Agricultura românească traversează una dintre cele mai complexe crize financiare din istoria sa recentă. Suprapunerea mai multor ani de secetă severă (2022–2025) peste un sistem de creditare comercială cu reguli neclare a creat o tensiune structurală între doi actori esențiali ai lanțului agricol: fermierii, care produc, și distribuitorii de inputuri, care finanțează producția. Această tensiune a erupt public în 2024 și s-a agravat în 2025–2026, ajungând în fața Comisiei pentru Agricultură a Senatului și stârnind reacții din partea ministerului, asociațiilor profesionale și jurnaliștilor din presa agricolă.

 

Contextul crizei: Datorii acumulate pe cinci ani

 

Din cei cinci ani agricoli 2020–2025, patru au fost marcați de secetă pedologică sau de alte șocuri severe (pandemia, războiul din Ucraina, culoarul solidarității care a inundat piața cu cereale ucrainene). Fiecare an dificil a împins fermierii să amâne plățile către distribuitori și să acumuleze noi datorii, fără ca datoria anterioară să fi fost stinsă.

Potrivit Asociației Input Agro România (AIAR), peste 90% din inputurile utilizate de fermieri sunt achiziționate pe credit de la furnizori sau din sistemul bancar, iar distribuitorul rămâne principalul creditor, asigurând finanțarea pentru aproximativ 80% din necesarul de semințe, produse fitosanitare, fertilizanți și motorină. Cifra de afaceri agregată a distribuției de inputuri se ridică la circa 2,5 miliarde de euro anual, deservind aproximativ 20.000 de fermieri profesioniști pe o suprafață de 7 milioane de hectare.

Distribuitorul este de fapt bancherul fermierului român. Fără creditarea comercială pe care o oferă, producția agricolă s-ar opri în prima campanie. Dar un bancher fără lichiditate nu poate finanța recolta următoare, acesta este cercul vicios al crizei actuale.

La finele anului 2024, rata de recuperare a datoriilor de la fermieri se situa la aproximativ 50% pentru creanțele din acel an și la 75% pentru cele din 2023, în condițiile în care rata de profit medie multianuală a distribuitorului tipic este semnificativ sub aceste procente de nerecuperare.

 

Disputa datoriilor: Între empatie și supraviețuire

 

Vocea fermierilor: Forță majoră, nu rea-voință

Fermierii afectați de secetă au transmis constant un mesaj simplu: nu există rea-voință în neplată, ci imposibilitate obiectivă. Când producția de porumb a coborât la 7 milioane de tone în 2024, comparabilă cu cea din 2007, și când prețurile cerealelor au rămas la niveluri relativ scăzute, o mare parte din fermieri nu au putut acoperi nici măcar costurile de producție, darămite datoriile restante.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), una dintre organizațiile fermierilor, a semnalat public că fermierii traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), sesizare la Comisia pentru Agricultură a Senatului, 30 aprilie 2026: „Fermierii români traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond. Seceta, pandemia, războiul din Ucraina, efectele culoarului solidarității și concurența neloială generată de lipsa clauzelor în oglindă în acordurile comerciale au erodat rezistența financiară a fermelor românești”.

 

Vocea distribuitorilor: Nici ei nu sunt la infinit

Pe cealaltă parte, distribuitorii se confruntă cu propria lor criză de lichiditate. Ei sunt, la rândul lor, debitori față de producătorii și importatorii de inputuri - multinaționale care nu acceptă amânări și care cer plata la termen. O suspendare a datoriilor fermierilor față de distribuitori blochează automat capacitatea distribuitorului de a-și onora propriile obligații.

Cristian Dinu, managerul unui distribuitor de inputuri din sudul țării cu sute de clienți mici și medii din cinci județe, a sintetizat dilema distribuitorului cu o claritate devastatoare.

Cristian Dinu, manager distribuitor inputuri agricole, sudul României, Adevărul, decembrie 2025: „Fermierii sunt în incapacitate de plată, în jur de 80%. Să-i execut eu pe ei, sau să mă execute pe mine furnizorii? Am să-l întreb asta și pe ministrul Agriculturii, i-am solicitat o întâlnire”.

