton E. W., 1966 - Hessian fly larval strain responses to simulated weather conditions in the green house and laboratory. J. Econ. Entomol. 59: 535–538.

6. Hulea A., Paulian F. Comes I., Hatman M., Peiu M., Popov C., 1975 - Bolile și dăunătorii cerealelor, Editura Ceres, București, 234 p..

7. Knutson A. E., K. L. Giles, T. A. Royer, N. C. Elliott and N. Bradford, 2017 - Application of pheromone traps for managing Hessian fly (Diptera: Cecidomyiidae) in the Southern Great Plains. J. Econ. Entomol. 110: 1052–1061.

8. Roșca I. et al., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.

9. Schuster M. F., M. C. Lidell, 1990 - Distribution and seasonal abundance of Hessian fly (Diptera, Cecidomyiidae) parasitoids in Texas. J. Econ. Entomol. 83: 2269–2273.

10. Stuart J. J., M. S. Chen, R. Shukle, M. O. Harris, 2012 - Gall midges (Hessian flies) as plant pathogens. Annu. Rev. Phytopathol. 50: 339–357.

11.Schmid R. B., Allen Knutson, Kristopher L Giles, Brian P McCornack, 2018 - Hessian Fly (Diptera: Cecidomyiidae) Biology and Management in Wheat, Journal of Integrated Pest Management, Vol. 9, Issue 1, 14.

12. Thiry D. E., R. G. Sears, J. P. Shroyer and G. M. Paulsen, 2002 - Planting date effects on tiller development and productivity of wheat. Kansas Agricultural Experiment Station and Cooperative Extension Service SRL 133.

13. Whitworth R. J., P. E. Sloderbeck, H. Davis, G. Cramer, 2009 - Kansas crop pests: Hessian fly. Kansas State University Agricultural Experiment Station and Cooperative Extension Service: MF-2866.

14. Wise I. L., 2007 - Parasitism of the Hessian fly, Mayetiola destructor (Say) (Diptera: Cecidomyiidae), on spring wheat (Poaceae) in southern Manitoba. Proc. Entomol. Soc. Manitoba. 63: 23–32.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Compania Bayer în parteneriat cu Universitatea de Științele Vieții (USV) „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția fermierilor informații importante despre viespea rapiței (Athalia rosae L., sin. Athalia colibri Christ.). Aceste informații vă pot ajuta să gestionați corect în viitor combaterea acestui dăunător pentru ca rezultatele să fie eficiente și costurile minime. Procedând astfel, mediul va fi mai puțin poluat și entomofauna utilă protejată.

Athalia rosae

În culturile de rapiță răsărite, viespea rapiței este prezentă în acest an cu densități mai mari decât anul trecut în aceeași perioadă. La data de 11 septembrie 2023 în culturile de rapiță răsărite în procent de 50% (semănate la sfârșitul lunii august), Athalia rosae avea activitate intensă de zbor, împerechere, depunere ouă. Femelele analizate în laborator erau pline de ouă la data mai sus menționată.

La data de 27 septembrie 2023 în toate culturile de rapiță pot fi observați adulții, ouăle și larvele de viespe. În unele ferme se execută acum cel de-al doilea tratament pentru combaterea viespilor, puricilor și larvelor defoliatoare de lepidoptere (Pieris brassicae, Plutella xylostella etc).

Dăunătorul Athalia rosae poate fi gestionat corect și economic doar dacă îi cunoaștem biologia, modul de dăunare și monitorizare. În articolul de față găsiți informații utile despre acest dăunător nelipsit din culturile rapiță în luna septembrie.

 

Viespea rapiței - Athalia rosae l. - poate distruge plantele de rapiță în perioada de răsărire

 

Athalia rosae este o specie oligofagă, adică se hrănește cu crucifere cultivate, dar și sălbatice. Speciile sălbatice de crucifere și umbelifere preferate sunt: Raphanus raphanistrum L., Carum carvi L., Conium maculatum L. etc. Se poate spune că preferă ridichile, apoi rapița, varza, muștarul, cresonul etc. Acest dăunător este atras de izotiocianații și glucozinolații din plantele de crucifere. După unii autori, larvele de viespe au capacitatea de a reține în hemolimfă glucozinații, iar în momentul în care sunt atacate, din tegument exudă o picătură de hemolimfă (sângerare ușoară). În acest fel, larvele se apără de eventualii prădători (apărare bazată pe substanțele chimice din hemolimfă [Boevé & Schaffner, 2003; Vlieger et al., 2004].

