fructifer - REVISTA FERMIERULUI

Deși am mai scris despre acest dăunător, consider că trebuie să revin deoarece sunt probleme în sectorul pomicol. Cariul scoarței a fost identificat de curând la materialul de plantat destinat înființării unei livezi de măr în sistem ecologic. În acest moment, micuții gândăcei ies din scoarța pomilor, se împerecheză și depun ouă. Apar eșalonat din aprilie și pe tot parcursul verii. Cum este posibil ca pomii de plantat să vină infestați din pepinieră? Pomii în cauză sunt plantați acum, în luna iunie, conform tehnologiilor moderne (????). Din fericire nu toți au fost plantați. De asemenea, pe lângă Scolytus, sunt prezenți și patogeni care produc cancere. Despre ei într-un alt material.

Atrag atenția că o livadă ecologică trebuie să aibă un start foarte bun. Ce înseamnă asta? Pomii trebui să fie perfect sănătoși, fără boli și fără dăunători. Soiurile cultivate trebuie să fie rezistente la principalii patogeni ai speciei care se plantează. Se pare că în spațiul intracomunitar plantele sunt controlate doar pentru patogenii și dăunătorii de carantină. Restul patogenilor și dăunătorilor nu mai sunt luați în seamă. Tinerii pomi sunt infectați cu patogeni care produc cancere. Acești patogeni se instalează de regulă în livezile bătrâne. Cariul scoarței la fel, se intalează la pomii în declin, nu la cei tineri. Prezența cariului la pomii tineri este periculoasă. Pomii pot intra în declin rapid.

Mă întreb și eu, livezile ecologice sunt sortite pierii din start? Este posibil să fie înființate livezi ecologice în sistem intensiv și superintensiv, cunoscut fiind că speciile pomicole au o serie de dăunători și patogeni extrem de periculoși care cu ușurință trec de la un pom la altul și nu pot fi ținuți sub control prin metode biologice? Tehnologiile moderne și proiectele aprobate se pare că permit asta.

Ce știu eu despre aceste livezi? Știu că sunt sortite eșecului. Mai mult nu pot spune deoarece trebuie să păstrez confidențialitatea.

Când l-am deranjat a ieșit cu viteză. Foto realizată la 10 iunie 2024

Când l am deranjat a ieșit cu viteză. Foto la 10 iunie 2024

Recomandarea mea este să verificați cu atenție materialul săditor înainte de a-l pune în pământ. Pomii trebuie să aibă scoarța fără răni sau umflături, fără modificări de culoare, fără dăunători de scoarță. Rădăcinile trebuie să fie sănătoase, fără brunificări, fără tumori și micelii.

Vă atrag atenția că, în această perioadă adulții de Scolytus ies masiv din scoarța pomilor. Este momentul să verificați livezile (indiferent de vârstă). Dacă observați orificii pe scoarță și gândăcei mici, negri, treceți la efectuarea unui tratament.

În cele ce urmează, readuc în atenție informații despre acest dăunător periculos al pomilor fructiferi.

Scolytus rugulosus – Cariul scoarței este un dăunător polifag ce poate fi întâlnit la măr, păr, prun, cais, cireș, păducel, cătină, nuc, mur, alun, carpen, fag, ulm etc. Este răspândit în Europa, Africa de Nord, Asia Mică, Rusia, Iran, America de Nord și de Sud etc.

 

Recunoașterea și biologia dăunătorului

 

Adultul are lungimea corpului cuprinsă între 1,4 - 3,2 mm. Corpul insectei este alungit și are culoare neagră mat. Culoarea elitrelor este brun - roșcată sau castanie. Corpul insectei este convex și spre vârf descrește. Antenele și picioarele au culoare brună. Larvele au culoare albă și sunt apode. Capul este de culoare brună, iar lungimea corpului variază între 2 - 3 mm [Roșca et al., 2011].

Dăunătorul poate avea o generație în zonele nordice și două în zonele mai calde. În România are două generații pe an. Iernează în stadiul de larvă matură în galeriile săpate în lemn. Studiile asupra biologiei acestui dăunător arată că stadiile de prepupă și pupă se formează la începutul primăverii (martie - aprilie). Primii adulți încep să apară la începutul lunii aprilie - mai. Ei pătrund sub scoarță mai ales prin zona mugurilor [Tezcan & Civelek, 1996].

Gândăcei de Scolytus rugulosus la puieți de măr. Foto din data de 10 iunie 2024

Gândăcei de Scolytus rugulosus la puieți de măr în data de 10 iunie 2024

Femela sapă galerii mamă (maternale) longitudinale sub scoarță, de 1 - 2 cm, mai rar 3 cm și mici cavități în părțile laterale ale galeriei unde își depune ouăle. O femelă depune între 10 - 100 ouă. Ramurile lungi de 25 cm pot avea uneori până la 15 galerii mamă. Galeriile produse de larve sunt lungi, sinuoase și uneori se intersectează sau se suprapun. La capătul galeriilor, larvele sapă o celulă adâncită unde se vor retrage pentru împupare. Noii adulți vor ieși la suprafața scoarței prin mici orificii [Alford, 2016].

În livadă, adulții pot fi observați din mai și până în noiembrie, cu un maxim în lunile mai - iunie. Unii cercetători au raportat o apariție intensă a adulților în lunile iulie și septembrie [Özgen et al., 2012]. Aceste aspecte legate de biologia dăunătorului sunt mult influențate de condițiile climatice.

 

Daune produse

 

Dăunătorul atacă mai ales livezile abandonate și pomii bolnavi. Pomii devitalizați, bolnavi sunt predispuși atacului unor dăunători secundari așa cum este și Scolytus rugulosus. În 2 - 3 ani copacii infestați puternic se pot usca. În general sunt mai atacate livezile de sâmburoase.

În ultimul timp, Scolytus rugulosus își face simțită prezența și în livezile din România, mai ales la cais, cireș, măr. De obicei, dăunătorul este prezent în livezile mai vechi sau în care tratamentele nu se fac corect sau la momentele optime de combatere. Frunzele pomilor atacați se îngălbenesc, iar fructele rămân mici, pipernicite.

Larvă de Scolytus fotografiată în octombrie 2020

Larvă de Scolytus fotografiată în octombrie 2020

Acest gândac de scoarță (cariu) atacă scoarța interioară, minând zona floem - cambială a ramurilor, lăstarilor și trunchiurilor copacilor și arbuștilor fructiferi. În fisurile din scoarță se poate observa rumegușul rezultat în urma săpării galeriilor. Uneori rumegușul poate fi observat și pe pământ sau în pânzele de păianjen. Pe lângă rumeguș, prezența dăunătorului poate fi semnalată și după micile orificii din scoarță. Dacă detașăm scoarța cu orificii, vom observa scoarța interioară moartă, degradată, gândăcei noi, larve, galeriile săpate de larve și mult rumeguș. În lemn, după îndepărtarea rumegușului se pot vedea și celulele adâncite unde larvele se pregătesc de împupare. În caz de atacuri puternice, dăunătorul poate pătrunde și în fructe, în zona sâmburelui, unde sapă galerii [Özgen et al., 2012].

Scolytus rugulosus atacă frecvent pomii bolnavi, răniți, stresați din cauza secetei sau alte cauze. Acest dăunător poate contribui la declinul și moartea pomilor fructiferi.

 

Managementul integrat

 

În cadrul sistemului de combatere integrată trebuie să ținem cont de cele trei tipuri de măsuri: profilactice, chimice și biologice. Din păcate, cariul scoarței este destul de greu de controlat odată ce infestarea s-a produs.

Măsuri profilactice

Bhagwandin (1992) susține că igiena culturală este singura care poate da bune rezultate în managementul acestui dăunător. Se recomandă tăierea ramurilor și lăstarilor care prezintă atac și scoaterea lor rapid din plantație. Tot materialul lemnos scos din plantație trebuie distrus prin ardere. În cazurile în care trunchiul principal este infestat masiv, copacul trebuie eliminat din plantație și ars. În nici un caz ramurile rezultate în urma tăierilor nu trebuie lăsate în apropierea pomilor sănătoși.

Pentru a preîntâmpina atacul se recomandă menținerea stării de sănătate a pomilor din livadă, eliminarea factorilor de stres, executarea tratamentelor împotriva patogenilor și dăunătorilor la avertizare (momentele optime).

Prevenirea este cea mai eficientă metodă de control a gândacilor de scoarță. Așadar, evitați rănirea rădăcinilor și trunchiurilor în timpul executării lucrărilor de îngrijire în livadă. Irigați pomii în perioadele secetoase din vară (măcar de două ori pe lună).

Este foarte important momentul în care efectuăm tăierile la pomi. Trebuie evitată crearea rănilor proaspete în timpul zborului adulților. Se recomandă să nu se execute tăieri de eliminare a ramurilor infestate în perioada martie - septembrie.

După cum am menționat mai sus, materialul lemnos (ramuri, pomi) infestat trebuie scos rapid din livadă și distrus. Distrugerea se poate face prin ardere sau prin solarizare. Pentru protejarea mediului, este indicată solarizarea. Peste grămada de lemne se pune o folie de plastic mai groasă și se etanșează bine pentru ca gândacii să nu poată ieși. Este bine ca solarizarea să se facă într-o zonă însorită timp de câteva luni. Folia de plastic trebuie să fie transparentă, rezistentă la razele UV și de foarte bună calitate [Sanborn, 1996].

gandaci

Măsuri chimice. Eficiente sau nu?

Deoarece gândăceii de Scolytus rugulosus sunt protejați de scoarță este destul de greu să îi combatem cu ajutorul insecticidelor. Tratamentele chimice pot avea succes doar atunci când livada este foarte bine monitorizată, pentru ca gândacii să poată fi omorâți din timp. Soluția trebuie pulverizată pe scoarță în așa fel încât gândacii să fie uciși înainte de a pătrunde dedesubtul ei. Odată intrați sub scoarță, cu greu mai pot fi omorâți.

De asemenea, tratamentele aplicate pomilor deja infestați nu sunt eficiente, deși ele mai pot reduce din populații dacă se fac în timpul zborului adulților. Apariția eșalonată a gândacilor pe toată perioada verii îngreunează foarte mult combaterea.

Studiile arată că nici insecticidele sistemice aplicate prin injectare sub scoarță sau la solul de sub pomi nu sunt eficiente în combatere. De altfel, multe insecticide sistemice, în prezent nu sunt recomandate pentru combaterea gândacilor de scoarță [Donaldson & Seybold, 1998].

Există studii care arată că și-au dovedit eficiența insecticide pe bază de acetamiprid, esfenvalerat, spinosad. În general, orice insecticid utilizat în combaterea dăunătorilor din pomicultură poate fi utilizat dacă este omologat și dacă este aplicat în timpul zborului maxim al adulților. Cele mai „eficiente” sunt insecticidele cu o perioadă mai lungă de persistență.

În Aplicația PESTICIDE din 2024 nu am găsit vreun insecticid omologat pentru acest dăunător, deși el există și produce daune.

Măsuri biologice

Gândacul de scoarță are dăunători naturali atât prădători, cât și paraziți. În reglarea populațiilor de gandaci sunt mai eficienți prădătorii decât paraziții. Totuși, lansările de prădători sau paraziți în livezile cu infestări majore nu au fost eficiente în combatere. Mortalitatea prin parazitism a acestei specii poate ajunge la aproximativ 16%.

Pentru detectarea timpurie a gândacilor pot fi utilizate capcane cu feromoni.

 

Bibliografie
Alford V. David, 2016. Pests of fruit crops: A colour handbook, second edition, 462 p..
Bhagwandin H. O., 1992. The shothole borer: An ambrosia beetle of conara for chestnut orcharding in the Pacific Nortwest, p. 168 - 177. In 93rd Annual Report of the Northern Nat. Growers Assn., Western Chestnut Growers Assn.
Donaldson, S. G. and S. J. Seybold. 1998. Thinning and Sanitation: Tools for the Management of Bark Beetles in the Lake Tahoe Basin. Reno: University of Nevada Cooperative Extension Fact Sheet FS-98-42 (PDF).
Özgen, İ., Sarikaya, O. & Çiçek, H., 2012. Damage of Scolytus rugulosus (Müller, 1818) (Coleoptera: Curculionidae, Scolytinae) in the apricot fruits. Munis Entomology & Zoology, 7 (2): 1185-1187.
Roșca I. et al., 2011. Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.
Sanborn, S. R., 1996. Controlling Bark Beetles in Wood Residue and Firewood. Sacramento: California Department of Forestry and Fire Protection, Tree Notes 3.
Tezcan, S. & Civelek H. S., 1996. Investigations on the biology and damage of Scolytus rugulosus (Müller, 1818) (Coleoptera: Scolytidae) in cherry orchards of Kemalpaşa (İzmir) district of Turkey. III Turkish national congrees of Entomology, 24 - 28 september, 1996, Ankara, 135-141.

 

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Horticultura

Nu multă lume s-a gândit că banalul măceș, un arbust care face parte din flora spontană a României și care crește uneori chiar pe marginea drumului, poate fi o afacere. Și totuși, datorită calităților nutritive și curative pe care le au fructele, o plantație de măceș devine o investiție interesantă. Ioan Horga, de la Seleuș – județul Arad, ne explică cum stau lucrurile.

Unul dintre cei mai performanți pepinieriști din vestul țării este Ioan Horga, omul care a promovat multe afaceri de nișă, cum ar fi plantațiile de alun, acum din ce în ce mai numeroase în România.

„În primul rând, măceșul are o vitamina C cu o înaltă puritate, după care are substanțe antioxidante. Avem o grămadă de întrebuințări, cel puțin 60 de produse pe care le știm noi din domeniul farmaceutic, cosmetic, industria alimentară, alimentația pentru căței, pentru pisici, pentru caii de curse etc. Plus uleiul, plus că, după ce ai stors uleiul, rămân cojile de la semințe, care sunt un biocombustibil de mare clasă. Credem că vom avea posibilitatea de a intra într-o piață care nu este acoperită. Adică, dacă Europa importă 90% din fructele de măceș pe care le procesează, înseamnă că mai avem și noi un cuvânt de spus”, explică Ioan Horga.

Cu toții am savurat un ceai de măceșe, dar niciodată n-am avut curiozitatea să ne uităm pe cutie și să aflăm unde a fost el produs. „Măceșul este o specie foarte rustică, din păcate, aproape dispărută din Europa din cauza Politicii Agricole Comune, care a impus curățarea tuturor pășunilor și a câmpurilor pe care creștea acest arbust. În schimb, Chile, o țară îndepărtată din America de Sud, a devenit lider mondial în ceea ce privește producția de măceșe și principal furnizor pentru piața europeană. Practic, 85% din produsele pe bază de măceșe vândute în Europa au materia primă furnizată de Chile”, arată Ioan Horga.

horti 248 maces 1

 

Se pot face bani frumoși

 

Cererea din piață este mare. Asta poate și pentru că producția de măceșe din România este nesemnificativă. Centrele de achiziție a fructelor de pădure au dispărut aproape odată cu dispariția măceșului din flora spontană. Măceșe mai găsești toamna, sub formă de gemuri, doar în piețe, în mare parte culese de pe marginea drumului, acolo unde măceșul încă supraviețuiește. Dar piața nu înseamnă doar gem de măceșe.

„Piața numa’ că nu ne «bate», să înțelegem câtă nevoie are de acest produs, zice Ioan Horga. Cei cu livezi știu cât de greu se intră pe o piață extrem de concurențială. În primul rând, se vând fructele în septembrie-octombrie, fără să ai probleme. Un kilogram de măceșe se vinde cu șase-șapte lei după ce l-ai recoltat. Dacă intrăm într-un magazin de produse naturale, o să găsim ulei de măceș, pulpă de măceș, suc de măceș, marmeladă, ceaiuri, extracte de măceș, repet, câteva zeci de produse pe bază de măceșe. Ei bine, aproape toate aceste produse au la bază măceșe de import, deci intrăm pe o piață care nu este acoperită. În plus, subvenția este foarte bună pentru această cultură, undeva în jur de 700 de euro pe hectarul în ecologic, și ce poate fi mai ecologic decât măceșul? În goana noastră după profit facem de multe ori culturi intensive și superintensive, fără să ne gândim puțin și la cele pentru sănătate. Se pot face bani și așa și parcă au o altă valoare atunci când știi că munca ta înseamnă «bine» pentru alte persoane.”