Același distribuitor a relatat că a susținut un fermier timp de doi ani de zile, acordându-i credit peste credit pentru a-i permite să-și achite datoria de 600.000 de lei. Rezultatul: în al treilea an, fermierul a încercat să-și vândă marfa fără să achite datoria și acum se află pe rolul instanței cu plângere penală.

Mihai Răzvan Moraru, fondatorul AIAR și al Agro Est Muntenia, a avertizat că suspendarea administrativă a datoriilor nu rezolvă problema, ci o mută pe lanțul comercial: dacă distribuitorii nu încasează, nu pot plăti producătorii, care nu pot livra inputuri pentru sezonul următor, ceea ce blochează întreaga producție agricolă.

Cezar Gheorghe, expert în agribusiness și fondator AGRIColumn, a sancționat propunerile de suspendare generalizată a datoriilor: „Ați blocat tot agribusiness-ul din România dacă faceți asta până la 31 decembrie 2025». El a catalogat mesajele oficiale drept populiste și a avertizat că suspendarea creanțelor ar produce un efect de bumerang, datoriile fermierilor crescând în continuare cu dobânzi și penalități, făcând recuperarea și mai grea”.

 

Răspunsul instituțional: OUG 118/2024 și limitele sale

Sub presiunea crizei, Guvernul a adoptat în octombrie 2024 Ordonanța de Urgență nr. 118/2024, care prevedea că pe întregul lanț valoric - fermieri, distribuitori, producători/furnizori - debitorii care își achită obligațiile până la 31 decembrie 2024 nu vor suporta dobânzi, penalități sau majorări de întârziere și nu pierd discounturile contractuale. Termenul a fost ulterior prelungit până la 1 august 2025.

Ministrul Agriculturii, Florin-Ionuț Barbu, a prezentat măsura ca parte a unui pachet mai larg de sprijin, care includea și Creditul Fermierului cu garanție de stat 100% și ajutoare de calamitate pentru seceta din 2024.

Florin-Ionuț Barbu, conferință de presă, septembrie 2024: „Apreciem sprijinul financiar suplimentar acordat prin ajutoarele de calamitate pentru seceta din 2024, dar și decizia de a plăti subvenția mai devreme în acest an. Noul program Creditul Fermierului, cu modificările adoptate prin OG 7/2024, va oferi sprijinul financiar pentru a achita datoriile către furnizori și pentru a continua activitatea în 2025”.

 

Mecanismul discountului condiționat: O bombă cu ceas contractuală

 

Cum funcționează sistemul

Miezul disputei depășește însă simpla problemă a datoriilor. El ține de un mecanism comercial profund înrădăcinat în piața de inputuri din România: facturarea la prețul de listă, urmată de acordarea unui discount substanțial (30–50%) condiționat strict de respectarea termenului de plată.

Mecanismul este vechi de două decenii și funcționează astfel: un fermier cumpără pesticide, semințe sau fertilizanți la prețul de catalog, cu înțelegerea contractuală că va primi un rabat de 35%, spre exemplu, dacă plătește până la data X. Dacă fermierul întârzie chiar și o singură zi, pierde integral tot discountul și poate fi, în plus, penalizat contractual.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a semnalat în fața Comisiei pentru Agricultură a Senatului că au fost identificate cazuri concrete în care fermieri au achitat sume confirmate de furnizor, doar pentru a primi ulterior somații de executare silită din cauza anulării retroactive a discountului.

Efectul teoretic poate fi devastator: o datorie pe care fermierul o calcula la 100.000 de lei devine, din cauza pierderii discountului și a penalităților, o creanță de 150.000–200.000 lei sau chiar mai mult. AAC a relatat cazuri în care datoria s-a multiplicat de două-trei ori față de valoarea considerată inițial de fermier.

Totuși mai trebuie făcută și mențiunea că forte multe firme de distribuție manifestă destul de multă înțelegere în raport cu fermierii serioși și de multe ori problemele apar doar acolo unde caracterele sunt mai deficitare, dar sigur mai sunt și excepții. Unde între fermier și distribuitor există o relație de durată, bazată pe încredere și respectarea angajamentelor, rar s-au înregistrat probleme, dar unde ori erau fermieri care zburau din floare în floare, ori distribuitori de carton, situațiile au fost tensionate.