 

Importanța cunoașterii biologiei și ecologiei acestui dăunător

 

În țara noastră, viespea rapiței are două generații pe an, supraviețuiește în stadiul de larvă în cocon la adâncimea de 7 - 15 cm în sol și se împupează primăvara, pe parcursul lunii aprilie. Zborul primei generații de viespi începe în luna mai - începutul lunii iunie, funcție de condițiile climatice. Adulții pot fi recunoscuți ușor datorită culorii portocalii strălucitoare a corpului, exceptând părțile laterale și capul. Viespile sunt destul de mici, lungimea corpului oscilând între 5 - 8 și chiar 9 mm. Aripile au culoare galbenă la bază și mai negricioase la marginea frontală și la jumătatea exterioară. Abdomenul ambelor sexe este gros, dar mai ascuțit la femelă și mai rotunjit la mascul.

Rapiță răsărită aproximativ 50% la data de 11 august 2023 (semănată la sfârșitul lunii august). În această solă viespile erau prezente în densitate foarte mare și aveau activitate intensă de împerechere și depunere ouă

După apariție, adulții se hrănesc o perioadă pe plante din familia Brassicaceae și Apiaceae, după care încep să se împerecheaze. Pe parcursul vieții, o femelă poate depune aproximativ 200 - 300 de ouă. Fiecare ou este depus într-o mică cavitate tăiată pe marginea frunzei plantei gazdă (în cazul de față rapița). Zonele unde femelele au depus ouă pot fi recunoscute destul de ușor deoarece țesutul este deformat. Ouăle de Athalia rosae sunt mari, ovale, transparente, cu aspect sticlos. Perioada embrionară poate dura între 5 - 12 zile funcție de condițiile de climă, cel mai adesea 6 - 8 zile [Lole, 2010].

 

Cum recunoaștem larvele

 

Larvele de Athalia rosae pot fi recunoscute relativ ușor, datorită corpului care are aspect ridat, culoare închisă sau verde - cenușie și este acoperit cu mici veruci. Larvele au 11 perechi de picioare, iar capul este mic și negru. Dimensiunea larvelor la completa dezvoltare poate fi cuprinsă între 18 - 25 mm. În condiții favorabile, dezvoltarea larvelor poate dura 10 - 13 zile la temperaturi peste 20⁰C [Amiridze, 1973]. Cel mai adesea, stadiul larvar poate dura între 20 și 50 de zile.

Larvă de Athalia rosae la data de 4 octombrie 2023

Larvele mature din prima generație se retrag în sol în perioada iunie - iulie (unde își vor construi coconii și apoi se vor împupa). Adulții din generația a II-a apar pe parcursul lunilor iulie - august și ciclul se reia [Roșca et al., 2011].

Pe măsură ce culturile de rapiță răsar (în luna septembrie), adulții migrează în ele, se împerechează, iar femelele depun ouă. Larvele celei de-a doua generații de viespe pot produce pagube importante culturilor de rapiță cât și celor de varză de toamnă.

 

Recunoașterea daunelor

 

Larvele tinere (prospăt eclozate) se hrănesc în interiorul frunzei la început (mod de hrănire minier), apoi extern pe partea inferioară. Pe măsură ce se dezvoltă consumă epiderma inferioară și mezofilul frunzelor. În primele etape ale atacului, când larvele sunt mici, în frunze se observă orificii. Când larvele sunt mari, în urma procesului de hrănire, din frunze rămâne doar scheletul (nervurile principale). La atacuri masive tinerele plăntuțe se pot usca.

Daune produse de larve la rapiță la 4 octombrie 2023

Larvele generației de primăvară pot consuma florile și silicvele în formare. Cel mai des le putem observa în culturile de muștar înflorite.

Generația de toamnă este considerată cea mai dăunătoare pentru rapiță deoarece poate produce pagube importante culturilor semănate devreme. Tinerele plăntuțe pot fi consumate complet de către larve [Lole, 2010; Roșca et al., 2011].