 

Câteva mii de euro pe hectar

 

Clima din vestul țării este propice pentru cultura măceșului, care, de altfel, nu este un arbust pretențios și fructifică foarte bine și terenurile mai sărace.

„Terenurile bune s-au cam dus. Ori s-au vândut, din păcate, ori s-au arendat și ne-au rămas dealurile cu pantă, cu un pic de argilă. Atunci, măceșul se comportă perfect acolo. Asta este o cultură mecanizabilă, care aduce un venit de 5.000 - 6.000 de euro pe hectar. Este un arbust prolific, care începe să producă deja din anul doi după plantare, dar producții rezonabile se obțin din anul patru, undeva în jur de trei-patru tone la hectar. Să luăm în calcul și durata de viață a plantației, care poate depăși 40 de ani. Sigur, după 20 de ani de viață, se recomandă o regenerare prin tăiere. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat și suportă solurile acide sau cele cu exces de umiditate. Datorită rădăcinii foarte bine ancorate în sol, planta rezistă foarte bine și la secetă. Dacă vă uitați la felul în care arată planta, vă veți da seama că nu are consumuri mari. Măceșul are frunze micuțe cu evapotranspirație redusă, iar fructele asimilează foarte bine razele soarelui, pe care le transformă în zaharuri și alte substanțe benefice”, punctează Ioan Horga.

 

Investiție și efort minime, în timp - un venit constant

 

Măceșul este o cultură care n-are nevoie de pesticide, adică amprenta de carbon va fi redusă. Prin urmare, se încadrează perfect în zona de agricultură ecologică, fiind o afacere potrivită pentru o familie de la țară care nu are mari posibilități de a investi. „Schimbările climatice, depopularea satelor fac parte din realitatea lumii de astăzi, deși mi-aș dori să fie altfel. Noi încercăm să venim cu o soluție facilă, care să rezoneze cu conceptul de economie circulară. Este vorba despre om și pământul lui, cei doi parteneri de milenii, care au nevoie de un al treilea, piața. Noi oferim o altfel de soluție pentru piață. Încercați să faceți ceva ce nu consumă multă energie, multă motorină și multe substanțe chimice. Încercați să dați viață terenurilor moștenite de la părinți și bunici și rămâneți fideli satului”, îndeamnă Ioan Horga.

Există deja disponibile în piață mai multe varietăți de măceș, inclusiv soiuri omologate la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Pitești-Mărăcineni (Argeș), foarte bine adaptate la condițiile pedoclimatice din România. Investiția nu este una foarte mare și poate fi acoperită din fonduri europene.

În ceea ce privește pregătirea terenului, Ioan Horga spune că este nevoie de lucrări de scarificare. „Terenul trebuie desfundat, după care avem nevoie de aproximativ 3.300 de plante la hectar, care astăzi costă în jur de șase lei bucata. Se poate cultiva în sistem irigat, ceea ce înseamnă alte costuri de trei-patru mii de euro la hectar, sau se poate cultiva neirigat. Depinde și de tipul solului pe care se înființează cultura. Una peste alta, un hectar de măceș neirigat, cu pregătirea terenului, ajunge undeva la 4.000 - 5.000 de euro. Nu este un cost foarte mare, putând fi amortizat în primii doi ani. Să nu uităm că avem și un program bine finanțat. România are 800 de milioane de euro finanțare 100% nerambursabil, adică orice fermier din țara asta care are un hectar, două sau zece poate să cultive această plantă.” 

În pofida faptului că agricultura convențională sau agricultura mare, așa cum este ea cunoscută, se confruntă cu probleme grave de la an la an, fie că este vorba despre schimbările climatice, fie că vorbim despre prețurile din piață, pare a fi totuși un tren cu toate locurile ocupate. Rămân însă disponibile aceste mici afaceri de nișă din agricultură, care, cu investiție și efort minime, pot asigura în timp un venit constant. Atenție, însă, că și aceste oportunități de afaceri în ultima vreme sunt din ce în ce mai puține.

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Horticultura

În horticultură nu există vacanță. Producătorii de legume și de fructe se pregătesc deja pentru următorul ciclu de producție. În materialul de față vă arătăm de ce este amestecul de turbă M-Peat cea mai bună opțiune.

 

Cerere foarte mare, livrare rapidă

 

„Cererea pentru turba M-Peat a crescut de patru ori față de anul trecut, mult mai mult decât ne așteptam. Mai mult, turba M-Peat a devenit monedă de schimb între unele magazine și este atât de populară încât avem deja comenzi din Bulgaria și Republica Moldova. Avem tot timpul pe stoc cantități suficiente și putem livra un camion de turbă, care conține 441 de baloți de 270 de litri, în maximum o săptămână, oriunde în țară”, spune Gabriel Dănciulescu, director comercial Malagrow România.

 

De ce aleg fermierii M-Peat

 

  1. Amestecul profesional de turbă M-Peat este steril, fără agenți patogeni și boli.

  2. M-Peat are un conținut optim (1,5 kg/mc) de îngrășământ starter: 14-16-18 + microelemente. „Exact ce scrie pe ambalaj este și în interiorul sacului. Nu recomandăm fermierilor să adauge îngrășământ. Au fost fermieri care au făcut asta și au ars răsadurile”, explică Gabriel Dănciulescu.

  3. Compoziția și structura M-Peat favorizează germinarea semințelor, dezvoltarea rapidă a rădăcinilor și creșterea răsadurilor. „Amestecul M-Peat are un procent mare de turbă brună, practic, are cea mai bună rețetă posibilă, iar structura sa permite circulația optimă a aerului și a apei pentru a susține dezvoltarea rădăcinii. Pentru o înrădăcinare optimă, le recomandăm fermierilor aplicarea prin irigare a unui tratament cu 200 ml de Radifarm la 100 de litri de apă, cu o zi înainte de transplantarea răsadurilor”, arată Gabriel Dănciulescu.

  4. Gama de produse M-Peat conține amestecuri de turbă cu granulații diferite, pentru a satisface multiple nevoi ale producătorilor: MPS 1 (granulație 0-6 mm) pentru producerea răsadurilor, MPS 2 (0-25 mm) pentru replantare și MPS 3 (5-25 mm) pentru cultivarea florilor.

Malagrow M Peat

 

NOU! Saci de 70 litri

 

Pe lângă baloții de 270 de litri, amestecurile de turbă M-Peat MPS1, MPS 2 și MPS 3 sunt disponibile și în saci de 70 de litri, o cantitate perfectă pentru suprafețe mai mici sau doar pentru a testa produsul. 

 

NU adăugați pământ sau mraniță la turba M-Peat!

 

„Nu recomandăm amestecarea turbei M-Peat cu pământ, mraniță sau nisip. În momentul în care le adăugăm, se modifică automat structura amestecului de turbă și putem veni și cu bacterii, ciuperci sau semințe de iarbă care nu sunt benefice răsadurilor”, spune Gabriel Dănciulescu.

 

Sfatul specialiștilor Malagrow

 

„Fermierii ar trebui să se gândească din timp la aprovizionarea cu fertilizanți. Malagrow a introdus pe piață, anul acesta, gama de îngrășăminte Master Supreme, pentru care dozele de aplicare sunt la jumătate față de îngrășămintele obișnuite, ceea ce înseamnă economii importante pentru fermieri. Toți fermierii care au utilizat Master Supreme au fost mulțumiți de rezultate, avem un feedback foarte bun din partea lor”, punctează Éber Csaba, director general Malagrow România.

De peste 22 de ani, Malagrow le oferă fermierilor biostimulatori și îngrășăminte speciale, de la răsad la recoltă. Pentru a afla mai multe despre produsele Malagrow și pentru a primi o tehnologie personalizată pentru ferma dumneavoastră, contactați specialiștii Malagrow România: www.malagrow.ro

Publicat în Horticultura

Din acest an, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin a extins monitorizarea dăunătorilor în pomicultură și legumicultură.

În livada de la stațiune am amplasat capcane cu feromoni pentru Cydia pomonella (viermele mărului), Leucoptera scitella (minierul circular al frunzelor), Cossus cossus (sfredelitorul tulpinilor), Zeuzera pyrina (sfredelitorul ramurilor), Synanthedon myopaeformis (sfredelitorul mare al mărului), Cydia funebrana (viermele prunelor).

1

În sectorul legumicol au fost plantate capcane pentru Tuta absoluta (molia tomatelor), Plutella xylostella (molia verzei), Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor), Autographa gamma (buha gamma).

Rezultatele monitorizării le vom împărtăși cu dumneavoastră, așa cum facem de obicei.

 

Un musafir nepoftit a ajuns în livada de prun (anul I) a SCDA Lovrin

 

Musafir care se hrănește cu frunze și a produs daune destul de consistente aparatului foliar al pomilor. Acest mic gândăcel este portocaliu și a fost identificat de mine ca fiind Clytra laeviuscula (determinare parțială, sper că nu greșesc). Bănuiesc că vine din perdeaua forestieră din apropierea livezii. Denumirea populară a acestui gândac este „gândacul de furnici”.

Clytra laeviuscula, gândacul de furnici. Se hrănește cu frunze de foioase. Atacă în special lăstarii tineri

Clytra laeviuscula gândacul de furnici. Se hrănește cu frunze de foioase. Atacă în special lăstarii tineri

Ciclul de viață al gândăcelului este chiar interesant. Adulții sunt polifagi și se hrănesc cu polen și frunze de foioase (salcie, mesteacăn, frasin, păducel etc). Preferă plopii, sălciile și păducelul. Pot fi văzuți pe speciile preferate în lunile mai până în august. Femela înconjoară ouăle într-un strat protector format din materii fecale. Ouăle astfel protejate sunt transportate de femele în cuibul furnicilor. Gazde ale larvelor sunt furnici din genurile Formica, Lasius și Camponotus, mai rar Aphaenogaster. Larvele pot ajunge și singure în furnicar. Viața lor nu este prea bine cunoscută. Se bănuiește că sunt erbivore, dar și carnivore. Se cunoaște că se hrănesc cu resturi din hrana furnicilor gazdă, deși pot consuma și frunze (studii în laborator). Când sunt atacate de furnici se retrag în camera protectoare, unde se și împupează când ajung la maturitate. După apariție, adulții ies imediat afară pentru a scăpa de atacul furnicilor. Concluzia e că acest gândac are un ciclu interesant (Agrain et al., 2015).

Frunze de prun roase de acest frumos gândăcel nepoftit

Frunze de prun roase de acest frumos gândăcel nepoftit

 

Care este potențialul de dăunare pentru pomii fructiferi?

 

În ultimii ani au fost publicate câteva studii care arată potențialul de dăunare al acestui gândăcel. Un studiu pe salcie energetică în Ucraina arată că acesta a produs defoliere în procent de 50% până la 70% (Stefanovska et al., 2015). Iată că, trebuie să fim atenți la acest gândăcel.

În livada tânără de prun de la Lovrin, Clytra laeviuscula a produs deja daune frunzelor, în procent destul de ridicat. Din acest motiv s-a intervenit chimic pentru eliminarea făptașului nepoftit.

292965189 2223656291127010 499111217903846399 n

Bibliografie

Agrain F. A., Buffington M. L., Chaboo C. S., Chamorro M. L., Scholler M., 2015, Leaf beetles are ant - nest beetles: the curios life of the juvenile stages of acse - bearers (Coleoptera, Chrysomelidae, Cryptocephalinae). In: Jolivet P., Santiago - Blay J., Schmitt M. (Eds) Research on Chrysomelidae 5. Zookeys 2015 (547): 133 - 164.

 

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Rosellinia necatrix este un fung care atacă sistemul radicular al pomilor și nu numai, producând boala numită „putregaiul alb al rădăcinilor”. Este o boală extrem de periculoasă și care nu poate fi combătută. Patogenul are capacitatea să omoare pomii, fie într-o perioadă mai lungă de timp, fie mai scurtă, în funcție de rezistența gazdei.

Din păcate, ne confruntăm în județul Timiș cu acest patogen în livezile tinere de cais și piersic înființate în sistem ecologic superintensiv. Putem discuta de focare? Nu știm deocamdată, vom vedea evoluția bolii și apoi vom emite concluzii. Au venit pomii bolnavi din pepiniere? Nici asta nu putem afirma deoarece nu am analizat aceste aspecte. Fermierii au observat că pomii nu au vigoare după ce i-au plantat. Piersicul și caisul sunt specii foarte sensibile care reacționează la stresul produs de patogeni și dăunători prin producerea de gome masive care au atras atenția pomicultorilor. Analizând pomii cu leziuni pe tulpini și gome masive am constatat că sistemul radicular este acoperit de micelii albe specifice fungului Rosellinia necatrix.

cotunaotilia

Rosellinia necatrix este un fung cu potențial distructiv extrem de ridicat pentru multe plante lemnoase (și nu numai) din zonele temperate, tropicale și subtropicale din lume. Acest patogen are un număr mare de plante gazdă, aproximativ peste 170 plante lemnoase,cât și erbacee (Teixeira de Sousa, 1985; Petrini, 1993). Pomii și arbuștii fructiferi, vița-de-vie, arborii din păduri, plantele ornamentale pot fi infectate, la fel și cartoful, lucerna, fasolea, bulbii de narcise, lalele etc. După Hatman et al. (1989), patogenul poate distruge pomii în pepiniere. Se poate spune că, datorită răspândirii sale pe cinci continente, R. necatrix este un fung cosmopolit (Petrini, 1993; Farr et al., 2006).

 

Simptome produse de patogen sau cum recunoaștem pomii bolnavi

 

Plantele bolnave prezintă simptome radiculare, dar și aeriene uneori. Însă, adeseori patogenul este dificil de diagnosticat din cauza modului de viață al fungului și a faptului că, de multe ori, pomii nu prezintă simptome aeriene. Simptomele aeriene se pot instala lent sau rapid. Atunci când se instalează rapid, se observă o scădere bruscă a vigorii pomilor, ofilirea frunzelor (defolieri premature) și moartea pomilor în final (Pliego et al., 2012). Când simptomele aeriene se instalează lent, se observă o creștere întârziată la pomii bolnavi. De obicei, astfel de pomi au frunzișul mai rar. Pe lângă asta, apar simptome de ofilire, cloroză, uscarea lăstarilor, ramurilor. În câțiva ani, acești pomi vor muri (Guillaumin et al., 1982).

284966987 2191238117702161 1607758284538470770 n

Ciuperca R. necatrix atacă rădăcinile plantelor producând boala numită „putregaiul alb al rădăcinilor”. Inițial, la pomii bolnavi se observă o scădere a vigorii și ofiliri ale frunzelor. În cazurile grave pomii se pot usca rapid. Dacă se verifică sistemul radicular al unui pom bolnav se observă că rădăcinile și coroana radiculară prezintă micelii albe, bumbăcoase și cordoane miceliene sau agregări de hife numite rizomorfe. La început, rizomorfele au culoare albă, după care, pe măsură ce îmbătrânesc se închid la culoare. Hifele fungului pot pătrunde în zona subcorticală ajungând la cambiu și lemn și pot progresa către trunchi. Fungul pătrunde în lemn mai ales când are condiții de umiditate ridicată. Lemnul bolnav se va brunifica și va căpăta o textură buretoasă, spongioasă (Hatman et al., 1989). Tipic pentru patogen este formarea de micelii sub formă de evantai la suprafața scoarței dar și la interior (Teixeira de Sousa et al., 1995). Aceste micelii invadează rădăcinile, ducând în cele din urmă la putrezirea lor. Pe măsură ce miceliul îmbătrânește, culoarea se schimbă în gri verzui și chiar negru uneori. Se formează astfel, plăci miceliene nedefinite în interiorul scoarței și hife miceliene slab agregate care duc la brunificarea și putrezirea rădăcinilor (Pliego et al., 2012).

