Cerambicidul Chlorophorus varius produce daune semnificative la nucul cultivat pentru lemn pe teritoriul județului Timiș. Cred că este prima raportare de acest fel din România.

Timp de un an de zile am analizat larvele dar nu am putut face identificarea. Pentru a nu greși, am așteptat primăvara și am pornit în căutarea adulților. I-am găsit în prima decadă a lunii iunie 2025 și atunci am fost sigură despre care cerambicid este vorba.

Despre Chlorophorus varius se cunoaște că este saproxilic, adică larvele se dezvoltă în lemnul mort al diferitor specii de foioase din păduri. Iată că, acum îl găsim ca dăunător într-o plantație de nuc. La această dată, nucii sunt compromiși în totalitate, nemaiputând fi exploatați pentru lemn. Vârsta plantației este de 11 ani, timp în care Chlorophorus varius a distrus tulpinile, pătrunzând adânc în lemn. Am găsit larve în lemnul viu, semn că nu se hrănește doar cu lemn mort. Dezvoltarea larvelor atât în lemn mort, cât și viu, face ca populațiile să crească continuu, mai ales atunci când ramurile și tulpinile infestate nu sunt scoase din plantație.

Se observă că nucii sunt stagnați în creștere. Sunt plantați de 11 ani

Menționez că, plantația ocupă o suprafață mare (peste 100 ha) și trebuia exploatată atunci când nucii ajungeau la vârsta de 20 de ani. Acest lucru nu mai este posibil, calitatea lemnului fiind compromisă total. Suspectez că nucii au fost infestați încă din primii ani de viață deoarece ei nu s-au dezvoltat corespunzător, stagnând în creștere. Diametrul tulpinilor este cuprins între 5 - 14 cm. Pe fondul infestării s-au instalat mai mulți patogeni care produc cancere, debilitând nucii total. Un aspect important este faptul că plantația se află în apropierea unei păduri. De regulă, plantațiile de nuc, dar și cele de pomi fructiferi sunt predispuse la infestare atunci când se află lângă o pădure.

Studiile cu privire la Chlorophorus varius ca dăunător în plantații sunt foarte puține. Vă îndrum să verificați plantațiile de nuc pentru a identifica din timp infestarea. Este important să faceți asta, mai ales dacă aveți vreo pădure prin preajmă.

Documentarea pe care am realizat-o a fost dificilă din cauza lipsei studiilor cu privire la Chlorophorus varius ca dăunător în livezi. Foarte puține studii am găsit.

În cele ce urmează aduc în atenția dumneavoastră câteva aspecte legate de răspândirea, biologia și combaterea dăunătorului Chlorophorus varius.

 

Răspândire, gazde și importanță economică

 

Chlorophorus varius este răspândit în toată lumea, în special în Europa sudică și centrală (sporadic), partea nordică a Iranului, Asia Mică, Siberia vestică, Turkestan (Abd El Moaty et al., 2013). După Fauna Europaea (2013), Chlorophorus varius apare pe lista cerambicidelor din păduri de foioase (uneori și pe conifere) din următoarele țări: Albania, Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Croația, Cipru, Cehia, Turcia (partea europeană), Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Liechtenstein, Lituania, Macedonia, Malta, Moldova, Polonia, România, Rusia (centrală, estică și sudică), Slovacia, Slovenia, Spania, Elveția, Norvegia, Ucraina, Serbia.

Adulți de Chlorophorus varius

Chlorophorus varius este menționat cel mai des ca fiind prezent în pădurile de foioase, pe arbuști, la marginea pădurilor, pe câmpuri lăsate pârloagă (Belavista et al., 2008; La Mantia et al., 2010; Maican et al., 2019; Ruchin et al., 2021; Bărbuceanu et al., 2023, Gradinarov & Petrova, 2025).

Speciile gazdă raportate sunt: Quercus, Acer, Juglans, Populus, Vitis, Ficus, Elaegnus, Ulmus, Fraxinus, Salicornia, Prunus, Castanea etc. Adulții preferă pentru hrănire plante din familia Apiaceae.