Împerechere la data de 11 septembrie 2023

 

Metode de monitorizare

 

Metoda cea mai sigură constă în observarea directă a zborului adulților. Mai pot fi utilizate și capcanele galbene cu lipici. Capcanele galbene sau cele cu apă trebuie plantate în preajma plantelor gazdă. Zborul adulților este favorizat de temperaturile zilnice cuprinse între 18 și 19⁰C cu un optim între 23 - 26⁰C [Amiridze, 1973].

Pentru rezultate foarte bune în combatere, monitorizarea ar trebui să înceapă în luna mai și să continue până în luna septembrie. Monitorizarea se face cu scopul de a stabili momentul de activitate intensă al adulților de viespe. Când zborul este masiv trebuie să verificăm imediat și prezența larvelor pe frunze.

Pentru monitorizarea larvelor pot fi utilizate plante gazdă din familia cruciferelor. Metoda nu este eficientă, deoarece, de cele mai multe ori, până când vedem larvele, frunzele de rapiță pot fi deja devorate [Lole, 2010] .

Larvă tânără

 

Managementul integrat al viespei rapiței

 

Managementul integrat constă într-o sumă de măsuri de combatere ce pot fi utilizate echilibrat pentru a proteja mediul, entomofauna utilă, sănătatea oamenilor și animalelor.

Deși adesea ignorate, măsurile de prevenire ne pot scăpa de cheltuieli inutile. Una dintre cele mai importante măsuri profilactice este amplasarea noilor culturi de rapiță mai departe de cele vechi. Alte măsuri ce pot fi utilizate constau în: combaterea buruienilor gazdă din familia cruciferelor, rotația cu păioase sau rădăcinoase, efectuarea unei arături imediat după recoltarea rapiței (mai ales în zonele unde sunt populații mari de viespi, pentru distrugerea pupelor), fertilizarea echilibrată, înființarea de culturi capcană [Hill, 1987].

Combaterea chimică trebuie efectuată la avertizare și când pragul economic de dăunare este depășit sau întrunit (PED de peste 2 larve/plantă - Roșca et al., 2011; EPPO, 1998. Cu toate acestea, specialiștii recomandă tratamente și atunci când se constată zbor masiv de adulți în culturile de rapiță în curs de răsărire pentru ca femelele să nu apuce să depună ouăle.

Tratarea semințelor de rapiță și muștar este considerată foarte importantă deoarece poate asigura o protecție de aproximativ 6 - 8 săptămâni pentru dăunători. Cu toate acestea, de multe ori nu este așa. În România, pentru tratarea semințelor este omologat insecticidul ciantraniliprol. Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: acetamipridul, deltametrinul, lambda - cihalotrinul, tau - fluvalinatul, acetamiprid + lambda - cihalotrin, etofenprox, gama - cihalotrin [după aplicația PESTICIDE 2.23.6.1, 2023].

Din managementul integrat nu ar trebui să lipsească măsurile biologice. În cazul viespei rapiței poate fi utilizat produsul Spinosad (pesticid obținut prin fermentare din bacterii naturale - Saccharopolyspora spinosa), care este foarte eficient la doze mici și acționează prin ingestie și contact asupra insectelor. Controlul prin contact este extrem de eficient. Însă, prin ingestie, eficacitatea crește de 5 - 10 ori. Impactul acestei substanțe asupra entomofaunei utile este considerat scăzut comparativ cu alte produse biologice. Un punct tare este faptul că asigură un control mai rapid și eficient, comparativ cu alte produse biologice. Produsele pe bază de Bacillus thuringiensis (B.t.), controlează larvele de lepidoptere foarte bine dar nu și pe cele de viespe [Lole, 2010] .

Disecție la femelă de Athalia rosae la 11 septembrie 2023. Femela era plină de ouă

 

Bibliografie

Amiridze N., 1973 - Some experimental data to ecology of turnip sawfly. In: Kanchaveli L.A., ed. The proceedings of Georgian Plant Protection Institute, vol. 24. Tbilisi: Georgian NIIZR. 105 - 107 p.

Boevé J. L. & Schaffner U., 2003 - Why does the larval integument of some sawfly species disrupt so easily? The harmful hemolymph hypothesis. Oecologia 134, 104 – 111.