La pomii bolnavi se observă adesea formarea lăstarilor pe tulpini.

 

Aspecte generale despre biologia și epidemiologia patogenului

 

Rosellinia necatrix supraviețuiește peste iarnă sub formă de scleroți și rizomorfe pe rădăcinile bolnave, dar și în sol. În mod saprofit trăiește pe resturile de rădăcini putrezite (Cazorla et al., 2006).

Temperatura optimă pentru dezvoltarea miceliului este cuprinsă în intervalul 16 - 18 grade C (Hatman et al., 1989).

284932887 2191238871035419 7591635712067075578 n

Fungul formează mai multe tipuri de spori: forma asexuată cu clamidospori (mai rar) și conidiospori (grupați în coremii ce se formează pe scleroți) și forma sexuată cu peritecii cu asce și ascospori (Petrini, 1993; Perez - Jimenez et al., 2003). Rolul acestor spori în epidemiologia ciupercii nu este pe deplin clară. Delatour et Guillamin (1985), arată că, agentul patogen se răspândește prin contactul direct cu rădăcinile plantei gazdă. Rizomorfele fungului se extind de la o plantă la alta, putând infecta suprafețe mari de teren în acest mod (Hatman et al., 1989). Atunci când cordoanele miceliene ating o rădăcină sănătoasă, rețeaua de micelii proliferează și acoperă suprafața radiculară cu micelii difuze uneori sau cu fire miceliene. Apoi se formează agregatele miceliene (rizomorfe) care se pot observa cu ochiul liber și care ajută în diagnosticarea corectă a patogenului. Hifele fungului pătrund de obicei prin deschiderile naturale (lenticele), prin răni sau chiar direct prin formarea unui sclerot de penetrare, invadând xilemul primar și secundar (Pliego et al., 2009).

 

Condițiile propice pentru realizarea infecțiilor și dezvoltarea fungului

 

Pentru dezvoltare, Rosellinia necatrix necesită mai multe condiții: sol umed, temperatură optimă, oxigen, pH corespunzător (Petrini et al., 1993). Temperatura optimă necesară dezvoltării este cuprinsă între 22 - 24 grade C. Fungul nu crește la temperaturi sub 4 grade C sau peste 32 grade C. Nu este inhibat de solurile cu pH ridicat, putându-se dezvolta la pH cuprins între 6 - 8 (Perez - Jimenez, 1997; Gupta et Gupta, 1982).

Umiditatea solului este foarte importantă pentru patogen, la fel și aerarea. O aerare slabă nu este favorabilă, de aceea, în astfel de situații, distribuția fungică este limitată la suprafața solului (Makambila, 1976). De asemenea, lumina inhibă dezvoltarea hifelor miceliene, omorându-le. Prezența materiei organice în sol este necesară și ajută la dezvoltarea miceliilor.

Micelii de Rosellinia pe rădăcini de cais. Se observă că rădăcinile sunt putrezite deja. Plantat în 2021

Micelii de Rosellinia pe rădăcini de cais. Se observă că rădăcinile sunt putrezite deja. Plantat în 2021

 

Ce putem face pentru combaterea acestui patogen?

 

Patogenul este foarte greu de controlat. De aceea, măsurile de prevenție sunt foarte importante, deoarece restul măsurilor nu sunt eficiente.

Ca să evitați astfel de situații, plantați puieți sănătoși într-un sol neinfectat. Este cel mai sigur că patogenul va sta la distanță. Drenați apa din sol (dacă este cazul), irigați echilibrat și aplicați îngrășăminte organice.

Micelii în formă de evantai, tipice pentru Rosellinia necatrix, pe rădăcini de piersic plantat în 2021

Micelii în formă de evantai tipice pentru Rosellinia necatrix pe rădăcini de piersic plantat în 2021

Înainte de înființarea unei plantații este important să ne asigurăm că solul nu conține micelii și rizomorfe de Rosellinia necatrix, mai ales atunci când înainte au fost pomi. Se poate efectua o solarizare a terenului peste vară, dacă testele de sol arată prezența fungului (Ruano - Rosa et al., 2007). În ce constă solarizarea? Peste solul prelucrat ca și un pat germinativ se pune o folie transparentă pentru a absorbi radiația solară. Înainte de acoperire se recomandă efectuarea unei irigări pentru a umezi solul. Temperatura ridicată coroborată cu timpul de expunere poate reduce mult din sursa de inocul. Pe lângă asta, omoară și alți patogeni din sol, insecte și chiar semințe de buruieni.

Micelii și rizomorfe de Rosellinia necatrix pe tumori de Agrobacterium tumefaciens la piersic plantat în 2021. Rosellinia și Agrobacterium în tandem la piersic

Micelii și rizomorfe de Rosellinia necatrix pe tumori de Agrobacterium tumefaciens la piersic plantat în 2021. Rosellinia și Agrobacterium în tandem la piersic

Un aspect important este ca materialul de plantat să fie sănătos, de aceea, pomicultorii trebuie să verifice cu atenție starea de sănătate a puieților înainte de plantare.

În caz de istoric de boală, se recomandă utilizarea soiurilor rezistente la patogen.

Atunci când apar infecții în livadă, pomii bolnavi trebuie scoși rapid. Se recomandă arderea lor (cei mai mulți autori recomandă) în mod organizat, în așa fel încât să nu poluăm mediul. Un mod de a arde materialul lemnos rezultat în urma defrișărilor este pentru încălzirea locuințelor. Trebuie acordată atenție deosebită îndepărtării totale a rădăcinilor și chiar a materiei organice care a venit în contact cu acestea, deoarece ciuperca poate trăi latent mai mulți ani, producând infecții doar când are condiții favorabile (Lopez - Herrera, 2000).

Rădăcină de piersic cu rizomorfe de Rosellinia și tumori de Agrobacterium. Plantat în 2021

Rădăcină de piersic cu rizomorfe de Rosellinia și tumori de Agrobacterium. Plantat în 2021

Pe suprafețe mici, când apar infecții, se pot expune rădăcinile pomilor la lumină și căldură vara. Această operațiune este dificil de realizat pe suprafețe mari.

Când patogenul s-a instalat într-o livadă, trebuie acordată atenție deosebită irigării. Din păcate, în multe livezi tinere din Timiș, patogenul este întreținut de umiditatea continuă. Între irigări trebuie lăsate pauze pentru ca solul să aibă timp să se usuce (Farre et al., 2005).

Rizomorfe (acele cordoane albe care seamănă cu niște rădăcinuțe) și micelii în formă de evantai pe rădăcini de cais

Rizomorfe acele cordoane albe care seamănă cu niște rădăcinuțe și micelii în formă de evantai pe rădăcini de cais

Scurgeri masive de gome

Scurgeri masive de gome

 

Putem ține sub control patogenul prin metode chimice?

 

Deși există studii care arată o oarecare eficacitate a unor fungicide asupra acestui fung, realitatea este că, din păcate, este foarte greu să luptăm chimic. Fungicidele utilizate pentru patogenii din sol au fost scoase rând pe rând (tiabendazolii, tiofanat - metilul etc), iar astăzi nu prea mai avem cu ce ține sub control astfel de organisme. Cu privire la substanțele chimice utilizate în combaterea R. necatrix s-a observat că, în prima fază, fungul dă semne că s-ar opri din evoluție. Cu toate acestea, foarte multe raportări arată că, uneori simptomele bolii au revenit în forță după tratamente. Acest lucru este explicat prin faptul că fungicidele (aplicate uneori poate incorect și neajungând la sistemul radicular) ucid microflora benefică din zona rădăcinilor (Bonilla et al., 1995; Aranzazu et al., 1999; Sugimoto, 2002).

Tumoră de Agrobacterium acoperită de micelii și rizomorfe de Rosellinia necatrix

Tumoare de Agrobacterium acoperită de micelii și rizomorfe de Rosellinia necatrix

În 2007, Lopez - Herrera et Bonilla, arată eficacitatea foarte bună a fluazinamului asupra Roselliniei necatrix. În România, din câte știu, acest fungicid este omologat pentru combaterea manelor.

 

Este combaterea biologică o alternativă viabilă pentru controlul acestui patogen?

 

Tot mai multe studii arată eficiența utilizării agenților biologici în controlul fungului Rosellinia necatrix. Sunt testați agenți biologici fungici, bacterieni și virali. Interes deosebit există pentru speciile de Trichoderma (T. harzianum. T. atroviride, T. virens, T. cerinum), pentru bacteriile Pantoea agglomerans, Pseudomonas fluorescens, Bacillus subtilis (Cazorla et al., 2001; Carmatti - Sentori et al., 2008; Ruano - Rosa et al., 2010).

Deși există interes pentru combaterea biologică a fungului, totuși succesul este variabil, oscilant. S-a constatat că, în sere (condiții controlate), agenții biologici au dat rezultate foarte bune de cele mai multe ori. În câmp, situația se modifică și marea majoritate a specialiștilor sunt de acord că eficacitatea agenților biologici scade foarte mult, fiind influențată de factorii biotici și abiotici (Thomashow et Weller, 1996; Lee et Cooksey, 2000).

Scoarța și-a schimbat culoarea în zona coletului la piersic

Scoarta și a schimbat culoarea în zona coletului la piersic

 

Bibliografie

Aranzazu, F., Cárdenas, J., Mújica, J., Gómez, R., 1999, Manejo de las llagas radicales (Rosellinia sp.). Boletín Sanidad Vegetal, 23, 35.
Bonilla, J. E., Macias, C. P., Mendoza, Z. C., Ponce, G. F., 1995, Manejo integrado de las enfermedades radicales del manzano (Malus pumilla Mill.) en Zacatlan, Puebla México: I. Ensayo Revista Chapingo, Ser. Protección Vegetal. 2, 63 – 66.
Carmatti - Sartori, V., Valdebenito - Sanhueza, R. M., Ribeiro, R. T., 2008, Development of Pantoea agglomerans under different temperatures, pH and carboxymethyl cellulose rates and their effect on Rosellinia necatrix control. Summa Phytopathol. 34, 13 – 17.
Cazorla, F. M., Bloemberg, G. V., Lugtenberg, B. J. J., 2001, Biocontrol of white root rot on avocado plants using rhizobacterial strains. IOBC WRPS Bull. 24, 79 – 82.
Cazorla F. M., Duckett S. B., Bergström E. T., Noreen S., Odijk R., Lugtenberg B. J. J., Thomas - Oates J. E., Bloemberg G. V., 2006, Biocontrol of Avocado Dematophora Root Rot by Antagonistic Pseudomonas fluorescens PCL1606 Correlates With the Production of 2-Hexyl 5-Propyl Resorcinol. Phytopathology, 19 (4): 418 – 428.
Delatour, C., Guillaumin, J. J., 1985, Importance des pourridiés dans les regions tempérées. Eur. J. Forest Pathol. 15, 258 – 263.
Farré, J. M., Hermoso, J. M., Torres, M. D., 2005, Alternate irrigation of avocados: effects on growth, cropping and control of Rosellinia necatrix. Calif. Avocado Soc. Yearbook, 87, 117 – 125.
Farr, D. F., Rossman, A. Y., Palm, M. E., McCray, E. B., 2006, Fungal Databases, Systematic Botany and Mycology Laboratory, Agricultural Research Service, US Department of Agriculture. Available at: http://nt.ars-grin.gov/fungaldatabases/ [accessed on May 11, 2021].
Guillaumin, J. J., Mercier, S., Dubos, B., 1982, Les pourridiés á Armillariella et Rosellinia en France sur vigne, arbres fruitiers et cultures florales I. Etiologie et symptomatologie. Agronomie, 2, 71 – 80.
Gupta, V. K., Gupta, S. K., 1992, Management of white root rot of apple with fungicide drenching. Indian Phytopathol. 45, 239 – 240.
Hatman M., Bobeş I., Lazăr A., Gheorghieş C., Glodeanu C., Severin V., Tuşa Corina, Popescu I., Vonica I., 1989, Fitopatologie, Edit. Did. şi Ped. Bucureşti, p. 185 - 188.
Lee, S. W., Cooksey, D. A., 2000, Genes expressed in Pseudomonas putida during colonization of a plant-pathogenic fungus. Appl. Environ. Microbiol. 66, 2764 – 2772.
López-Herrera, C. J., Zea-Bonilla, T., 2007, Effects of benomyl, carbendazim, fluazinam and thiophanate methyl on white root rot of avocado. Crop Prot. 26, 1186 – 1192.
López-Herrera, C. J., 2000, Podredumbre blanca de la raíz causada por Rosellinia necatrix. In: Enfermedades de los Frutales de Pepita y Hueso, Monografía de la Sociedad Española de Fitopatología No 3: 79 – 81 (Montesinos, E., Melgarejo, P., Cambra, M. and Pinochet, J., eds), p. 147. Madrid: Ediciones Mundi-Prensa.
Petrini L. E., 1993, Rosellinia species of the temperate zones. Sydowia, 1993; 44: 169 – 281.
Makambila, C., 1976, Contribution à l’étude de Rosellinia necatrix (Hart.) Berl. et du Rosellinia querciana (Hart.). PhD Thesis, Université de Clermont Ferrand.
Pliego C., López-Herrera C., Ramos C., Carzola F. M., 2012, Developing tools to unravel the biological secrets of Rosellinia necatrix, an emergent threat to woody crops. Mol Plant Pathol, 13(3): 226 - 239.
Pliego, C., Kanematsu, K., Ruano-Rosa, D., De Vicente, A., López-Herrera, C., Cazorla, F. M., Ramos, C., 2009, GFP sheds light on the infection process of avocado roots by Rosellinia necatrix. Fungal Genet. Biol. 46, 137 – 145.
Pérez-Jiménez, R. M., Zea-Bonilla, T., López-Herrera, C. J., 2003, Studies of R. necatrix perithecia found in nature on avocado roots. J. Phytopathol. 151, 660 – 664.
Ruano-Rosa, D., Schena, L., Ippolito, A., López-Herrera, C. J., 2007, Comparison of conventional and molecular methods for detection of Rosellinia necatrix in avocado orchards in southern Spain. Plant Pathol. 56, 251 – 256.
Ruano-Rosa, D., del Moral-Navarrete, L., López-Herrera, C. J., 2010, Selection of Trichoderma spp. isolates antagonistic to Rosellinia necatrix. Spanish J. Agric. Res. 8, 1084 – 1097.
Sugimoto, K., 2002, Fluazinam (Frowncide ®)—a novel and effective method of application against white and violet root rot. Agrochem. Jpn. 80, 14 – 16.
Teixeira de Sousa A. J., Giillaumin J. J., Sharples G. P., Whalley A. J. S., 1995, Rosellinia necatrix and white root rot of fruit trees and other plants in Portugal and nearby regions. Mycologist, 9: 31 - 33.
Teixeira de Sousa A. J., 1985, Lutte contre Rosellinia necatrix (Hartig) Berlese, agent du pourridie laineux: sensibilite de quelques especes vegetales et lute chimique. Eur J Forest Pathol, 15: 323 - 332.
Thomashow, L. S., Weller, D. M., 1996, Current concepts in the use of introduced bacteria for biological disease control: mechanisms and antifungal metabolites. In: Plant-Microbe Interactions, Vol. 1 (Stacey, G. and Keen, M., eds), pp. 187 – 235. New York: Chapman and Hall.

 

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Puteți accesa articolul și pe www.scdalovrin.com la secțiunea „Articole de informare”.

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca organizează în campus, prin Facultatea de Horticultură, prima ediție a evenimentului „Zilele Horticulturii Clujene”, în zilele de 27 și 28 mai 2022.

Pe parcursul celor două zile, specialiştii în horticultură din universitatea clujeană și cei invitați de USAMV Cluj-Napoca susțin workshop-uri atractive, ateliere, expoziţii şi demonstrații.

