Schimbările climatice continuă să influențeze condițiile agricole, fermierii din țara noastră confruntându-se cu o presiune tot mai mare de boli foliare apărute timpuriu și cu evoluție agresivă la culturile de cereale. Temperaturile mai ridicate și perioadele de toamnă prelungite accelerează dezvoltarea agenților patogeni precum septorioza și făinarea, făcând importantă protecția timpurie și eficientă a culturilor.

Strategiile moderne de control al bolilor pun accent pe protejarea aparatului foliar al plantei încă din primele stadii de dezvoltare, deoarece frunzele sănătoase sunt esențiale pentru susținerea fotosintezei și pentru asigurarea unei performanțe optime a culturii pe tot parcursul sezonului de vegetație. Pentru a obține acest rezultat, fermierii se bazează din ce în ce mai mult pe soluții avansate precum molecula proquinazid, cunoscută pentru capacitatea sa de a inhiba germinarea sporilor și de a opri dezvoltarea fungilor într-un stadiu incipient, în special în cazul făinării. Această soluție este dezvoltată de compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience.

Atunci când este combinat cu prothioconazol, un fungicid triazolic sistemic cu proprietăți atât preventive, cât și curative, proquinazidul formează un mod de acțiune complementar care combate un spectru larg de boli foliare. Această combinație este integrată în Verben™, un fungicid conceput pentru a asigura o protecție timpurie puternică la culturile de cereale. Pentru Cosmin Iancu, agronom și proprietar al unei ferme de 1.100 de hectare de teren agricol în zona Grădiștea, județul Ilfov, această abordare a devenit un pilon esențial al programului său de protecție a culturilor.

În ferma sa, la acest moment, Cosmin Iancu are 400 de hectare cu grâu și 200 de hectare cu orz, ambele culturi fiind tratate cu Verben™ ca prim tratament fungicid. „Folosim Verben™ de trei sezoane, aplicându-l pe întreaga suprafață de grâu și orz la primul tratament, în faza de alungire a paiului. Având în vedere că numărul soluțiilor disponibile pentru combaterea bolilor este în scădere, un produs care combină proquinazidul și prothioconazolul reprezintă o opțiune solidă și eficientă pentru gestionarea complexului de boli foliare”, precizează tânărul fermier.

Rezultatele au fost constant pozitive, cu o eficacitate deosebit de bună împotriva făinării, dar și a septoriozei. Prin acțiunea sa preventivă și curativă, produsul contribuie la menținerea unei suprafețe foliare sănătoase în fazele critice de creștere, susținând direct dezvoltarea plantelor și formarea producției. „Unul dintre principalele beneficii este flexibilitatea, datorită ferestrei largi de aplicare. În același timp, produsul oferă o eficiență economică foarte bună, cu un raport cost - performanță solid. Are rezultate foarte bune împotriva principalelor boli foliare vizate la primul tratament”, arată Cosmin Iancu avantajele produsului Verben™.

Cu o experiență în agricultură care datează din 1991, anul înființării afacerii de familie, Cosmin Iancu îmbină tradiția cu practicile agronomice moderne. Pe baza acestor rezultate, el intenționează să continue aplicarea aceleiași strategii și în sezoanele următoare la culturile de cereale, bazându-se pe consecvența și fiabilitatea soluției pe bază de proquinazid. Abordarea sa reflectă o tendință mai amplă în rândul fermierilor noștri, care adoptă din ce în ce mai mult substanțe active inovatoare pentru a răspunde presiunii tot mai mari a bolilor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!

Pătarea reticulară a frunzelor de orz, o boală periculoasă, este nelipsită din culturile de orz, fiind prezentă an de an, cu frecvențe și intensități de atac mai ridicate sau mai scăzute, în funcție de condițiile climatice.

Vremea umedă din această perioadă susține infecțiile și dezvoltarea bolii. Scopul acestui articol tehnic este de a veni în sprijinul fermierilor cu date despre simptomatologia, biologia și strategia de combatere a acestei boli, care este periculoasă deoarece poate produce pagube importante în producția de orz și orzoaică.

Importanța economică

Pătarea reticulară este o boală foliară importantă a orzului, care poate produce pagube în producție, mai ales în zonele unde cad mai multe precipitații. Pe lângă reducerea producțiilor, calitatea boabelor are de suferit. În anii favorabili infecțiilor, pagubele în producție pot trece de 40% [Weibull et al., 2003; Backes et al., 2021]. Pagubele pot fi diferite, în funcție de rezistența soiurilor cultivate, virulența patogenului și condițiile climatice [Liu et al., 2011].

Recunoașterea simptomelor

Patogenul atacă frunzele, tulpinile, glumele, paleele, aristele și semințele. Pe frunze apar două tipuri de simptome, produse de forme diferite ale fungului:

• Pete cu aspect de rețea sau reticulare (uneori arată ca ochiurile unui gard de sârmă) produse de Pyrenophora teres f. sp. teres. Aspectul reticular este dat de forma alungită a petelor, care arată ca niște striații și de dispunerea longitudinală și transversală a acestora. La început aceste striații au culoare gălbuie iar mai târziu brună - închis [Lightfoot & Able, 2010]. Astfel de pete pot fi observate toamna și primăvara devreme pe tinerele plăntuțe (observație personală);

• Pete de culoare brună închis, de forme diferite, circulare și chiar eliptice produse de Pyrenophora teres f. sp. maculata. De jur împrejur, petele prezintă halou clorotic sau galben [Liu et al., 2011; Murray et al., 2009]. La atacuri puternice frunzele se necrozează și mor. După Tekauz (1985), zona galbenă sau clorotică din jurul petelor contează foarte mult în tabloul simptomatic al bolii, deoarece poate cuprinde întreaga frunză care în consecință se va ofili. Intensitatea atacului este corelată mai mult cu dimensiunea țesuturilor îngălbenite decât cu cele necrozate.

Deși cele două forme de Pyrenophora teres sunt foarte asemănătoare din punct de vedere morfologic, simptomele produse sunt diferite. După Akhavan et al. (2016), cele două forme sunt filogenetic distincte (considerate populații autonome genetic).

Pe lângă frunze, patogenul poate infecta și spicele. Când infecția ajunge la spic, pe glume și palee se formează pete liniare de culoare maroniu - închis. Atunci când bracteele florale sunt infectate este semn că patogenul a ajuns la semințe. Petele de pe semințe sunt de culoare mai închisă, aproape negre [Iacob et al., 1998; Popescu, 2005; Hatman et al., 1989]. După Comes et al. (1982), embrionul cariopselor infectate are culoare galben - brună, puterea germinativă fiind scăzută în astfel de situații.

De reținut că, la soiurile rezistente petele nu evoluează, rămânând mici. De regulă, nu prezintă halou galben sau clorotic decât excepțional. La soiurile sensibile, petele se extind crescând în dimensiuni. De jur împrejur, aceste pete au o zonă galbenă [Smedegard-Petersen, 1971; Tekauz, 1985].

De multe ori simptomele produse de Pyrenophora teres pot fi confundate cu cele produse de fungul Cochliobolus sativus. De aceea, diagnosticul trebuie confirmat pria analize de laborator.

Realizarea infecțiilor

Infecțiile pot apărea în culturile de orz încă din toamnă. Primele infecții pot fi din cauza miceliului din semințe, ascosporilor eliberați de ascele din peritecii, cât și conidiilor care iernează pe resturile culturilor infectate. În timpul vegetației, conidiile produc infecții secundare repetate [Popescu, 2005].

Supraviețuirea patogenului peste iarnă

Pyrenophora teres supraviețuiește pe resturile vegetale ale vechii culturi sub formă de micelii și pseudotecii brune [Smedegard - Petersen, 1972; Popescu, 2005]. Foarte importantă este supraviețuirea patogenului în semințele bolnave (inocul primar), fie la suprafața lor, fie sub pericarp [Singh & Chand, 1985].

Înmulțirea patogenului pe samulastra de orz și pe poacee sălbatice duce la un plus de inocul [Brown et al., 1993).

Condiții climatice favorabile infecțiilor

Patogenul se dezvoltă foarte bine în perioadele caracterizate de umezeală (sursa de inocul crește) - [Mclean et al., 2009].

Infecțiile cele mai periculoase la orz au loc atunci când umezeala persistă pe frunze 10 până la 30 de ore și chiar mai mult. În astfel de condiții, când umiditatea este aproape de maxim (100%) și temperaturile sunt cuprinse între 15 și 25°C (optim 22°C), sporularea ciupercii este maximă. În timpul sporulării petele capătă aspect catifelat, semn că s-au format conidioforii și conidiile ciupercii [Chuhina, 2008]. Precipitațiile continue favorizează infecțiile masive [Jordan, 1981].

Managementul integrat

În cadrul sistemului de combatere integrată există o serie de măsuri care trebuie utilizate echilibrat pentru a ține sub control această helmintosporioză. În ultimii ani, Pyrenophora teres a câștigat teren, fiind tot mai prezentă în culturile de orz (au crescut suprafețele cultivate). Semințele de orz, deși certificate, se pare că sunt infectate totuși, altfel nu se explică incidența și severitatea bolii tot mai ridicate, încă din toamnă. De aceea, se recomandă îmbinarea măsurilor profilactice cu cele chimice și biologice pentru ținerea sub control a pătării reticulare.