EPPO Standards, 1998. Guidelines on good plant protection Practice, Rape, PP 2/8 (1), disponibil pe https://gd.eppo.int>standard>pp2-008-1-en, 10 p.

Hill D. S., 1987. Major temperate crop pests. Agricultural InsectPests of Temperate Regions and Their Control (ed. by DS Hill),pp. 448 – 449. Syndicate of the Cambridge University, Cam-bridge, UK

Lole M., 2010 - Turnip sawfly: biology and control, Factsheet 11/10, Field Vegetables Project FV 317.

PESTICIDE 2.23.6.1, 2023.

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296.

Vlieger L., P. M. Brakefield and C. Müller, 2004 - Effectiveness of the defence mechanism of the turnip sawfly, Athalia rosae (Hymenoptera: Tenthredinidae), against predation by lizards, Bulletin of Entomological Research (2004) 94, 283–289, DOI: 10.1079/BER2004299.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Primele larve de Helicoverpa armigera (prima generație) își fac simțită prezența la porumbul dulce din Banat (zona Sânnicolau Mare, județul Timiș). Porumbul dulce atacat a fost semănat în luna martie în solar. După sărbătorile Pascale a fost descoperit, iar acum știuleții sunt numai buni de consumat și foarte gustoși.

În perioada următoare, spre sfârșitul lunii iulie, prognozăm creșterea curbei de zbor a celei de-a doua generații de Helicoverpa armigera. Dăunătorul este monitorizat cu ajutorul capcanelor Csalomon amplasate la Stațiunea Didactică Timișoara - USVT (ferma 4 Cioreni) cu sprijinul FMC Agro România. A doua generație este și cea mai păgubitoare la porumb, de aceea tratamentele nu trebuie neglijate.

 

Poate produce pagube Helicoverpa armigera la porumbul dulce?

 

Sigur că da, chiar pagube serioase, fiind considerat un dăunător extrem de periculos al acestei varietăți de porumb (Zea mays L. var. saccharata). După Capinera (2008), porumbul dulce este preferat de larvele de H. armigera comparativ cu celelalte varietăți. În condiții favorabile, daunele pot fi cuprinse între 60 - 70%, iar în cazuri excepționale pot ajunge chiar la 90% (Palagacheva et Sevov, 2021).

În culturile de porumb dulce, pragul economic al acestui dăunător este scăzut, adică o larvă/plantă când recolta este destinată consumului în stare proaspătă. Larvele aflate în primele stadii de dezvoltare consumă mătasea, iar cele mai mari trec pe boabe (Hosseininejad et al., 2015). De obicei se hrănesc la vârful știuletelui, dar adesea consumă și boabe de la mijlocul știuletelui, cât și de la baza acestuia.

La porumbul dulce, în urma hrănirii larvelor, secundar se instalează bacterii care duc la putrezirea boabelor. Aceste simptome le-am constatat și eu la știuleții observați. Așadar, o larvă/știulete poate produce pagube serioase la porumbul dulce pentru consum imediat.

La porumbul dulce cultivat pentru procesare, pragul economic este mai mare (>1 larvă/plantă), considerându-se că vârfurile știuleților cu Helicoverpa armigera pot fi îndepărtate (dacă larvele rămân în acea zonă) - (Shelton et al. 2014).

 

Cum putem preveni daunele la porumbul dulce?

 

Nu este ușor deloc să facem asta. Dăunătorul trebuie monitorizat cu mare atenție cu ajutorul capcanelor feromonale. Când numărul capturilor crește, fermierul trebuie să meargă în câmp să verifice plantele. Se fac observații pentru detectarea timpurie a ouălor și a larvelor tinere. Larvele nu trebuie lăsate să pătrundă sub pănuși. Odată adăpostite, greu mai pot fi omorâte.

Decizia de efectuare a unui tratament are la bază în primul rând monitorizarea insectei și apoi observațiile în teren (Shelton et al. 2014).

Nu este indicat să tratăm cu insecticide chimice porumbul dulce destinat consumului imediat. În situațiile grave pot fi utilizate insecticide biologice pe bază de Bacillus thuringiensis, nematode entomopatogene, NPV (nucleopoliedrovirus) - Purcell et al., 1992; Burkness et al., 2001.