Mențiuni despre Chlorophorus varius ca dăunător în plantațiile de pomi fructiferi sunt foarte puține. Totuși există câteva studii publicate, cele mai multe făcând referire la daunele produse în livezi de citrice, mango, piersic, cais, migdal, prun, smochin, plantații de viță-de-vie din Egipt. Autorii studiilor au încadrat dăunătorul ca fiind important din punct de vedere economic, în special la mango și citrice unde poate produce daune mari (Kinawy et al., 1993; Tadros, 1994; Tadros et al., 2006; Abd El - Moaty et al., 2013).

În România, un studiu publicat în anul 2025 de către Stoenescu et al. face referire la prezența cerambicidului Chlorophorus varius într-o plantație de jujuba din sudul țării, ca dăunător. Totuși nu se aduc în atenție pagubele produse.

Despre daunele produse la nucul cultivat nu am găsit nici un studiu (deocamdată). Este posibil ca acest articol să fie o premieră pentru România. Sigur că, în curând voi scrie și o lucrare științifică despre prezența acestui cerambicid ca dăunător la nuc în România.

Galerii, larve, pupe, lemn putred

 

Aspecte generale despre biologia cerambicidului Chlorophorus varius

 

Ciclul de viață durează 2 - 3 ani, implicând mai multe etape: ou, larvă, pupă și adult (Hoskovec et al., 2024). Adulții, activi din mai până în septembrie, sunt diurni și antofili (afinitate deosebită pentru florile din familia Apiaceae) - Alexander, 2002; Hůrka, 2005; Hoskovec et al., 2024. Lungimea corpului este cuprinsă între 8 - 15. Corpul adulților este alungit, acoperit cu o pubescență galben - verzuie (uneori poate fi gri sau albicioasă), iar colorația și marcajele pot fi variabile. Pe elitre prezintă marcaje de culoare neagră în forma literei C și două benzi transversale care îi dau aspect de viespe (camuflaj împotriva prădătorilor). De aici și numele de „wasp beetle” folosit de Abd El - Moaty (2013). Picoarele și antenele au culoare maronie - închis. Masculii au antenele mai lungi (ajung la jumătatea elitrelor) decât femelele. Sunt activi din mai până în septembrie (Slama, 1998).

Femelele își depun ouăle pe scoarța sau în interiorul lemnului plantelor gazdă potrivite. Larvele sunt sfredelitori, hrănindu-se în lemn (cambiu, floem, alburn, duramen) unde sapă tuneluri distincte pe măsură ce cresc. În primele etape de dezvoltare se hrănesc în zona subcorticală după care pătrund în alburn. La finalul dezvoltării ajung la 15 mm lungime și se transformă în pupe, în celule pupale care au formă de cârlig. Cei mai mulți autori arată că, dezvoltarea larvară se realizează în lemnul arborilor și arbuștilor de foioase morți, ocazional la conifere (sunt considerate saproxilice), de diferite diametre (de la câțiva centimetri până la zeci de centimetri) - Slama, 1998; Hoskovek et al., 2002; Hürka, 2005; La Mantia et al., 2010; Stefanelli et al., 2014.

Larvă de Chlorophorus varius în lemn de nuc

Cu toate acestea, în plantația de nuc din Timiș, nucii atacați vegetau, nefiind uscați. Nucii care s-au uscat au fost scoși. Menționez că este posibil ca dăunătorul să se fi instalat la nucii atacați de patogeni, pe țesuturile moarte, după care au pătruns în lemnul viu (până în mijlocul tulpinilor). Hrănirea în lemnul sănătos este acum o certitudine pentru mine. Această concluzie este în acord și cu cercetătorii din Egipt care au scris mai multe articole științifice despre Chlorophorus varius ca dăunător major la speciile pomicole.

 

Daune și mod de hrănire

 

Studiile realizate la mango de către Hashim (2013) arată că, adulții apar în plantații după jumătatea lunii aprilie. Ei pot fi observați până în luna septembrie. În noiembrie nici un adult nu mai apare. Apariția este influențată foarte mult de temperatură.

Larvă în galerie

Adulții de Chlorophorus varius nu dăunează, ei hrănind-se în principal cu nectar și polen, pe plante din familia Apiaceae. Uneori pot consuma și frunze putând produce excepțional pagube asupra copacilor tineri sau devitalizați din alte cauze, deși nu sunt de obicei considerați dăunători majori. Larvele sunt cele care pot provoca daune semnificative lemnului, pe măsură ce se dezvoltă. Prezența rumegușului la baza trunchiului este semn că larvele sunt acolo. Dacă verificăm zona, observăm că lemnul este putred, iar în interior sunt larve de diferite vârste. Am găsit și câte zece larve într-un trunchi cu diametrul de 7 - 8 mm. În secțiune longitudinală lemnul apare plin de galerii ascendente și descendente. Lemnul atacat este brunificat începând de la margine către interior, aspect care se vede în secțiune transversală. Zonele brunificate pot avea diferite forme (litera V, circulare, neregulate). Se observă clar că, larvele pătrund sub scoarță apoi își sapă galerii direct către inima tulpinii. Când se retrag pentru iernat își construiesc o cameră din rumeguș, fiind dificil de găsit când facem secțiuni în lemn. Cele mai multe le-am găsit la baza trunchiului, semn că acolo iernează. De obicei sunt inactive în timpul iernii, cu toate acestea le-am găsit active în trunchi. Iernile blânde din Banat favorizează acest tip de comportare (observații personale). Adulți și pupe am găsit în prima decadă a lunii iunie 2025, când am făcut și identificarea finală.

Pupă de Chlorophorus varius

În urma hrănirii larvelor, daunele la nuc sunt imense, valoarea lemnului reducându-se, producția fiind complet compromisă.

Principalele daune produse la nuc:

• În urma sfredelirii lemnului în tulpini și ramuri apar numeroase galerii sau tuneluri care devitalizează arborii și îi predispun la infecții cu patogeni;

• La infestări masive apar fenomene de defoliere semnificative care afectează capacitatea arborilor de a face fotosinteză;

• Ruperea ramurilor și trunchiurilor sub acțiunea vântului, vijeliilor, furtunilor;

• Valoarea redusă a lemnului. Daunele produse reduc drastic calitatea și valoarea lemnului.

Nucul nu este o gazdă principală a acestui cerambicid. Cu toate acestea avem o situație excepțională în Timiș, unde dăunătorul a distrus o plantație de nuc pentru lemn de mobilă. Mențiuni despre Chlorophorus varius ca dăunător în plantații de nuc nu am găsit până în prezent.

Nuc înclinat, tulpina este plină de larve

 

Managementul integrat al sfredelitorului lemnului, Chlorophorus varius

 

În strategiile de combatere integrată ale acestui dăunător, foarte importantă este monitorizarea zborului. Din cauza modului de hrănire ascuns, larvele nu pot fi combătute cu succes, de aceea adulții trebuie monitorizați cu foarte mare atenție. Acest lucru nu este deloc ușor deoarece adulții sunt activi 6 luni/an, în alte zone chiar 7 (activitate din aprilie până în noiembrie). Studii despre monitorizarea Chlorophorus varius sunt foarte puține (cele mai multe în Egipt), în prezent. Combaterea integrată depinde de monitorizare, de gradul de infestare din plantație și de factorii climatici (temperatura este cea mai importantă). Recomandări cu privire la combatere găsim în câteva lucrări științifice. Autorii au monitorizat dăunătorul în plantații de mango, piersic, prun, cais, migdal (Addel - Hamid, 2005; Tadros et al., 2006; Hashim, 2009).

Galerii în tulpină

Monitorizarea dăunătorului la mango și piersic arată că s-au înregistrat trei curbe maxime de zbor:

• Prima - în a doua jumătate a lunii mai și prima jumătate a lunii iunie;

• A doua - în a doua jumătate a lunii iunie și prima jumătate a lunii iulie;

• A treia - în a doua jumătate a lunii august și prima jumătate a lunii septembrie (Tadros, 1994; Hashim, 2013).

Maximum de capturi se înregistrează în timpul verii, după care acestea scad. După autorii citați, controlul se poate realiza printr-o sumă de măsuri: horticole, mecanice, chimice și biologice.

Orificiu de ieșire al adulților în ramură de nuc

Măsuri horticole

Acestea se referă la tăierea ramurilor atacate. Atacul se recunoaște după orificiile de ieșire vechi și noi.

Se recomandă:

• Tăieri în repaus vegetativ în luna decembrie. Se înlătură ramurile și cioturile cu orificii;

• Tăieri de vară în luna iulie. Se înlătură ramurile nou infestate (El - Moaty et al., 2013).

Măsuri mecanice

Îndepărtarea larvelor poate fi eficientă în cazul infestărilor mai mici. Această metodă se aplică imediat după tăieri, când larvele pot fi observate mai ușor. În galerii se introduce o sârmă flexibilă pentru a distruge larvele și pupele existente. Această măsură este destul de anevoioasă și de neaplicat în plantațiile mari.

Rumeguș la baza tulpinii de nuc. Semn că larvele sunt active

Măsuri chimice

Combaterea chimică poate da rezultate bune doar în prevenție. Cei mai mulți autori arată că metodele chimice ar fi cele mai eficiente în combatere. Nu există produse de protecția plantelor omologate pentru Chlorophorus varius, acesta nefiind prezent în plantații până acum, ci doar în păduri. Dacă dăunătorul a pătruns deja în lemn este foarte greu să îl mai combatem chimic. Totuși, tratamentele aplicate în lunile mai, iunie, iulie, august, pot reduce populațiile de adulți. Sunt necesare mai multe tratamente deoarece adulții apar eșalonat timp de 6 luni. De asemenea, larvele care se află în primul stadiu și se hrănesc sub scoarță pot fi omorâte de insecticide.

Metodele chimice de control împotriva Chlorophorus varius implică utilizarea insecticidelor, vopsirea și pulverizarea locală a zonelor infestate fiind deosebit de eficiente. În plantațiile din Egipt apar mențiuni de prin anul 2013 despre utilizarea organofosforicelor pentru reducerea populațiilor. Acum știm că acestea au fost retrase.

Trunchi atacat de Chlorophorus varius

Aplicarea locală prin vopsirea cu pensula a tulpinilor, ramurilor principale și a zonelor infestate trebuie să se facă alternativ, de patru ori, în lunile mai, iunie, iulie și august.

Tratamentele prin pulverizare locală cu insecticide se fac la fel ca și aplicările locale prin vopsire (în lunile mai, iunie, iulie, august) - Abd El - Moaty et al., 2013.

Măsuri biologice

Tratamentele biologice se fac cu preparate pe bază de bacterii și fungi. Cel mai frecvent se utilizează produse pe bază de Bacillus thuringiensis și Beauveria bassiana. Se recomandă patru tratamente prin pulverizare locală pe tulpini, ramuri principale, leziuni rămase după tăieri. Tratamentele se fac ca și cele chimice, în lunile mai, iunie, iulie, august.

Referitor la eficacitatea tratamentelor, studiile publicate până în prezent (foarte puține) arată că:

• Cel mai bun efect a fost obținut în urma tăierilor de iarnă (46%);

• Efect foarte scăzut (4%) în cazul măsurilor mecanice de după tăieri;

• Efect oscilant în cazul măsurilor chimice. Uneori eficacitatea poate fi ridicată (până la 85%), alteori nu;

• Efect foarte scăzut în cazul tratamentelor biologice cu preparate microbiene (6 - 15%). Acestea nu ajung în galerii și depind foarte mult de factorii climatici.

Cele mai bune rezultate s-au obținut când metodele menționate au fost combinate.

Tulpină cu țesut brunificat în zona unde larvele sapă galerii

În concluzie, tăierile de iarnă sunt cele mai importante pentru diminuarea populațiilor de Chlorophorus varius, urmate de cele chimice. După unii autori, preparatele microbiene ar trebui excluse (Abd El - Moaty, 2013).

În opinia mea, toate metodele trebuie combinate pentru un rezultat bun în combatere.

 

Bibliografie

Abdel-Hamid, E.A. 2005. Ecological studies on some fruit tree borers in certain stone fruit orchards and their control. Ph.D. Thesis, Fac. of Science Cairo Univ.

Abd El - Moaty R. M., Hashim S. M., Tadros A. W., 2013. Evaluation of some alternative control methods of wasp beetle, Chlorophorus varius Mull. (Coleoptera: Cerambicidae) in mango orchards in Egypt, J. Plant Prot. and Path., Mansoura Univ., vol. 4 (2): 189 - 198.

Bărbuceanu D., Niculescu L., Prunar F., Tîbîrnac M., Steiu C., Florea E., Niculescu M., 2022. Preliminary data regarding the saproxilic species of Cerambycidae (Insecta: Coleoptera) in ROSCI0045 Coridorul Jiului, România, Annals of the University of Craiova - Agriculture, Montanology, Cadastre Series, vol. 52 (2), 7 - 20.

Bellavista M., Sparacio I., Giardina G. & La Mantia T., 2008. Biodiversita dei Coleotteri Cerambicidi del Bosco della Ficuzza (Monti Sicani, Sicily) in relazione ai caratteri della vegetazione. Poster 37° Congresso Nazionale Italiano di Biogeografia, Catania, 7-10 ottobre 2008.

Gradinarov D., Petrova J., 2025. Longhorn beetles (Coleoptera: Cerambycidae) in Sakar Mountains, Bulgaria. In: Georgiev D. & Jancheva V. (Eds.), Fauna of Sakar Mts., Part 2, Zoonotes, Supplement 17, 2025.

Gonissen E., Drumont A., Keith D., 2025. Nouvelle observation de Chlorophorus varius (O. F. Müller 1766) en Belgique (Coleoptera, Cerambycidae, Cerambycinae Clytini), Entomologie faunistique – Faunistic Entomology 78, 1 - 4.

Hashim, S. M. 2009. Ecological and Control Studies on Mango Tree Borers and Their Natural Enemies in Egypt. Ph D Thesis, Faculty of Science, Cairo University.

Hashim S. M., 2013. Monitoring Chlorophorus varius Mull. in mango orchards in Egypt, Egypt. J. Agric. Res., 91 (4), 1319 - 1326.

Hashim, S. M., Tadros, A. W. and Abdel Hamid, E. A. 2014. The relative susceptibility and monitoring of citrus species/varieties to Chlorophorus varius Mull. In citrus orcahrds in Egypt. Egyptian Journal of Agricultural Research 92: 9-19.

Kinawy, M. M., F. F. Abd-Allah and A.W. Tadros. 1993. Emergence of adults of Chlorophorus varius and its relation to climatic conditions in fig orchards. Communications in Science & Development Res., Alexandria, Egypt. 42 (644): 55-65.

La Mantia T., Bellavista M., Giardina G., Sparacio I., 2010. Longhorn beetles of the Ficuzza wood (W Sicily, Italy)˝and their relationship with plant diversity (Coleoptera, Cerambycidae), Biodiversity Journal, 1 (1 - 4): 15 - 44.

Mifsud D., 2002. Longhorn beetles (Coleoptera, Cerambycidae) of the Maltese Islands (Central Medirranean), The Central Mediterranean Naturalist, 3 (4): 161 - 169.

Maican S., Serafim R., Stan M., 2019. Data on the Coleoptera (Staphylinidae, Cerambycidae and Chrysomelidae) in the Făgăraș Mountains area (Southern Carpathians, Romania), Rom. J. Biol. - Zool., vol. 64, Nos. 1-2, 45 - 46.

Ruchin A. B., Egorov L. V., Polumordvinov O. A., 2021. Coleoptera of the Penza region, Russia based on fermental crown trap, Biodiversitas, vol. 22, Number 4, 1946 - 1940.

Sláma M.E.F., 1998. Tesaříkovití – Cerambycidae České republiky a Slovenské republiky/Cerambycidae of the Czech Republic and Slovak Republic. Milan Sláma private printing, Krhanice, 383 pp, pages 170 - 171.

Stefanelli S., Della Rocca F., Bogliani G., 2014. Saproxylic beetles of the Po plain woodlands, Italy. Biodiversity Data Journal 2: e1106., 95 p.

Stoenescu A. M., Stan C., Stănică F., 2025. Occurence and diversity of insect species in a jujuba orchard in Southern Oltenia, Romania, Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj - Napoca, Vol. 53 (2): 14508.

Tadros, A.W. 1994. Monitoring the population of the wasp beetle, Chlorophorus varius Mull. (Coleoptera: Cerambycidae) on peach and its hosts in Egypt. Egypt. J. Agric. Res., 72 (1): 103-115. {5th Professional Fruit Workers Conf., Ashville, North Carolina, USA, Oct. 17-18, 1990, 5 (16)}.

Tadros, A. W., A. M. Abdel-Rahman and E. A. Abdel-Hamid, 2006. Stone Fruit Pests: (5) Monitoring the major apricot tree borers (Ptosima undecimmaculata, Chlorophorus varius, Macrotoma palmata and Scolytus amygdali) in Egypt. Egypt. J. Agric. Res., Egypt, 84 (6): 1789 - 1809.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În unele sole de rapiță din Timiș plantele au căzut în vetre, frângându-se sub acțiunea vânturilor puternice și a ploilor abundente. În urma observațiilor făcute, am constatat că plantele erau pline de orificii produse de larvele gărgărițelor tulpinilor. Pe zonele lezate erau pete specifice fungului Phoma lingam cu picnidii negricioase evidente.

Plante frânte din cauza gărgărițelor tulpinilor și fungului Phoma lingam

Gărgărițele și fungul Phoma lingam au determinat putrezirea țesuturilor, iar plantele s-au rupt foarte ușor. Cu siguranță, fermierul a ratat momentele optime de combatere gândindu-se că activitatea gărgărițelor a fost oprită de vremea rece. Din păcate nu a fost așa, gărgărițele și-au continuat dezvoltarea nestingherite.

Vatră cu plante frânte. Silicvele au început să se îngălbenească, plantele se vor usca la final

Cunoaștem că gărgărițele tulpinilor au importanță economică deoarece pot distruge plantele prin reducerea creșterii lor, afectând în final producția de semințe. În principal, stadiul larvar este cel care produce daune rapiței, dar și altor brassicaceae (varză, conopidă, ridichi, muștar). Din cauza atacului larvelor, tulpinile se deformează, crapă și se pot frânge foarte ușor. Zonele lezate sunt o poartă de intrare pentru agenții patogeni ai tulpinii, dar și pentru alți fungi ce pot produce putrezirea. Uneori plantele ramifică excesiv, nu mai cresc și în cazurile grave chiar nu mai formează silicve [Roșca et al., 2011]. Pagubele pot ajunge uneori la 50% din producție și chiar mai mult.

Phoma lingam și gărgărițe

Phoma lingam pe tulpini

Larvele s-au retras din tulpini

Orificii produse de larve

Ce trebuie să facă un fermier care se confruntă cu o infestare masivă care i-a adus pagube?

Ar trebui să izoleze cultura, să îndepărteze resturile de plante care rămân după recoltare (sunt sursă de patogeni pentru anul următor) și să facă o arătură adâncă după recoltare (mai ales atunci când infestarea a fost mare deoarece larvele se împupează în sol).

Dacă arătura se execută mai târziu, va fi ineficientă, deoarece adulții de Ceutorhynchus pallidactylus iernează în afara culturii infestate. NU la fel se întâmplă cu Ceutorhynchus napi care rămâne în sol până în toamnă.

Se observă fructificațiile fungului Phoma lingam și albirea specifică

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Phoma lingam, atac la tulpinile de rapiță

 

Monitorizarea gărgărițelor tulpinilor de rapiță

 

Gărgărițele tulpinilor

Tuta absoluta, dăunătorul cunoscut popular și sub denumirea de molia tomatelor, este extrem de periculos, atacând un număr mare de specii vegetale, dintre care cel mai mult preferă tomatele, în special cele cultivate în spații protejate (sere și solarii). Dr. ing. Costel Vînătoru, cercetător științific gradul I și director al Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, atrage atenția să nu se confunde molia tomatelor cu musca minieră și recomandă legumicultorilor să ia măsuri riguroase pentru prevenirea infestării culturilor cu Tuta absoluta, mai ales că atât metodele chimice, cât și cele biologice nu pot eradica acest dăunător.

„Fără controale adecvate, infestările pot duce la pierderea de 90% până la 100% a culturii de tomate”, precizează dr. ing. Costel Vînătoru.

La ora actuală, dăunătorul este prezent pe tot teritoriul țării noastre și provoacă pagube însemnate tomatelor, constatându-se migrarea Tutei absoluta și pe celelalte plante legumicole, în special pătlăgele vinete, fasole, ardei etc. Pe lângă plantele de cultură, spune directorul Băncii de Gene, Tuta absoluta se conservă foarte bine și în flora spontană, pe buruieni, mai ales pe cele aparținând familiei Solanaceae (zârna - Solanum nigrum, ciumăfaie - Datura stramoniu etc).

„Tuta absoluta a ajuns în România în 2009, în Satu Mare, și a început să provoace daune profunde culturilor comerciale de tomate în multe locuri din întreaga țară înainte de a fi dezvoltată strategia de gestionare integrată a dăunătorilor care a fi asigurat un control eficient”, arată dr. ing. Costel Vînătoru.

Dăunătorul prezintă în principal activitate nocturnă, iar adulții rămân de obicei ascunși în timpul zilei, manifestând o activitate crepusculară mai mare dimineața. Adulții se extind prin cultură cu ajutorului zborului, iar de la o zonă la alta se transmit cu ajutorul răsadurilor, fructelor, ambalajelor, pe îmbrăcămintea personalului care activează în aceste sectoare, prin intermediul utilajelor etc. „Insecta se conservă foarte bine de la un an la altul pe resturile vegetale, ambalaje, scheletul spațiilor protejate, însă cel mai bun loc de trecere peste iarnă Tuta absoluta îl găsește în sol”, spune cercetătorul.

Până în prezent, atât metodele chimice, cât și biologice nu au putut eradica în totalitate acest dăunător. „Dintre metodele ecologice utilizate, amintesc metoda prădătorilor, principalii prădători întâlniți în România sunt Nesidiocoris tenuis și Macrolophus pygmaeus, la care se mai pot adăuga capcanele cu feromoni, cele lipicioase și lămpi cu UV. Pe cale chimică, au fost testate un număr mare de insecticide, mergând până la combinarea a două sau trei insecticide, însă rezultatele obținute nu au avut efectul scontat. S-a constatat că se diminuează frecvența atacului, dar nu s-a putut combate în întregime dăunătorul în cultură”, precizează dr. ing. Costel Vînătoru.

Cercetătorul susține că cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când s-au luat măsuri riguroase pentru prevenirea infestării culturilor cu Tuta absoluta, în special prin respectarea cu strictețe a normelor de igienă, a asolamentului culturilor, precum și utilizarea unui material biologic liber de boli și dăunători.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html