1

Vizitatorii au posibilitatea să afle despre cele mai adecvate soluţii pentru amenajarea grădinilor sau a teraselor, dar se pot bucura și de expoziția cu vânzare. Producătorii pun la dispoziție flori, legume, plante ornamentele și aromatice, pomi şi arbuşti fructiferi, răsaduri, sisteme de irigaţii, unelte, utilaje sau accesorii pentru horticultură.

„Avem și demonstrații cu mașini destinate întreținerii spațiilor verzi și multe alte surprize pentru pasionații de horticultură, iar fiecare seară se va încheia cu degustări de vinuri de la Stațiunea Viticolă Vinea Apoldia Maior, a universității noastre, și de la Pivnița Savu. Ne bucurăm să anunțăm și un tur ghidat al campusului și al facultății noastre, în cadrul Institutului de Cercetări Horticole Avansate al Transilvaniei (ICHAT)”, a precizat organizatorul evenimentului, prof. dr. Mirela Cordea, din cadrul Facultății de Horticultură a USAMV Cluj-Napoca.

3

Societatea de Horticultură și Silvicultură din Transilvania este partener al evenimentului „Zilele Horticulturii Clujene”,  al cărui program este între orele 11.00 – 19.00 pentru ziua de 27 mai, respectiv 10.00 – 19.00 pentru 28 mai 2022.

Publicat în Eveniment

Livezi de măr nou-înființate în sistem ecologic superintensiv în județul Timiș sunt infectate cu fungul Botryosphaeria obtusa. Nu exclud prezența fungilor Botryosphaeria stevensii și Botryosphaeria dothidea alături de B. obtusa. De altfel, între fungii B. obtusa și B. stevensii diferențele sunt atât de mici încât și astăzi există discuții contradictorii cu privire la încadrarea lor taxonomică.

1

Livada de unde am prelevat probele a fost înființată în luna mai 2021. Pomii sunt foarte bolnavi. Lăstarii bolnavi pot fi observați în această perioadă cu ușurință deoarece sunt acoperiți cu fructificațiile negre ale ciupercii ce dau aspect de fumagină. La marea majoritate a pomilor, tulpina în secțiune prezintă brunificări tipice fungului Botryosphaeria. În zona de inserție a portaltoiului cu altoiul, lemnul este brunificat, ceea ce ridică suspiciunea că pomii au fost infectați în pepinieră. Tinerele tulpini sunt pline de cancere deschise (atac grav). Acești pomi este posibil să moară în scurt timp.

Recomand verificarea cu atenție a materialului de plantat. Nu plantați pomi bolnavi. Din momentul când ați pus pomii în pământul dumneavoastră există posibilitatea ca nimeni să nu mai recunoască că pomii au fost bolnavi înainte. Întotdeauna cereți sfatul specialiștilor din protecția plantelor înainte de plantat, nu după.

Corpuri fructifere negre pe ramuri ce dau aspect de fumagină

Corpuri fructifere negre pe ramuri ce dau aspect de fumagină

Fungii care au capacitatea să producă cancere pe tulpini, ramuri, lăstari sunt foarte periculoși, mai ales la pomii tineri, unde pot invada tulpina subțire foarte ușor. Termenul de „cancer” este utilizat în fitopatologie pentru a scoate în evidență gravitatea bolii. Ce este „cancerul” la pomi? Este o zonă bolnavă de pe tulpini, ramuri, lăstari, care duce la moartea scoarței infectate și care se poate extinde în țesuturile lemnoase ucigând uneori pomul. Explic acest termen deoarece am primit întrebări pe această temă. În mod normal, folosim cuvântul cancer atunci când un patogen produce creșterea exagerată și neregulată a unor țesuturi din tulpini, ramuri, rădăcini, pe care apar hipertrofii (umflături, gâlme, tumori). Cel mai frecvent cancer este cancerul bacterian produs de Agrobacterium tumefaciens. Cu toate acestea, în fitopatologie se utilizează termenul de „cancer deschis” în cazul unor fungi care produc răni deschise cu suprafață rugoasă pe margini (după Hulea et al., 1983).

Corpuri fructifere albe prezente pe lăstarii tineri în special

Corpuri fructifere albe prezente pe lăstarii tineri în special

Pentru că sunt probleme mari cu acest patogen în livezile ecologice de măr și nu numai (avem situații la piersic și cais de gumoză produsă de Botryosphaeria sp.) și pentru că datele din literatura de specialitate sunt puține, aduc în atenția dumneavoastră informații despre biologia și combaterea acestuia. În livezile pe rod, dacă observați simptome pe frunze și dacă fructele putrezesc în pom înainte de recoltat este posibil să vă confruntați cu cancerul negru sau cu putregaiul negru al mărului.

Numele bolii (cancerul negru al mărului sau putregaiul negru al fructelor) a fost dat după simptomele produse de patogen la fructe. Pagubele pot fi mari în livezile infectate, mai ales în zonele cu climat cald și umed (Brown-Rytlewski et McManus, 2000).

Acest patogen este întâlnit mai des în livezile amplasate în zone unde există variații mari de temperatură. Se pot instala pe măr, gutui, păr, cais, prun, arbuști fructiferi, specii forestiere și chiar plante ierboase. Totuși, mărul rămâne gazda principală unde agentul patogen produce pagube serioase (Lefter et Minoiu, 1990).

 

Simptome produse de patogen

 

Botryosphaeria obtusa atacă frunzele, florile, fructele, ramurile și tulpinile. Simptomele de pe frunze apar sub forma unor pete mici de culoare violet, pe partea superioară. Petele au diametrul cuprins între 2 - 10 mm, formă circulară sau lobată uneori, cu zone concentrice (Lefter et Minoiu, 1990). Marginile petelor rămân violacee - roșietice, în timp ce restul țesutului capătă culoare brun - roșiatică sau maro - gălbuie, dând leziunilor aspect de „ochi de broască”. Uneori, în centrul petelor pot fi observate picnidii mici, negre (au aspect de coșuri).

Lăstarii și ramurile de schelet bolnave, prezintă zone de culoare maro - roșietice, chiar portocalii uneori, scufundate sub nivelul scoarței sănătoase din jur (în stadiile incipiente de boală). Aceste pete pot evolua către cancere de mici dimensiuni ce pot muri până la sfârșitul anului sau în cancere care se măresc de la an la an. Cancerele care se extind de la un an la altul pot ajunge la dimensiuni de câțiva metri lungime. Marginile cancerelor mai vechi sunt ușor înălțate și lobate. Scoarța din centrul lor se deschide la culoare, se zbârcește, având uneori aspect zdrențuit. Pe lemnul mort se formează picnidiile (corpuri fructifere anamorfe). Unele cancere apar ca o rugozitate la suprafața scoarței iar alteori scoarța moartă crapă.

Fungul a pătruns în lemnul tulpinii subțiri

Fungul a pătruns în lemnul tulpinii subțiri

Cel mai periculos este atacul la tulpină și ramurile de schelet. Acesta se manifestă prin cancere tipice acestui patogen. De obicei, leziunile canceroase se formează la inserția cu alte ramuri de ordin secundar sau terțiar care au fost infectate inițial. Cancerele au formă ovală - alungită sau pot fi circulare și prezintă crăpături dispuse sub forma arcurilor de cerc. Țesuturile bolnave se necrozează, devenind negre cu aspect de fumagină, fiind ușor recunoscute. Un simptom important este desprinderea scoarței care produce leziuni deschise cu lemn înnegrit. În zonele bolnave se formează corpurile fructifere ale fungului cu aspect de vezicule (Sajad Un Nabi et al., 2018). La atacuri grave, ramurile pot fi complet cuprinse de patogen.

Fungul poate ataca și florile, care se ofilesc. Petalele se brunifică și se încrețesc, pentru ca în final întreaga floare să se înnegrească (Lefter et Minoiu, 1990).

Putrezirea fructelor începe de regulă în zona caliciului și poate să își aibă originea în orice rană care apare pe epidermă, inclusiv în rănile produse de insecte. De obicei există o singură pată de fruct (astfel se poate distinge de putregaiul alb). La începutul infecției, zona infectată se colorează în maro și poate rămâne așa sau devine neagră. Pe măsură ce putregaiul înaintează apar zone concentrice unde alternează benzile de culoare neagră cu cele de culoare maronie. Pulpa degradată rămâne fermă și pieloasă cu gust neplăcut. Fructele putrezite complet au culoare neagră și sunt zbârcite. Astfel de fructe se vor usca pentru ca în final să se transforme în mumii (mumifiere). La suprafața lor se vor forma corpuri fructifere negre (picnidii), dispuse concentric, ce conțin numeroase conidii.

La soiurile de măr timpurii fructele pot fi atacate chiar în livadă iar la cele tardive în perioada de depozitare (Lefter et Minoiu, 1990).

 

Ciclul de viață

 

Acest fung poate produce infecții la măr de la înflorit și până la recoltare. De la un an la altul se poate transmite prin miceliul de rezistență, picnidii cu picnospori și prin peritecii cu asce și ascospori (mai rar) - Lefter et Minoiu, 1990.

Picnidiile și periteciile (corpuri fructifere negre) iernează pe scoarța moartă, crenguțe uscate, fructe mumificate. Ciuperca poate invada aproape orice țesut lemnos mort și este frecvent izolată din țesuturile ucise de Erwinia amylovora (focul bacterian al rosaceelor).

Picnidii în formare sub scoarță

Picnidii în formare sub scoarță

Primăvara, picnidiile și periteciile eliberează conidii și ascospori. Conidiile sunt produse continuu în perioadele umede pe tot parcursul verii și pot rămâne viabile perioade lungi de timp. Pe timp umed, din picnidii iese o masă gelatinoasă plină de conidii care, în contact cu aerul ia forme spiralate vizibile cu ochiul liber sau cu o lupă. Răspândirea sporilor se face cu ajutorul picăturilor de ploaie, a vântului, insectelor. Aceștia pot infecta frunzele, florile, fructele mici, lăstarii tineri, ramurile, tulpinile. Pot pătrunde cu ușurință prin deschiderile naturale (stomate), rănile mecanice, rănile produse de insecte. Temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 200C. După Lefter et Minoiu (1990), picnosporii au rolul de bază în realizarea infecțiilor în perioadele ploioase, putând realiza infecții în intervalul de temperatură cuprins între 9 - 270C. În condiții optime de temperatură și umiditate incubația durează 4 - 5 zile pe frunze și ramuri și 1 - 2 zile pe fructe. Emisia ascosporilor are loc în perioadele cu ploi abundente și lungi și temperaturi favorabile. Temperatura optimă de germinare a ascosporilor este cuprinsă între 16 - 270C iar maxima este de 320C.

Uneori infecțiile la fructe și lemn nu sunt vizibile timp de câteva săptămâni. Infecția la fructe are loc la înflorire, dar simptomele devin evidente de abia la mijlocul verii, pe măsură ce fructele se apropie de maturitate. După aceea, infecțiile se produc prin răni. Leziunile care apar pe fructe la recoltat favorizează instalarea patogenului iar acestea se pot descompune în timpul sau după depozitare. Dacă fructele sunt recoltate în perioade umede infecțiile se realizează cu ușurință (Lefter et Minoiu,1990) .

 

Cum putem controla această boală?

 

Măsuri de prevenție

Mărul este predispus a fi infectat atunci când își pierde vigoarea. Pentru a-și menține vigoarea pomii trebuie să fie sănătoși. Botryosphaeria sp. atacă în general doar pomii slăbiți sau stresați. Unele specii pot fi agenți patogeni periculoși ce duc la moartea pomilor deoarece atacă și lemnul viu.

Livezile de măr ar trebui înființate pe terenuri fără exces de umiditate și fără curenți reci de aer.

Lăstar bolnav

Lăstar bolnav

Se recomandă:

  • Menținerea pomilor într-o stare bună de sănătate pentru a ține la distanță fungii din genul Botryosphaeria care sunt agenți patogeni de regulă oportuniști (se instalează pe un țesut deja afectat din alte cauze);

  • Livezile ecologice ar trebui să planteze soiuri rezistente la putregaiul negru;

  • Controlul dăunătorilor de scoarță/cicade deoarece produc porți de intrare pentru patogen;

  • Evitarea daunelor produse de arsurile solare, gerurile din iarnă (cancerele se dezvoltă rapid pe pomii afectați de ger și arsuri solare);

  • Evitarea rănilor mecanice;

  • Efectuarea tăierilor anual. Igienizarea pomilor este esențială în ținerea sub control a patogenului. Trebuie eliminate ramurile și lăstarii bolnavi cu fructificații fungice. După tăieri, rănile rămase vor fi badijonate cu masticuri protectoare. Ramurile afectate se taie mult sub cancer (aproximativ 12 - 15 cm). Materialul lemnos rezultat se îndepărtează din livadă (îngropat sau ars) deoarece constituie o sursă importantă de inocul pentru sezonul viitor. Îndepărtarea lemnului bolnav dă rezultate bune mai ales în livezile cu infecție ușoară și medie de Botryosphaeria (Hasey et al., 2016);

  • Lăstarii din sezonul curent afectați de foc bacterian este important să fie eliminați la sfârșitul primăverii deoarece pot fi ușor colonizați de Botryosphaeria, putând servi ca sursă de inocul în același sezon de creștere;

  • Fertilizare echilibrată bazată pe analize de sol și plantă;

  • Îndepărtarea fructelor mumificate din coroana este extrem de importantă pentru reducerea sursei de inocul;

  • Dacă infecția a cuprins trunchiul și a ajuns la rădăcini este bine ca pomul să fie eliminat complet din livadă (se întâmplă mai ales la pomii tineri care au tulpina subțire);

  • Dezinfectarea instrumentelor de tăiere cu soluție de alcool 70% sau hipoclorit 3 - 5% după fiecare tăietură pentru a nu infecta ramurile sănătoase;

  • Drenarea solurilor acolo unde este cazul;

  • Irigare judicioasă (Lefter et Minoiu, 1990; Edwards, 2019).

  • Seceta stresează pomii reducând capacitatea de apărare a pomilor împotriva infecțiilor. Udarea excesivă și drenajul deficitar omoară rădăcinile și fac pomii susceptibili la cancerul negru produs de Botryosphaeria obtusa (Lefter et Minoiu, 1990; Edwards, 2019).

Soiurile foarte sensibile la putregaiul negru sunt: Orin, Pristine, Red Delicious. Uneori, la soiul Red Delicious miezul fructelor putrezește înainte cu 3 - 6 săptămâni de data normală a recoltării iar acestea cad din pomi fără a avea simptome evidente pe suprafața lor.

Soiuri moderat sensibile sunt: Ginger Gold, Cameo, Yatyka.

Soiuri relativ rezistente la patogen sunt: Golden Delicious, Gala Supreme, Golden Gala, Aurora, Braebrun, GoldRush, Fuji (Kim et Urbez, 2016).

Atunci când pomii tineri sunt afectați imediat după plantare și apar cancere la unirea altoiului cu portaltoiul și mai jos către sistemul radicular, poate fi suspectată o infecție instalată în pepinieră (Edwards, 2019).

Măsuri chimice

Combaterea chimică a acestui patogen este o adevărată provocare mai ales la pomii care prezintă cancere avansate. În această fază a bolii, fungicidele nu sunt eficiente sau au eficacitate scăzută.

De ce este greu de combătut acest patogen? Cantitatea mare de spori pe care fungul îi produce pe toată perioada de vegetație și porțile de intrare disponibile pe tot parcursul anului, fac combaterea anevoioasă în livezile unde ciuperca s-a instalat. Pe lângă asta, perioadele ploioase, esențiale pentru realizarea infecțiilor, fac adesea imposibilă efectuarea tratamentelor la timp în livezi.

În combaterea chimică este deosebit de importantă efectuarea tratamentelor în momentele-cheie ale infecției, pentru a stopa sau limita infecțiile noi în livezile bolnave.