Trebuie să știm că, în momentul când mătasea apare (stigmatele), lanurile de porumb sunt predispuse la atacul omizii fructificațiilor. De ce? Pentru că femelele depun ouăle pe mătasea proaspătă. De aceea este important ca soluția să ajungă pe mătase. Tratamentele trebuie făcute după polenizare. Nu se fac înainte și nici imediat după, deoarece s-ar putea ca numărul de boabe să fie afectat din cauză că pot influența germinarea polenului, receptivitatea stigmatelor sau procesul de singamie care are loc în următoarele 28 de ore după polenizare (Mòl et al., 1994; Córdova et al., 2006).

Cu privire la insecticidele chimice, studii recente arată eficiența foarte bună a clorantraniliprolului aplicat după polenizare, aproximativ după 48 ore și chiar mai mult (Viteri et Ramírez, 2022).

Mulți factori concură la stabilirea momentului optim de combatere a omizii fructificațiilor la porumbul dulce: data semănatului, monitorizarea zborului adulților, modelarea datelor obținute la capcanele feromonale, fenologia plantelor etc (Latheef et al., 1991).

Important!

Accesați aplicația Arc Farm Intelligence dezvoltată de FMC Agro România pentru a vedea în timp util și gratuit alertele emise pentru combaterea celor doi dăunători monitorizați. Următoarea alertă va fi pentru generația a II-a de Helicoverpa armigera.

Bibligrafie

Burkness E. C., Hutchinson W. D., Bolin P. C., Bartels D. R., Warnock D. F., Davis D. W., 2001. Field efficacy of sweet corn hybrids expressing a Bacillus thuringiensis toxin for management of Ostrinia nubilalis (Lepidoptera: Crambidae) and Helicoverpa zea (Lepidoptera: Noctuidae). Journal of Economic Entomology 94: 197-203.

Capinera, J. L., (2008). Maize (Corn) Pests and their management. In: Capinera J.L. (eds) Encyclopedia of entomology. Springer, Dor-drecht, DOI https://doi.org/10.1007/978-1-4020-6359-6.

Córdova, D., Benner, E. A., Sacher, M. D., Rauh, J. J., Sopa, J. S., Lahm, G. P., Selby, T. P., Stevenson, T. M., Flexner, L., Gutteridge, S., et al., 2006. Anthranilic diamides: A new class of insecticides with a novel mode of action, ryanodine receptor activation. Pestic. Biochem. Phys. 2006, 84, 196 – 214.

Viteri, D. M., Linares - Ramírez, A. M., 2022. Timely Application of Four Insecticides to Control Corn Earworm and Fall Armyworm Larvae in Sweet Corn. Insects 2022, 13, 278.

EPPO/CABI. n. d. Data sheet on Helicoverpa armigera. European and Mediterranean Plant Protection Organization (EPPO) and CAB International, Wallingford, UK. https://gd.eppo.int/taxon/HELIAR/documents. 6 pp.

Hosseininejad, A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015. Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae-fed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.

Latheef, M. A., J. A. Witz, and J. D. Lopez. 1991. Relationships among pheromone trap catches of male corn earworm moths (Lepidoptera: Noctuidae), egg numbers, and phenology in corn. Can. Entomol. 123: 271–281.

Mòl, R., Matthys-Rocho, E., Dumas, C., 1994. The kinetics of cytological during double fertilization in Zea mays L. Plant J. 1994, 5, 197 – 206.

Palagacheva, N. & Sevov, A. (2021). Cotton bollworm (Helicoverpa armigera Hübner) – a key pest on sweet corn. Bulg. J. Agric. Sci., 27 (1), 156 – 160.

Purcell M., Johnson M. W., Lebeck L. M., Hara A. H., 1992. Biological control of Helicoverpa zea (Lepidoptera: Noctuidae) with Steinernema carpocapsae (Rhabditida: Steinernematidae) in corn used as a trap crop. Environmental Entomology 21: 1441-1447.

Shelton, A. M., B. A. Nault, M. P. Hoffmann, S. Reiners and C. Petztoldt., 2014. Chapter 25 - sweet corn. In: 2014 Cornell Integrated Pest Management Guidelines for Commercial Vegetable Production. Ithaca, NY, Cornell University Cooperative Extension.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!