 

Poziția fermierilor: Sistem abuziv fără reglementare

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a sesizat Comisia pentru Agricultură a Senatului, solicitând inițierea urgentă a dezbaterilor legislative și elaborarea unui act normativ echilibrat, care să protejeze fermierii fără a fragiliza rețeaua de distribuție. AAC califică situația actuală drept «un vid legislativ grav».

Doar că cei care doresc să se implice în această problemă din partea AAC de cele mai multe ori sunt depășiți de realități, fiindcă este foarte posibil ca aceste posibile modificări de mecanism propuse să ducă în realitate la decizia distribuitorilor de a accepta doar plata cash, caz în care în mod cert toți fermierii cu probleme vor închide porțile deoarece mai nici unul dintre aceștia nu sunt finanțabili bancar, sau poate vor accepta finanțarea dar doar pe criterii mai dure și cu discounturi mult reduse, unde vor fi afectați toți fermierii indiferent de starea lor de sănătate financiară, deoarece se va merge pe principiul luăm de la cei sănătoși să compensam bolnavii.

AAC, comunicat public, 30 aprilie 2026: „Mecanismul discountului condiționat la produsele de protecție a plantelor funcționează fără nicio reglementare clară, generând dezechilibre majore și riscuri financiare severe. Orice întârziere, chiar și minoră, duce la pierderea integrală a discountului, aplicarea de penalități contractuale și multiplicarea datoriei, uneori de două-trei ori față de valoarea inițial considerată de fermier”.

 

Poziția distribuitorilor: Standard internațional, nu abuz

Asociația Input Agro România (AIAR) respinge interpretarea de abuz. Organizația susține că mecanismul „credit furnizor cu discount ulterior” este un standard internațional al industriei, prezent în toate țările cu agricultură dezvoltată, și că distribuitorii sunt supuși acelorași condiții comerciale din partea producătorilor/importatorilor de la care se aprovizionează.

AIAR subliniază că în agricultura României, termenele de plată ajung și la 360 de zile (în campania de toamnă, când sunt înființate culturile de rapiță), iar finanțarea pe această durată nu se poate face gratuit. Discountul condiționat este, practic, garanția prețului implicitul al creditului comercial.

AIAR, comunicat de presă, aprilie 2026: „Avem deja norme europene care definesc condițiile de creditare, dar pentru termen scurt, de maximum 60 de zile. În domeniul agricol din România, termenele de plată ajung și la 360 de zile. Acest mecanism, cunoscut drept «credit furnizor cu discount ulterior», este un standard al industriei. Distribuitorii, la rândul lor, sunt supuși acelorași condiții comerciale din partea producătorilor”.

 

Distorsiunile contabile: Cine plătește prețul ficțiunii

 

Cum apar distorsiunile

Una dintre problemele cel mai puțin discutate public, dar cu consecințe concrete, este natura distorsionantă a facturării la prețul de listă. Atunci când un distribuitor emite o factură la prețul de catalog, să spunem 100 lei/kg de fungicid, deși prețul real agreat între părți (prețul net) este de 65 lei/kg (discount 35%), în evidențele ambilor parteneri se înregistrează o realitate economică falsificată, cel puțin temporar. Dar este și o realitate dorită în unele cazuri ale unor distribuitori care au avut dificultăți financiare și au folosit această metodă pentru a mai amâna un timp inevitabilul, prezentând băncilor o realitate coafată.

Distribuitorul înregistrează la vânzare un venit de 100 lei/unitate, ceea ce umflă artificial baza sa de impozitare pentru impozitul pe profit. Dacă discountul este acordat ulterior, fie prin factură de reducere comercială, fie prin neacordare în caz de întârziere, distribuitorul a plătit (sau poate plăti) impozit pe un profit care nu există economic, cel puțin până la regularizare. Dacă discountul nu se mai acordă deloc (fermierul a întârziat), atunci profitul respectiv devine real și legitim — dar este un profit extras din pierderea fermierului, nu dintr-o activitate economică productivă.