 

Tratamente recomandate în livezile bolnave

 

În primul rând, pomicultorii trebuie să fie conștienți că livada trebuie menținută sănătoasă din toate punctele de vedere. Combaterea dăunătorilor, bolilor și buruienilor să se facă conform schemelor de tratamente elaborate de specialiști în protecția plantelor și doar la avertizare. Decizia de efectuare a unui tratament chimic sau biologic (atunci când se poate) trebuie luată în urma unui control fitosanitar corect. În mod special, livezile unde Botryosphaeria sp. s-a instalat trebuie monitorizate cu mare atenție.

Lemn mort

Lemn mort

În gestionarea cancerului negru trebuie să începem cu tratamentele de iarnă sau din timpul perioadei de repaus vegetativ. Într-o livadă infectată, un prim tratament trebuie efectuat imediat după recoltarea fructelor, în luna octombrie cu un produs pe bază de cupru. Al doilea tratament se va face la căderea frunzelor, la sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie, cu zeamă bordeleză în concentrație mai ridicată (se poate merge până la 3%). În timpul efectuării tratamentelor temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 50C.

După aceste tratamente se vor efectua tăierile. În caz de infecție cu Botryosphaeria sp. este indicat să se facă tăierile în sezonul rece când patogenul este inactiv. În acest mod se evită infectarea pomilor sănătoși. Cu mare atenție se vor elimina părțile bolnave din pom și chiar pomul întreg în situațiile grave. La sfârșitul tăierilor se va mai face un tratament cu substanțe pe bază de cupru pentru a proteja rănile rămase.

Pot fi utilizate produse pe bază de cupru, diferite formulări (cupru, oxiclorură de cupru, hidroxid de cupru, sulfat de cupru tribazic). Acestea se găsesc pe piață sub diferite denumiri comerciale: Curenox 50, Flowbrix/Copper - Field, Champ 77 WG/Coppermax, Kocide 2000, Triumf 40 WG, Vitra 50WP/Cupridin (poate fi utilizat de la căderea frunzelor până la apariția mugurilor florali), Cuproxat Flowable/Kupferol, Airone SC (căderea frunzelor, deschiderea mugurilor, sfârșitul înfloritului), Badge WG/Coprantol Duo (căderea frunzelor, deschiderea mugurilor, sfârșitul înfloritului), Bouille Bordelaise WDG, Zeamă bordeleză tip MIF/Zeamă bordeleză VALLES.

La desprimăvărare patogenul trebuie monitorizat cu mare atenție, la fel și condițiile climatice. Dacă se prognozează perioade ploioase este bine să ținem cont de ele și să intervenim cu un tratament înainte de ploaie și uneori după perioada ploioasă.

Țesuturi brunificate și corpuri fructifere pe portaltoi

Țesuturi brunificate și corpuri fructifere pe portaltoi

Tratamentele-cheie ce trebuie executate într-o livadă de măr infectată sunt:

  • La buton alb cu unul din fungicidele: fluopiram+trifloxystrobin, fluxapyroxad+pyraclostrobin, benzovindiflupyr, captan, mefentrifluconazole, trifloxystrobin, penthiopyrad, fluazinam, pyraclostrobin+boscalid, fluxapyroxad, kresoxim - methyl, flutriafol, ziram. Acest tratament asigură protecție pentru infecțiile florale cu Botryosphaeria sp.

  • La căderea petalelor cu unul din fungicidele: captan (se recomandă utilizarea acestuia singur, nu în amestecuri deoarece există risc de fitotoxicitate în această etapă), benzovindiflupyr, mefentrifluconazole, ferbam, trifloxystrobin, penthiopyrad, fluopiram+trifloxystrobin, fluxapyroxad+pyraclostrobin, fluazinam, pyraclostrobin+boscalid, fluxapyroxad, kresoxim - methyl, flutriafol, ziram. Se recomandă repetarea tratamentului după 7 - 10 zile în livezile cu istoric de putregaiuri.

  • Tratamente de vară: la mijlocul lunii iunie și mijlocul lunii iulie cu unul din fungicidele menționate mai sus. Tratamentele pot fi repetate dacă este nevoie, mai ales în verile umede și calde când ciuperca sporulează intens.

Fungicidele menționate au fost testate împotriva putregaiului negru în diferite zone din Statele Unite. În România nu sunt omologate la măr pentru cancerul negru. Unele din substanțele amintite sunt omologate la măr în țara noastră dar pentru combaterea altor fungi ce produc putregaiuri și cancere (ex. Nectria galligena).

Fungicidele omologate la măr în țara noastră pentru patogeni ce produc putregaiuri și cancere (altele decât cancerul negru) sunt: captan (Merpan WDG, Captadin 80WDG, Captan 80 WDG, Lekaro 80 WG, Kollin 80WG), pirimetanil (Scala), boscalid + piraclostrobin (Bellis), fluopiram +fosetil de aluminiu (Luna Care WG), pentiopirad (Fontelis), flutriafol (Impact 25 SC/TopGuard 25), fluopiram+tebuconazol (Luna Experience 400 SC - maxim un tratament pe sezon în faza de buton floral nedeschis), kresoxim metil + difenoconazol (Ksar Max), kresoxim metil (Quimera, Stroby DF), fluxapiroxad (Sercadis), fludioxonil + ciprodinil (Switch 62,5 WG), fludioxonil + pirimetanil (Pomax - 2 tratamente înainte de recoltat, timp de pauză 7 zile), trifloxistrobin + tebuconazol (Flint Max 75 WG). Aceste fungicide pot fi utilizate în perioada de vegetație pentru prevenirea putregaiului negru al mărului.

Țesuturi brunificate 

Țesuturi brunificate

În continuare, câteva date despre eficacitatea fungicidelor recomandate pentru prevenirea și combaterea putregaiului negru al mărului.

Captan - control excelent; mefentrifluconazole - control bun; trifloxystrobin - control bun; penthiopyrad - eficacitate necunoscută, 25 zile timp de pauză; fluopiram+trifloxystrobin - control excelent, timp de pauză 14 zile, a nu se depăși 4 aplicări pe an; fluxapyroxad+pyraclostrobin - control excelent, a nu se depăși 4 aplicări pe an; fluazinam - bun, 28 zile timp de pauză, a nu se depăși 10 aplicări pe an; pyraclostrobin+boscalid - control excelent, 7 zile timp de pauză, a nu se depăși 4 aplicări pe an; fluxapyroxad - control bun, a nu se depăși 4 aplicări pe an; kresoxim methyl - control bun, 30 zile timp de pauză, a nu se depăși 4 aplicări pe an; flutriafol - eficacitate necunoscută, 14 zile timp de pauză, a nu se depăși 4 aplicări pe an; ziram - ineficient, 4 zile timp de pauză, a nu se depăși 7 aplicări pe an (după Beckerman et al., 2021).

Datele de eficacitate prezentate în acest material se bazează pe studii și teste efectuate în mai multe livezi din zone diferite din Statele Unite. Conform autorilor ele reprezintă doar un ghid. Pomicultorii trebuie să respecte întotdeauna etichetele pesticidelor și recomandările specialiștilor din protecția plantelor. Autorii ghidului sunt cercetători fitopatologi și entomologi din mai multe universități din SUA.

Când cancerul negru al mărului devine o problemă într-o livadă, fungicidele pot fi aplicate de la înflorire până la recoltare, cu respectarea strictă a perioadelor de pauză până la recoltat și a indicațiilor de pe eticheta produsului. Nu uitați să protejați polenizatorii. Nu utilizați insecticide și acaricide în timpul înfloritului. Alternați substanțele utilizate. Nu depășiți două aplicări consecutive cu aceeași substanță activă pentru a nu favoriza apariția reacției de rezistență.

Tăierile la măr este important să se facă în timpul iernii, când temperaturile sunt sub 00C. Mai întâi se elimină ramurile bolnave, uscate după care se fac alte tipuri de tăieri. Până în primăvară, rănile au timp să se vindece, fiind mai puțin predispuse la infecții (Grabowski, 2019).

În gestionarea acestui cancer, fungicidele pot fi utilizate preventiv. Din păcate, odată pomii infectați, boala este aproape imposibil de combătut mai ales în livezile nou înființate. Se poate spune că, fungicidele nu sunt eficiente în managementul cancerului negru. În astfel de situații, practicile culturale sunt importante în reducerea sursei de inocul (Gauthier et Rideaut, 2016; Kim et Urbez, 2016). Nu neglijați aceste aspecte.

De reținut, fungicidele nu sunt eficiente pentru controlul ”fazei de cancer” la pomii slăbiți.

Există studii care arată că substanțele kresoxim methyl și trifloxystrobin aplicate foliar în mod constant au redus incidența și dimensiunea cancerelor comparativ cu martorul netratat. Cu toate acestea, deși fungicidele au redus simptomele cancerului extern, din țesutul xilemic al pomilor bolnavi au fost frecvent izolate ciupercile Botryosphaeria obtusa (putregaiul negru) și Botryosphaeria dothidea (putregaiul alb). Acest rezultat sugerează că fungicidele nu oferă un control pe termen lung (Phillips, 2007).

Măsuri biologice

Încercările de combatere „bio” ale acestui patogen au eșuat. În testările efectuate cu ulei de cuișoare, extract de usturoi și ulei de neem s-a constatat că acestea nu au redus nici dimensiunea și nici incidența cancerelor (Phillips, 2007).

În livezile eco sau bio se recomandă ca la plantare rădăcinile să fie inoculate cu agenți biologici care să le protejeze o perioadă de timp de atacul patogenilor. Pot fi utilizate produse pe bază de Tricoderma harzianum T22, Trichoderma koningii, micorize arbusculare, rizobacterii (Rhizobium sp., Bacillus amyloliquefaciens, B. megaterium etc), Pseudomonas putida (Walter et al., 2017). În general, agenții biologici testați au prezentat variații mari în ceea ce privește eficacitatea.

În cazul utilizării micorizelor arbusculare, unele studii arată că, pomii inoculați au dezvoltat mai puține cancere decât cei care nu au fost inoculați (Berdeni et al., 2018).

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Horticultura

La Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin (Laboratorul de Protecția Plantelor) am analizat probe provenite de la cais cultivat în sistem ecologic. Plantația a fost înființată de doi ani. În urma analizelor efectuate am constatat cu surprindere prezența unui fung specific declinului și anume Schizophyllum commune care produce boala numită „putregaiul alb” sau ”putrezirea Schizophyllum” (în engleză ”Schizophyllum rot”). Din cauza capacității fungului de a putrezi lemnul, unii autori numesc boala „cancerul și declinul pomilor”.

cais2

Într-o carte veche (1899) am găsit o explicație cu privire la termenul „cancer”, atât de controversat și neînțeles de mulți pomicultori. În cartea „The New York apple tree canker”, Paddock Wendel aduce în atenție termenul de „cancer” și dă următoarea explicație: „Termenul de cancer, aplicat bolilor plantelor, a fost folosit în Europa de mult timp (înainte de 1900) pentru a evidenția daunele sau rănile produse pomilor de speciile de Nectria. În această situație, termenul a ajuns să fie privit ca fiind specific fungului Nectria, deși și alți fungi produc daune similare copacilor. Potrivit lui Hartig, daune similare produce și frigul și atunci am putea spune „cancer de îngheț”. La modul general, se poate spune că orice vătămare a copacilor care se manifestă prin distrugerea scoarței și lăsarea lemnului la vedere, poate fi clasificată sub termenul general de cancer”. Iată o explicație simplă din 1899.

cais

Mulți caiși din plantația bolnavă au murit deja din cauza bolii. Este posibil ca pomii să fi venit infectați din pepinieră. Voi urmări evoluția bolii și în acest an. Situația este gravă deoarece patogenul este dificil de ținut sub control odată ce a pătruns în plantă, mai ales dacă se localizează în tulpina principală. Un pom tânăr, cu diametru mic al tulpinii va fi ucis cu ușurință de către acest patogen/saprofit. Vă recomand să analizați cu atenție materialul de plantat. Scoarța pomilor trebuie să nu aibă simptome de boală (crăpături, gome, corpuri fructifere fungice, carpofori ai fungilor macroscopici specifici declinului etc), rădăcina să fie sănătoasă, nu brunificată, iar în secțiune lemnul să nu prezinte brunificări. Este esențial să faceți asta ca să nu aveți probleme în viitor.

Schizophyllum commune (ciupercă de putrezire) este considerată un fung saprofit ce are capacitatea de a descompune lemnul mort, dar poate provoca daune și copacilor slăbiți la fel ca o ciupercă patogenă cu virulență slabă. Prin urmare, este considerată un parazit de rană sau de plagă care poate degrada lemnul pomilor (cambium/alburn rănit dar și duramenul expus). În general, ciuperca colonizează pomii stresați de căldură, arsuri solare, secetă, insecte sau răni majore, lemnul tăiat și căzut și părțile moarte ale copacilor vii. Putrezirea lemnului este de obicei o boală a copacilor bătrâni. În cazuri speciale (cum este cazul de față) ciuperca poate infecta și pomii foarte tineri. Când Schizophyllum commune infectează pomii foarte tineri, este semn că aceștia sunt debilitați din alte cauze. Patogenul este dificil de gestionat în livezile infectate.

Atenție! Schyzophyllum commune produce boli la oameni. Vin în ajutorul dumneavoastră cu câteva informații cu privire la acest fung, deoarece am observat că este prezent din ce în ce mai des în livezile tinere și nu numai.

Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși

Acești pomișori sunt sortiți pierii. Între timp au fost scoși

 

Schizophyllum commune Fries - putregaiul alb sau „putrezirea Schizophyllum” a pomilor

 

Schizophyllum commune este o specie cosmopolită de basidiomicotine de putrezire a lemnului. Ciuperca este comună în multe zone din lume. În unele țări (Nigeria, Malaezia, Mexic), ciuperca este consumată fiind considerată comestibilă [Takemoto et al., 2010]. În climatul nostru, fungul nu este comestibil, datorită dimensiunii mici și a consistenței pieloase, dure a bazidiocarpilor care acumulează mult Fe și Zn [Milovac et al., 2017]. Bazidiocarpii sau carpoforii sunt acele structuri fungice macroscopice ce pot fi observate pe scoarța copacilor morți sau a celor vii.

Nakamura et al. [citat de Takemoto et al., 2010] în studii nepublicate, a găsit sporocarpii acestei ciuperci atât pe scoarța copacilor morți, cât și pe ramurile și trunchiurile copacilor vii încă. Acest fung pare să colonizeze lemnul mai repede decât alte ciuperci de putrezire a lemnului.

Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu

Basidiocarp deshidratat. La prima ploaie se va rehidrata și va produce spori continuu

 

Cum recunoaștem Schizophyllum commune

 

Prezența corpurilor fructifere (în formă de evantai și culoare albă, cenușie) ale fungului pe suprafața pomilor este semn că scoarța și cambiul sunt moarte, iar ramurile sau tulpina sunt cel puțin parțial putrede. Deoarece degradarea cauzată de aceste ciuperci poate progresa rapid în tulpină, trebuie să presupunem că, atunci când ciupercile putregaiului sevei sunt vizibile, o parte considerabilă a tulpinii ar putea fi putrezită. Prin urmare, tulpinile sau ramurile care prezintă fructificații ale acestei ciuperci ar trebui considerate cu un risc crescut de mortalitate [Luley et Kane, 2009]. Pomii infectați au vigoarea scăzută, prezintă gome în țesuturile lemnoase, frunze mici putând apărea chiar fenomene de defoliere prematură [Puterill, 1922].

Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021

Carpoforii fungului Schizophyllum commune la cais în primăvara 2021

Există mulți cercetători care au observat de-a lungul timpului că, S. commune are capacitatea de a invada țesuturile vii ale plantelor lemnoase și de a le omorî treptat [Hemmi, 1942]. Încă din 1922, Putterill a realizat experimente de inoculare la migdal, cais și piersic și a raportat că fungul a manifestat patogenitate la cais și piersic. Tot el a raportat și prezența gomelor, cleiurilor în vasele și celulele lemnului bolnav. Partea putredă a lemnului se distinge clar de cea sănătoasă printr-o linie distinctă. Uneori, ciuperca poate popula țesuturile vii ale pomilor fără simptome vizibile [Nakazawa et Harada, 2002]. După Poole (1929), patogenul poate pătrunde ușor la merii infectați de bacteria Erwinia amylovora. De asemenea poate însoți cancerele produse de Nectria sp., Botryosphaeria sp., Phomopsis sp., Valsa sp. etc.