Factorii care susțin infecțiile sunt:

• Rotațiile scurte;

• Lucrările minimale ale solului;

• Semănatul devreme;

• Densitatea mare a plantelor;

• Rezistența la fungicide;

• Soiurile sensibile;

• Precipitațiile continue [Locke, 1982; Gupta și Loughman, 2001; Doyle, 2005; Popescu, 2005].

Măsuri profilactice

Pentru succes în combatere și prevenirea daunelor, respectarea măsurilor profilactice este esențială.

Se recomandă:

• Utilizarea soiurilor rezistente;

• Utilizarea semințelor sănătoase, certificate este esențială în prevenție, deoarece pe și în semințe, patogenul poate fi prezent. După Youcef-Benkada et al. (1994), semințele bolnave pot contribui la introducerea patogenului în zone unde acesta nu era prezent;

• Evitarea monoculturii;

• Rotația culturilor. Pentru a preveni infecțiile, rotația ar trebui să fie de minim doi ani între culturile de orz [Duczek et al., 1999];

• Distanța dintre culturile noi și vechi ar trebui să treacă de 500 m, pentru a preveni infecțiile realizate de ascosporii și conidiile aduse de vânt;

• Distrugerea samulastrei;

• Tehnologii convenționale de cultură care se bazează pe lucrările solului;

• Respectarea epocii optime de semănat. În cazul acestui patogen, semănatul timpuriu favorizează infecțiile. Într-un studiu publicat în 1987, Delserone & Cole arată că, în culturile semănate devreme, intensitatea atacului a fost mult mai ridicată iar în cele semănate mai târziu a fost mai scăzută;

• Eliminarea sau reducerea sursei de inocul din câmpuri [Popescu, 2005; Liu et al., 2011]. Sursa de inocul poate fi redusă prin arături la 15 - 20 cm. Această lucrare este necesară deoarece pseudoteciile își pot păstra viabilitatea timp de aproape 9 luni iar microscleroții 2 ani [Piening, 1967; Ali - Haimoud et al., 1993];

• Fertilizarea echilibrată cu azot. Este cunoscut că azotul favorizează dezvoltarea patogenilor în general, deoarece duce la creșterea umidității în interiorul culturii [Iordan & Hutcheon, 1984; Popescu, 2005].

Măsuri chimice

În cadrul strategiei de combatere, măsurile chimice dețin ponderea în prezent. Tratarea semințelor și aplicările foliare în timpul sezonului de vegetație sunt importante în controlul pătării reticulare a orzului.

Tratarea semințelor este esențială. Fungicidele omologate în țara noastră pentru tratarea semințelor sunt: Fludioxonil + protioconazol + tebuconazol; Protioconazol + tebuconazol; Difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol; Fludioxonil + triticonazol; Tebuconazol; Fluxapyroxad; Triticonazol [după aplicația Pesticide 2.25.12.1, 2026].

Tratamentele în vegetație trebuie făcute la momentele optime, ținându-se cont și de pragul economic de dăunare (PED). În cazul pătării reticulate, PED-ul este de 20% intensitate de atac la începutul înspicării. Scopul tratamentelor este de a menține libere de patogen primele trei frunze, mai ales în timpul umplerii boabelor. La orz, în mod special, frunzele 2 și 3 sunt foarte importante pentru viitoarea producție (la grâu este importantă frunza stindard) - Weppler & Hollaway, 2004; Popescu, 2005].

Momente optime de aplicare a fungicidelor sunt: la apariția ultimei frunze (stindardul), precum și la începutul înspicării când PED-ul este de 20% intensitate.

În primăverile umede, când patogenul se instalează devreme în culturi se pot face tratamente și la începutul alungirii paiului (GS 30 - 33). Acest tratament protejează de infecție frunza 2 (prima de sub steag) care se implică în producție într-un procent cuprins între 20 - 40%. Tratamentul de la apariția primelor spice (GS 49) protejează frunza 3 care se implică în producția finală în procent de 10 până la 15% [Dunne, 2002]. Frunza steag sau stindardul este implicată cel mai puțin în producția finală (5 - 9%). Tratamentele făcute în stadii timpurii (GS 12) nu și-au dovedit eficacitatea.

În anii cu infecții masive poate fi necesar și un tratament în stadiul GS 58 pentru a reduce severitatea bolii.

Fungicidele omologate în România pentru combaterea pătării reticulare a orzului (dar și pentru alți patogeni ai cerealelor) sunt: Azoxistrobin; Azoxistrobin + protioconazol; Bixafen +spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + tebuconazol; Benzovindiflupir + protioconazol; Benzovindiflupir; Metrafenonă; Azoxistrobin + difenoconazol + tebuconazol; Protioconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Bixafen + tebuconazol; Difenoconazol; Fenpropidin; Piraclostrobin; Fluxapiroxad + piraclostrobin; Fluxapyroxad + metconazol; Fluxapyroxad + mefentrifluconazol; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol; Mefentrifluconazol + metrafenonă + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + protioconazol; Metconazol; Protioconazol; Tebuconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Bixafen + protioconazol; Boscalid + kresoxim metil; Proquinazid + protioconazol; Folpet; Folpet + protioconazol; Azoxistrobin + folpet; Fluxapyroxad + protioconazol; Bixafen + protioconazol + spiroxamină.

nAzoxistrobin + difenoconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + fluxapyroxad; Difenoconazol + protioconazol; Difenoconazol + metconazol; Fenpicoxamida + protioconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol [după aplicația PESTICIDE 2.25.12.1, 2026].

Măsuri biologice

Agenții biologici pot fi introduși în strategiile de management actuale ale pătării reticulare a orzului, mai ales la tratarea semințelor (în fermele ecologice cât și în cele convenționale). Atunci când se utilizează agenții biologici, fermierii trebuie să respecte cu strictețe măsurile de prevenție pentru a avea succes în combatere. Introducerea unui tratament biologic în sistemele de combatere integrată poate diminua poluarea mediului și reziduurile de fungicide ce pot rămâne în cariopse, mai ales atunci când nu se respectă timpii de pauză.

Interes există în prezent pentru mai mulți agenți de biocontrol: Trichoderma sp., Clonostachys rosea izolat IK726, Pseudomonas chlororaphis MA 342, Bacillus subtilis etc [Copping, 2004; Jensen et al., 2016; Moya et al., 2018].

În anul 2004, Pseudomonas chlororaphis MA 342 era comercializat sub numele de Cedomon (BioAgri AB, Stockholm, Suedia) - Anon., 2004. Copping (2004) susținea că este singurul biopreparat care poate fi utilizat în combaterea pătării reticulare a orzului, fie ca tratament la semințe, fie ca tratament foliar. A urmat o perioadă în care produsul nu a mai primit aprobare, în special din cauza prezenței unui metabolit (DDR) cu proprietăți mutagene [EFSA, 2020].

În prezent, Pseudomonas chlororaphis MA 342 a primit aprobare pentru utilizare la cereale doar ca tratament la semințe. Aprobarea este datată 01.03.2023. Omologarea va expira în anul 2038 [după Official Journal of the European Union, 2023]. În România nu apare pe lista substanțelor omologate.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: În culturile de cereale apare făinarea

Un pericol pentru rapiță, Ceutorhynchus napi

Septorioza frunzelor, o boală care poate reduce producția de grâu

Fungul Blumeria graminis produce boala numită „făinare”. Acest fung este prezent în culturile de cereale an de an, cu frecvențe și intensități diferite de atac, în funcție de condițiile climatice. În toamnele și iernile blânde, în culturile de cereale păioase sunt observate simptomele tipice ale patogenului. În articolul de față găsiți informații utile despre biologia patogenului, simptomatologia, pagubele produse și strategia de combatere.

În culturile de grâu și orz din vestul țării (Arad - Crișana), fungul Blumeria graminis a produs infecții în culturile de grâu și orz mai avansate în vegetație și cu densitate mai mare de plante/metru pătrat. Condițiile climatice înregistrate în prima și a doua decadă a lunii martie 2026 (vreme răcoroasă și umedă) au favorizat patogenia.

În culturile de grâu și orz verificate, am observat miceliile albe, bumbăcoase, pe tulpini și frunze. În cazul în care vremea răcoroasă și umedă se menține, patogenul va urca în etajele superioare ale plantelor, pe măsură ce acestea se dezvoltă. Temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor opresc evoluția făinării cerealelor păioase.

Pe lângă factorii climatici, infecțiile sunt susținute și de factorii tehnologici (monocultura sau absenţa rotaţiei, densitatea mare a plantelor, irigarea, excesul sau carenţa elementelor nutritive, întârzierea semănatului).

Recunoașterea simptomelor

Simptomele produse de Blumeria graminis la orz și grâu sunt foarte ușor de recunoscut, neputând fi confundate cu simptomele produse de alți patogeni foliari. Atacă toate organele aeriene ale plantelor (frunze, teci, tulpini, spice, ariste).