Cătălin Grigoriu (Moldova Farming Agricultură) a articulat public mecanismul: „Profitul distribuitorilor provine, în mare parte, din tăieri de discount, dar și alte artificii, elemente care asigură supraviețuirea distribuitorilor, dar nenorocesc iremediabil fermierii”. Și a adăugat că „în prima parte a anului, distribuitorii vând adesea pe minus sau pe zero pentru cotă de piață, urmând să-și recupereze marja prin tăierea discounturilor la scadență”.

 

Impactul pentru fermier: Cost de producție supraevaluat

Fermierul, la rândul său, înregistrează în evidențele sale achiziția de inputuri la prețul de factur, 100 lei/unitate, adică la prețul de catalog, nu la prețul net. Aceasta înseamnă că costul de producție pe hectar apare mai mare decât este în realitate (dacă discountul va fi primit), ceea ce distorsionează calculul marjei, al pragului de rentabilitate și al indicatorilor financiari ai exploatației.

Pe durata perioadei dintre facturare și momentul acordării/neacordării discountului, fermierul calculează o marjă negativă sau comprimată față de realitatea economică. Dacă discountul vine — se corectează. Dacă nu vine — costul de producție real a fost mai mare decât cel planificat, iar marja, deja fragilă, se prăbușește.

 

Impactul pentru TVA

Mecanismul are și implicații în materie de TVA. Potrivit Codului fiscal român, baza de impozitare a TVA se reduce atunci când sunt acordate reduceri comerciale ulterior facturării, distribuitorul fiind obligat să emită o factură de reducere (storno parțial). Dacă discountul condiționat nu este acordat, TVA-ul rămâne calculat la prețul de listă, în timp ce valoarea economică reală a tranzacției era la prețul net, situație care distorsionează și raportările fiscale.

 

Soluția propusă: facturarea la prețul net

Atât din presa agricolă, cât și din declarațiile unor actori importanți din distribuție, a apărut cerința clară de a se trece la facturarea la prețul net, adică la prețul real agreat, cu discountul deja inclus în factură, nu condiționat ulterior.

Cătălin Grigoriu, fondator Moldova Farming Agricultură, 16 martie 2026: „Începând cu mijlocul lunii martie, Moldova Farming Agricultură va acorda încă de la vânzare, de la facturare mai precis, întreg discountul negociat tuturor clienților săi. Niciun fermier nu va mai risca, în relația cu noi, să piardă zeci de procente discount conform clauzelor contractuale pentru întârziere la plată”.

Agricover a emis un comunicat în care și-a manifestat deschiderea față de facturarea la prețul net, cu o condiție: adoptarea unui cadru legal unitar aplicabil întregii piețe.

Dar este drept că această poziție poate ar trebui privită în contextul unde Agricover are și propriul IFN, care poate finanța fermierii, deci firma de distribuție va fi cu încasare la vânzare și finanțarea se va face prin mecanism financiar, ceea ce este un act de normalitate dacă se respectă regulile.

Doar că în astfel de situații trebuie avut în vedere să nu existe tentații care să favorizeze achizițiile fermierilor din anumite surse ,,recomandate”, iar pentru a se reduce riscul unor astfel de situații, poate cadrul de reglementare ar trebui să conțină și prevederi care să ducă la separarea totală a activităților de finanțare de cele de distribuție pentru a nu exista discuții.

Agricover, comunicat de poziție, 20 aprilie 2026: „Practicile de facturare la prețul de listă, însoțite de acordarea ulterioară a unor discounturi condiționate de respectarea termenelor de plată sunt, de 20 de ani, parte a realității pieței, iar Agricover a semnalat, în repetate rânduri, că modul în care sunt aplicate poate genera efecte negative asupra fermierilor și necesită o abordare mai transparentă și predictibilă. Agricover își manifestă deschiderea de a implementa facturarea la preț net, imediat ce va fi stabilit un cadru legal unitar pentru întreaga piață de distribuție a inputurilor”.

Logica din spatele acestei condiționări este economică: dacă un singur distribuitor trece la facturarea la prețul net, fermierii vor plăti mai întâi facturile acelui distribuitor (pentru că pierd mai puțin dacă întârzie), iar ceilalți distribuitori vor ajunge mai rapid la executare silită. Schimbarea trebuie să fie simultană sau reglementată, nu unilaterală.

Eu personal cred că va fi invers, întâi fermierul va plăti unde riscul pierderilor este mai mare și abia apoi va plăti distribuitorul care a facturat la prețul net și care va aplica penalitățile uzuale, asta dacă nu se va umbla la acele valori și se va ajunge la unele în care penalitățile vor fi egale cu valoarea discountului.

 

Presa agricolă și vocea expertizei independente

 

Disputele dintre fermieri și distribuitori au primit o acoperire amplă în presa agricolă specializată din România ‒ Revista Fermierului, Profitul Agricol, AgroInfo, AgroIntel, Revista Ferma, Business Agricol, Cotidianul Agricol ‒, care au urmărit cu consecvență toate episoadele crizei, de la OUG 4/2024 până la sesizarea AAC în fața Senatului. Dar au fost și voci din agribussines care au luat poziții în raport cu aceste situații.

Cezar Gheorghe, fondatorul AGRIColumn, a adoptat o poziție nuanțată, critică față de ambele extreme. El a atacat populismul oficial al moratoriului generalizat, dar a recunoscut și că mecanismele actuale de discount sunt vulnerabile la abuz.

Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding, a atras atenția la începutul anului 2026 că, deși 2025 a adus producții record — peste 30 de milioane de tone cereale — fermierii rămân profund îndatorați. Gradul mare de îndatorare s-a combinat cu prudența crescută a băncilor și cu creșterea taxelor, creând un blocaj financiar structural.

Mihai Razvan Moraru unul dintre fondatorii AIAR a subliniat în mod repetat că distribuitorul a preluat, prin forța împrejurărilor, rolul băncii în relația cu fermierul. Creditul comercial depășește 1,5 miliarde de euro anual și este susținut integral de capitalul privat al distribuitorului, fără garanții de stat, fără acces la refinanțare. Soluțiile structurale — lege a creditului comercial, sistem de garantare a creditorului, definire juridică a distribuitorului — lipsesc cu desăvârșire.

 

Concluzii: Probleme și soluții

 

Criza din relația fermieri - distribuitori este, în esența ei, o criză de reglementare. Nu există actori exclusiv vinovați: nici fermierii, prizonieri ai unei serii de ani agricoli dezastruoși și ai unui sistem de creditare lipsit de alternative, nici distribuitorii, prinși între creanțele neîncasate și propriile obligații față de furnizori. Ce lipsește este un cadru juridic clar, echilibrat și previzibil.

Soluțiile posibile:

 

• Adoptarea urgentă a unui cadru legislativ privind creditul comercial agricol: definirea termenilor, limitarea clauzelor penalizatoare disproporționate, obligativitatea proporționalității între întârzierea la plată și pierderea discountului (de exemplu, pierdere graduală, nu totală);

• Reglementarea facturării la prețul net ca standard obligatoriu în industrie, aplicat simultan de toți participanții la piață, astfel încât să nu creeze distorsiuni concurențiale între distribuitorii care adoptă practica și cei care o refuză;

• Crearea unui sistem de garantare a creditului comercial cu sprijin de stat (pe modelul IMM Invest, dar adaptat sectorului agricol), care să permită distribuitorului să acceseze refinanțare în anii cu recoltă slabă, fără a-și bloca complet capitalul în creanțe nelichide;

• Sincronizarea termenelor de plată pentru inputuri cu calendarul real al producției agricole și al plăților APIA. Ministerul Agriculturii ar putea stabili termene-cadru recomandate, corelate cu datele istorice de recoltare și de plată a subvențiilor;

• Extinderea și îmbunătățirea programului Creditul Fermierului cu garanție de stat, asigurând acces real și rapid la lichiditate pentru fermieri înainte de scadența datoriilor față de distribuitori, astfel încât creditul comercial să nu mai fie ultima soluție de finanțare, ci una complementară, cu termene și condiții clare.