 

Patogenia și epidemiogia fungului Schizophyllum commune

 

Fungul S. commune a fost raportat ca fiind prezent în lemnul mort la aproximativ 150 de genuri de plante. Ocazional a fost raportat și ca patogen la speciile lemnoase dar și la oameni [Schmidt et Liese, 1980]. Takemoto et al. (2010) arată că fungul este recunoscut ca agent patogen ce produce putrezirea lemnului la pomii vii. În cartea sa despre bolile pomilor fructiferi, Togashi (1950), a descris S. commune ca fiind un agent patogen care pătrunde prin răni și duce la putrezirea lemnului la multe specii pomicole (semințoase, sâmburoase), putând produce pagube considerabile. Autorul arată că fungul este adesea semnalat la măr, piersic, cireș, cais.

Carpofori prezenți pe tulpină, scoarță și lemn brunificate, cleiuri prezente în țesutul lemnos

Carpofori prezenți pe tulpină scoarță și lemn brunificate cleiuri prezente în țesutul lemnos

De obicei, Schizophyllum commune nu poate pătrunde într-o plantă sănătoasă. Un pom viu poate fi infectat doar dacă prezintă leziuni prin care ciuperca poate pătrunde. Cazuri excepționale au fost raportate la măr unde ciuperca a pătruns totuși prin țesuturile tinere de la vârful tulpinii. De regulă, fungul pătrunde prin răni care lasă la vedere alburnul, cum ar fi: leziuni ce rămân în urma tăierilor, înghețurilor, arsurilor solare, grindinei, atacului agenților fitopatogeni și a dăunătorilor etc [Putterill, 1922; Snieškienė et Juronis, 2001; Ito, 1955; Nakazawa, N. & Harada, 2002].

Unii cercetători consideră S. commune parazit de plagă sau chiar saprofit. Alții arată că fungul este de fapt un agent patogen al plantelor producând boala „putrezirea Schizophyllum” sau ”Schizophyllum rot” (în engleză), la pomii vii. La sâmburoase poate produce pagube considerabile mai ales la pomii debili sau neîngrijiți [Togashi, 1950; Kishi, 1998]. De-a lungul timpului, ciuperca a fost recunoscută de către mulți cercetători ca fiind agent patogen de putrezire al pomilor fructiferi [Putterill, 1922; Bergdahl et French, 1985; Lacok, 1986; Oprea et al., 1994; Snieskiene et Juronis, 2001; Shimizu et al., 2008; Lahbib et al., 2016].

În zonele cu climat temperat fungul are condiții foarte bune de dezvoltare [Vulinovic et al., 2018]. Numeroase studii arată că, factorii climatici au un rol important în creșterea incidenței atacului acestui fung, Astfel, temperaturile scăzute din timpul iernii, seceta din vară și umiditatea foarte ridicată susțin patogenia [Sinclair et al., 1987; Oprea et al., 1994; Snieškienė et Juronis, 2001]. Pe lângă acești factori, vigoarea scăzută a pomilor facilitează infectarea [Essig, 1922].

Odată infecția realizată, fungul Schizophyllum commune descompune scoarța și cambiul copacilor după care trece în alburn iar moartea pomilor este iminentă în astfel de situații. De cele mai multe ori se stabilește ușor pe scoarța și cambiul care sunt deja putrede din alte cauze. Din țesuturile moarte, cu ușurință va trece în scoarța sănătoasă și cambiul adiacent. Boala mai poartă numele de putrezirea sevei deoarece descompunerea are loc în alburn după care progresează spre centrul tulpinii. Totuși, această denumire este oarecum greșită, deoarece marea majoritate a ciupercilor de putrezire a sevei sunt capabile sau au capacitatea de a descompune și duramenul unui pom, odată ce alburnul a putrezit [Luley et Kane, 2009]. Se poate spune că, fungul acționează ca un organism care produce „cancer”, fiind capabil să descompună rapid lemnul. Sănătatea pomului pare a fi un factor important în limitarea răspândirii putregaiului sevei la țesuturile adiacente.

Se observă forma de evantai a carpoforilor ciupercii

Se observă forma de evantai a carpoforilor ciupercii

Corpurile fructifere (carpoforii sau bazidiocarpii) au dimensiuni cuprinse între 1 - 6 cm lățime, formă de evantai când se formează pe părțile laterale ale pomului, neregulată uneori funcție de locul unde se formează. Carpoforii sunt acoperiți cu perișori și pot avea culoare albă, cenușie și chiar cafenie când îmbătrânesc, nu au tulpină, au consistență tare, pieloasă. Lamelele de pe suprafața inferioară (asemănătoare unor branhii) produc bazidiospori. Sporii au dimensiuni cuprinse între 3-4 x 1-1,5 μm, sunt cilindrici până la eliptici, netezi. Corpurile fructifere sunt necomestibile datorită dimensiunilor mici și consistenței pieloase, dură. Basidiosporii sunt dispersați abundent în aer și joacă un rol important în realizarea infecțiilor [James et Vilgalys, 2001].

Pe timp de secetă, corpurile fructifere se usucă, dar au capacitatea de a se rehidrata în condiții de umiditate. Astfel, de deschid și se închid de mai multe ori pe parcursul unui sezon de creștere. Aceasta este o adaptare excelentă pentru un climat arid, cu ploi sporadice. Spre deosebire de alte specii de ciuperci, miceliul trebuie să producă doar un set de corpi fructiferi pe an, care apoi se pot usca aproape complet și se pot rehidrata și pot continua să funcționeze. Este o strategie excelentă pentru reproducerea fungică. Chiar și în timpul iernii putem găsi corpuri fructifere sporulante ale acestei ciuperci.

Partea inferioară a bazidiocarpului

Partea inferioară a bazidiocarpului

Deoarece este adaptat la condițiile aride și este rezistent la poluare, fungul S. commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv invadator al speciilor lemnoase forestiere, pomicole, ornamentale etc. Pe lângă asta amenință persoanele imunocompromise, producând alergii, sinuzite, boli de plămâni [Vulinovic et al. 2018].

 

Management și control

 

Rezistența la patogen este variabilă între soiurile de cais și măr [Oprea et al., 1994; Latham, 1970].

Fungul este încadrat în categoria de risc scăzut (zona galbenă) [31; 32]. Cu toate acestea, ciuperca poate afecta sănătatea și stabilitatea structurală a pomilor. Pomii infectați trebuie supuși monitorizării numai dacă ciuperca este asociată cu trunchiul principal sau cu ramurile de schelet ale copacilor.

Alternativ, îndepărtarea părților infectate ar putea fi luată în considerare dacă ciuperca este observată pe ramuri de dimensiuni mici. Fungicidele pot fi aplicate copacilor infectați cu această ciupercă ca măsură provizorie pentru a întârzia creșterea fungică. În realitate, deoarece ciuperca este în interiorul lemnului, nu există tratamente fungicide eficiente.

În acest sens, pomii trebuie examinați cu atenție, mai ales în zonele rănite. Vigoarea pomilor trebuie menținută prin regimuri adecvate de îngrijire, în așa fel încât șansa infecției fungice să fie redusă substanțial [Toghasi, 1950].

Rănile cauzate de tăieri, precum și cele cauzate de temperaturile scăzute, dar și arsurile solare ar putea servi cu ușurință drept porți de intrare pentru Schyzophylum commune. De cele mai multe ori, fungul se atașează de scoarțe rănite, cancere de pe ramuri și tulpini. Odată stabilit pe copacii infectați, putrezirea localizată poate continua și deschide calea pentru infecții suplimentare cu alte ciuperci oportuniste de dezintegrare a lemnului. Majoritatea pomilor infectați sunt de obicei deja slăbiți și prezintă simptome nespecifice de anomalie a coroanei, cum ar fi defolierea, regresia, producții mici. Se recomandă îngrijirea cu atenție a pomilor care suferă daune climatice pentru a preveni instalarea acestui fung dar și a altor basidiomicotine de putrezire a lemnului [Takemoto et al., 2010].

Tulpină putrezită

Tulpină putrezită

Cel mai bun mod de a preveni „putrezirea Schizophyllum” este să menținem starea de sănătate a pomilor.

În acest sens, trebuie respectate câteva reguli:

  • Minimizarea rănilor care rămân în urma tăierilor, deoarece patogenul pătrunde prin răni.

  • Efectuați tăierile în perioada de repaus vegetativ și pe vreme uscată.

  • Identificați pomii infectați cu Schyzophillum commune și verificați starea lemnului (dacă mai este lemn sănătos sau nu).

  • Păstrați vigoarea pomilor printr-o fertilizare adecvată și echilibrată. Aplicați îngrășăminte la mijlocul toamnei sau primăvara devreme.

  • Irigarea echilibrată mai ales în timpul perioadelor secetoase, la fiecare 10 - 14 zile (dacă este vreme uscată și caldă pe o perioadă prelungită).

  • Pomii proaspăt plantați ar trebui protejați la intrarea în iarnă prin înfășurarea trunchiurilor cu hârtie Sisalkraft (specială pentru împachetarea pomilor înainte de iernat).

  • Evitați rănirea inutilă a scoarței în timpul lucrărilor din livadă. Rănile apărute trebuie tratate, badijonate cu substanțe ce conțin substanțe fungicide, deși de multe ori nu au nici un efect și sunt doar cosmetice. Mai indicată este netezirea și dezinfectarea rănilor cu alcool 70%.

  • Îndepărtați ramurile și pomii grav deteriorați [Jha, 2020].

S. commune este cel mai cunoscut agent de infecție umană dintre Basidiomycotine. Pe lângă faptul că este considerat un agent patogen al plantelor din ce în ce mai agresiv care provoacă putregaiul alb, s-a raportat recent că această ciupercă poate provoca boli grave: micoza bronhopulmonară alergică [Kamei et al., 1994], boală pulmonară cronică [Ciferri et al., 1956], meningită [Chavez – Batista et al., 1955], sinuzită [Kern et Uecker, 1986; Catalano et al., 1990; Rosenthal, 1992], alergii etc. Cu marea sa adaptare la climatul arid și rezistența la poluare, Schizophyllum commune s-a dovedit a fi cel mai agresiv și de succes invadator fungic universal al speciilor lemnoase, amenințând oamenii imunodeprimați și chiar pe cei sănătoși [Matavulj et al., 2013].

 
Bibliografie
[1] Barnard E. L., Smith J., Understanding Decay in Florida Trees - An expplanation and pictorial guide to some of the more common decay fungi observed on Florida Trees, 8 p., https://www.floridaisa.org/.../understandingDecay...
[2] Bergdahl, D. R. & French, D. W. (1985) Association of wood decay fungi with decline and mortality of apple trees in Minnesota. Plant Dis., 69, 887–890
[3] Castillo, G. & Demoulin, V. (1997) NaCl salinity and temperature effects on growth of three wood-rotting basidiomycetes from a Papua New Guinea coastal forest. Mycol. Res., 101, 341–344
[4] Ciferri, R., Chavez Batista, A., Campos, S. (1956): Isolation of Schizophyllum commune from sputum. Atti Inst. Bot. Lab. Crittogam. Univ. Pavia 14:118 – 120.
[5] Chavez - Batista, A., Maia, J.A., Singer, R. (1955): Basidioneuromycosis on man. Anais Soc Biol Pernambuco 13:52 – 60.
[6] Catalano, P., Lawson, W., Bottone, E., Lebenger, J. (1990): Basidiomycetous (mushroom) infection of the maxillary sinus. Otolaryngol. Head Neck Surg. 102: 183– 185.
[7] Essig, F. M. (1922) The morphology, development, and economic aspects of Schizophyllum commune Fries. University of California Publications in Botany, 7, 447–498, plates 51–61.
[8] Hemmi, T. (1942) On some diseases of fruit trees in Manju region and North China (II). J. Plant Prot., 29, 66–71, plates 1–7 [In Japanese].
[9] Ito, K. (1955) Diseases of chestnut and their characteristics. In Chestnut in Japan, eds. Kajiura, M. & Ono, Y., Japanese Chestnut Council, Tokyo, Japan, 45–58 [In Japanese].
[10] James, T. Y. & Vilgalys, R. (2001) Abundance and diversity of Schizophyllum commune spore clouds in the Caribbean detected by selective sampling. Mol. Ecol., 10, 471–479.
[11] Jha S. K., 2020, Identification and management of heart-rot fungi,” Banko Janakari, vol. 30, no. 2, pp. 71–77, 2020.
[12] Kern, M. E. and Uecker, F. A. (1986): Maxillary sinus infection caused by the homoba-sidiomycetous fungus Schizophyllum commune. J Clin Microbiol, 23: 1001–1005.
[13] Kishi, K. (1998) Plant diseases in Japan. Zenkoku-NosonKyoiku Kyokai Publishing Co. Ltd., Tokyo, Japan [In Japanese].
[14] Lahbib A, Chattaoui M, Aydi N, Zaghouani H, Beldi O, Daami-Remadi M, Nasraoui B, 2016. First report of Schizophyllum commune associated with apple wood rot in Tunisia. New Disease Reports 34, 26. http://dx.doi.org/10.5197/j.2044-0588.2016.034.026.
[15] Lačok, P. (1986) Fungi and apricot cultures in Slovakia (Czechoslovakia) at present. Acta Horticulturae, 192, 205 – 212.
[16] Latham, A. J. (1970) Development of apple fruit rot and basidiocarp formation by Schizophyllum commune. Phytopathology, 60, 596–598.
[17] Matavulj Milan N., Svjetlana B. Lolić , Slobodanka B. Vujčić, Snežan a Milovac, Milana S. Novaković, Maja A. Karaman, 2013 - Schizophyllum commune: The main cause of dying trees of the Banja Luka arbored walks and parks, Jour. Nat. Sci., Matica Srpska Novi Sad, № 124, 367—377, 2013, DOI: 10.2298/ZMSPN1324367M.
[18] Milovac S., Škrbić B., Lolić S., Karaman M., Matavulj M., 2017, Distribucija teških metala u biotskom i abiotskom matriksu pored visokofrekventne saobraćajnice u Banjoj Luci. (Distribution of heavy metals in biotic and abiotic matrix along high-frequency road in the Banja Luka city. Proceedings of the Conference on 20 Anyversary of the Faculty of Sciences of the Banja Luka University (Republic of Srpska, Bosnia). 1: 29 – 40.
[19] Nakazawa, N. & Harada, Y. (2002) Growth inhibition of Valsa ceratosperma by fungal isolates from apple trees. Ann. Rept. Plant Prot. North Japan, 53, 109 – 111 [In Japanese].
[20] Oprea, M., Şesan, T. & Bălan, V. (1994) Schizophyllum commune – canker and dieback disease of apricot trees in orchards of southeastern Romania. Rev. Roum. Biol. – Biol. Végét., 39, 35 – 40.
[21] Poole, R. F. (1929) Sweet potatoes infected by Schizophyllum commune. J. Elisha Mitchell Sci. Soc., 45, 137–139, plates 7–9
[22] Putterill, V. A. (1922) The biology of Schizophyllum commune Fries with special reference to its parasitism. Union of South Africa, Dept. Agr., Sci. Bull., 25, 3–35
[23] Rosenthal, J., Katz, R., DuBois, D. B., Morrissey, A., Machica O., A., (1992): Chronic maxillary sinusitis associated with the mushroom Schizophyllum commune in a patient with AIDS. Clin. Infect. Dis. 14: 46 – 48.
[24] Sinclair, W. A., Lyon, H. H. & Johnson, W. T. (1987) Diseases of trees and shrubs. Cornell Univ. Pr., New York, USA
[25] Shimizu, J., Hayashi, Y. & Fukuda, K. (2008) Wood-rot disease on cherry trees along Koganei Cherry Street, a national cultural property. Landscape Res. J., 71, 865–868 [In Japanese with English summary]
[26] Schmidt O., Liese W., 1980. Variability of wood degrading enzymes of Schizophyllum commune. Holzforschung 34: 6772.
[27] Snieškienė, V. & Juronis, V. (2001) Distribution of the fungus Schizophyllum commune Fr. in plantings of trees in the Kaunas city. Biologija, 3, 45–47
[28] Takemoto, S., Nakamura, H., Imamura, Y., and Shimane, T. (2010). Schizophyllum commune as a Ubiquitous Plant Parasite. Japan Agricultural Research Quarterly, 44(4),357-364.
[29] Togashi, K. (1950) Fruit tree pathology. Asakura, Tokyo, Japan [In Japanese].
[30] Vulinović Jelena N, Svjetlana B. Lolić, Slobodanka B. Vujčić, Milan N. Matavulj, 2018 - Schizophyllum commune – the dominant cause of trees decay in alleys and parks in the City of Novi Sad (Serbia), Biologia Serbica, 2018, 40(2): 26-33, DOI 10.5281/zenodo.2452495.
[31] ***Note on Common Wood Decay Fungi on Urban Trees of Hong Kong, Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, The Government of the Hong Kong Special Administrative Region, 2015, 41 pag.
[32] ***Guidelines for Tree Risk Assessment and Management Arrangement on an Area Basis and on a Tree Basis’ issued by the Greening, Landscape and Tree Management Section, Development Bureau, available at www.trees.gov.hk.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru investiții în exploatații pomicole, finanțate prin submăsura 4.1a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020), în vederea lansării sesiunii de primire a solicitărilor de finanțare din acest an.