Tabloul simptomatic al bolii:

• După realizarea infecției, pe frunzele bazale apar pete clorotice sau galbene;

• La suprafața petelor de pe frunze, pe măsură ce patogenul evoluează, se formează aglomerări de micelii mici, albe și cu aspect pâslos. Miceliile albe pot fi izolate sau se pot uni;

• În condiții favorabile, pete acoperite de micelii vor apărea și pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe tulpini (miceliile le cuprind de jur împrejur ca un manșon) și în final pe spice;

• Miceliile albe de pe organele atacate își vor schimba culoarea (de la alb la gălbui) pe măsură ce boala evoluează, căpătând aspect prăfos, făinos. Este semn că ciuperca sporulează (se formează lanțurile de conidii sau oidii). Datorită aspectului făinos, boala a primit numele popular de „făinare”;

• Pe măsură ce plantele devin mature, aglomerările de hife miceliene, devin gri şi apoi uşor brune la culoare. În această etapă, pot fi observate în micelii corpușoare mici, negre, asemănătoare cu boabele de piper (peritecii sau cleistotecii cu asce şi ascospori). Formarea cleistoteciilor reprezintă sporogeneza telomorfă sau sexuată a ciupercii sau „faza galben – roşcată”.

• Sub pâsla miceliană, uşor desprinsă cu degetele mâinilor, ţesuturile plantelor sunt brune, necrotice sau moarte [Hatman et al., 1989; Eliade, 1990; Lipps, 1996; Baicu et Seşan, 1996; Popescu, 1998, 2005].

În condiții foarte favorabile, la soiurile sensibile și în zonele unde sunt prezente patotipuri cu virulență ridicată, manifestarea la exteriorul plantelor, specifică ciupercii Blumeria graminis, devine severă, amplă, adică ia caracter de masă sau de epidemie şi chiar de pandemie [Prescott et al., 1986; Popescu, 1998; Bissonette, 2002].

Supraviețuirea patogenului peste iarnă

Fungul ierneaza în anotimpul rece sub formă de cleistotecii pe samulastra de grâu și orz infectat. Pe lângă cleistotecii, patogenul poate ierna și sub formă de micelii pe plantele de grâu şi orz, putând produce conidii ce pot fi responsabile de infecțiile inițiale. Iernarea şi perpetuarea de la un an la altul a fost şi este studiată de diferiţi cercetători, dar ca şi alte probleme şi în aceasta sunt multe lucruri neelucidate sau controversate.

Făinare la grâu, 17.03.2026

Realizarea infecțiilor

Infecțiile cu Blumeria graminis pot apărea încă din toamnă dacă vremea permite. Uneori, în iernile blânde se pot observa micelii albe pe frunzele tinerelor plăntuțe. Infecţiile de toamnă constituie sursa principală de răspândire a bolii, miceliul rezistând peste iarnă [Hulea et al., 1975; Hatman et al., 1989; Popescu, 1998; Bissonnette, 2002].

Primăvara, primele infecții sunt produse de ascosporii eliberați din ascele aflate în cleistotecii cât și de conidiile produse de miceliile care iernează. Cleistoteciile se formează pe frunze, pe tulpini şi teci (iernează pe acestea), iar în primăvara următoare ascosporii eliberați produc infecţiile primare [Sandu-Ville, 1967; Eliade, 1990; Davis et al., 2002].

Infecțiile secundare în sezonul de vegetație sunt produse în mod repetat de conidiile care se formează la suprafața miceliilor când ciuperca sporulează (sporulare asexuată). Conidiile sunt purtate de vânt pentru ciclul secundar al bolii la intervale de 10 zile.

Făinare la orz, 17.03.2026

Condiții climatice favorabile infecțiilor

Factorii de mediu contează cel mai mult în realizarea infecțiilor.

Realizarea infecțiilor este în strânsă corelație cu următorii parametri climatici:

• Temperatura. Fungul Blumeria graminis realizează infecţia cerealelor şi-şi manifestă patogenitatea în limite largi de temperatură. Cu toate acestea, ciuperca este virulentă în condiții de răcoare. Asta înseamnă că preferă temperaturile cuprinse între 17 - 22⁰C [Prescott et al., 1986; Williams et Littlefield, 1995] sau 15 - 25⁰C [Kochourek et Vechet, 1984; Bailey et al., 1995; Lipps, 1996]. Pe măsură ce temperaturile trec de 25⁰C, patogenul nu mai infectează.

• Umiditatea (roua, precipitațiile, umiditatea relativă a aerului). Umiditatea relativă a aerului şi precipitaţiile interferează pozitiv cu gradul de atac al ciupercii, dar cu o intensitate redusă la jumătate faţă de rouă. S-a constatat că ciuperca poate fi mai agresivă la valori mai scăzute ale umidității (37 - 56%) decât la o atmosferă cu hidroscopicitate de 79 - 97% (Sandu-Ville, 1967; Kocourek et Vechet, 1984; Eliade, 1990; Yang et al., 1992; Friedrich, 1995 a şi b; Deacon, 1997, 2006; Chet, 2003; Cotuna et Popescu, 2005b). Alți autori arată că făinarea poate fi puternic extensivă atunci când umiditatea relativă este cuprinsă între 85% și 100% (în prezența sau lipsa ploilor) - [Kochourek et Vechet, 1984; Prescott et al., 1986; Bailey et al., 1995; Williams et Littlefield, 1995; Lipps, 1996]. Ploile puternice nu sunt favorabile producerii de spori sau creşterii miceliului pe suprafaţa frunzelor [Evans, 1997; Chet, 2003].

• Lumina. Însuşirile de patogenitate ale ciupercii sunt influenţate şi de lumină şi de întuneric. La întuneric lanţurile de oidii sunt mai lungi, au vitalitate scăzută şi o slabă putere de infecţiozitate datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi [Sandu-Ville, 1967; Kocourek et Vechet, 1984; Eliade, 1990].

• Nebulozitatea de 3 - 6 este la limita semnificaţiei [Deacon, 1997, 2006; Chet, 2003; Cotuna et Popescu, 2005b].

• Viteza vântului este importantă în diseminarea patogenului în interiorul plantelor și la distanțe mai mari [Eliade, 1990; Cotuna et Popescu, 2005b].

Managementul integrat al făinării cerealelor

Făinarea cerealelor poate fi combătută prin utilizarea echilibrată a măsurilor profilactice, chimice și biologice. În România, de regulă patogenul nu pune probleme decât în anii extrem de favorabili infecțiilor și doar atunci când infecția ajunge la spic putem discuta de daune.

Măsuri profilactice

Aceste măsuri au rol important în prevenirea făinării la grâu dar și la alte cereale și constau în: respectarea rotaţiei culturilor; executarea corectă a lucrărilor solului; semănatul la date şi densităţi optime; folosirea soiurilor rezistente cu productivitate ridicată; utilizarea raţională a fertilizării; distrugerea samulastrei; irigaţia judicioasă acolo unde este cazul [Hatman et al., 1986; Iacob, 2003].

Măsurile de prevenție enumerate pot ține departe boala. Pe de altă parte, sunt și cele mai ieftine.

Măsuri chimice

Combaterea chimică trebuie să se facă la avertizare, după cum urmează:

• După înfrățit, când pe ultimele trei frunze sunt peste 25 pete pâsloase;

• Înainte de înflorit, când pe frunza stindard sunt peste 25 pete pâsloase (PED-ul sau pragul economic de dăunare) și factorii climatici (temperatură, umiditate, ploaie, ceaţă, rouă) continuă să se întrunească în limite optime pentru dezvoltarea bolii [Popescu, 1998].

De reținut că, stropirile aplicate la faza de un nod (stadiu de creştere GS 31) au controlat de timpuriu făinarea. De asemenea, cel mai bun control a fost asociat cu stropirile aplicate la emergerea frunzei stindard (GS 39 – 43) sau apariţia spicului (GS 59), stadii dezvoltate înainte de creşterea atacului. Stropirile aplicate în fenofazele amintite au determinat o bună protecţie a spicului [Harwick et al., 1994].

Fungicidele omologate în România pentru combaterea făinării cerealelor (dar și pentru alte boli ale cerealelor) sunt: Azoxistrobin; Azoxistrobin + protioconazol; Azoxistrobin + difenoconazol + tebuconazol; Azoxitrobin + tebuconazol; Azoxistrobin + fluxapyroxad; Protioconazol + tebuconazol; protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin; Bixafen + protioconazol + spiroxamină; Bixafen + protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Difenoconazol; Metrafenonă; Sulf; Ciprodinil; Ciflufenamid; Piriofenonă; Piraclostrobin; Fluxapyroxad; Fenpropidin; Fenpicoxamidă + protioconazol; Fenpropidin + protioconazol; Fluxapyroxad + mefentrifluconazol; Fluxapyroxad + metconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + protioconazol; Mefentrifluconazol + metrafenonă + piraclostrobin; Mefentrifluconazol; Metconazol; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină; Protioconazol + trifloxistrobin; Tebuconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Tetraconazol; Boscalid + kresoxim metil; Benzovindiflupir; Bromuconazol + tebuconazol; Difenoconazol + fluxapiroxad; Proquinazid; Proquinazid + protioconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol [după aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].