 

Dar nu în ultimul mai trebuie spus că fermierii au nevoie să învețe și să aplice un management financiar mult mai prudent, cu o mâna mai strânsă în a da banii pe jucării și jucărioare de diverse tipuri și modele și cum se zice să ne întindem cât este plapuma, plus că o relație de stabilitate cu un distribuitor serios poate duce la succes, chiar dacă respectivul distribuitor este mai scump aparent cu 2-3 %.

În rest, numai de bine.

 

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier - jud. Brăila

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2026

Abonamente, AICI! 

Apel pentru reguli care fac fermele finanțabile, reziliente și competitive

 

În ultimii ani, sectorul agricol a traversat 41 de luni consecutive de secetă severă, iar profitul net agregat al primelor 500 companii agricole s-a redus cu aproape 70% (conform studiului). Aproximativ 66% dintre companiile din agricultură operează astăzi cu capital de lucru negativ, inclusiv după un an agricol mai bun.

Seceta, volatilitatea prețurilor, costurile de finanțare și blocajele de lichiditate nu mai sunt episoade izolate. Ele au expus vulnerabilități structurale care afectează capacitatea fermierilor de a investi, de a se finanța și de a planifica pe termen lung. Multe ferme continuă să funcționeze cu instrumente financiare construite pentru cicluri scurte, pe terenuri greu de consolidat și în relații comerciale în care predictibilitatea costurilor și echilibrul contractual rămân vulnerabile.

Un an agricol mai bun poate aduce un respiro temporar, dar nu compensează bilanțuri fragile, investiții amânate și presiunea permanentă asupra lichidității. România nu poate construi securitate alimentară cu ferme care supraviețuiesc de la o campanie la alta. De sănătatea agriculturii depind securitatea alimentară, economia rurală și capacitatea României de a produce hrană într-un context internațional tot mai instabil.

În contextul noilor discuții despre prioritățile economice ale României, modernizarea mecanismelor care susțin agricultura a devenit o temă strategică și urgentă. Facem acest apel acum pentru că agricultura are nevoie de continuitate, investiții și mecanisme moderne de dezvoltare, indiferent de formula executivă care va gestiona prioritățile economice ale următorilor ani.

 

Finanțarea pe termen scurt nu poate susține investiții pe termen lung

 

Multe dintre investițiile care pot face agricultura românească mai performantă și mai rezilientă sunt investiții construite pe 10, 15 sau chiar 20 de ani: irigații, tehnologii de precizie, depozitare, energie, refacerea fertilității solului sau digitalizare. Totuși, multe ferme continuă să funcționeze cu presiune permanentă asupra lichidității și cu acces limitat la finanțare stabilă pentru dezvoltare. Când terenul, tehnologia sau infrastructura sunt finanțate ca și cum ar fi capital de lucru, bilanțul fermei se dezechilibrează exact în momentul în care ferma ar trebui să devină mai puternică.

Fragmentarea terenurilor amplifică această problemă. În multe zone agricole, fermele funcționează pe baza a sute de contracte de arendă dificil de administrat și greu de utilizat în relația cu finanțatorii. Lipsa cadastrării complete reduce capacitatea fermierilor de a construi garanții solide și de a susține investiții pe termen lung.

Ce avem de schimbat

Agricultura are nevoie de soluții de finanțare care susțin investițiile pe termen lung, de politici și instrumente care fac investițiile agricole finanțabile realist: programe de garantare adaptate agriculturii, criterii de evaluare adaptate cash-flow-ului sezonier, soluții pentru investiții pe termen lung și mecanisme care susțin dezvoltarea fermelor. 

Consolidarea exploatațiilor, cadastrarea accelerată și dezvoltarea unor forme de arendă stabile pot contribui la creșterea capacității fermierilor de a investi și de a construi ferme viabile pe termen lung. Aceasta nu înseamnă doar proprietate asupra terenului, ci capacitatea fermierilor de a investi sustenabil și de a dezvolta exploatații competitive.

 

Costuri neclare și condiționări comerciale limitează libertatea fermierilor

 

Fermierii iau decizii majore cu multe luni înainte de recoltă. De aceea, costul real al inputurilor, condițiile comerciale și riscurile contractuale trebuie să fie clare de la începutul campaniei.

O fermă nu își poate construi bugetul pe discounturi off-invoice, vouchere condiționate, reduceri greu de verificat, sau clauze care pot transforma retrospectiv o întârziere minoră într-un cost major. Problema este, în primul rând, lipsa de predictibilitate și transparență la implementarea acestor mecanisme comerciale. Reducerile trebuie să fie clare, stabile contractual și cunoscute înainte ca fermierul să își asume riscul de producție.

La fel de importantă este libertatea fermierului de a alege și de negociere. Semințele, produsele de protecția plantelor, fertilizanții, serviciile tehnice și finanțarea trebuie evaluate și achiziționate în funcție de nevoile reale ale fiecărei ferme, pe criterii clare și comparabile. Penalitățile disproporționate, conditionarea achizitiilor, garanțiile excesive și anularea retroactivă a unor reduceri comerciale pot destabiliza ferme și transferă o parte disproporționată a riscului către actorii cei mai vulnerabili ai lanțului agricol.

Ce avem de schimbat

Agricultura are nevoie de relații comerciale mai predictibile și mai echilibrate. Reducerile comerciale trebuie să fie transparente și stabile contractual, iar fermierii trebuie să poată lua decizii economice pe baza unor costuri reale și verificabile încă de la începutul campaniei agricole. În același timp, piața are nevoie de practici comerciale care susțin libertatea de alegere, predictibilitatea și capacitatea fermierilor de a planifica investițiile și producția pe termen lung.

 

Soluții de criză care mută presiunea în lanț

 

În agricultură, o decizie publică nu afectează doar fermierul. Afectează întregul lanț economic: furnizori de inputuri, distribuitori, finanțatori, procesatori, comercianți și comunități rurale.

Măsurile adoptate în perioade de criză, cum sunt moratoriile, amânările la plată sau suspendarea temporară a unor obligații, pot fi necesare, dar atunci când sunt construite fără mecanisme clare de compensare și fără surse reale de finanțare, ele riscă să mute presiunea financiară dintr-o parte a lanțului în alta, fără să rezolve problema de fond.

O măsură care reduce temporar presiunea asupra fermierului, dar transferă integral pierderea către furnizori, distribuitori sau finanțatori poate prelungi dezechilibrele din sector și poate reduce capacitatea întregului lanț agricol de a funcționa.

Ce avem de schimbat

Agricultura are nevoie de politici publice construite pe realitatea economică a sectorului: investiții pe termen lung, venituri sezoniere, volatilitate ridicată și sensibilitate majoră la blocajele de lichiditate. Măsurile de sprijin trebuie construite împreună cu actorii din teren și însoțite de analiza impactului asupra întregului lanț și un calendar de revenire la funcționarea normală a pieței. Fermierii au nevoie de continuitate și politici capabile să stabilizeze sectorul pe termen lung, nu doar de intervenții reactive în perioade de criză.

 

Ce alegem?

 

România are de ales între două direcții: o agricultură care continuă să funcționeze sub presiunea soluțiilor de avarie (finanțare pe termen scurt, terenuri fragmentate, reguli comerciale opace și intervenții publice reactive) sau o agricultură capabilă să investească, să se finanțeze și să rămână competitivă pe termen lung.

Fermierii români nu se așteaptă la tratament preferențial au nevoie de reguli clare, contracte echilibrate, acces la finanțare adecvată, libertatea de a decide în propriile ferme și politici publice construite pe realitatea economică a agriculturii.

Acum, când sunt în dialog strategiile economice, agricultura trebuie să fie parte a acestei discuții nu doar ca sector vulnerabil, ci ca infrastructură strategică pentru securitate alimentară, economie rurală și stabilitate socială. Agricover susține modernizarea mecanismelor financiare, comerciale și publice care stau la baza agriculturii românești și un dialog autentic, constant între fermieri, distribuitori, finanțatori, furnizori și autorități.

Agricultura României nu mai poate funcționa cu reguli construite pentru realități din trecut. Are nevoie de reguli care o fac rezilientă, finanțabilă și corect tratată.

 

Autor: LIVIU DOBRE, CEO Agricover Holding

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!