În sesiunea din acest an, conform prevederilor PNDR 2020, prin submăsura 4.1a se va acorda finanțare distinctă pentru trei tipuri de investiții. Astfel, prima componentă vizează înființarea, extinderea, modernizarea plantației sau pepinierei, inclusiv condiționare și marketing. Printr-o altă componentă de modernizare a exploatației se vor finanța investițiile care asigură depozitarea, condiționarea și procesarea produselor pomicole. De asemenea, în cadrul submăsurii se acordă fonduri europene pentru utilaje de recoltare prin care se asigură modernizarea exploatației pomicole.

Prin submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din PNDR 2020 se acordă fonduri nerambursabile în proporție de 50% până la maximum 70%, cu valori cuprinse între 100.000 de euro și 1.500.000 de euro, în funcție de dimensiunea exploatației (exprimată în SO - standard output) și de tipul de beneficiar.

Astfel, pentru ferme mici cu dimensiunea între 4.000 și 11.999 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 100.000 de euro pentru achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și 450.000 de euro pentru proiecte complexe.

Pentru fermele medii, 12.000 – 250.000 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 200.000 de euro pentru investițiile care presupun achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și de 1.500.000 de euro în cazul proiectelor complexe.

Totodată, pentru obținerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, sprijinul este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 300.000 de euro pentru  achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare, și de 1.500.000 de euro pentru investiții complexe.

În cazul fermelor mari, cu dimensiuni mai mari de 250.000 SO, intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși 300.000 de euro pentru proiecte cu achiziții simple, inclusiv utilaje recoltare și de 1.500.000 de euro pentru proiecte complexe.

Pentru formele asociative sprijinul acordat este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, dar se va putea majora cu 20 de puncte procentuale, însă rata sprijinului combinat nu poate depăși 90% pentru investiții colective (investiții efectuate de organizații și de grupuri de producători și cooperative) și pentru investiții legate de operațiunile prevăzute la art. 28 (Agromediu și climă) și art. 29 (Agricultura ecologică) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Ghidul solicitantului aflat în consultare publică este disponibil pe pagina oficială de internet a Agenției, www.afir.info, la secțiunea Transparență decizională. Perioada de consultare publică este de 10 zile calendaristice de la data publicării pe site. Astfel, toți cei interesați pot să transmită propuneri sau observații pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. până pe data de 5 februarie 2022.

Calculul SO se poate face și prin noua aplicație pusă la dispoziția publicului pe pagina de internet a AFIR, http://so.afir.info.

Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Erwinia amylovora este o bacterie fitopatogenă deosebit de periculoasă care produce boala numită „Focul bacterian al rosaceelor”. Din cauza gravității sale, această boală a fost încadrată în categoria organismelor de carantină fitosanitară în Anexa II din H. G. 563/2007.

foc1

În ultimii ani, am constatat că boala este prezentă în aproape toate livezile de măr și păr. Deși bacteria cauzatoare este organism de carantină fitosanitară, se pare că se extinde cu repeziciune fiind prezentă și în livezile tinere, nu doar în cele mai bătrâne sau în cele abandonate. De ce se întâmplă asta? Poate îmi spuneți dumneavoastră.

Părerea mea este că nu se respectă anumite reguli care să oprească răspândirea. Observ că mulți pomicultori sunt interesați doar de metodele chimice de combatere ale acestui patogen, ignorându-le pe cele preventive, care, în acest caz, dețin supremația.

Retragerea de pe piață a multor pesticide și restricțiile de aplicare a tratamentelor în perioada de înflorit vor face extrem de dificil de combătut acest patogen în viitor, mai ales în livezile ecologice. Gestionarea corectă a acestui agent patogen presupune respectarea cu strictețe a măsurilor de prevenție sau profilaxie și aplicarea tratamentelor chimice sau biologice în momentele cheie.

Pentru pomicultorii care doresc să aibă mai multe informații de specialitate despre această bacterie, am pregătit materialul de față, care sper să fie de ajutor.

 

Boală bacteriană extrem de periculoasă

 

Focul bacterian al rosaceelor (Erwinia amylovora) este o boală bacteriană extrem de periculoasă, fiind declarată organism de carantină fitosanitară. Este des întâlnită bacteria în livezile de măr și păr din toată lumea, fiind raportată până acum în țări din Europa, Asia, Africa de Nord, estul Mediteranei, America de Nord și Centrală, Noua Zeelandă. Acest agent patogen nu a fost încă raportat în țări din America de Sud și unele zone din Asia și Africa de Sud [Vanesste, 2000; van der Zwet et al., 2012]. Astăzi, bacteria Erwinia amylovora este larg răspândită la nivel mondial în toate bazinele pomicole, cu mici excepții. În Europa o găsim în următoarele țări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Grecia, România și Țările de Jos, la care se adaugă Croația, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Marea Britanie. După Sletten și Rafoss (2007), în Norvegia, E. amylovora este prezentă în câteva locații de coastă, dar nu a ajuns încă în zonele de cultură a pomilor fructiferi.

foc3

În general, eforturile coordonate de limitare a răspândirii bacteriei E. amylovora, efectuate fie la nivelul statelor membre, fie la nivel regional în statele membre, au reușit să limiteze distribuția sau cel puțin să întârzie răspândirea agentului patogen. Având în vedere datele privind distribuția actuală a agentului patogen și dovezile suplimentare care există în prezent, se poate spune că E. amylovora are un potențial mare de răspândire viitoare pe teritoriul UE [EFSA Journal, 2014].

foc2

În România, bacteria a pătruns după anul 1990, extinzându-se în toate bazinele pomicole din țară. În acest moment este declarată organism de carantină fitosanitară și se fac eforturi pentru a nu lăsa bacteria să pătrundă în zonele în care boala nu există. Cu toate acestea, an de an, se constată că bacteria cucerește noi teritorii, fiind prezentă și în livezile tratate, nu doar în cele abandonate. În ultimii ani, însă, s-a constatat o creștere a frecvenței și intensității atacului la măr, păr și gutui, mai ales în zonele unde există livezi abandonate. După van der Zwet et al., (2012), o sursă importantă de infecție sunt livezile abandonate.

foc4

După Severin et al. (1985), Erwinia amylovora este capabilă să atace toate organele aeriene ale plantelor gazdă. Primul simptom este de regulă arsura inflorescențelor și apare primăvara devreme. De la floare, boala progresează înspre peduncul care capătă aspect hidrozat pentru ca în final să se înnegrească. Pe lăstarii infectați, pot apărea și mici ulcerații sau răni. Frunzele se veștejesc și întreg lăstarul se brunifică la măr. Lăstarii și rămurelele sunt după inflorescențe, organele cele mai sensibile ale plantelor la atacul bacteriei. De obicei, la lăstari infecția progresează mult mai rapid, mai ales când condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii. S-a remarcat că, în câteva zile infecția poate progresa 15 - 30 cm sau mai mult. Lăstarii atacați se îndoaie de la vârf sub formă de cârjă, fiind ușor de recunoscut [Paraschivu M. et al., 2015]. Pe timp umed, începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat bacterian. Exsudatul poate avea culoare variată, de la alb pur până la un roșu închis, prezentând diferite nuanțe de brun - galben sau portocaliu. Lăstarii bolnavi cu frunze necrozate, apar ca și când ar fi pârliți de foc, de unde și denumirea de „focul bacterian”. La fructe, boala apare ocazional și doar la cele verzi, excepțional după recoltare. Fructele bolnave se brunifică la măr, se zbârcesc și rămân atașate de ramuri, uneori mumificându-se.

foc5

 

Patogenie și epidemiologie

 

Bacteria infectează primăvara, în perioada înfloritului, atunci când vremea este umedă, iar temperatura aerului este de peste plus 180C. În anii în care vremea umedă și caldă coincide cu perioada de înflorit, bacteria se răspândește rapid. Atunci când temperaturile din timpul zilei sunt cuprinse între 23 și 29 grade C, iar cele nocturne sunt peste 12,7 grade C și ploile intermitente sunt prezente, infecțiile cu Erwinia amylovora pot fi masive. Creșterile noi sunt cele mai vulnerabile. Când condițiile meteorologice sunt favorabile patogeniei este aproape imposibil de controlat boala [Ohlendorf, 1999; Dreistadt et al., 2004].

În timpul înfloritului, bacteria pătrunde prin deschideri naturale, preferând stomatele nectarigene, stigmatele necutinizate, anterele nedeschise și stomatele sepalelor. Prin multiplicare invadează spațiile intercelulare. După câteva zile, florile sunt complet distruse, necrozate. De la floare, infecția se extinde la peduncul, invadează frunzele și la final ramurile. Astfel apar simptome la exterior ca, ulcerații în șarpante și trunchi și chiar moartea pomilor în cazurile grave. Când agentul patogen ajunge la lemn, în zona nou infectată se observă dungi de culoare roz până la roșu - portocaliu. Dacă se taie scoarța de la marginea unui cancer activ, pete roșietice pot fi observate în lemnul adiacent. De regulă, pomii tineri sunt mai sensibili la boală, iar cei mai bătrâni tolerează mai bine atacul [Ohlendorf, 1999; Dreistadt et al., 2004].

Lăstar îndoit în formă de cârjă. Fotografie realizată într-o livadă abandonată din județul Timiș aflată în vecinătatea unei livezi îngrijite dar care a fost contaminată ulterior

Lăstar îndoit în formă de cârjă. Fotografie realizată într o livadă abandonată din județul Timiș aflată în vecinătatea unei livezi îngrijite dar care a fost contaminată ulterior

În timpul perioadei de vegetație se produc infecții secundare. Sursele de inocul pentru aceste infecții pot fi exudatul bacterian sau filamentele aeriene bacteriene. Bacteriile pătrund în țesuturile gazdei prin stomate, hidatode, trichome, lenticele. Cel mai frecvent pătrund însă prin rănile produse de grindină sau de vânt, de insecte, lucrări mecanice etc.

Erwinia amylovora este destul de rezistentă la uscăciune și razele de soare. Umiditatea și razele solare influențează foarte mult supraviețuirea bacteriilor de Erwinia amylovora în exsudat, în care există și alte microorganisme care pot avea o acțiune antagonistă față de Erwinia amylovora.

Peste anotimpul de iarnă, bacteriile rezistă bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri și pe trunchi, mai ales la păr și păducel (Crataegus), mai puțin în ulcerele de la măr. De asemenea, bacteriile pot supraviețui în muguri, fructe bolnave și ramuri. În ramurile lăsate pe sol după tăieri, păstrarea virulenței este chiar foarte redusă (3 - 29 zile). Din acest motiv, probele destinate analizelor de laborator trebuie să fie cât mai proaspete. Primăvara, bacteriile care au supraviețuit devin active, se înmulțesc, costituindu-se în inocul primar și se răspândesc, contaminând țesuturi noi. Datorită duratei scurte a unei generații de bacterii, în condiții favorabile și a unei diseminări naturale eficiente, chiar un inocul mic păstrat în ulcere poate fi suficient pentru a infecta un teritoriu mare. O sursă însemnată de inocul potențial îl reprezintă bacteriile Erwinia amylovora epifite, care se găsesc din abundență pe suprafață organelor aeriene indiferent dacă acestea sunt sănătoase sau bolnave [Severin et al., 1985].

Simptom de ofilire și îdoire în cârjă la noile creșteri

Simptom de ofilire și îdoire în cârjă la noile creșteri

Dintre factorii meteorologici, ploaia se pare că este cea mai importantă în diseminarea patogenului. Picăturile de apă de ploaie și mai ales ploaia cu vânt, realizează atât răspândirea inoculului primar, cât și a celui secundar. Bauske (1971), cercetând importanța vântului în diseminare, a observat o relație între severitatea epidemiei și expunerea perilor la vânturile dominante. O picătură de apă conținând bacterii a fost transportată la distanțe de peste un metru, de un vânt cu viteză de 22 km/h [Severin et al., 1985].

Insectele au și ele rol foarte important în răspândirea agentului etiologic. Rolul principal îl au albinele și viespile care vizitează florile. Apoi muștele, furnicile și alte insecte care vin în contact sau se hrănesc din exsudat. Wander Zwet și Keil (1979) citați de V. Severin (1985), au întocmit un tabel cu insecte aparținând la 77 de genuri semnalate de diferiți autori ca având rol în răspândirea bacteriilor.

De la prima epidemie a focului bacterian de-a lungul regiunilor de coasta din nord - vestul Europei, graurii migratori au fost suspectați ca fiind vectori ai patogenului. În timpul migrării, stolurile de păsări se adăpostesc peste noapte în pomi și, producând cu ghearele leziuni pe ramuri, achiziționează bacterii. Uneori, ele se hrănesc cu diferite organe vegetale. Graurii și pitulicea fluierătoare deseori realizează migrarea bacteriilor din Anglia în Danemarca, în 2 - 3 zile înainte de a-și continua zborul în Polonia și Rusia. Deoarece graurii sunt consumatori de semințe și fructe și un număr mare a fost observat în tufele de păducel și livezi fructifere, ei sunt considerați ca având un rol important în răspândirea bacteriilor. Pentru România, ambele specii reprezintă un vector potențial al bacteriei patogene. O parte din populațiile graurului iernează chiar în țările unde boala a devenit endemică (Anglia și Franța) - Severin et al., 1985.

Fruct brunificat la măr. La păr se înnegrește

Fruct brunificat la măr. La păr se înnegrește

 

Cum combatem acest patogen

 

În controlul focului bacterian, măsurile de profilaxie sunt cele mai importante. Întotdeauna, prevenția este cel mai bun medicament. Utilizarea soiurilor rezistente la boală este o strategie foarte bună pentru prevenirea „focului bacterian”. Din păcate, nu există soiuri de măr, păr, gutui, complet rezistente la Erwinia amylovora. Cele mai rezistente soiuri disponibile au sensibilitate moderată până la scăzută la patogen [Thibault și Le Lezec, 1990; van der Zwet și Beer, 1995].

În prezent, au fost create soiuri transgenice de măr cu un nivel ridicat de rezistență la „focul bacterian”, cum ar fi, de exemplu, soiul de măr transgenic Royal Gala [Norelli et al., 2003; Malnoy et al., 2004]. Soiurile transgenice de măr nu au aprobare de cultivare în UE. Materialul de înmulțire trebuie în mod obligatoriu să fie certificat. Strategia de gestionare a focului bacterian are ca scop interferarea cu etapele cheie ale ciclului bolii și luarea în considerare a surselor de inocul, a mecanismelor de răspândire și a dinamicii progresiei bolii [Johnson și Stockwell, 1998].