Măsuri biologice

În culturile de cereale, măsurile biologice aproape că nu există. Având în vedere contextul actual (multe pesticide sunt retrase) există interes la nivel mondial pentru mai mulți agenți biologici care ar putea fi utilizați în combaterea făinării cerealelor. Aceștia sunt: Bacillus subtilis, B. chitinospora, B. pumilus, Pseudomonas fluorescens, Rhodotaula sp. (Xiaoxi & Wenhong, 2011; Shahin et al., 2019).

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Un pericol pentru rapiță, Ceutorhynchus napi

Septorioza frunzelor, o boală care poate reduce producția de grâu

Gândacul ghebos, dăunătorul care poate compromite culturile de cereale

Aducem în atenția fermierilor informații despre gândacul ghebos al cerealelor, un dăunător care poate produce pagube importante la grâu, orz, secară, triticale, mai ales în zonele unde se practică monocultura.

În anul 2025, dăunătorul Zabrus tenebrioides a distrus suprafețe mari de grâu în sudul țării, în fermele unde se practică monocultura. Considerăm oportun să aducem în atenția dumneavoastră date despre biologia, daunele produse și managementul integrat al acestui dăunător pentru a putea gestiona corect un eventual atac.

În căutarea larvelor - februarie 2025, Dolj

Importanța economică și biologia

Zabrus tenebrioides este un dăunător periculos al culturilor de cereale (grâu, orz, secară, triticale și chiar porumb uneori) atunci când condițiile climatice sunt favorabile dezvoltării. Poate produce pagube importante, care pot trece de 40% în situațiile grave. Acolo unde se practică monocultura, dăunătorul poate distruge total culturile, fiind necesară îngroparea acestora (Popov et al., 2004; Küçükkayki et al., 2008; Kulkarni et al., 2015; Georgescu et al., 2017).

În condițiile din România, gândacul ghebos are o generație pe an și iernează ca larvă în stadiul II în sol. Adulții își fac apariția eșalonat în perioada mai - iunie. Corpul are lungimea cuprinsă între 14 - 16 mm, iar culoarea este neagră cu ușoare reflexe metalice. Elitrele sunt convexe și prezintă nouă dungi. Antenele au culoare brună - roșiatică (Rădulescu＆Săvescu, 1966; Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Vetek et al., 2017).

După apariție, adulții încep să se hrănească pe spice cu cariopsele în formare, de la înflorit și până la maturitate. Predominant, hrănirea are loc în timpul nopții. Temperatura influențează foarte mult activitatea adulților. Temperatura optimă este cuprinsă între 20 - 26⁰C. La 30⁰C, activitatea începe să scadă, iar la 36⁰C pot muri. De aceea, când este foarte cald, adulții intră în diapauză estivală, ascunzându-se în crăpăturile din sol. Uneori migrează către lizierele sau pădurile din apropierea culturilor (acolo unde acestea există). Repausul poate dura 20 - 30 zile, în funcție de condițiile climatice. Ieșirea din repaus are loc când temperaturile mai scad și apar ploile.

Cultura din fundal, calamitată, 2025

De regulă, adulții ies la suprafață la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie (Avtaeva et al., 2018). Lipsa umidității influențează negativ activitatea adulților, scăzând fertilitatea și ovipoziția (Antaeva, 2021). Toamna, femelele depun ouăle în sol, în grămezi, la adâncimea de 5 - 15 cm. O femelă poate depune 120 - 270 ouă (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002). În literatura de specialitate din România se menționează 80 - 100 ouă/femelă (Roșca et al., 2011). Acestea au dimensiuni între 2 - 5 mm, formă ovală și culoare albă, strălucitoare (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Vetek et al., 2017). Pentru dezvoltare, ouăle au nevoie de umiditate în sol (Avtaeva et al., 2021).

După aproximativ 9 - 25 de zile, eclozează larvele. La eclozare, larvele au dimensiunea cuprinsă între 5 - 10 mm, iar la maturitate între 25 - 28 mm. Au corpul ușor aplatizat, de culoare albă - gălbuie, capul și trei segmente toracice maro – închis, iar segmentele abdominale prezintă pete dorsale maro deschis (Vetek et al., 2017).

Cultură de grâu distrusă în totalitate de larve. Monocultură 3 ani. Foto: februarie 2025

Larvele trăiesc în sol, la adâncimi de 10 - 20 cm. Se hrănesc toamna, în condiții de temperaturi moderate și umiditate în sol. Hrănirea este nocturnă, dar și diurnă. Noaptea, larvele ies din galeriile tubulare și se hrănesc cu frunze. Când se hrănesc diurn, trag frunze în galerii, le triturează, după care le expulzează în afara galeriei. Resturile expulzate au aspectul unui ghem de câlți. Acest aspect ajută mult în recunoașterea atacului.

La sfârșitul toamnei, activitatea de hrănire scade, dar poate reîncepe în ferestrele calde din timpul iernii și la desprimăvărare. Factor limitativ pentru larve este temperatura din sol la adâncimea de 20 cm. Temperaturile între 0 și minus 3⁰C opresc hrănirea. La fel, lipsa umidității (Avtaeva, 2018; Roșca et al., 2011). După Kryazheva&Dolzhenco (2002), larvele nu se mai hrănesc la sfârșitul toamnei, dacă temperaturile scad la 0 până la minus 5⁰C.

Împuparea are loc la sfârșitul lunii aprilie, la 10 - 20 cm în sol. Pupa este gălbuie la început, după care devine maro deschis și are dimensiunea curpinsă între 14 - 17 mm. Picioarele și aripile sunt vizibile.

Recunoașterea atacului

Atât adulții, cât și larvele atacă plantele. Atacul larvelor este cel mai dăunător și se manifestă de obicei în vetre și mai rar este generalizat (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011; Georgescu et al., 2017). Ele încep hrănirea toamna și continuă în ferestrele mai calde din timpul iernii când zăpada lipsește. În toamnele umede și cu temperaturi la nivelul solului care trec de 3⁰C, perioada de hrănire poate dura de la 15 până la 100 zile (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011). Dacă pământul nu este umed, larvele intră în stare de latență. Devin active când solul este umed la adâncimea de 6 - 8 cm și temperatura la nivelul solului trece de 3⁰C. Condițiile propice trebuie să dureze o perioadă mai lungă de timp pentru ca larvele să înceapă hrănirea. Uneori pot apărea chiar în ultima decadă a lunii ianuarie. Cel mai adesea, astfel de atacuri sunt observate pe la mijlocul lunii februarie (dacă temperaturile permit). Cele mai mari pagube (uneori 100%) sunt raportate în solele unde se practică monocultură (mai mult de 2 - 4 ani) - Roșca et al., 2011. Atacul se recunoaște ușor după galeriile tubulare din jurul plantelor și a frunzelor consumate și expulzate la exterior (aspect de fire răsucite). Uneori plantele au aspectul ca și când au fost pășunate.

Larvă de Zabrus tenebrionides și frunza triturată

Când larvele atacă toamna, pagubele sunt însemnate deoarece plantele distruse sunt neînfrățite. Uneori culturile trebuie reînsămânțate sau chiar se renunță la ele. Când larvele atacă mai tarziu (ferestre calde din iarnă, primăvara) pot distruge 1 - 2 frați, dar plantele nu pier. În astfel de situații pagubele sunt mai mici.

Atacul adulților este mai puțin important. Ei se hrănesc cu cariopse, pe care le rod total sau parțial. La densități mari pot diminua producția (Roșca et al., 2011).

Managementul integrat

Combaterea acestui dăunător este extrem de dificilă deoarece larvele se dezvoltă în sol și se hrănesc diurn și nocturn. De aceea, tratamentele în vegetație nu dau rezultatele scontate (Lodos, 1983). Pentru rezultate bune în combatere ar trebui combinate tratamentele la sol cu cele la semințe (Taskesen et al., 2015; Taskesen et al., 2021). De asemenea, foarte importantă este monitorizarea dăunătorului. Aceasta trebuie făcută la sfârșitul verii, toamna, în ferestrele calde ale iernii și la desprimăvărare.

Adulții pot fi monitorizați cu ajutorul capcanelor. Cele mai eficiente capcane sunt cele tip „Barber”. Acestea se îngroapă în sol în așa fel încât marginea superioară să fie la același nivel cu suprafața solului. Se amplasează în câmp în perioada iunie - august pentru a monitoriza activitatea adulților după recoltare, în timpul împerecherii și depunerii ouălor. Mai pot fi utilizate și capcanele luminoase, dar rezultatele nu sunt întotdeauna bune.

Pentru larve se fac sondări pentru stabilirea numărului/m² în câmp (Vetek et al., 2017). În urma acestor sondări se ia decizia de efectuare a unui tratament.

În literatura de specialitate sunt menționate mai multe praguri de dăunare, precum și limite:

• 1 - 2 larve/m² sau 4 plante atacate/m², toamna (Tratwal et al., 2017);

• 3 - 5 larve/m² sau 8 - 10 plante atacate/m², primăvara (Tratwal et al., 2017);

• 5% plante atacate - este necesară efectuarea unui tratament (Rădulescu＆Săvescu, 1966; Tratwal et al., 2017);

• 2 larve/m² - se consideră prag economic depășit (Hatman et al., 1986);

• 5 larve/m² sau 5% plante atacate toamna după răsărire și primăvara la pornirea în vegetație - prag de la care se aplică tratamente (Hatman et al., 1986).

Limite densitate larve:

• Mică - sub 2 larve/m²;

• Mijlocie - 2 larve/m²;

• Mare - peste 2 larve/m² (Baicu, 1978 citat de Hatman et al., 1986).

Larve în diferite stadii. Februarie 2025

Măsuri profilactice

Se recomandă:

• Evitarea monoculturii și respectarea rotației culturilor (nu mai mult de doi ani consecutiv cu cereale);

• Distrugerea samulastrei;

• Dezmiriștire prin arătură la adâncimea de 20 - 22 cm (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011, Vetek et al., 2017).

În prezent, sistemele agricole de cultivare se bazează pe monocultură, iar acest dăunător a început să creeze probleme deosebite în culturile de cereale.

Măsuri chimice

Combaterea chimică se face în prevenție. Semințele trebuie tratate înainte de semănat cu produse omologate. În România sunt omologate pentru tratarea semințelor substanțele: fludioxonil + teflutrin; teflutrin (Aplicația PESTICIDE 2.25.12.3, 2026). Tot în România se dau derogări în fiecare an pentru utilizarea substanțelor neonicotinoide, în special în zonele unde densitatea dăunătorului depășește pragul economic de dăunare.

În vegetație se recomandă ca tratamentele să se facă atunci când PED-ul este de 5% plante atacate.  În prezent, în România este omologat un singur insecticid: Deltametrin ((Aplicația PESTICIDE 2.25.12.3, 2026). Pot fi aplicate maxim două tratamente, de la stadiul de 2 frunze până la începutul coacerii.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este de interes în cazul acestui dăunător, mai ales pentru că sunt omologate foarte puține insecticide. Există multe studii în care se cercetează efectul entomopatogenilor, cât și al nematodelor entomopatogene asupra larvelor și adulților de Zabrus tenebrioides.

Cele mai studiate sunt Beauveria bassiana; Metarhizium anisopliae; Trichoderma harzianum (Khidr＆Khalil, 2024). În condiții controlate, rezultatele sunt destul de bune. În câmp, aceste produse sunt mai puțin testate sau deloc.

Dintre nematodele entomopatogene, rezultate bune s-au obținut în cazul a două specii: Steinernema feltiae și Heterorhabditis bacteriophora. Într-un studiu recent se arată că, nematodele entomopatogene au redus cu aproximativ 50% numărul de larve vii de Zabrus tenebrioides. Acest rezultat este considerat totuși nesemnificativ (Taskesen et al., 2021).

Extractele botanice sunt și ele testate pentru combaterea larvelor. Printre cele mai studiate sunt extractele din eucalipt, tuia, neem și rozmarin. Cele mai toxice pentru larvele de Zabrus tenebrioides sunt cele din eucalipt și tuia (mortalitate de 100% în câteva zile) - Khidr＆Khalil, 2024.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Fungii Microdochium nivale și Microdochium majus sunt agenții etiologici ai bolii „mucegaiul roz de zăpadă”, care poate produce pagube importante culturilor de cereale în anii cu condiții climatice favorabile dezvoltării. Condițiile climatice actuale favorizează infecțiile, știut fiind că acești fungi iubesc frigul, putând realiza infecții sub zăpadă (prag minim de dezvoltare minus 5⁰C). După topirea zăpezilor, verificați culturile și interveniți dacă este necesar și temperaturile permit. Informațiile puse la dispoziția dumneavoastră vă pot ajuta să preveniți infecțiile prin monitorizarea atentă a culturilor și aplicarea tratamentelor la momentul optim (la debutul bolii).

Mucegaiurile de zăpadă sunt produse în general de fungi care sunt clasificați ca fiind cryophilici sau psychrophilici (rezistă și se dezvoltă la temperaturi scăzute). Acești fungi iubesc vremea răcoroasă și atacă plantele sub stratul de zăpadă. Microdochium nivale sensu lato este mai puțin dependent de temperaturile scăzute și de stratul de zăpadă, comparativ cu alți fungi care produc aceleași simptome (Typhula sp.; Sclerotinia borealis). Fungul este capabil să infecteze toate organele plantei atunci când se întrunesc condiții optime de dezvoltare (vreme rece și umedă toamna și primăvara) - Murray et al., 2009. Aceste aspecte sunt susținute și de alți autori, care arată că Microdochium nivale nu se limitează doar la regiunile reci, unde zăpada persistă o perioadă lungă de timp (Gagkaeva et al., 2017; Gorshkov et al., 2020), ci este răspândit până în zonele temperate (Tronsmo et al., 2001).

La cerealele de toamnă întâlnim mai multe mucegaiuri de zăpadă cauzate de fungi diferiți: Microdochium nivale și M. majus (mucegaiul roz de zăpadă), Typhula idahoensis, Typhula ishikariensis și Typhula incarnata (mucegaiul gri de zăpadă), Sclerotinia borealis (mucegaiul Sclerotinia), Pythium iwayami, Pythium okanoganense (putregaiul de zăpadă) - Murray et al., 1999. Pe lângă cereale, fungii amintiți infectează și gramineele din gazoane, terenuri de golf, fotbal etc.

Deoarece în anul 2023 am avut situații grave în Timiș la orz din cauza mucegaiului de zăpadă, în cele ce urmează aduc în atenția dumneavoastră informații utile cu privire la recunoașterea, biologia și gestionarea corectă a fungilor Microdochium nivale și Microdochium majus.

O perioadă lungă de timp, cei doi fungi au fost clasificați ca fiind varietăți ale speciei Microdochium nivale. În consecință, erau numiți M. nivale var. nivale și M. nivale var. majus (Wollenweber, 1931; Gerlach et al., 1982). În 2005, Glynn et al., pe baza unor analize genetice, demonstrează că sunt specii diferite. În ciuda reclasificării, în prezent ele sunt numite la comun Microdochium nivale sensu lato. Când speciile sunt separate (în cercetare mai ales) atunci ele sunt denumite astfel: Microdochium nivale sensu stricto și Microdochium majus (Matsumoto＆Hsiang,2016).

Microdochium nivale la orz (Timiș, martie 2023)

La orzul analizat în anul 2023 (soiul Jup) am identificat fungul Microdochium nivale sensu stricto aș putea spune, deoarece forma conidiilor, culoarea sporodochiilor, simptomele, erau specifice. Acesta nu era singur, alături de el fiind și o specie de Typhula pe care nu am identificat-o, dar cred că era T. incarnata. Încă mai analizez. Simptomele au apărut în luna martie 2023 și au fost grave, extinse în toată sola (mai mult de 70%). Fermierul a decis să distrugă cultura. În acea perioadă nu a fost strat de zăpadă, însă a fost vreme rece și umedă.

Recunoașterea simptomelor

Atacul produs de Microdochium nivale sensu lato la cereale se manifestă de obicei în anii cu multă zăpadă și pe terenurile joase. Cerealele și mai ales grâul sunt infectate la desprimăvărare când zăpada începe să se topească. Inițial, fungul infectează frunzele care sunt în contact cu solul, după care pătrunde prin stomate în plantă. Dacă hifele infectează coroana radiculară și fasciculele vasculare, fungul se răspândește sistemic în plante (Zur et al., 2011). În lan apar vetre cu plăntuțe bolnave, îngălbenite, acoperite cu miceliul ciupercii, care la început este alb, pentru ca mai târziu să formeze aglomerări (pernițe miceliene sau sporodochii) de culoare rozalie sau portocalie. Astfel de plante sunt sortite pierii, iar în cultură vor apărea goluri (Popescu, 2005). La început, vetrele sunt mici și au formă aproximativ circulară. Pe măsură ce boala evoluează, vetrele se unesc, devenind tot mai mari. În situații grave fungii pot distruge întreaga cultură.

Un aspect important în diagnoză (pentru a elimina confuziile cu daunele produse de înghețuri) este prezența miceliului la suprafața plantelor bolnave. Hifele cresc printre și deasupra frunzelor moarte, formând un strat pâslos (Booth, 1971) sau comprimat și asemănător cu hârtia (Årsvoll, 1975). În opinia mea, întrețeserea de hife și frunze uscate arată ca o țesătură compactă sau nu, funcție de densitatea miceliului, care are culoare albicioasă la început, apoi rozalie sau portocalie (sporodochii prezente). Sporodochiile de culoare roz deschis pot fi prezente în miceliu, cât și pe partea inferioară a frunzelor, dispuse în șiruri paralele de-a lungul nervurilor. După Hsiang (2009), infecția cauzată de Microdochium nivale sensu lato se manifestă prin uscarea în vetre a plantelor coroborată cu creșterea extensivă a miceliilor albe sau roz (țesuturi foliare încâlcite de culoare portocalie sau maronie). Plăntuțele de la marginea vetrelor continuă să vegeteze mai slab. La sfârșitul perioadei de vegetație spicele sau paniculele acestor plante vor fi sterile (Popescu, 2005).

Când poate infecta Microdochium nivale cerealele?

Infecții pot apărea în toamnele reci și umede la cereale în timpul germinării și după răsărire. Aceste infecții apar din cauză că semințele sunt infectate. Prezența fungului în semințe afectează germinația ducând la daune severe în pre și postemergență (reducerea germinării cu 50% și necrozarea tinerelor plăntuțe) – Hudec&Muchova, 2010. În această fază este important de știut că simptomele nu sunt tipice fungului Microdochium nivale, ci sunt asemănătoare cu cele produse de Fusarium spp. În situațiile grave, când semințele sunt infectate în procent mare, pierderile pot fi semnificative (Humphreys et al., 1995), încât reînsămânțarea este necesară (Jamalainen, 1959).

Când primăvara este rece și umedă, fungul poate infecta frunzele, tulpinile în zona bazală (putregai bazal) și spicele (albire similară cu cea produsă de speciile de Fusarium) - Popescu, 2005; Gagkaeva et al., 2017.

Supraviețuiește în resturile vegetale infectate anterior, în sol și semințe infectate (Popescu, 2005; Nielsen et al., 2013). Având o capacitate saprofită bună, Microdochium nivale poate crește în sol și la suprafață, mai ales atunci când temperatura solului este scăzută (Domsch et al., 1980). Sursa de inocul este constituită din micelii, conidii și ascospori (Pronczuk＆Messyasz, 1991).

Condiții climatice necesare infecțiilor

Datorită unor mecanisme adaptative speciale, Microdochium nivale se poate dezvolta chiar la temperaturi de minus 5⁰C (Istokovics et al., 1998) și minus 6⁰C (Årsvoll, 1975; Trosmo et al., 2001). În literatura de specialitate din România se menționează că infecțiile se pot produce la temperaturi de 2 - 6⁰C și condiții de umiditate ridicată [Comes et al., 1982; Hatman et al., 1989; Popescu, 2005].

În 1975, Årsvoll arăta că acest fung oportunist și iubitor de răcoare se poate dezvolta în intervalul  minus 6 până la 28⁰C, cu un optim cuprins între 18 - 21⁰C. Okuyama et al. (1998) raportează ca optim de dezvoltare temperatura de 15⁰C. În prezent se cunoaște că, la temperaturi mai mari de 25⁰C, creșterea este inhibată (Gagkaeva et al., 2020).

După Smith (1986), temperatura minimă de creștere pentru Microdochium nivale este mai mare de minus 5⁰C, optimă 10 - 20⁰C și maximă 30⁰C.

Mucegaiul roz de zăpadă apare doar în anii cu ninsori bogate sau în primăverile cu multe ploi și temperaturi scăzute. Se recomandă evitarea înființării culturilor de cereale pe terenuri joase unde apa poate bălti, favorizând infecțiile. În cazul în care apa băltește, trebuie drenată și scoasă din culturi.

Mucegaiul de zăpadă, deși frecvent înregistrat, rar produce pagube mari. Pagube considerabile pot apărea în zonele unde zăpada cade în cantități mari și persistă mai mult timp.

Când coroana radiculară este infectată, planta moare (infecție sistemică)

Managementul integrat

Măsuri culturale

• Rotația culturilor. Se recomandă rotația cu leguminoase sau cereale de primăvară. Această rotație favorizează descompunerea resturilor vegetale infectate.

• Cultivarea de soiuri tolerante.

• Controlul buruienilor este foarte important, în special al gramineelor care sunt gazde pentru Microdochium nivale.

• Data semănatului. Pentru a preveni pagubele, cerealele ar trebui semănate în epoca optimă sau chiar mai devreme, pentru a intra bine dezvoltate în iarnă. S-a constatat că plantele mai dezvoltate tolerează mai bine infecțiile decât cele mai mici (semănat mai târziu) - Murray et al., 2009.

• Îngroparea resturilor vegetale infectate (Comes et al., 1982; Popescu, 2005).

• Gestionarea corectă a reziduurilor vegetale infectate în fermele care practică lucrări minimale, în așa fel încât să fie favorizată descompunerea rapidă pentru a evita infecții ulterioare (Murray et al., 2009).

Conidii Microdochium nivale

Măsuri chimice

Tratarea semințelor asigură protecție pentru infecțiile din timpul răsăririi. Fungicidele pe bază de fludioxonil, protioconazol, tebuconazol, fluxapyroxad, sedaxan protejează împotriva inoculului transmis prin semințe și sol (Glynn et al., 2008; Jorgensen et al., 2011).

În timpul primăverii pot fi aplicate tratamente (în urma monitorizării câmpurilor cu cereale) de la debutul bolii până la înflorit (prevenirea infecțiilor la spic în primăverile reci și umede).

Sporodochii de culoare roz - portocaliu pe frunzele uscate

Fungicide omologate în România:

• Pentru tratarea semințelor: Fludioxonil + teflutrin; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol; Protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Fluxapyroxad; Difenoconazol + flodioxonil + sedaxan.

• Pentru tratamente în vegetație: Azoxystrobin; Benzovindiflupir - se aplică preventiv sau la debutul bolii, de la apariția primului internod până la sfârșitul înfloritului (BBCH 31 - 69); Protioconazol - se aplică de la sfârșitul înspicatului până la sfârșitul înfloritului (BBCH 59 - 69). Evitați aplicarea tratamentelor în timpul înfloritului. Ele sunt necesare doar când vremea umedă și răcoroasă persistă o perioadă lungă de timp și există risc major de infecții secundare (Aplicația Pesticide 2.25.12.1, 2026).

Microdochium nivale nu produce micotoxine (Gagkaeva et al., 2017) așa cum s-a crezut mult timp.

Vetre mici cu plante bolnave, îngălbenite, moarte

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Syngenta este referință la cultura orzului, pentru că este compania care a adus pe piața din România, în urmă cu zece ani, orzul hibrid sub brandul Hyvido^®, astfel demonstrând angajamentul de a aduce soluții inovatoare, cu valoare adăugată fermierilor. Această referință este acum confirmată și prin introducerea pe piață a hibrizilor Hyvido^® Neo, cu rezistență genetică la virusul piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV).

Beneficiile hibrizilor Hyvido^® față de soiuri

Hibrizii de orz au un sistem radicular mai bine dezvoltat​ în comparație cu soiurile, fapt ce le permite o creștere și o dezvoltare rapidă​, caracteristici necesare în cazul unui semănat târziu și/sau în tehnologiile conservative ale solului.

Plantele orzului hibrid sunt mai viguroase​ și mai uniforme, având o capacitate fotosintetică crescută, precum și o capacitate de înfrățire foarte bună (chiar și 10 frați fertili pe plantă, în condiții optime de cultură​). Plantele orzului Hyvido^® au o tulpină mai groasă, ce conferă o rezistență mai bună la cădere și spice mari, cu un număr mai mare de boabe pe spic.

Toate aceste caracteristici fenotipice asigură o utilizare mai eficientă a nutrienților​ și a apei precum și un potențial de producție mai ridicat (cu minimum 10% față de soiuri)​.

Verigi tehnologice cheie de respectat pentru o cultură de succes

Există câteva elemente esențiale care trebuie respectate cu strictețe în cazul hibrizilor de orz, pentru a avea o cultură de succes. În primul rând, adâcimea de semănat trebuie să fie 3 cm, pentru a asigura o bună înfrățire și o trecere mai bună peste perioada de iarnă. În cazul unei adâncimi mai mari de semănat, vom influența în mod negativ procesul de înfrățire și vom avea plante mai puțin dezvoltate și mai sensibile la ieșirea din iarnă.

Al doilea aspect foarte important este legat de folosirea unor densități de 180-200 boabe germinabile/m². Utilizarea unor densități mai mari va limita capacitatea de înfrățire a hibrizilor, cu un impact negativ asupra producției finale.

Atunci când vorbim de fertilizarea cu azot, recomandarea Syngenta este de a împărți aplicarea dozei totale de azot în două părți: 30% aplicată până la înfrățit, și restul de 70% la formarea primului internod. În condiții de umiditate optimă a solului, ar fi ideal ca doza de 70% să fie, la rândul ei, împărțită în două: 50% până la înfrățit și restul de 20% aproape de formarea frunzei stindard. Fertilizarea excesivă și doar cu azot trebuie evitată, iar aplicarea de fosfor și potasiu trebuie realizată prin corelarea cu dozele de azot aplicate.

Față de grâu, orzul, ca specie, are o anumită sensibilitate la cădere, iar din acest motiv, indiferent că vorbim de soiuri sau hibrizi, aplicarea unui regulator de creștere, până la alungirea paiului, este o verigă tehnologică esențială, care va face diferența la momentul recoltatului.

Genetica Hyvido^®

Portofoliul Syngenta de orz Hyvido^® are deja trei produse consacrate: Jallon, SY Dooblin, SY Dakoota, trei hibrizi semi-timpurii, cu o stabilitate în producții validată în câțiva ani de cultură.

Programul nostru de selecție este orientat către zona de tehnologie intensivă, însă SY Dooblin oferă rezultate bune și în tehnologii de cultură mediu-intensive.

Toți cei trei hibrizi Hyvido^® au o toleranță ridicată la cădere, oferind rezultatele cele mai bune la densități de 180-200 boabe germinabile/m².

Pentru crescătorii de animale, care folosesc orzul ca masă verde, hibridul Jallon reprezintă o opțiune bună, datorită masei vegetative foarte mari.

Genetica nouă Hyvido^® Neo pentru semănat timpuriu și presiune mare de viroze

În plus față de genetica Hyvido^®, hibrizii Hyvido^® Neo - SY Zoomba și SY Kestrel au gena de rezistență yd4, care le oferă rezistență genetică la cele mai importante tulpini ale virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV): MAV, PAV, RPV. În același timp, gena yd4 oferă o toleranță genetică la virusul piticirii grâului (WDV).

Ambii hibrizi sunt recomandați pentru tehnologiile intensive, având o masă hectolitrică ridicată. SY Kestrel oferă cele mai bune rezultate la o densitate de 180-200 boabe germinabile/m², în schimb ce SY Zoomba prezintă rezultate bune la o densitate maximă de 180 boabe germinabile/m².

În contextul actual al provocărilor asociate retragerii multor substanțe active de pe piața Uniunii Europene, folosite în tratamentul semințelor, rezistența genetică la viroze reprezintă un avantaj inovativ competitiv pentru fermieri, pentru că hibrizii Hyvido^® Neo se pot semăna timpuriu și/sau în condiții de presiune ridicată a virozelor.

Articol de: MIHAI POPOVICI, Manager Marketing Semințe floarea-soarelui și cereale Syngenta România și Republica Moldova

Foto: Syngenta

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Hibrizii Hyvido® Neo, rezistență genetică la virozele orzului

Suprafețele foarte mari cultivate în ultimii doi ani cu cereale de toamnă vor determina o  presiune pe rotații, care, corelată cu lipsa de umiditate a solului în toamnă și limitarea alternativelor de tratament sămânță, vor favoriza dezvoltarea dăunătorilor.

Afidele reprezintă unul dintre principalii dăunători ai culturilor de cereale, din cauza numărului mare de generații, reproducerii rapide și a daunelor produse direct, dar și a celor indirecte, provocate de virusurile transmise prin intermediul acestora. Afidele pot dezvolta rezistență la substanțele active insecticide prin două căi distincte: fie prin dezvoltarea unei capacități accelerate de metabolizare a insecticidelor, fie prin acumularea de mutații genetice care, transmise pe parcursul mai multor generații, le pot conferi rezistență la aceste substanțe.

Syngenta își menține angajamentul de a aduce soluții inovatoare și valoare adăugată fermierilor prin introducerea hibrizilor Hyvido^® Neo cu rezistență genetică la virusul piticirii și îngălbenirii orzului (Barley Yellow Dwarf Virus, BYDV).

Gena yd4, rezistență genetică la BYDV și toleranță genetică la WDV

Hibrizii Hyvido^® Neo sunt purtători ai genei yd4, care le oferă rezistență genetică la cele mai importante tulpini ale virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV): MAV, PAV, RPV. În plus, gena yd4 oferă o toleranță genetică la virusul piticirii grâului (Wheat Dwarf Virus, WDV).

Vectorii de transmitere: afidele pentru BYDV și cicadele pentru WDV

Principalii vectori de transmitere sunt afidele în cazul virusului piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV):

• tulpina MAV: Păduchele ovăzului (Sitobion avenae)

• tulpina PAV: Păduchele cenușiu al gramineelor (Rhopalosiphum padi), Păduchele ovăzului (Sitobion avenae), Păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)

• tulpina RPV: Păduchele cenușiu al gramineelor (Rhopalosiphum padi)

Principalii vectori de transmitere în cazul virusului piticirii grâului (WDV) sunt cicadele (Psammotettix alienus).

Ce simptome apar și posibila confuzie cu anumite carențe

În cazul infectării cu virusul piticirii și îngălbenirii orzului (BYDV), plantele care nu posedă gena de rezistență manifestă simptome specifice. Acestea includ piticirea plantelor și îngălbenirea frunzelor începând de la vârf, simptome ce pot fi ușor confundate cu îngălbenirea cauzată de frig sau de carențele nutriționale. Ulterior, frunzele afectate se rulează spre interior.

Simptome viroze cauzate de BYDV/CYDV

Beneficiile hibrizilor Hyvido^® Neo

În plus față de beneficiile specifice tuturor hibrizilor de orz (vigoare, uniformitate, utilizare mai eficientă a apei și a nutrienților, suprimarea buruienilor și productivitate mai ridicată), hibrizii Hyvido^® Neo vin cu următoarele beneficii pentru fermieri:

• Singurii hibrizi de pe piața din România cu rezistență genetică la cele trei tulpini ale BYDV;

• Stabilitatea specifică a hibrizilor de orz Syngenta;

• Asigură o multiplicare virală foarte redusă, ce protejează cultura femierului, dar și culturile învecinate;

• Pot fi semănați timpuriu, cu riscuri mai mici de pierdere a producției din cauza BYDV și WDV;

• Oportunitatea de a reduce nevoia utilizării insecticidelor în toamnă.

Articol de: MIHAI POPOVICI, director marketing semințe floarea-soarelui și cereale Syngenta România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Testarea independentă realizată de Institutul Arvalis arată rezultate superioare ale Solatenol (substanța activă principală din fungicidul Elatus™ Era) față de principalii competitori și în 2024.

Institutul Arvalis este o instituție de renume din Franța, înființată în 1934, specializată în testarea tehnologiilor agricole pentru culturi de câmp (cereale, porumb, sorg, cartof). Astăzi, acest institut de renume numără 26 de centre de testare în toată Franța, 450 angajați (dintre care 215 ingineri și 165 tehnicieni) și peste 400 membri (fermieri și profesioniști în agricultură).

Testările Arvalis pentru culturile de câmp sunt realizate în diferite condiții meteorologice de pe întregul cuprins al Franței, iar analizele și datele prezentate de acest institut sunt urmărite cu interes de fermierii din întreaga Europă.

La cerealele păioase, Arvalis realizează testări pentru verificarea eficacității diferitelor substanțe active, componente ale fungicidelor, erbicidelor și insecticidelor, la grâu și orz, rezultatele și datele publicate prezentându-se ca o medie a acestor testări.

La grupa de fungicide din clasa SDHI (inhibitori ai succinat dehidrogenazei) și la alte generații de clase de fungicide, rezultatele Institutului Arvalis pe 2024 arată o eficacitate aproape maximă, mult superioară, pentru substanța activă Solatenol (benzovindiflupir) în combaterea bolilor la grâu și orz, la o doză de 75 grame substanță activă pe hectar. Conform rezultatelor prezentate, Solatenol obține 3 stele (aproape maxim) pentru controlul Septoria spp., ruginii galbene și brune la grâu, și 3 stele la orz în combatarea rincosporiozei și a ruginei.

Ghidul Arvalis, Combaterea Bolilor 2024, Lutte contre les maladies https://www.arvalis.fr/editions/pack-protection-des-cereales-paille-2024

În plus, față de aceste rezultate independente, obținute în cadrul testelor efecuate în 2024 de Institutul Arvalis, rezultatele testelor oficiale realizate de Syngenta pentru Elatus™ Era sunt pe măsura așteptărilor fermierilor, și anume:

Eficacitate sporită de 92,94% în controlul ruginii brune la cultura de grâu

• Elatus™ Era în doză de 0,8 litri/ha are 92,94% eficiacitate în combatarea ruginii brune

Spor de producție în T2 la cultura de grâu

• Elatus™ Era a adus un spor de producție de 210 kg si 390 kg de grâu la hectar, comparativ cu aplicarea principalelor două produse competitoare.

• Sporul de producție obținut în cazul aplicării Elatus™ Era versus martor este de 2,02 tone/ha, în aceleași testări realizate în Ungaria, în 2024.

• În Franța, după calculul mediei a patru teste realizate în 2024, rezultatele arată ca fungicidul Elatus™ Era, la doza de 0,75 litri/ha, a performat mult mai bine în comparație cu un alt fungicid pentru T2: pentru controlul ruginii galbene, o medie a eficienței la diferite momente de evaluare, situată la 74,2% pentru Elatus™ Era versus 47,2% pentru competitorul din grupa SDHI.

Concluzia unui număr mare de specialiști agronomi independenți și interni arată că Elatus™ Era este un fungicid de referință pentru combaterea principalelor boli în cultura de cereale păioase, cu rezultate demonstrate în câmp, în testări oficiale și independente.

Pe lângă combaterea bolilor, sporul de producție și calitatea  recoltei, Elatus™ Era asigură și alte beneficii fermierilor comparativ cu alte fungicide existente în România:

• Determină o fotosinteză prelungită, pe o perioadă mai lungă de timp (rezultă un spor de producție);

• Are o perioadă mai mare de acțiune în plantă (până la 60 de zile în condiții normale de cultivare) datorată pătrunderii produsului în stratul de ceară și apoi a eliberării treptate pe o perioadă lungă de timp;

• Reduce evapotranspirația (determină un consum mai redus de apă de către plantă – foarte benefic în perioadele secetoase).

Elatus™ Era este alegerea potrivită a fermierilor din întreaga lume, iar în Europa, anual, acest fungicid este folosit cu încredere de fermieri, acoperind peste două milioane de hectare, asigurând rentabilitatea investiției și profit.

În România, în 2025, tehnologia de vârf  Elatus™ Era este și mai accesibilă fermierilor. Astfel, pe lângă un discount de 43 lei/hectar, dacă fermierii se înscriu pe www.campaniisyngenta.ro și achiziționează Elatus™ Era împreună cu alt produs Syngenta pentru cereale, fiecare pentru 100 ha, primesc direct în cont un extra 3.500 lei pentru cele 200 ha. Regulamentul campaniei „Tratează din plin-2025” poate fi accesat la adresa https://www.syngenta.ro/regulamente.

Material realizat de: SILVIU CAIMAC, manager marketing pentru protecția plantelor la cultura de cereale păioase și tratament semințe Syngenta România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Buruienile sunt plante fără valoare economică atunci când sunt întâlnite în culturi și reduc producția. Buruienile consumă apa și nutrienții din sol în detrimentul plantelor cultivate. De asemenea, acestea reduc spațiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determină scăderea temperaturii la suprafața solului. Într-un lan în care sunt buruieni, plantele cresc mai firave, au rezistență mai mică la cădere, fructifică mai slab și devin sensibile la atacurile de boli și dăunători. Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura cerealelor păioase.

Din cercetările Corteva Agriscience, pierderile de producție în cazul culturii de grâu din cauza concurenței buruienilor sunt aproximativ de 10 – 20%, dar pot ajunge în situații extreme până la 60 – 70%. Este foarte important să scăpăm de concurența buruienilor problemă, precum: iarba vântului, toate speciile de veronica, turița, macul, samulastra de rapiță și rocoina (care încep să răsară în toamnă), prin aplicarea, încă din toamnă, de produse cu o activitate prelungită la sol.

Soluția, erbicidul Bizon™

Lider de piață pe segmentul erbicidelor la cultura de cereale păioase, compania Corteva Agriscience are soluții inovatoare pentru combaterea buruienilor atât monocotiledonate cât și dicotiledonate din cultura de cereale păioase atât în toamnă cât și în primăvară.

Vă recomandăm produsul Bizon™, erbicid cu un spectru foarte larg de combatere și efect de lungă durată împotriva buruienilor problemă din culturile de cereale păioase.

Bizon™, erbicid postemergent, selectiv pentru cereale păioase, se aplică în toamnă pentru combaterea buruienilor monocotiledonate (iarba vântului, eficacitate >95%) și a buruienilor dicotiledonate precum: samulastră de rapiță  (eficacitate >95%), speciile de mușețel (eficacitate >95%), mac (eficacitate >95%),  albăstrea (eficacitate >95%), viorele de ogor (eficacitate >95%), rocoină (eficacitate >95%), speciile de veronica (eficacitate >95%), traista ciobanului (eficacitate >95%), nu-mă-uita (eficacitate >95%), specii de sugel (eficacitate >95%), turiță (eficacitate >95%) si urzică mică (eficacitate >95%).

Datorită efectului combinat al celor trei substanțe active (diflufenican, penoxsulam și florasulam), Bizon™ are acțiune atât la nivelul solului, cât și la nivel foliar, având un efect foarte bun, chiar și în condiții mai puțin favorabile, fiind independent de precipitații.

Eficacitate și beneficii

Conform cercetărilor Corteva Agriscience, erbicidarea din toamnă cu Bizon™ oferă un spor de producție potențial de 10% comparativ cu erbicidarea de primăvară, iar din punct de vedere economic, erbicidarea în toamnă cu Bizon™ este de cele mai multe ori mai rentabilă versus o erbicidare în primăvară.

Erbicidul Bizon™ se aplică numai toamna, în postemergență, la culturile de grâu și orz de toamnă, triticale și secară, în doza de un litru pe ha, începând cu faza de o frunză până la 3 frați ai culturii tratate, cu excepția culturii de secară, unde se aplică până la stadiul de 3-4 frunze. Perioada optimă de aplicare pentru combaterea buruienilor cu frunză lată este până la faza de 4 frunze ale buruienilor.

Produsul Bizon™ se aplică atunci când temperatura aerului este cuprinsă între 5°C și 25°C, pe plantele neatacate de boli și dăunători, neafectate de îngheț, secetă și umiditate excesivă.

Eficacitatea erbicidului Bizon™ – 1 L/HA, 5 săptămâni de la aplicare

Beneficiile pe care le aduce erbicidul Bizon™ pot fi sintetizate astfel:

• Flexibilitate în aplicare (BBCH 11-23: de la faza de o frunză - până la faza de 3 frați);

• Efect de lungă durată, asigurând o protecție până la recoltare pentru buruienile țintă;

• Selectivitate foarte bună la culturile omologate: grâu și orz de toamnă, triticale și secară;

• Fără probleme în rotație: se pot semăna cereale și rapiță de toamnă;

• Siguranță în caz de condiții dificile în primăvară;

• Timp suficient pentru lucrările de primăvară.

Aplicarea în toamnă a produsului Bizon™ reduce competiția buruienilor cu plantele de cultură, pentru hrană și apă, încă din primele stadii de vegetație, asigurând un start mai bun al culturii de cereale și o trecere mai bună peste iarnă.

Bizon™, aplicat conform recomandărilor din etichetă, poate menține cultura curată de buruieni până la recoltare.

Material furnizat de Corteva Agriscience 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Schimbările climatice aduc cu ele provocări semnificative pentru fermieri. În ultimii ani, România și Republica Moldova s-au confruntat cu o serie de fenomene extreme, precum secetă severă și variații mari de temperatură. Aceste condiții au afectat culturile de cereale păioase, făcând și mai dificilă gestionarea buruienilor care concurează pentru resursele limitate de apă și nutrienți.

Buruienile reprezintă o problemă majoră în culturile de cereale păioase, deoarece consumă resursele vitale ale solului, reducând astfel spațiul, lumina și nutrienții disponibili pentru plantele cultivate. Astfel, plantele de cultură nu se pot dezvolta corespunzător, au o rezistență mai mică la cădere, fructifică mai slab și sunt mai susceptibile la atacurile bolilor și dăunătorilor. Combaterea eficientă a buruienilor este, prin urmare, esențială pentru a asigura sănătatea și productivitatea culturilor.

Fermierii trebuie să adopte strategii eficiente pentru a combate buruienile în culturile de cereale păioase de toamnă, iar erbicidarea de toamnă devine o necesitate. O soluție pentru aceștia este aplicarea erbicidelor cu acțiune la sol, dar și foliar, care să împiedice riscul ca buruienile să devină o competiție pentru plantele de cultură în consumul resurselor necesare dezvoltării.

O alegere eficientă este erbicidul postemergent selectiv pentru cereale păioase, ideal pentru aplicarea în toamnă, Bizon™, parte din portofoliul de produse pentru protecția plantelor al companiei internaționale de cercetare și dezvoltare în agricultură Corteva Agriscience. Bizon™ are un spectru foarte larg de combatere și un efect de lungă durată împotriva buruienilor ce reprezintă o problemă pentru culturile de cereale păioase. Datorită combinației de substanțe active, erbicidul acționează atât la nivelul solului, cât și la nivel foliar, oferind rezultate excelente chiar și în condiții climatice nefavorabile, acționând independent de nivelul de precipitații.

Dumitrache Burlacu, fermier și administrator al societății Neltic Agro - județul Brăila: „Anul trecut am semănat la începutul lunii octombrie grâu, iar după răsărit am aplicat Bizon™ în toamnă, în doză de un litru la hectar. Odată ce am dat cu erbicidul în toamnă, nu mai există riscul de a îmburuiena lanul de grâu la primăvară. Chiar din primul an al apariției sale am utilizat Bizon™ pe o suprafață de 50 de hectare și îl recomand tuturor fermierilor în erbicidarea de toamnă, pentru că este mult mai eficientă. În viitor nu am în plan să renunț la utilizarea erbicidului, pentru că oferă într-adevăr rezultate foarte bune la cultura de toamnă.”

Aplicarea erbicidului Bizon™ în toamnă, la culturi precum grâul, orzul de toamnă, triticale și secară, reduce concurența buruienilor încă din primele stadii de vegetație. Acest lucru asigură culturilor un start optim și o dezvoltare robustă, contribuind la trecerea cu succes peste iarnă și la obținerea unor recolte mai sănătoase și mai productive.

Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România & Rep. Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!