Metodele de igienă culturală vizează eliminarea țesuturilor infectate prin tăiere în timpul perioadei de repaus vegetativ și în timpul sezonului de creștere, pentru a reduce sursele de infecție. Tăierile se vor face la 15 - 45 cm sub zona bolnavă. Instrumentele utilizate pentru tăiat trebuie dezinfectate după fiecare tăiere (hipoclorit de sodiu sau alcool izopropilic 70%). În plus, este obligatorie eliminarea pomilor infectați, precum și a gazdelor sălbatice din vecinătatea livezii [Severin et al., 1985; van Teylingen, 2002]. A se evita tăierile în perioadele umede. În sezonul vegetativ se elimină rapid lăstarii bolnavi. În sezonul rece se elimină ramurile bolnave cel mai bine deoarece bacteria nu este activă. Respectați distanța de tăiere sub zona bolnavă, este important. Materialul lemnos rezultat nu trebuie compostat.

Fertilizarea cu azot în livadă trebuie să fie echilibrată și să se facă în urma unor analize chimice, pentru a nu favoriza creșteri noi, exagerate, care să favorizeze infecțiile.

Din păcate, nu există substanțe chimice curative cunoscute care să elimine E. amylovora din plantele infectate. Metodele de reducere a inoculului patogen în materialul vegetativ au limitări: termoterapia necesită temperaturi ridicate pentru a ucide E. amylovora, afectând astfel supraviețuirea mugurilor, iar tratamentele dezinfectante nu afectează inoculul endofit [Keck et al., 1995; Ruz et al., 2008].

La înființarea noilor livezi trebuie acordată atenție deosebită materialului de plantat (să fie sănătos), să se aleagă soiuri rezistente la boală (mai ales la înființarea livezilor ecologice). De asemenea, livezile noi trebuie înființate la distanță cât mai mare de cele vechi și bolnave, aproximativ 1,5 - 2,5 km.

 

Chimioterapia, eficientă sau nu?

 

Metodele de control chimic nu au cunoscut un progres semnificativ în ultimii 50 de ani. Astăzi, există un număr limitat de produse disponibile, în general cu eficacitate moderată, cum ar fi compușii de cupru și anumite antibiotice aplicate preventiv [Johnson și Stockwell, 1998; Adaskaveg et al., 2011, Ngugi et al., 2011]. Antibioticele convenționale, cum ar fi streptomicina sau kasugamicina, oxytetraciclina, care sunt autorizate pentru a fi utilizate împotriva focului bacterian în mai multe țări (de exemplu, SUA), nu sunt autorizate în Uniunea Europeană (numai în temeiul unei derogări în unele state membre), în ciuda faptului că sunt compușii cei mai eficienți. Cu toate acestea, rezistența la streptomicină a fost raportată în diverse cazuri în SUA [Schroth et al., 1979]. Antibioticele au fost eliminate din cauza efectelor secundare dăunătoare.

Fungicidele pe bază de cupru sunt singurele produse chimice de protecție a plantelor autorizate în UE. Aceste produse pot fi utilizate în afara perioadei de înflorire deoarece sunt foarte fitotoxice pentru flori. Alți compuși ai cuprului, care nu sunt enumerați ca produse fitosanitare, conțin cupru la concentrații scăzute cu solubilitate ridicată și sunt comercializați ca agenți de întărire ai plantelor sau îngrășăminte (sub formă de gluconați, salicilați, alginați). Aceștia prezintă o anumită capacitate de a controla infecțiile cu foc bacterian.

Fungicidele omologate în România pentru combaterea focului bacterian al rosaceelor (substanțe active și produse comerciale) sunt:

  • Oxiclorură de cupru: Alcupral 50 PU (avizat pentru măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică prefloral și postfloral); Flowbrix/Copper - Field (avizat pentru măr; omologarea expiră la 31.12.2022; se aplică de la apariția mugurilor florali până la sfârșitul creșterii lăstarilor).

  • Cupru: Airone SC (avizat pentru măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică toamna la căderea frunzelor și primăvara de la deschiderea mugurilor până la sfârșitul înfloritului); Badge WG/Coprantol Duo (avizat la măr, păr, gutui; omologarea expiră la 01.01.2022; se aplică toamna la căderea frunzelor și primăvara de la dezmugurit până la sfârșitul înfloritului); Bouillie bordelaise WDG (amestec bordeaux avizat pentru gutui; omologarea expiră la 01.01.2022).

  • Hidroxid de cupru: Champ 77 WG/Copermax (avizat la măr; omologarea expiră la 30.04.2023; se aplică în vegetație, la avertizare); Kocide 2000 (avizat la măr și păr; omologarea expiră la 31.12.2021).

  • Sulfat de cupru tribazic: Cuproxat flowable/Kupferol (avizat la măr; omologarea expiră la 30.04.2023; se aplică tratamente postflorale și poate fi utilizat pe toată perioada de vegetație, a nu se depăși 6 - 8 tratamente).

  • Fluopiram + fosetil de aluminiu: Luna Care 71,6 WG (avizat la măr și păr; omologarea expiră la 30.04.2022).

  • Prohexadion de calciu: Regalis Plus (avizat la măr, păr, gutui; omologarea expiră la 31.12.2022; se aplică două tratamente, primul în perioada înfloritului și al doilea la începutul formării fructelor [sursa: aplicație Pesticide 2.21.10.2].

În perioadele ploioase și calde din timpul înfloritului tratamentele trebuie repetate la 4 - 5 zile pentru a opri răspândirea bacteriilor.

După cum observați, indicațiile de tratament pentru combaterea focului bacterian sunt în perioada de înflorit pentru unele fungicide. Cu toate acestea, în prezent, pentru a proteja entomofauna utilă și mai ales albinele, sunt interzise tratamentele în perioada de înflorit a plantelor. În consecință, tratamentele trebuie aplicate la dezmugurit, la începutul înfloritului, la căderea petalelor. Funcție de starea de sănătate a pomilor din livadă și condițiile climatice pot fi executate tratamente în perioada de vegetație. Decizia de efectuare a unui tratament trebuie luată după un control fitosanitar.

Alte recomandări: utilizați doar produse de protecția plantelor omologate în România; protejați entomofauna utilă, îndeosebi albinele, de efectul aplicării foliare a pesticidelor; evitați efectuarea tratamentelor în perioada de înflorire a buruienilor; evitați efectuarea tratamentelor în condiții de temperaturi extreme ( 25 grade C); intervalul de temperatură ideal pentru efectuarea tratamentelor este cuprins între 10 - 25 grade C și umiditatea relativă peste 50%; în timpul tratamentului viteza vântului trebuie să fie redusă, de regulă sub 2,5 m/s, dar se pot face tratamente și în intervalul 0,5 - 3 m/s; în situații urgente, cu anumite echipamente de stropit se pot executa tratamentele și la viteze ale vântului cuprinse între 3,1 - 5m/s (deși acest interval trebuie evitat pe cât posibil); de la 5 m/s viteza vântului, nu se mai fac tratamente; citiți cu atenție eticheta pesticidului și informațiile cu privire la faptul că produsul respectiv poate fi utilizat în perioada de activitate a albinelor sau a altor specii care nu sunt vizate sau în timpul înfloritului culturilor sau a buruienilor sau alte faze de acest tip, menite să protejeze albinele, în cazul în care autorizația permite în mod explicit utilizarea în astfel de condiții; calibrați și întrețineți corespunzător echipamentele de aplicare a pesticidelor; utilizați duze antiderivă și ecrane pentru recuperarea surplusului de soluție, pentru a reduce efectul de derivă și contaminarea mediului; apelați la consultanță de specialitate pentru un diagnostic corect; consultați buletinele de avertizare sau alertele; monitorizați regulat culturile dumneavoastră pentru a descoperi la timp bolile și dăunătorii; puneți accent pe metodele de prevenție, ele sunt viitorul pentru obținerea unor produse vegetale sănătoase, libere de pesticide, deși sunt atât de neglijate în prezent (extras din recomandările Autorității Naționale Fitosanitare, conform cu legislația fitosanitară și a EU - DIRECTIVE 128/2009/EC).

Pe timp umed și călduros apar exsudate bacteriene pe suprafața fructelor atacate

Pe timp umed și călduros apar exudate bacteriene pe suprafața fructelor atacate

 

Bioterapia

 

Datorită interesului mare de a găsi o substanță pentru combaterea focului bacterian, de-a lungul timpului s-au dezvoltat mai mulți agenți de control biologic împotriva bacteriei Erwinia amylovora. În mare parte ele constau în tulpini de bacterii, cum ar fi: Pantoea agglomerans, P. vagans, Pseudomonas fluorescens, Bacillus subtilis/amyloliquefaciens și Lactobacillus plantarum. Mai recent, au fost dezvoltate preparate pe baza ciupercii Aureobasidium pullulans și chiar pe bază de bacteriofagi [Bonaterra et al., 2012]. Eficacitatea produselor microbiene este însă moderată [Sundin et al., 2009].

În UE, agenții de biocontrol și produsele aferente au fost autorizate în conformitate cu Directiva 128/2009 și Regulamentul 1107/2009, constând în:

  • amyloliquefaciens QST713;

  • Tulpinile pullulans DSM149401 și DSM14941 [baza de date UE privind pesticidele, online].

În România sunt omologate două produse ce conțin agenți biologici:

  • Serenade ASO (Bacillus subtilis, tulpina QST 713). Produsul este omologat până la 30 aprilie 2022 și este avizat pentru măr, păr, căpșun. Poate fi aplicat de la începutul înfloritului și până la sfârșit [Johnson et Stockwell, 2000; Rosello et al., 2013; Mikicinski et al., 2016].

  • Blossom Protect (Aureobasidium pullulans, tulpinile DSM 149401 și DSM 14941). Produsul este avizat la măr, păr, gutui [sursa: aplicație Pesticide 2.21.10.2]. Produsul poate fi aplicat în perioada de înflorire. Cele mai bune rezultate se obțin când este aplicat până la 50% înflorire [Mikicinski et al., 2016].

final

Bibliografie
Adaskaveg J. E., Förster H. and Wade M. L., 2011 - Effectiveness of kasugamycin against Erwinia amylovora and its potential use for managing fire blight of pear. Plant Disease, 95, 448–454;
Bonaterra A., Badosa E., Cabrefiga J., Francés J. and Montesinos E., 2012 - Prospects and limitations of microbial biopesticides for control of bacterial and fungal pomefruit tree diseases. Trees—Structure and Function, 26, 215–226;
Dreistadt S. H., Clark J. K., Flint M. L., 2004 - Pests of Landscape Trees and Shrubs: An Integrated Pest Management Guide, 2nd ed. Oakland: Univ. Calif. Agric. Nat. Res. Publ. 3359;
Johnson K. B. and Stockwell V. O., 1998 - Management of fire blight: a case study in microbial ecology. Annual Review of Phytopathology, 36, 227–248;
Johnson K. B. & Stockwell V. O., 2000 - Biological control of fire blight. In J. L. Vanneste (Ed.), Fire blight – the disease and its causative agent, Erwinia amylovora (pp. 319 – 337). UK: CAB International, Wallingford;
Keck M., Chartier R., Zislavsky W., Lecompte P. and Paulin J. P., 1995 - .Heat treatment of plant propagation material for the control of fire blight. Plant Pathology, 44, 124–129;
Mikicinski A., Sobiczewski P., Pulawska J. et al., 2016 - Control of fire blight (Erwinia amylovora) by a novel strain 49M of Pseudomonas graminis from the phyllosphere of apple (Malus spp.) Eur. J. Plant Pathol. 145, 265 - 276 (2016).
Malnoy M., Faize M., Venisse J. S., Geider K. and Chevreau E., 2004 - Expression of viral EPS-depolymerase reduces fire blight susceptibility in transgenic pear. Plant Cell Reports, 23, 632–638;
Ngugi H. K., Lehman B. L. and Madden L. V., 2011 - Multiple treatment meta-analysis of products evaluated for control of fire blight in the eastern United States. Phytopathology, 101, 512–522;
Norelli, J., Jones A. L. and Aldwinckle H. S., 2003 - Fire blight management in the twenty-first century. Using new technologies that enhance host resistance in apple. Plant Disease, 87, 756–765;
Ohlendorf B., 1999 - Integrated Pest Management for Apples and Pears. 2nd ed. Oakland: Univ,=. Calif. Agric. Nat. Res., Publ. 3340;
Paraschivu M., Paraschivu Mirela, Cotuna Otilia, 2015 - Inspecţie Şi legislaţie fitosanitară, Editura Sitech Craiova, p. 505
Roselló G., Bonaterra A., Francés J., Montesinos L., Badosa E. & Montesinos E., 2013 - Biological control of fire blight of apple and pear with antagonistic Lactobacillus plantarum. European Journal of Plant Pathology, 137, 621 – 633;
Ruz L., Moragrega C. and Montesinos E., 2008 - Evaluation of four whole-plant inoculation methods to analyze the pathogenicity of Erwinia amylovora under quarantine conditions. International Microbiology, 11, 111–119;
Severin Valeriu, Simona Kupferberg, I. Zurini, 1985 - Bacteriozele plantelor cultivate, Editura Ceres, 1985, București, p. 162;
Sletten A. and Rafoss T., 2007 - Pest risk assessment of fire blight in Norway. Bioforsk Report, 2(13), 1–51;
Schroth M. N., Thomson S. V. and Moeller W. J., 1979 - Streptomycin resistance in Erwinia amylovora. Phytopathology, 69, 565–568;
Sundin G. W., Werner N. A., Yoder K. S. and Aldwinckle H. S., 2009 - Field evaluation of biological control of fire blight in the eastern United States. Plant Disease, 93, 386–394;
Thibault B. and Le Lezec M., 1990 - Sensibilité au feu bactérien des principales varietés de pommier et poirier utilisées en Europe. Agriculture-Agrimed Research Programme. Fire blight of Pomoideae. CEC-CCE-EUR 12601, EUR. OP. Luxembourg, 96–109;
van Teylingen M., 2002 - Ornamental hosts of E. amylovora and the effect of the fire blight control policy in the Netherlands. Acta Horticulturae, 590, 81–87;
van der Zwet T. and Beer S. V., 1995 - Fire blight. Its nature, prevention and control: a practical guide to integrated disease management. US Department of Agriculture, Agriculture Information Bulletin No 631, Washington, DC, USA;
van der Zwet T. and Keil H. L., 1979 - Fire blight—a bacterial disease of rosaceous plants. Agriculture Handbook 510. US Department of Agriculture, Washington, DC, USA. 200 pp.;
van der Zwet T., Orolaza-Halbrendt N. and Zeller W., 2012 - Losses due to fire blight and economic importance of the disease. In: Fire blight. History, biology and management. APS Press, St. Paul, MN, USA, 37–41;
Vanneste J. L., 2000 - What is fire blight? Who is Erwinia amylovora? How to control it? pp 1–6. In: Fire blight the disease and its causative agent, Erwinia amylovora. Ed. Vanneste JL. CABI Publishing, Wallingford, UK;
***Scientific opinion - Scientific Opinion on the pest categorisation of Erwinia amylovora (Burr.) Winsl. et al.1, EFSA Panel on Plant Health (PLH)2,3, European Food Safety Authority (EFSA), Parma, Italy in EFSA Journal 2014;12 (12):3922.
***Annex II from H.G. 563/2007, for the approval of the methodological norms for the application of Government Ordinance no. 136/2000 on protective measures against the introduction and spreading of quarantine pests harmful to plants or plant products in Romania.

Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, CSIII Laborator de protecția plantelor SCDA LOVRIN, Șef lucrări USAMVB Timișoara

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Horticultura
Pagina 1 din 2

newsletter rf

Publicitate

Nuseed Launch MPU RO 300x250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Corteva

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista