În materialul de față aduc în atenția fermierilor informații despre „viermele vestic al rădăcinilor de porumb”, un dăunător care poate produce pagube importante la porumb, mai ales în zonele unde se practică monocultura. Se cunosc zone în țară unde porumbul se cultivă în monocultură chiar și de 15 ani. În acele zone, densitatea larvelor în sol este foarte mare, iar plantele pot fi distruse când sunt tinere (8 - 10 frunze).
Pentru a putea gestiona eficient acest dăunător important al porumbului, în rândurile de mai aveți la dispoziție date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.
Importanța economică
Diabrotica virgifera virgifera este un dăunător al porumbului cu importanță economică ridicată, fiind considerat specie invazivă în Europa [Mahmoud et al., 2016; Lemic et al., 2016].
Tehnologiile actuale bazate pe monocultură și rotații scurte duc la pierderi importante în producție deoarece populațiile de Diabrotica virgifera virgifera au condiții de dezvoltare favorabile.
Confruntare. Diabrotica versus un păiajen prădător
În România, cele mai mari pierderi au fost raportate la începutul anilor '90. Pierderile produse de viermele vestic al rădăcinilor de porumb sunt foarte mari. Se apreciază că, anual, se pierde peste un miliard de dolari din cauza producțiilor scăzute și a costurilor cu tratamentele [Wessler & Fall, 2010; Deitloff et al., 2016]. Atacul sever al larvelor poate produce pagube cuprinse între 11 - 34% [Estes et al., 2015].
Într-o comunicare personală, Grozea (2020) arată că, Diabrotica virgifera virgifera este prezentă în vestul României, mai ales în județul Timiș. Se constată în prezent că, deși populațiile sunt ridicate, totuși pagubele sunt mai scăzute comparativ cu cele înregistrate în perioada 1997 - 2010. După 2010 populațiile au crescut în vestul țării, dar răspândirea în areale noi este lentă [Antonie et al., 2008; Grozea et al., 2014; Manole et al., 2017].
Cele mai mari pierderi se înregistrează în fermele unde se practică monocultura de porumb timp îndelungat.
Recunoașterea daunelor
La porumb, daune produc atât adulții, cât și larvele, dar mai ales larvele. În afară de porumb, dăunătorul se poate hrăni pe un număr mare de specii de plante (22 de specii) - [Moeser & Hibbard, 2005; Cvrković, 2006; Grozea et al., 2010; Roșca et al., 2011]. La densități mari, larvele sunt mult mai dăunătoare în comparație cu adulții.
Atac la porumbul în 6 frunze. Aceste plante nu se mai dezvoltă, fiind distruse complet de larve
Adulții se hrănesc cu frunze, polen și mătase tânără, proaspătă și chiar cu boabe în faza de lapte. Mătasea poate fi retezată total de către adulți. Adulții pot fi extrem de dăunători la densități mari, mai ales în perioada de dinaintea polenizării. De obicei, ei pot crea probleme în culturile care au fost semănate în afara epocii optime și acolo unde se practică monocultura [Vidal et al., 2005; Roșca et al. 2011; Grozea et al. 2015].
Atacul larvelor este considerat foarte periculos. De regulă, către sfârșitul lunii iunie pot fi observate în culturi plante atacate care au rădăcinile secundare distruse și chiar rădăcina principală în cazurile grave (atac în vetre). Când sunt tinere, larvele se hrănesc cu perișorii radiculari și partea exterioară a rădăcinilor. Pe măsură ce se dezvoltă pătrund în rădăcini pe care le distrug complet. Tulpinile de porumb atacate capătă aspectul gâtului de gâscă (plantele încearcă să se redreseze). Dacă solurile sunt fertile și există umiditate suficientă, plantele de porumb își pot regenera sistemul radicular. În cazurile grave, plantele atacate pot cădea chiar la sfârșitul lunii iunie. Din cauza atacului, rădăcina de porumb nu mai poate asigura plantei nutrienții necesari, nici apa, iar producțiile vor fi mici [Pereira et al., 2015]. Pagubele pot fi mari mai ales în condiții de secetă și în solele îmburuienate [Roșca et al., 2011; Grozea et al., 2015].
Dezvoltarea adulților este influențată de condițiile climatice (temperatură și precipitații). În anii ploioși, populațiile scad simțitor (Grozea et al., 2009].
Larvă de Diabrotica virgifera virgifera în rădăcină de porumb
Biologia dăunătorului
Diabrotica virgifera virgifera Le Conte (viermele vestic al rădăcinilor de porumb) are o singură generație pe an și iernează în stadiul de ou. Cu cât iernile sunt mai blânde, cu atât numărul de ouă care vor supraviețui va fi mai mare. Eclozarea ouălor poate începe pe la mijlocul lunii mai, iar numărul cel mai mare de larve pe rădăcini poate fi observat pe la sfârșitul lunii iunie. Până la începutul lunii august larvele pot fi observate în câmp. În unii ani favorabili s-a observat apariția masivă a larvelor la sfârșitul lunii mai [Sivčev & Tomašev, 2002].
Adulți de Diabrotica virgifera virgifera la împerechere
Larvele eclozate se deplasează prin sol și caută rădăcinile de porumb. Distanța pe care se pot deplasa larvele este de aproximativ 0,5 m. După Toepfer & Kuhlman (2006), perioada de deplasare este critică pentru larve (mai ales dacă nu găsesc rădăcinile de porumb), mortalitatea putând depăși chiar 90%.
Cei mai mulți autori susțin că porumbul este gazdă primară pentru larvele de Diabrotica virgifera virgifera [Clark & Hibbard, 2004; Wilson & Hibbard, 2004; Grozea et al., 2015]. Monocultura de porumb favorizează creșterea populațiilor de Diabrotica. Ajunse la maturitate, larvele se împupează în sol, în apropierea rădăcinilor. Stadiul de pupă durează aproximativ 10 zile (uneori 7 zile). Primii adulți apar undeva către sfârșitul lunii iunie. Apariția masivă a adulților are loc la mijlocul lunii iulie și se poate întinde până la jumătatea lunii august. De la jumătatea lunii august se observă o scădere a populațiilor de adulți. Până în luna octombrie, adulții de Diabrotica pot fi observați în culturi [Bača et al., 1995; Roșca et al., 2011].
Adulți în paniculul nedesfăcut
La aproximativ șapte zile de la apariție, adulții se pot împerechea. Noile ponte vor fi depuse la jumătatea lunii iulie cu un maxim în luna august, exclusiv în culturile de porumb. Numărul de ouă depus de o femelă poate ajunge chiar la 1000. Adâncimea la care sunt depuse ouăle este de 15 - 20 cm [Bača et al., 1995; Schroeder et al., 2005].
Înainte de înflorit, adulții pot fi observați pe frunzele de porumb, iar în perioada înfloritului pe panicul și știuleții de porumb, în zona mătăsii [Vidal et al., 2005]. După ce înfloritul trece, adulții stau ascunși în număr mare la axila frunzelor. În axila frunzelor se adună polenul, pe care insectele îl consumă cu plăcere, în special femelele (asigură o producție mare de ouă). După înflorit, dacă nu mai au ce consuma, femelele pot migra în alte culturi pentru alimentație suplimentară, dar vor reveni pentru ovipoziție în cultura de porumb. De obicei, lanurile de porumb cu înflorire târzie atrag un număr mare de adulți. Astfel de culturi vor fi infestate masiv. Viața adulților se întinde pe o perioadă de 5 - 6 săptămâni [Roșca et al., 2011; Sivčev et al., 2012].
Mătase mărunțită de adulții de Diabrotica virgifera virgifera
Managementul integrat al viermelui vestic al rădăcinilor de porumb
În zonele unde porumbul se cultivă în monocultură, dăunătorul este greu de ținut sub control chiar și cu substanțe chimice. Foarte importante în strategiile de management sunt măsurile profilactice urmate de cele chimice și biologice.
Tratamentele se stabilesc în urma monitorizării populațiilor dăunătorului cu ajutorul capcanelor cu feromoni și lipici. În România, capcanele pentru Diabrotica virgifera virgifera sunt produse la Institutul de Chimie Raluca Rîpan de la Cluj. Acestea se amplasează în câmp în lunile iulie - august. Numărul de capcane se stabilește în funcție de mărimea parcelelor. Zoltan et al. (2001) recomandă amplasarea a 12 capcane/câmp din 20 în 20 metri.
Metode profilactice
Dăunătorul poate fi ținut sub control prin câteva măsuri agrofitotehnice:
Rotația culturii este o măsură foarte importantă în controlul dăunătorului. Monocultura este cea care favorizează foarte mult creșterea populațiilor de Diabrotica virgifera virgifera. Specialiștii recomandă rotația culturii la patru ani.
Nu este indicată cultivarea porumbului după soia, deoarece insectele depun ouă în ambele culturi [Gerber et al., 2005; Gray et al., 2009].
Baufeld (2009), susține că rotația culturilor este esențială în eradicarea sau ținerea sub control a dăunătorilor în Uniunea Europeană.
Radăcină distrusă de larve
Metode chimice
Atunci când porumbul se cultivă în monocultură timp îndelungat sau pragurile economice de dăunare sunt atinse ori depășite se recomandă efectuarea tratamentelor chimice:
Efectuarea unui tratament la sol la semănat sau la prima prașilă. În cazul tratamentelor la sol (pentru controlul larvelor), insecticidele pot fi aplicate înainte de semănat, la momentul semănatului și după semănat (în vegetație). Formulările granulate s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele lichide [Ostlie & Noetzel, 1987]. Tratamentele aplicate la semănat au fost cele mai eficiente. Pragul economic sugerat în cazul larvelor este cuprins între 8 - 10 larve în stadiul III/rădăcină (în urma evaluării făcute în câmp). Se analizează între 10 și 20 de rădăcini pe suprafețele mai mici de 5 hectare [Hills & Peters, 1971].
Tratarea semințelor înainte de semănat poate asigura protecție o perioadă de timp, deși s-a constatat că nu întotdeauna eficacitatea este mulțumitoare [Furlan et al., 2009].
Combaterea adulților cu ajutorul insecticidelor pentru diminuarea populațiilor. Tratamentele efectuate împotriva adulților pot conduce la reducerea populațiilor. Astfel, ovipoziția va fi scăzută, iar daunele din anul următor prevenite. De regulă, sunt necesare două tratamente. În practică nu se fac tratamente împotriva adulților din cauza costurilor. În loturile de producere sămânță pot fi necesare tratamente pentru combaterea adulților. Pragul economic sugerat de unii autori pentru adulți este cuprins între 5 - 10 adulți/plantă [Toepfer & Kuhlmann, 2004]. După Baca et al. (2005), adulții se numără vizual pe câte cinci plante în zece puncte dintr-o parcelă. Tratamentul se execută atunci când mătasea este verde și polenizarea nu a început. Când mătasea se brunifică nu se mai recomandă efectuarea unui tratament. Tratamentul împotriva adulților ar trebui să surprindă femelele înainte de ovipoziție [Hills & Peters, 1971].
Cele mai bune rezultate se obțin atunci când insecticidele sunt aplicate la sol în momentul semănatului.
În România sunt omologate pentru combaterea viermelui vestic al rădăcinilor de porumb câteva insecticide pe bază de: Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Cipermetrin; Deltametrin; lambda - cihalotrin; Acetamiprid + lambda - cihalotrin; Teflutrin (diferite formulări: tratament sămânță, tratament la sol prin încorporare, în brazdă, pe rând în momentul semănatului) - Aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024.
Respectați dozele recomandate și momentele optime de efectuare a tratamentelor (funcție de stadiul care se dorește a fi combătut).
Gât de găscă
Metode biologice
Combaterea biologică trebuie să facă parte din managementul integrat al acestui dăunător, atât cât este posibil.
Dăunătorul poate fi controlat cu preparate biologice pe bază de:Steinernema feltiae (nematozi); Bacillus thuringiensis ssp. tenebrionis [Roșca et al., 2011]; Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae (aplicare la sol). Studiile arată că nu sunt atât de eficiente [Rudeen et al., 2013].
Se testează în prezent preparate care creează confuzie în populațiile de Diabrotica virgifera virgifera, împiedicând împerecherea. Astfel, femelele nu vor mai depune ouă, iar populațiile vor fi diminuate.
Bibliografie
Antonie, V. I., Tanase, M., Neagu, M., 2008. The within control of the populations of Diabrotica virgifera virgifera Le Conte in the Mureș county. Acta Univ. Cibiniensis Agric. Sci., 1, 20 – 28.Bača F, Camprag D, Keresi T, Krnjajic S, Manojlovic B, Sekulic R et al., 1995. [Western corn rootworm Diabrotica virgifera virgifera.]. In: Drustvo za Zastitu Bilja Srbije, Belgrade.Baufeld P., 2009. Lessons learned from eradication and containment campaigns in Europe. Abstracts EPPO Workshop on Eradication, Containment and Contingency Planning, Nova Gorica, Slovenia, pp. 23 - 24.Cvrkovic T., 2006. Ishrana i razvoj larvi kukuruzove zlatice Diabrotica virgifera virgifera Le Conte na alternativnim biljkama. Magistarska teza. Univerzitet u Beogradu, Poljoprivredni fakultet, Beograd.Clark T. L., Hibbard B. E., 2004. Comparison of nonmaize hosts to support western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae) larval biology. Environmental Entomology, 33: 681 - 689.Deitloff, J., Dunbar, M. W., Ingber, D. A., Hibbard, B. E., Gassmann, A. J., 2016. Effects of refuges on the evolution of resistance to transgenic corn by the western corn rootworm, Diabrotica virgifera virgifera Le Conte. Pest Management Science, 72 (1), 190 - 198.Estes, R. E., Tinsley, N. A., Gray, M. E., 2015. Evaluation of soil-applied insecticides with Bt maize for managing corn rootworm larval injury. Journal of Applied Entomology, 140 (1 – 2), 19 - 27.Furlan L., Canzi S., Di Bernardo A., Edwards C. R., 2006. The ineffectiveness of insecticide seed coatings and planting-time soil insecticides as Diabrotica virgifera virgifera LeConte population suppressors. Journal of Applied Entomology, 130: 485 - 490.Gerber C. K., Edwards C. R., Bledsoe L. W., Obermeyer J. L., Barna G., Foster R. E., 2005. Sampling devices and decision rule development for western corn rootworm (Diabrotica virgifera virgifera Le Conte) adults in soybean to predict subsequent damage to maize in Indiana. In: Vidal S., Kuhlmann U., Edwards C. R., eds. Western Corn Rootworm: Ecology and Management, 169 - 187.Gray M. E., Sappington T. W., Miller N. J., Moeser J., Bohn M. O., 2009. Adaptation and invasiveness of western corn rootworm: intensifying research on a worsening pest. Annual Review of Entomology, 54: 303 - 321.Grozea, I., Stef, R., Carabet, A., Virteiu, A. M., Dinnsen, S., Chis, C., Molnar, L., 2009. The influence of weather and geographical conditions on flight dynamics of WCR adults. Communication in Agricultural and Applied Biological Science, 75 (3), 315 - 322.Grozea, I., Stef, R., Vîrteiu, A. M., Carabeț, A., 2010. Development of partial maps of WCR spreading in accordance with environmental factors. Research Journal of Agricultural Science, 42(2) 44 - 49.Grozea, I., Trusca, R., Stef, R., Molnar, L., Fericean, M., Prunar, S., Mazare, V., Dobrin, I., 2014. Is Diabrotica virgifera virgifera Still Considered a Dangerous Pest From Crops Of Romania? Bull. UASVM Hortic., 71, 351 – 352.Grozea, I., Stef, R., Virteiu, A. M., Molnar, L., Carabet, A., Puia, C., Dobrin, I., 2015. "Feeding behaviour of Diabrotica virgifera virgifera adults on corn crops". Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Horticulture. 72 (2).Grozea, I., 2020. Banat’s University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Temisvar, Romania. Personal communication, 2020.Lemic, D., Mikac, K. M., Kozina, A., Benitez, H. A., Mclean, C. M., Bažok, R., 2016. Monitoring techniques of the western corn rootworm are the precursor to effective IPM strategies. Pest Management Science, 72 (2), 405 - 417.Manole, T., Chireceanu, C., Teodpru, A., 2017. Current Status of Diabrotica virgifera virgifera Le Conte, 1868 (Coleoptera: Chrysomelidae) in Romania. Acta Zool. Bulg., 9, 143 – 148.Mahmoud, M. A. B., Sharp, R. E., Oliver, M. J., Finke, D. L., Ellersieck, M. R., Hibbard, B. E., 2016. The effect of western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae) and water deficit on maize performance under controlled conditions. Journal of Economic Entomology, 109 (2), 648 - 698.Miller N., Estoup A., Toepfer S., Bourguet D., Lapchin L., Derridj S., Kim K. S., Reynaud P., Furlan L., Guillemaud T., 2005. Multiple transatlantic introductions of the western corn rootworm. Science (Washington), 310:992.Moeser J., Hibbard B. E., 2005. A synopsis of the nutritional ecology of larvae and adults of Diabrotica virgifera virgifera (LeConte) in the new and old world – nouvelle cuisine for the invasive maize pest Diabrotica virgifera virgifera in Europe? In: Western Corn Rootworm: Ecology and Management (Vidal S., Kuhlmann U., Edwards C.R., eds.), CABI Publishing, UK, pp. 41 - 65.Ostlie K., Noetzel D., 1987. Managing Corn Rootworms. Minnesota Extension Service, University of Minnesota AG-FO 3281, pp. 1 - 4.Pereira, A. E., Wang, H., Zukoff, S. N., Minke, L. J., French, W. B., Siegfried, B. D., 2015. Evidence of field-evolved resistance to bifenthrin in western corn rootworm (Diabrotica virgifera virgifera Le Conte) populations in western Nebraska and Kansas. Plos One, 10 (2).Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011. Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;Rudeen M. L., Jaronski S. T., Petzold - Maxwell J. L., Gassmann A. J., 2013. Entomopathogenic fungi in cornfields and their potential to manage larval western corn rootworm Diabrotica virgifera virgifera. Journal of Invertebrate Pathology, 114(3): 329 - 332.Schroeder, J. B., Ratcliffe, S. T., Gray, M. E., 2005. Effect of four cropping systems on variant western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae) adult and egg densities and subsequent larval injury in rotated maize. Journal of Economic Entomology, 98 (5), 1587 - 1593.Sivčev I., Tomašev I., 2002. Distribution of Diabrotica virgifera virgifera LeConte in Serbia in 1998. Acta Phytopathologica et Entomologica Hungarica, 37: 145 - 153.Sivčev, I., Kljajić, P., Kostić, M., Sivčev, L., Stanković, S., 2012. Management of western corn rootworm (Diabrotica virgifera virgifera). Pesticidi i fitomedicina, 27 (3), 189 - 201.Toepfer S., Kuhlmann U., 2006. Constructing life-tables for the invasive maize pest Diabrotica virgifera virgifera (Col.; Chrysomelidae) in Europe. Journal of Applied Entomology, 130: 193 - 205.Turpin F. T., Maxwell J. D., 1976. Decision-making related to use of soil insecticides by Indiana corn farmers. Journal of Economic Entomology, 69(3):359 - 362.Vidal, S., Kuhlman, U., Edwards, C., 2005. Western corn rootworm: Ecology and management. London: CABI Publish Series.Zoltan I., Toth M., Szarukan I., Gazdag T., Szeredi A., 2001. Comparison of performance of different trap types for monitoring of Diabrotica virgifera. IOBC/IWGO Newsletter, 22:7.Wesseler, J., & Fall, E. H., 2010. Potential damage costs of Diabrotica virgifera virgifera infestation in Europe - the 'no control' scenario. Journal of Applied Entomology, 134 (5), 385 - 394.Wilson T. A., Hibbard B. E., 2004. Host suitability of nonmaize agroecosystem grasses for the western corn rootworm (Coleoptera: Chrysomelidae). Environmental Entomology, 25, 1167 - 1172.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Joi, 30 mai 2024, Comisia Europeană a adoptat o comunicare care clarifică utilizarea forței majore și a circumstanțelor excepționale pentru sectorul agricol al Uniunii Europene în cazul unor fenomene meteorologice imprevizibile și extreme. Conceptul de forță majoră permite fermierilor care nu au putut să își îndeplinească toate cerințele Politicii Agricole Comune din cauza unor evenimente excepționale și imprevizibile aflate în afara controlului lor (cum ar fi secetele grave sau inundațiile) să nu piardă sprijinul PAC. Clarificarea CE scutește autoritățile de necesitatea unei evaluări de la caz la caz. „Aplicarea acestui concept este decisă de statele membre pe baza dovezilor relevante și în lumina legislației agricole a UE”, transmite Comisia Europeană.
Deoarece constituie o excepție de la respectarea strictă a obligațiilor legate de plățile din cadrul PAC (cum ar fi condiționalitățile sau măsurile din cadrul programelor ecologice), această decizie se aplică, în general, în mod restrictiv, de la caz la caz sau pentru fiecare exploatație în parte. Comunicarea Comisiei clarifică faptul că forța majoră se poate aplica tuturor fermierilor care lucrează într-o zonă delimitată care este afectată de dezastre naturale grave și imprevizibile sau de fenomene meteorologice. Aceasta înseamnă că fermierii situați în zona afectată nu vor trebui să completeze cereri individuale sau să furnizeze dovezi pentru îndeplinirea condițiilor de forță majoră.
Statele membre vor trebui să confirme producerea unui dezastru natural grav sau a unui eveniment meteorologic sever și să delimiteze zona geografică care a fost grav afectată de eveniment și ale cărei consecințe nu au putut fi prevenite cu toată atenția cuvenită. Pentru această delimitare, statele membre se pot baza, de exemplu, pe datele satelitare ale zonei în cauză, fără a fi necesare date satelitare specifice la nivelul exploatațiilor individuale. Pentru anumite tipuri de evenimente, administrațiile naționale vor lua în considerare, de asemenea, factori suplimentari, cum ar fi gradientul de pantă, tipul de sol sau tipul de culturi cultivate, pentru a defini populația afectată, fără a fi necesară o verificare individuală. Acest lucru ar putea fi valabil, de pildă, în cazul înghețului care nu afectează toate culturile în același mod sau al precipitațiilor continue, care pot avea efecte diferite asupra zonelor cu pantă sau asupra solurilor cu capacități diferite de retenție a apei.
Comisarul european pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a declarat: „Am depus eforturi susținute pentru a aborda preocupările fermierilor cu privire la reducerea birocrației și la o mai mare flexibilitate. Agricultura este una dintre profesiile cele mai expuse la schimbările climatice și la consecințele acestora. Având în vedere fenomenele climatice extreme neprevăzute, fermierii riscă să piardă tot ceea ce au lucrat. Clarificarea noastră de astăzi oferă certitudinea că aceștia ar putea primi în continuare plățile din cadrul PAC, chiar dacă nu sunt în măsură să își îndeplinească toate obligațiile obișnuite. Nu este nevoie de îngrijorări suplimentare atunci când ne confruntăm cu dezastre naturale dramatice”.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pentru început, să identificăm părerile părților combatante. Pe data de 15 aprilie, anul curent, a avut loc un protest spontan al unor fermieri din județele Prahova, Iași, Vrancea și Vaslui care reclamau efectul negativ al lansărilor de rachete antigrindină asupra nivelului de precipitații din arealele de cultură respectivă și implicit accentuarea efectului de secetă.
Astfel, în marja acestui protest spontan, fermierul prahovean Adrian Mocanu, membru în comitetului director al FAPPR, arăta faptul că ,,ne-am adunat aici întrucât, începând cu 15 aprilie, începe așa-zisul sezon al rachetelor antigrindină, iar noi, fermierii din Prahova suntem extrem de nemulțumiți de activitatea acestui sistem și cu ocazia asta vrem să tragem un semnal de alarmă să-l oprească definitiv”. Mai mult, fermierul prahovean susținea în aceeași intervenție avută la AGRO TV în ziua protestului, că printre multe alte avize negative interne și internaționale, ar există și unul de la Organizația Mondială a Meteorologiei, „în care se spune clar că nu sunt recomandate intervențiile în atmosferă”.
În aceeași zi, și în continuarea unor poziții asumate și anterior, una dintre organizațiile profesionale ale fermierilor, mai concret FAPPR și-a însușit/asumat revendicările, poate datorită faptului că fermieri ai asociațiilor membre ale sale au fost cele care au pus umărul la organizarea acestor proteste spontane, așa cum reiese din comunicatul preluat de presă, unde se arată că ,,Forumul APPR susține inițiativa membrilor săi de a-și face vocea auzită. Protestele de astăzi sunt un semnal de alarmă pe care fermierii îl transmit autorităților care nu mai pot rămâne pasive la multitudinea de probleme ale sectorului: situația este critică, iar decidenții sunt somați să vină cu soluții concrete”.
Așa cum spuneam, poziția adoptată de FAPPR și membrii săi este o continuare a unor altor luări de poziție, cum a fost și cea din 6 martie 2024, când într-un comunicat ultimativ la adresa MADR se arătau următoarele cerințe: ,,… solicită măsuri urgente din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) cu privire la sistemul antigrindină, pentru a întrerupe consecințele sale asupra agriculturii românești. Sistemul antigrindină, în ciuda scopului său inițial de a proteja culturile agricole, a generat o serie de efecte dezastruoase asupra activităților agricole din zonele de influență, aspect confirmat și documentat de către membrii noștri, fermieri din județele Vrancea, Prahova, Iași”.
Totuși, partea din comunicatul FAPPR unde se arăta că aspectele negative sunt confirmate și documentate de către fermieri (aș fi fost curios să văd respectivele argumente și confirmări), ceea ce ar fi însemnat existența unui dosar cu argumente certe, științifice, a fost îndulcită diplomatic de către vicepreședintele FAPPR, domnul Teofil Dascălu, care într-o intervenție la G4Media, spunea că: ,,În ultimii 4-5 ani de zile, în județele unde sunt astfel de sisteme se poate observa accentuarea secetei pedologice. Sunt cantități multianuale din ce în ce mai mici ca și cantitate și, din această cauză, marea majoritate a fermierilor de cultură mare a început să speculeze că acest sistem ar cauza, pe lângă faptul că protejează culturile de grindină, și o scădere a precipitațiilor”.
În continuarea comunicatului, FAPPR formula și o serie de cereri, cum ar fi „suspendarea imediată a sistemului antigrindină până când eficiența și impactul său asupra agriculturii vor fi prezentate clar într-un studiu detaliat și obiectiv” și în completare dădea și o mână de ajutor MADR prin a arăta că deja „a identificat o entitate imparțială și de specialitate care ar putea să realizeze o astfel de cercetare, menită să evalueze eficient si utilitatea acestui sistem, pe care o putem recomanda oricând autorităților competente”.
Tot cu ocazia protestului spontan al unor fermieri din județele menționate a apărut și o știre la postul DIGI24, ca urmare a unor discuții cu nemulțumiții din cadrul manifestației, unde se arăta: „ei spun că, în prezent, astfel de sisteme antigrindină sunt operaționale doar în câteva țări din Europa de Est (România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina), în vreme ce statele central și vest-europene au renunțat de decenii la aceste sisteme, care, cel puțin acolo, s-au dovedit inutile și păguboase. În plus, fermierii suspectează că iodura de argint nu este chiar atât de inofensivă, se acumulează în sol și are remanență în apele de suprafață și în pânza freatică”.
Concluzionând până la acest moment, putem identifica câteva păreri (mai academic le putem spune ipoteze) ale fermierilor protestatari și ale conducerii FAPPR, care sunt următoarele:
Sistemele antigrindină sunt operaționale ,,doar în câteva țări din Europa de Est”, în timp ce statele central și vest-europene au renunțat de decenii.”;
Fermierii protestatari suspectează că iodura de argint ,,nu este chiar atât de inofensivă”;
Sistemul antigrindină accentuează seceta prin reducerea cantităților de precipitații în arealele respective;
Sistemul anti grindină ,,generează efecte dezastruoase asupra activităților agricole din zonele de influență.”;
Organizația Mondială a Meteorologiei ar afirma că nu sunt recomandate intervențiile în atmosferă.
Privitor la părerile autorităților de la MADR și de la Sistemul național antigrindină și de creștere a precipitațiilor (SNACP) sunt tocmai opuse celor ale fermierilor și consideră că toate aceste păreri (ipoteze) nu au la bază argumente științifice care să poată susține vreuna din cererile formulate.
Ce sunt norii și cum se formează
Norii se formează și devin o masă vizibilă când vaporii invizibili de apă din aer condensează în picături de apă vizibile sau în cristale de gheață, care au de obicei o dimensiune de 0,01 mm în diametru.
Majoritatea picăturilor se formează când vaporii de apă se condensează în jurul unui nucleu de condensare, o particulă minusculă de fum, praf, cenușă sau sare. În condiții de suprasaturare, picăturile de apă se pot comporta ca nuclee de condensare.
Apa dintr-un nor obișnuit poate cântări până la câteva milioane de tone. În orice caz, volumul unui nor este corespunzător de mare, iar densitatea vaporilor este de fapt destul de scăzută încât curenții de aer din interiorul norului și de sub acesta să fie capabili să susțină picăturile suspendate în aer. Mai mult, condițiile din interiorul unui nor nu sunt statice, ci suferă în permanență modificări, fiind un sistem dinamic în care picăturile de apă se formează și se evaporă în mod constant.
Acestea sunt înconjurate de un număr imens de alte picături asemănătoare și produc diferite culori ale norilor, mergând de la albul pur când proporția cristalelor de gheață este mare până la nuanțe foarte închise de gri pentru norii care conțin majoritar picături de apă.
O altă cauză pentru diferitele nuanțe între alb și negru avute de nori este dată de grosimea acestora, în condițiile în care aceștia reflectă lumina la fel indiferent de lungimile de undă avută de aceasta. Astfel cu cât norul este mai gros și mai dens, cu atât culoarea este mai închisă din cauza absorbției luminii produsă în interiorul norului. Formarea norilor în atmosferă se poate produce în trei modalități distincte.
Picăturile de apă care sunt destul de mari pentru a cădea pe pământ sub formă de ploaie sunt produse în două modalități, primul prin așa numitul proces Bergeron, care are la bază teoria că picăturile de apă suprarăcite, împreună cu cristalele de gheață dintr-un nor, interacționează și duc la creșterea rapidă a cristalelor de gheață, care precipită din nor și se topesc în timp ce cad. Acest proces are loc de obicei în nori ai căror vârfuri au temperaturi de mai puțin de minus 15°C. Dacă vârfurile de temperatură sunt mai scăzute, iar nucleele de condensare sunt puține, atunci cele existente cresc în dimensiune și poate apărea grindina, care fiind mai mare nu are timp să se topească până ajunge la nivelul solului. În funcție de cât de mare este dimensiunea acestora la formarea în nor cu atât mai mare va fi grindina care ajunge la sol.
Grindina este o precipitație de gheață, de obicei mai mare de 5 mm în diametru, care se formează în furtuni care conțin particule de grindină formate atunci când temperaturile sunt sub nivelul de îngheț și există apă lichidă super-rece din abundență care coexistă cu particulele de gheață, iar apoi aceste particule de gheață cresc în dimensiune prin ciocniri cu picături super-reci (V. Rana, 2022).
Al doilea proces important este acela de coliziune și captare, care are loc în nori cu vârfuri mai calde, în care coliziunea picăturilor de apă care se ridică și coboară (o mișcare de oscilare pe altitudine), care poate avea la bază, printre altele, o mișcare convectivă (datorită temperaturii) sau orografică (datorită formațiunilor de relief), produce picături din ce în ce mai mari, care sunt în final destul de grele pentru a cădea pe pământ sub formă de ploaie. În timp ce o picătură cade printre alte picături mai mici care o înconjoară, ea produce o „trezire” care atrage câteva dintre picăturile cele mici în coliziuni, ajutând astfel la răspândirea procesului.
De ce vor oamenii să ,,însămânțeze norii”?
Însămânțarea norilor a fost dezvoltată în anii 1940 și a devenit populară în SUA în anii 1950 și 1960, deoarece fermierii, companiile hidroenergetice și stațiunile de schi au beneficiat astfel de precipitații suplimentare, fapt care le aducea tuturor beneficii.
Mai concret, așa cum se arată în mai multe studii (Dessens și colab. 2016; Katri și colab. 2021), modificarea climatului sau însămânțarea norilor în scopul creșterii precipitațiilor, dar și de a elimina căderile de grindină, au început cu experimentele lui Scaefer (1946), apoi Vonnegut (1947) și Langmuir și Schaefer (1948), care au descoperit mijloacele de creștere a concentrației de cristale de gheață în nori prin utilizarea particulelor de gheață carbonică sau iodură de argint.
Merită de altfel reținută explicația domnului general Căunei, fostul șef al Sistemului Național Antigrindină și Creștere a Precipitațiilor (SNACP), care a explicat principiul de lucru al sistemului antigrindină: ,,noi intervenim într-o parte a norului, în cea în care se dezvoltă niște celule convective, adică acolo unde se formează gheața. Dacă nu intervenim, se formează gheața care cade și produce pagubă. Dacă intervenim în celula respectivă, iodura de argint din rachete produce centre de condensare, cu alte cuvinte face o chiciură mai măruntă și se schimbă structura și atunci celula devine mai grea și nu se duce în sus să se formeze gheața, ci cade pe pământ sub formă de precipitații. Din grindină facem apă. Deci nu am cum sa fiu acuzat că produc secetă”.
Dar, de ce am vrea să însămânțăm norii? Această tehnică de însămânțare a norilor a pornit de la dorința de a oferi o sursă durabilă de apă dulce prin creșterea precipitațiilor de la nori specifici în condiții specifice. Concomitent cu dorința de a avea mai multă apă s-a pus și problema realizării unui concept de intervenție pentru reducerea riscului de formare a grindinei, tot prin folosirea însămânțării norilor, iar cu timpul unele țări l-au poziționat ca obiectiv principal (cum este și cazul României), iar în secundar este cel de creștere al precipitaților.
Revenind la cronologia evoluției tehnicilor, primele proiecte comerciale și științifice pentru implementarea noilor descoperiri au fost utilizarea generatoarelor de fum cu iodură de argint, operate din aeronave sau de la sol (pe baza arderii în generatoare), pentru a crește concentrația de nuclee de formare (IFN) în norii convectivi sau în stratul limită care îi alimenta (Dessens, 1953, Krick, 1954, Dessens și colab. 2016).
Utilizarea rachetelor pentru a transporta substanța activă în interiorul norului de grindină a fost dezvoltată un deceniu mai târziu de oamenii de știință ruși (Sulakvelidze și colab., 1974, citați de Dessens și colab. 2016).
Tehnica și cercetările aferente au căzut în dizgrație (în SUA) temporar în timpul și o perioadă după războiului din Vietnam (The Japan Times 13 aprilie 2024), când SUA a fost acuzată în presa vremurilor că ar folosi această tehnologie în scop militar. Adică, mai concret, s-a încercat acreditarea (nu a fost recunoscută niciodată în mod explicit) că ar exista un program secret prin care s-ar dori crearea unor precipitații foarte abundente pentru a încetini sau opri rutele de aprovizionare ale soldaților vietnamezi, fapt ce a dus la suprimarea finanțării guvernamentale pentru cercetare o perioadă de timp. De menționat că, poate de multe ori teoriile conspirației, nedemonstrate până în prezent, dar bazate pe astfel de situații, alimentează fel de fel de opinii și concepții pe care le întâlnim și astăzi.
Oricum, toată această dezvăluire de presă a avut ca și consecință semnarea în 1977, de către SUA, Rusia, India și unele țări europene (inclusiv România), a Convenției de modificare a mediului, care interzice tehnicile de modificare a vremii în scopuri militare.
Cum se însămânțează norii
În funcție de modalitatea de însămânțare, prima situație este lansarea de la nivelul solului, iar aici avem în vedere două situații, prima prin folosirea generatoarelor în care se arde o emulsie de acetonă și iodură de argint (AgI) și aerosolii generați, folosindu-se de turbulențele naturale ale aerului se ridică la nivelul norilor, sau a doua formă este atunci când avem sistemele de rachete care sunt în general tot pe bază de iodură de argint, doar că transportul acesteia la nivelul norului se face cu racheta, ceea ce face însămânțarea mult mai precisă, crescând cu mult eficacitatea. Conform cercetărilor pe plan mondial, se estimează că eficiența științifică a celor două activități este de minimum 75% prin metoda rachetelor și, respectiv, de maximum 60% prin metoda aviației, conform oficialilor IAA SA.
O a doua modalitate de însămânțare a norilor este cea aeropurtată care are în vedere folosirea avioanelor sau mai nou a dronelor de mare altitudine și care pe aripi au generatoare de agenți de însămânțare, cum ar fi sărurile de sodiu, potasiu sau iodură de argint.
O altă clasificare este legată de tipul de agent de însămânțare, cum ar fi particulele de iodură de argint de dimensiuni microscopice (AgI), dar și sărurile de sodiu sau potasiu, iar în unele cazuri există studii și privind undele sonore.
Ar mai fi de menționat că însămânțarea poate fi higroscopică, adică sub izoterma de 00C (în zona temperaturilor pozitive), sau glaciogenă, care este peste izotermă (zona temperaturilor negative). Pentru a înțelege mai bine toate aceste concepte, folosim două ilustrații ale Organizației Mondiale a Meteorologiei privitoare la cele două sisteme.
Însămânțarea higroscopică - (cu săruri de sodiu sau potasiu) a unui nor convectiv. Roșu indică suprafața însămânțată și materialul de însămânțare care urmează să fie adăugat cu avion, generator sau rachetă.
Rezultatul scontat al însămânțării (roșu), atunci când pe nuclee de condensare adăugate apar picături care cresc prin condensare și apoi declanșează coliziunea și coalescența pentru a forma ploaie.
Însămânțarea glaciogenă (cu iodură de argint) a unui nor convectiv. Roșu indică suprafața însămânțată și materialul de însămânțare care urmează să fie adăugate cu avion, generator sau rachetă.
Rezultatul scontat al însămânțării (roșu), când nucleele de condensare adăugate formează cristale care cresc și apoi se topesc sub izoterma de 0°C.
Despre păreri (ipoteze)
Ipoteza I - Sistemele antigrindină sunt operaționale ,,doar în câteva țări din Europa de Est”, în timp ce statele central și vest-europene au renunțat de decenii.
Să purcedem organizat și să începem prin a analiza situația din zona balcanică, așa cum apare într-o hartă publicată de Agerpres de la SNACP și unde se observă foarte clar că toate țările din jurul nostru aplică aceste tehnici, diferind doar modalitățile.
Astfel, în Republica Moldova se protejează aproape 1,6 milioane ha (cca 80% din suprafața totală), apoi în Serbia cca 1,1 milioane ha, Bulgaria cu cca 1,3 milioane ha și România cca 2,3 milioane ha, în toate cele patru țări prin sisteme de rachete. Ungaria protejează cca 1,45 milioane ha prin generatoare și Grecia protejează cca 1,2 milioane ha prin metoda aviației.
Dacă ne referim acum la modul global de folosință a acestor tehnologii este de reținut afirmația făcută de reprezentanții Intervenții Active în Atmosferă (IAA) SA care susțin că ,,cele două tipuri de intervenții active în atmosferă sunt utilizate de peste 50 de ani în țări precum SUA, China, Germania, Franța, Bulgaria, Republica Moldova, Croația, Argentina și multe altele. Organizația Meteorologică Mondială promovează activitățile de intervenții active în atmosferă și le monitorizează prin autoritățile meteorologice naționale”. Dar aceștia sunt români și dacă nu spun adevărul?
De aceea am căutat și la alții. Aceleași situații le menționează și Caussape și colab. (2021), care arată că de la mijlocul secolului al XX-lea încoace, în întreaga lume au fost proiectate mai multe sisteme/rețele de eliminare a grindinii: în Franța (Dessens, 1986a; Dessens, 1998), SUA (Henderson, 2006), China (Wang et al., 2006) sau Israel (Levin, 2011).
Într-un articol recent, presa japoneză (The Japan Times 18 aprilie 2024) susține că tehnica este folosit în statele din vestul SUA și în țările europene, inclusiv Franța și Spania, iar China îl folosește în mod regulat în scopuri de irigare și de asemenea, la folosit și pentru a reglementa precipitațiile în Beijing, inclusiv în timpul Jocurilor Olimpice din 2008.
Într-un alt studiu, Kim și colab. (2023) arată că tunurile antigrindină care folosesc acetilenă sau propan, bazate pe unde sonore sunt folosite activ în zonele agricole din Italia, Franța, Austria, Țările de Jos, SUA, Australia, Noua Zeelandă și China. Rachetele anti-grindină sunt utilizate pe scară largă în Rusia, Italia, China, Kenya și Balcani (România, Bulgaria, Serbia, Republica Moldova), iar avioanele sunt folosite de Canada, SUA, Argentina, China și Germania, Grecia.
Mai multe lucrări arată că, la acest moment, peste 50 de țări din lume utilizează aceste tehnici pentru combaterea grindinei, pentru creșterea precipitaților sau mixt.
Poate că fermierul autor al afirmațiilor analizate ca și ipoteză a avut în vedere altceva, în sensul că fiecare țară poate folosi unul sau mai multe sisteme, iar în funcție de condițiile concrete bazate pe fel de fel de analize să aleagă unul sau mai multe.
De exemplu, în Franța, legislația permite folosirea acestor tehnici, dar investițiile sunt private, iar anumite zone cum sunt podgoriile din Burgundia au investit în realizarea unei rețele de generatoare de iodură de argint, amplasate în ochiuri la o distanță de 10 km unii de alții. Legislația franceză nu permite fermelor să achiziționeze sisteme de rachete din cauza controlului de trafic aerian și de aceea sunt interzise, dar nu are legătură cu tehnologia, ci cu implementarea, ceea ce este cu totul altceva.
În țările din Europa de Est aceste sisteme sunt gestionate de stat și în colaborare cu organismele care coordonează traficul de zbor al avioanelor, iar după unele informații putând avea și utilizare militară în caz de conflict.
Legat de eficacitatea acestor agenți de însămânțare sunt de reținut rezultatele cercetătorilor români (Bîrsan şi colab. 2019, citați de Pirani și colab. 2023), confirmate și pe plan extern, în care au comparat tehnicile de însămânțare pe bază de rachetă (agent cu iodură de argint), generatorul de la sol (iodură de argint amestecată cu agenți acetonă), aeronave (agenți de aerosoli) și tehnicile de însămânțare cu grindina (unde sonore) și ,,au identificat prima și a doua opțiune ca mecanismele cele mai eficiente, respectiv cel mai puțin eficiente din România.”
Ipoteza II - Fermierii suspectează că iodura de argint ,,nu este chiar atât de inofensivă”.
În materialul difuzat de DIGI24 (15 aprilie 2024), se lăsa să se înțeleagă că fermierii acuză fenomene de poluare în urma folosirii rachetelor antigrindină, ceea ce ar pune în pericol solul și sănătatea umană. Ce este drept, nu se menționează cine ar fi autorii acestor afirmații, dar asta până la urmă contează mai puțin.
Ca urmare a ridicării acestor aspecte, MADR a remis următorul punct de vedere la acuzațiile emise de către fermierii contestatari, arătând că: „Exploatarea infrastructurii operaționale din cadrul Sistemul național antigrindină și de creștere a precipitațiilor (SNACP) nu produce o creștere a emisiilor de poluanți în aer, apă sau sol. Tehnologia aplicată curent în SNACP nu este poluantă și respectă opțiunile de protecția mediului asumate de România în cadrul politicilor europene”.
Pornind de la cele două poziții de mai sus, sunt de reținut opiniile mai multor cercetători care arată că însămânțarea norilor nu prezintă niciun risc pentru mediu sau sănătate (Cooper și Jolly, 1970; Ćurić și Janc, 2013 citați de Kathri și colab. 2021), lucru reliefat într-un alt studiu și de Causape și colab. (2021) care susține că ,,rezultatele noastre arată că după 50 de ani de emisii de iodură de argint în atmosferă, acumularea de argint în apele și sedimentele zonelor joase, inclusiv în unele zone umede cu valoare ecologică ridicată, nu a fost semnificativă”.
În fapt, acest lucru a fost concluzia mai multor studii, unde se arată că acumularea de iodură de argint nu este periculoasă pentru oameni (Standler și Vonnegut, 1972: WMA, 2009, citați de Causape și colab. 2021).
Directivele internaționale publicate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS, 2003) sau de Uniunea Europeană (CE, 2000; CE, 2006a; CE, 2006b) nu stabilesc praguri pentru conținutul de argint în apă și alimente, nici măcar nu includ argintul în lista poluanților care ar trebui controlați.
De fapt, și aici chiar este o parte haioasă, sărurile de argint sunt folosite pentru a controla poluarea cu bacterii din apa potabilă, dar și în anumite tipuri de fertilizanți foliari pentru agricultură, iar pragul de risc pentru sănătate este stabilit la 0,1 mg/L. Acest prag este, de asemenea, standardul secundar pentru argint stabilit de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (US EPA, 2015, citat de Causape și colab. 2016).
Aici se mai impune o mențiune legată de tehnica de însămânțare, deoarece în cazurile generatoarelor care ard emulsia de acetonă și iodură de argint, probabilitatea (demonstrată de studii) de a avea o acumulare în sol în apropierea generatorului este mai mare, lucru logic de altfel deoarece când se emit aerosolii unii se depun imediat pe sol sub influența vaporilor de apă din atmosferă.
Doar că la noi majoritar este sistemul bazat pe rachete unde depunerea pe și în sol este infimă, deoarece lansarea iodurii de argint se face la cca 8-10.000 de metri în atmosferă, iar vaporii se împrăștie pe suprafață mare, tocmai asta fiind ideea.
Ipoteza III – Sistemul antigrindină accentuează seceta prin reducerea cantităților de precipitații în arealele respective.
Referitor la această ipoteză (părere) aș începe cu ceea ce se afirmă de către Societatea Americană de Meteorologie și Organizația Mondială a Meteorologiei, care arată că au susținut credibilitatea științifică a însămânțării norilor. Astfel, pe baza dovezilor statistice, însămânțarea norilor poate crește precipitațiile sezoniere cu 5% până la 15% în programe concepute și conduse corespunzător (DeFelice și colab., 2014; Griffith și colab., 2009; Mason și Chaara, 2007; Rasmussen și colab., 2018; citați de Kathri și colab. 2021), dar trebuie ținut cont de faptul că succesul însămânțării norilor depinde de temperatură, de nucleele de apă și de gheață disponibile în atmosferă și de concentrațiile naturale de gheață și picături (NRC, 2004; Reynolds, 2015).
În continuare, propun cititorilor un studiu extrem de interesant realizat de Petit și colab. (2023), care analizează oarecum o situație similară cu cea înregistrată la noi.
Studiul are ca subiect un conflict deschis derulat în vara anului 2020, în Burgundia (Franța) între viticultori și crescătorii de vaci Charolaise, iar ceea ce a atras atenția cercetătorilor a fost un aspect social, în sensul că cei care se înfruntau făceau parte din același sector, adică cel agricol. Toată tărășenia a plecat, cum altfel, de la generatoarele de aerosoli pe bază de iodură de argint, amplasate de către viticultori în anul 2017 pentru protecția viilor, la distanțe de 10 km unul de altul și astfel formându-se o rețea, care a fost conectată la un sistem de radare operate de o firmă privată și care să le genereze informații legate de formarea celulelor convective generatoare de grindină. Doar că și pe acolo, ca și pe la noi sau în multe alte zone, se mai trezește câte unul să facă o afirmație, care nu-i așa, având tentă conspirativă este mai credibilă decât orice alte afirmații ale celor de meserie sau instituții de profil. Astfel s-a lansat în spațiul public și s-a preluat apoi de presă, ideea că instalarea generatoarelor ar avea ca efect secundar instalarea secetei, iar ca fatalismul să fie integral, această perioadă s-a suprapus pe o perioadă de trei ani secetoși, atât primăvara cât și vara, respectiv 2018, 2019 și 2020. După această perioadă, acuzațiile s-au copt și conflictul a izbucnit riscând să degenereze în mod violent, fapt accentuat și de intervenția asociațiilor de profil (recunoaștem asemănarea?), care s-au simțit obligate fiecare în parte să își susțină membrii, dar fără să mai reflecteze asupra motivelor conflictului și care ar avea dreptate, adică mai ca la noi prin Ferentari când se confruntă găștile, nefiind important cine are dreptate, ci al cui este. Doar că, autoritățile, mai pe fază decât la noi, au chemat pe unii mai pricepuți decât ei, adică cercetători pe partea tehnicilor de însămânțare, dar și sociologi, un mediator profesionist și tot ce a mai trebuit, pentru a face lumină asupra cazului.
Fără a lungi foarte mult povestea, rezultatele s-au referit la problemele tehnice și sociale și astfel prima concluzie arată că legat de „suspiciunile fermierilor cu privire la legăturile dintre utilizarea generatoarelor și secetă, analiza nu arată niciun efect al generatorilor asupra precipitațiilor în cele trei zone (A/B, C/D și F/E) studiate. Diferențele de precipitații observate între zonele cu și fără generatoare se datorează variabilității spațiale în distribuția precipitațiilor. Aceste diferențe sunt identice în zilele cu și fără utilizarea generatoarelor”.
O a doua concluzie interesantă și care din păcate și la noi puțini o cunosc și mai puțini o înțeleg, este legată de faptul că „secetele actuale ale umidității solului fac parte dintr-un context climatic mai larg. Dacă fermierii sunt obișnuiți să urmărească evoluția precipitațiilor, fiecare având un pluviometru în colțul grădinii, evaporarea datorată temperaturilor ridicate și uscăciunea solului cu impact asupra vieții solului sunt parametri mult mai greu de înțeles pentru ei și pentru care ei in general nu au informații”.
Privitor la cea de-a doua concluzie o să-mi permit un comentariu care sunt sigur ca îmi va atrage critici, dar cred că trebuie să înțelegem că în Franța nimeni nu poate fi fermier fără un minimum de pregătire CERTIFICATĂ, iar dacă acolo avem astfel de probleme de înțelegere, trebuie să fim înțelegători (dar să luăm măsuri) și cu situația de la noi. Totuși, pe de altă parte trebuie să pricepem că lipsa unei pregătiri de specialitate dublată de situații foarte grele cum ar fi seceta, va întuneca de multe ori și rațiunea, acolo unde presupunem că ar mai exista.
Studiul arată că astfel de situații au existat și în statul american Dakota de Nord, unde scenariul a fost relativ asemănător. De aceea se ridică în cadrul studiului și observația care trebuie reținută de autorități, dar și de organizațiile profesionale, că social lucrurile se dezvoltă asemănător.
În ambele cazuri (atât cel francez, cât și cel american), punctele comune ale problemelor sunt seceta, preocuparea crescătorilor de bovine ca victime ale secetei și utilizarea tehnologiilor (avioane de însămânțare a norilor sau generatoare) pentru a modifica vremea și a proteja împotriva grindinei. În toate cazurile, ipotezele și observațiile fermierilor au devenit certitudini (ne aducem aminte de argumentul invocat de FAPPR) și s-au transformat în zvonuri și mobilizări, care au avut ecou în presă. Astfel, în ambele cazuri, în timp ce alți actori, precum proprietarii de livezi sau viticultorii, se pot proteja, crescătorii de vite se simt neputincioși.
Legat de situația de la noi, poate merită să menționăm că, actualmente, sistemul antigrindină acoperă vreo 2,3 milioane de hectare, iar cele mai multe rachete anul trecut s-au tras pe zona Olteniei, unde producțiile au fost foarte bune, iar precipitațiile au fost în mediile multianuale. La fel sunt și alte zone unde situația este identică cu cea de mai sus. Atunci, se pune întrebarea de ce ar fi situațiile diferite dacă sunt cauzate de același sistem?
Poate că ar trebui să ținem cont că zona de est și sud-est a fost afectată de o secetă multianuală, lucru care nu ar trebui exclus și aici trebuie să ne gândim și la faptul că și regiuni neacoperite de scutul antigrindină au suferit de aceeași lipsă de apă.
Mai mult, acest sistem funcționează în România de mult mai mult timp, dar problemele au apărut doar în ultimii ani, când a fost și secetă extrem de puternică în mai mult de jumătate din țară.
Poate că ar trebui să avem în vedere dacă pornim de la premisa (nesusținută de argumente în opinia mea) că sistemul antigrindină provoacă probleme, atunci la Iași, Galați sau Vaslui de ce să nu ne gândim că ar putea fi un efect și al lansatoarelor din Republica Moldova, care acoperă 80% din suprafața agricolă și nu s-a plâns de secetă din această cauză. Distanța este de doar 100-200 km între zonele noastre și ale lor, iar studiile arată că efectul însămânțării poate dura și peste 100 km. Ce facem, trecem granița să le închidem și pe acelea?
Oare anii trecuți la Călărași a fost secetă din cauza lansatoarelor de la bulgari care, o parte, sunt lângă Dunăre? Ori, poate că ar trebui să mai analizăm serios și constructiv care este situația și realitatea?
Ipoteza IV - Sistemul antigrindină ,,generează efecte dezastruoase asupra activităților agricole din zonele de influență”.
Aici este de menționat că nu sunt sigur la ce efecte se referă afirmația, deoarece nu au fost detaliate, dar aș dori să menționez că Kathri și colab. (2021) citează mai multe studii care arată faptul că însămânțarea norilor nu prezintă niciun risc pentru mediu sau sănătate (Cooper și Jolly, 1970; Ćurić și Janc, 2013), este mult mai puțin costisitoare decât alte tehnologii de creștere a precipitaților și colectării apei și poate avea raporturi mari beneficiu-cost (Reynolds, 2015).
Un alt aspect, care consider că merită amintit, este faptul că nici un studiu nu arată că utilizarea acestor tehnici ar reduce precipitațiile și creșterea efectului de secetă, ci din contră, chiar și opiniile critice (Rivera și colab. 2020, citați de Pirani și colab 2023), care și acestea există, susțin că rezultatele acestor tehnici nu ar fi satisfăcătoare, iar rezultatele nu sunt statistic asigurate, dar nimeni nu afirmă că ar fi negative și ar crea alte efecte, ceea ce este o mare diferență.
Vă propun și un exercițiu simplu de gândire în care dacă ar fi să mergem pe teoria conspirației că acum ceva timp în Dubai am avut acele ploi abundente (care au fost între 120-254 mm/mp) ca urmare a însămânțării norilor, noi cum putem susține că la noi avem secetă mai puternică, principiul fiind identic între cele două tehnici aplicate?
De fapt, în mai multe studii, cum a fost cel realizat de Agenția națională de studiu și luptă contra evenimentelor atmosferice între 2000-2009 (Dessens și colab. 2016), unde se arată faptul, cel puțin pentru Franța și Spania, că dacă însămânțarea solului se efectuează începând cu trei ore înainte ca grindina să cadă la sol cu o rețea de generatoare AgI cu ochiuri de 10 km situate în zonele în curs de dezvoltare, fiecare generator arzând aproximativ 9 g de AgI pe oră, energia căderii grindinei din zilele cele mai severe de grindină este scăzută cu aproximativ 50%.
Alte studii (citate de Pirani și colab. 2023) confirmă aceste rezultate și aici am în vedere Istrate și colab., (2016), care au investigat însămânțarea norilor de rachete folosind iodură de argint și au arătat că a redus daunele cauzate de grindină în România, sau Columbié și colab. (2012), care au studiat operațiunile duale de însămânțare folosind materiale higroscopice și glaciogenice în Texas, SUA, și au descoperit că creșterile masei precipitațiilor ar putea fi mai mari decât cele observate în mod obișnuit în cazurile însămânțate și, nu în ultimul rând Radinović și Ćurić (2007) sau Abshaev și colab. (2021), care s-au referit, de asemenea, la impactul favorabil al suprimării grindinei folosind agentul de însămânțare glaciogen în studiile lor din Serbia și Rusia.
Ipoteza V - Organizația Mondială a Meteorologiei ar afirma că nu sunt recomandate intervențiile în atmosferă.
Legat de acest aspect este de menționat că pe 9 decembrie 2023 a avut loc la Dubai în EUA, o conferință organizată de NCM sub egida Organizației Mondiale a Meteorologiei unde se arăta pe fișa de prezentare că: „Semnificația acestui eveniment secundar se extinde dincolo de domeniul meteorologiei și tehnologiei. Modificarea vremii, în special îmbunătățirea ploii și tehnologiile de însămânțare a norilor, joacă un rol crucial în contextul mai larg al atenuării schimbărilor climatice și al dezvoltării rezistenței la climă. Îmbunătățindu-ne capacitatea de a optimiza precipitațiile și de a gestiona mai eficient resursele de apă, facem pași în abordarea deficitului de apă indus de schimbările climatice. Capacitatea de a susține precipitațiile în regiunile aride poate ajuta la atenuarea impactului secetelor prelungite și poate contribui la refacerea ecosistemului. În plus, precipitațiile crescute pot ajuta la reîncărcarea acviferelor, reducând dependența de practicile nedurabile de extracție a apelor subterane. În acest fel, modificarea vremii nu numai că abordează provocările imediate legate de apă, ci și sprijină eforturile pe termen lung de rezistență la climă, făcându-l o componentă vitală a strategiei noastre de combatere a schimbărilor climatice și de a crea un viitor mai durabil pentru planeta noastră”.
Am menționat de altfel și anterior faptul că „Societatea Americană de Meteorologie și Organizația Mondială a Meteorologiei au susținut credibilitatea științifică a semănării norilor. Pe baza dovezilor statistice, însămânțarea norilor poate crește precipitațiile sezoniere cu 5% până la 15% în programe concepute și conduse corespunzător”, (DeFelice și colab., 2014; Griffith și colab., 2009; Mason și Chaara, 2007; Rasmussen și colab., 2018; citați de Kathri și colab 2021).
Personal, consider că aici nu ar mai fi nimic de spus.
În loc de concluzii
Poate ar mai fi multe de analizat și discutat pe aceste aspecte, dar eu cred că pentru un fermier am discutat destul și consider că poate toți cei implicați ar trebui să caute căi mai corecte de conlucrare.
A nu se înțelege că eu consider că sistemul antigrindină este infailibil, dar argumentele pro sau contra pot veni doar de la cercetare, iar noi fermierii am putea doar să sugerăm teme de analiză la care ulterior să primim răspuns.
Mai mult, cred că organizațiile profesionale, indiferent de numele lor, ar trebui să fie preocupate de soarta membrilor, dar în același timp trebuie să își fundamenteze mai cu grijă temele și revendicările, mai ales atunci când poate ai avut parte de o serie de eșecuri în ultima perioadă.
Nu în ultimul rând, cred că și la noi ar trebui să se facă un studiu legat de situația conflictuală legată de sistemul antigrindină, dar de institute și cercetători, nu de entități fără nume și chip, iar în paralel specialiștii de la SNACP ar trebui să fie obligați să comunice mai mult pe această temă, inclusiv prin campanii de explicare, prezentare de rezultate, invitarea unor omologi din alte țări, toate făcute în colaborare cu organizațiile profesionale și MADR.
În rest, numai de bine!
Referințe bibliografice
Jesús Causapé, Jorge Pey , José María Orellana-Macías, ,Jesús Reyes - Influence of hail suppression systems over silver content in the environment in Aragón (Spain). I: Rainfall and soils - Science of The Total Environment Volume 784, 25 August 2021) Jesús Causapé, José María Orellana-Macías, Blas Valero-Garcés, Iciar Vázquez - Science of The Total Environment - Volumul 779, 20 iulie 2021)Dessens, JL Sánchez, C. Berthet, L. Hermida, A. Merino - Hail prevention by ground-based silver iodide generators: Results of historical and modern field projects - Atmospheric Research Volume 170, 15 March 2016, Pages 98-111Krishna B. Khatri, Binod Pokharel, Courtenay Strong doctorat - Development of hydrologically-based cloud seeding suspension criteria in the Western United States - Atmospheric Research - Volume 262, November 2021)Sandrine Petit ,Thierry Castel ,Gabrielle Henrion ,Yves Richard , Mamadou Traore , Marie-Hélène Vergote & Juliette Young - Changing local climate patterns through hail suppression systems: conflict and inequalities between farmers and wine producers in the Burgundy Region (France) - Regional Environmental Change - Volume 23, article number 89, (2023)Farshad Jalili Pirani, Mohammad Reza Najafi, Paul Joe, Julian Brimelow, Gordon McBean, Meghdad Rahimian, Ronald Stewart, Paul Kovacs - A ten-year statistical radar analysis of an operational hail suppression program in Alberta - Atmospheric Research Volume 295, November 2023, 107035Matthew E. Tuftedal, David J. Delene, Andrew Detwiler - Precipitation evaluation of the North Dakota Cloud Modification Project (NDCMP) using rain gauge observations - Atmospheric Research - Volume 269, May 2022Vishal Singh Rana ,Sunny Sharma ,Neerja Rana ,Umesh Sharma ,Vikrant Patiyal , Banita & Heerendra Prasad - Management of hailstorms under a changing climate in agriculture: a review - Environmental Chemistry Letters - Volume 20, pages 3971–3991, (2022)
Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Plutella xylostella este prezentă în culturile de rapiță, cu densități diferite, funcție de zonă și condițiile climatice.
Primii adulți i-am observat în Timiș la data de 31 martie 2024 în unele culturi (nu peste tot). După această dată am amplasat capcane pentru monitorizarea dăunătorului. Diferențele de temperaturi înregistrate între noapte și zi au influențat negativ zborul în Câmpia Banatului. La această dată, în Banat putem observa în culturile netratate adulți, coconi, larve, ouă. Densitățile sunt scăzute și nu ar trebui să ne îngrijoreze.
În alte zone din țară (unde este mult mai cald) dăunătorul poate crea probleme dacă nu se intervine la timp. Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al rapiței, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse, monitorizarea și managementul integrat.
Importanța economică
Molia Plutella xylostella este considerată specie invazivă, greu de combătut din cauza rezistenței la insecticidele actuale, cât și la biopreparatele pe bază de Bacillus thuringiensis [Tabashnik et al., 1990; Gong et al., 2014]. În multe zone din lume, această molie face parte dintre dăunătorii principali ai legumelor crucifere (varză, conopidă, broccoli), cât și ai rapiței și muștarului [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006; Furlong et al., 2013].
În țara noastră, Plutella xylostella este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță. Creșterea suprafețelor cultivate cu rapiță în România a condus și la creșterea populațiilor de Plutella xylostella. Pe lângă asta, schimbările climatice actuale și-au pus amprenta asupra biologiei moliei. În literatura de specialitate se arată că primii fluturi apar primăvara în luna mai [Roșca et al., 2011]. Monitorizarea din acest an de la Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții din Timișoara arată că primii fluturi au fost observați la sfârșitul lunii martie 2024.
Larvă și daună la rapiță
Impactul economic al acestui dăunător este greu de evaluat, deoarece în unele zone din lume produce pagube importante, iar în altele nu. Eventual pot fi calculate cheltuielile cu pesticide. La nivel mondial se constată că, combaterea dăunătorului este din ce în ce mai costisitoare [Zalucki et al., 2012].
Daunele produse pot ajunge chiar și la 50% din producție în anii cu infestări masive. Fermierii observă dăunătorul târziu, iar pagubele sunt inevitabile. Monitorizarea este indispensabilă și poate ajuta în stabilirea momentului optim de combatere.
Recunoașterea simptomelor
Imediat după eclozare larvele încep să se hrănească continuu, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În funcție de vârstă, ele se hrănesc diferit și produc simptome diferite, după cum urmează:
În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor;
După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (aspect de ferestruire);
În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze, iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar & Shelton, 1993; Castelo Branco et al., 1997; Roșca et al., 2011]. La infestări severe din frunze rămân doar nervurile;
În urma hrănirii pe tulpini și silicve apare un simptom de albire în zona respectivă;
Hrănirea cu muguri florali, flori și silicve tinere este poate cea mai păgubitoare. Semințele din silicvele atacate nu se vor mai umple și se pot deschide prematur. În cazul în care larvele consumă semințele în formare, producțiile vor fi scăzute [Canola Council of Canada, 2021].
Daune la frunze
Biologia dăunătorului
În România, Plutella xylostella prezintă trei generații pe an. În alte zone din lume, mai călduroase, poate ajunge la șase generații pe an și chiar mai mult. Dăunătorul iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai. Condițiile climatice au schimbat dinamica acestei specii, în unele zone din România apărând în acest an încă de la sfârșitul lunii martie (în Banat, de exemplu).
Cele trei generații se dezvoltă în următoarele perioade:
În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație;
În iulie - august, a doua generație;
Generația a treia, din august până anul următor [Roșca et al., 2011].
Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar & Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.
Cocon
Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva & Furlong, 2012; Talekar & Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].
După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. Ele trec prin patru stadii și se hrănesc pe frunze, muguri florali, flori, tulpini și silicve. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 200C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 300C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 2600C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile, în funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 70C și o temperatură medie de 100C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].
În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1.000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].
Larvă pe silicvă, 2024
Managementul integrat al moliei verzei
Din păcate, managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).
Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri profilactice, chimice și biologice (sistemul integrat de combatere).
Cele mai importante măsuri profilactice sunt:
Distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales);
Efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea resturilor vegetale;
Cultivarea soiurilor tolerante;
Rotația culturilor. Cultivarea pe suprafețe mari a rapiței, practicarea rotațiilor scurte au dus la creșterea populațiilor de Plutella xylostella;
Irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze);
Practicarea intercroping-ului (cu usturoi, salată verde);
Înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton & Badenes-Perez, 2006; Roșca et al., 2011].
Tratamentele chimice pot fi eficiente doar dacă fermierii monitorizează dăunătorul. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară.
Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutella xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].
În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m2. Pe această suprafață se vor număra larvele.
Larvă pe silicvă. Preferă silicvele mai mici
În funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate, după cum urmează:
La varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă [Tanskii, 1981]. Momentele de observație sunt: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii;
La rapiță, pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m2 [Canola Encyclopedia, 2015].
În cadrul sistemului de combatere integrată al acestui dăunător, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.
În România sunt omologate câteva insecticide pentru combaterea moliei la varză: Cipermetrin; Deltametrin; Gama - cihalotrin; Emamectin benzoat; Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Ciantraniliprol; Spinosad; Clorantraniliprol [Aplicația Pesticide 2.24.3.1, 2024].
Pentru rapiță nu sunt omologate produse în țara noastră, conform Aplicației Pesticide 2.24.3.1 din 2024. Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella.
Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că, populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai trei ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].
Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie interesantă dacă este bine utilizată, datorită numărului mare de grupuri chimice cu ingrediente active diferite, care permite utilizarea alternativă a substanțelor chimice, prevenind dezvoltarea rezistenței. Aceste produse pot fi utilizate împreună cu alte tehnici de control pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți calitatea producției.
Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. xylostella.
Capcană cu feromoni
În combaterea biologică a moliei P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].
De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].
În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979].
Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae și Apanteles piceotrichosus. Cotesia plutellae și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori în prezent.
Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum, tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].
Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus există date care arată că pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].
Numeroase studii se fac astăzi cu privire la utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că, nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].
Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].
Plutella la ceas de seară. După ce am curățat capcana, un fluturaș s-a așezat comod pe acoperișul capcanei
Bibliografie
Ankersmit G. W., 1953. DDT resistance in Plutella maculipennis (Curt.) Lepidoptera in Java. Bulletin of Entomological Research 1953;44: 421 – 425.Åsman K., Ekbom B., Rämert B., 2001. Effect of Intercropping on Oviposition and Emigration Behavior of the Leek Moth (Lepidoptera: Acrolepiidae) and the Diamondback Moth (Lepidoptera: Plutellidae). Environmental. Entomology 30(2): 288-294.Brito J. P., Vacari A. M., Thuler R. T., De Bortoli S. A., 2009. Aspectos biológicos de Orius insidiosus (Say, 1832) predando ovos de Plutella xylostella (L., 1758) e Anagasta kuehniella (Zeller, 1879). Arquivos do Instituto Biológico 2009; 76(4): 627–633.Brusselman E., Beck B., Pollet S., Temmerman F., Spanoghe P., Moens M., Nuyttens D., 2012. Effect of the spray application technique on the deposition of entomopathogenic nematodes in vegetables. Pest Management Science 2012;68(3): 444 – 453.Carazo E. R., Cartin V. M. L. , Monge A. V., Lobo J. A. S., Araya L. R., 1999. Resistencia de Plutella xylostella a deltametrina, metamidofós y cartap em Costa Rica. Manejo Integrado de Plagas 1999; 53: 52–57.Castelo Branco M., França F. H., Medeiros M. A., Leal J. G. T., 2001. Uso de inseticidas para o controle da traça-do-tomateiro e da traça-das-crucíferas: um estudo de caso. Horticultura Brasileira 2001; 19(1): 60 – 63.Castelo Branco M., França F. H., Villas Boas G. L., 1997. Traça-das-crucíferas (Plutella xylostella). Brasília: Embrapa Hortaliças; 1997, 4p.CABI. 2015. Plutella xylostella. CABI.org, Invasive Species Compendium. [http://www.cabi.org/isc/datasheet/42318].Canola Council of Canada, 2021. Diamondback moth. Winnipeg, Canada: Canola Council of Canada. https://www.canolacouncil.org/.../insects/diamondback-moth/Canola Encyclopedia. Diamondback Moth. Canola Council of Canada, n.d.: [http://www.canolacouncil.org/can.../insects/diamondbackmoth/].De Bortoli S. A., Vacari A. M., Goulart R. M., Santos R. F., Volpe H. X. L., Ferraudo A. S., 2011. Capacidade reprodutiva e preferência da traça-das-crucíferas para diferentes brassicáceas. Horticultura Brasileira 2011; 29(2): 187 – 192.Furlong, M. J., Wright, D. J., Dosdall, L. M., 2013. Diamondback moth ecology and management: problems, progress and prospects. Annual Review of Entomology, 58:517-541.Gurr G. M., Wratten S. D., 2000. Measures of success in biological control. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers; 2000, p 430.Golizadeh A., Karim K., Yaghoub F., Habib A., 2007. Temperature-dependent Development of Diamondback Moth, Plutella Xylostella (Lepidoptera: Plutellidae) on Two Brassicaceous Host Plants. Insect Science 14.4: 309 -316.Goodwin S., 1979. Changes in the numbers in the parasitoid complex associated with the diamondback moth, Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera) in Victoria. Australian Journal of Zoology 1979; 27(6): 981 – 989.Gong, W., Yan, H.H., Gao, L., Guo, Y.Y., Xue, C.B., 2014. Chlorantraniliprole resistance in the diamondbackmMoth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology, 107(2): 806 - 814.Kirsch K., Schmutlerer H., 1988. Low efficacy of a Bacillus thuringiensis (Berl.) formulation in controlling the diamondback moth Plutella xylostella (L.), in the Philippines. Journal of Applied Entomology 1988;105(1-5): 249–255.Liu S. S., Chen F. Z., Zalucki M. P., 2002. Development and survival of the diamondback moth, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae), at constant and alternating temperatures. Environmental Entomology 31: 1 - 12.Magalhães G. O., Goulart R. M., Vacari A. M., De Bortoli S. A., 2012. Parasitismo de Trichogramma pretiosum Riley, 1879 (Hymenoptera: Trichogrammatidae) em diferentes hospedeiros e cores de cartelas. Arquivos do Instituto Biológico 2012; 79(1): 55 – 90.Myron P. Zalucki, Asad Shabbir, Rehan Silva, David Adamson, Liu ShuSheng, Michael J. Furlong, 2012. Estimating the Economic Cost of One of the World's Major Insect Pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): Just How Long is a Piece of String?, Journal of Economic Entomology, 105(4):1115-1129.Miles M., 2002. Insect Pest Management II – Etiella, False Wireworm and Diamondback Moth. GRDC Research updates. http://www.grdc.com.au, 2002.Micic S., 2005. Chemical Control of Insect and Allied Pests of Canola. Farmnote No. 1/2005. Department of Agriculture, South Perth, Western Australia, Australia.Ridland P. M., Endersby N. M., 2011. Some Australian populations of diamondback moth, Plutella xylostella (L.) show reduced susceptibility to fipronil. In: Srinivasan R., Shelton A. M., Collins H. L. (eds.) Sixth international workshop on management of the diamondback moth and other crucifer insect pests. Nakhon Pathom, Thailand; 2011, 21 – 25.Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011. Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;Sarfraz M., Dosdall L. M., Keddie B. A., 2006. Diamondback moth-host plant interactions: implications for pest management. Crop Protection 2006; 25(7): 625 – 639.Sarfraz M., Keddie B. A., 2005. Conserving the efficacy of insecticides against Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Applied Entomology 2005; 129(3): 149 – 157.Silva - Torres C. S. A., Pontes I. V. A. F., Torres J. B., Barros R., 2010. New records of natural enemies of Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae) in Pernambuco, Brazil. Neotropical Entomology 2010; 39(5): 835 – 838.Shelton A. M., Badenes-Perez E. 2006. Concepts and applications of trap cropping in pest management. Annual Review of Entomology 51: 285 – 308.Schroer S., Sulistyanto D., Ehlers R. U., 2005. Control of Plutella xylostella using polymer-fomulated Steinernema carpocapsae and Bacillus thuringiensis in cabbage fields. Journal of Applied Entomology 2005; 129(4): 198 – 204.Talekar N. S., Shelton A. M., 1993. Biology, ecology, and management of the diamondback moth. Annual Review of Entomology 1993; 38(1): 275 – 301.Tabashnik B. E., Cushing N. L., Finson N., Johnson M. W., 1990. Field development of resistance to Bacillus thuringiensis in diamondback moth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology 1990; 83(5): 1671 – 1676.Vacari A. M., De Bortoli S. A., Torres J. B., 2012. Relation between predation by Podisus nigrispinus and developmental phase and density of its prey, Plutella xylostella. Entomologia Experimentalis et Applicata 2012; 145(1): 30 – 37.Van Lenteren J., Godfray H. C. J., 2005. Europen in science in the Enlightenment and the discovery of the insect parasitoid life cycle in The Netherlands and Great Britain. Biological Control 2005; 32(1): 12 – 24.Van Lenteren, J., 2012. The state of commercial augmentative biological control: plenty of natural enemies, but a frustrating lack of uptake. BioControl 2012; 57(1): 1 – 20.Venkata G., Reddy P., Guerrero A., 2001. Optimum Timing of Insecticide Applications against Diamondback Moth Plutella Xylostella in Cole Crops Using Threshold Catches in Sex Pheromone Traps. Pest Management Science 57.1: 90 - 94.Volpe H. X. L., De Bortoli A. S., Thuler R. T., Viana C. L. T. P., Goulart R. M., 2006. Avaliação de características biológicas de Trichogramma pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae) criado em três hospedeiros. Arquivos do Instituto Biológico 2006; 73(3): 311 – 315.Zalucki, M. P., Shabbir, A., Silva, R., Adamson, D., Liu, S. S., Furlong, M. J., 2012. Estimating the economic cost of one of the world's major insect pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): just how long is a piece of string?. Journal of Economic Entomology, 105(4): 1115 - 1129.Waage J. K., Greathead D. J., 1988. Biological Control: challenges and opportunities. Philosophical Transactions of the Royal Society of London 1988; 318 (1189): 111 – 128.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Încă de la începutul primăverii am făcut informări cu privire la prezența fungului Erysiphe cruciferarum în culturile de rapiță din județul Timiș. De altfel, patogenul era prezent încă din toamna anului 2023. Mulți au fost suspicioși atunci.
Iată că, acum făinarea a urcat în etajele superioare ale plantelor de rapiță, iar silicvele sunt cuprinse în întregime de micelii. Asta înseamnă că, în această primăvară, condițiile climatice au favorizat dezvoltarea făinării.
În următoarea perioadă așteptăm ploi, temperaturile vor fi în scădere, iar făinarea va crea probleme în special la hibrizii sensibili.
Primele raportări despre prezența făinării pe silicve sunt din zona Moșnița (Timiș). Fotografiile din acest material sunt realizate la data de 16 mai 2024 de către un fermier care mi-a permis să le utilizez.
Se cunoaște că, infecțiile severe apar atunci când vremea este umedă (umiditatea relativă între 50 - 95%), iar temperaturile sunt cuprinse între 150 - 200C. Astfel de condiții au fost și în primăvara 2019 în județul Timiș, când făinarea a cuprins toate organele plantei, inclusiv silicvele, producând daune semnificative.
Tratamentele chimice se impun, mai ales atunci când fungul infectează silicvele formate. În primăverile răcoroase și umede se recomandă efectuarea unui tratament preventiv.
Fungicidele omologate în România pentru combaterea acestui patogen sunt pe bază de: Tebuconazol; Protioconazol (se aplică preventiv, la apariția primelor simptome); Boscalid + metconazol (după APLICAȚIA PESTICIDE 2.24.2.2).
Respectați dozele, momentele optime de aplicare și timpii de pauză (care sunt destul de mari, între 35 - 56 zile).
Infecțiile pot fi severe atunci când temperaturile sunt cuprinse în intervalul 220-270C, iar umiditatea relativă este scăzută în timpul zilei și ridicată în timpul nopții.
Erysiphe cruciferarum infectează buruienile (gama de plante gazdă este largă), trecând cu ușurință pe plantele cultivate. De aceea, culturile nu trebuie să fie îmburuienate.
Pentru detalii despre patogen (simptome, biologie și combatere) vă rugăm să accesați articolul despre Erysiphe cruciferarum: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/6092-fainarea-a-aparut-in-culturile-de-rapita.html
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pe 14 mai 2024, la București, s-a desfășurat a doua ediție a Conferinței Naționale de Gestiune a Riscurilor Agricole, la care au participat fermieri și organizații profesionale ale acestora. Au fost identificate principalele riscuri cu care se confruntă fermierii din țara noastră, din punct de vedere climatic, financiar, tehnologic și de management al fermei. S-au oferit, totodată, soluții strategice aplicate pentru combaterea riscurilor. Evenimentul a fost organizat de AON România, unul dintre liderii globali ai pieței brokerajului de asigurări corporate, în parteneriat cu organizația CSR Nest și în colaborare cu AGXecutive, companie care oferă servicii integrate în sfera resurselor umane, având focus exclusiv pe sectorul agribusiness.
În contextul creșterii frecvenței fenomenelor climatice extreme și a impactului acestora asupra fermierilor, conferința AON Agri Risk Management a evidențiat importanța adoptării unor strategii proactive de gestionare a riscurilor în agricultură. Colaborarea între sectorul agricol și industria asigurărilor, împreună cu implementarea tehnologiilor avansate și a soluțiilor inovatoare, poate contribui la creșterea rezilienței și sustenabilității în fața provocărilor climatice. Prin investiții inteligente și utilizarea asigurărilor agricole, fermierii pot reduce incertitudinea și își pot asigura stabilitatea activităților, contribuind la protejarea producției agricole și la securitatea alimentară a comunității.
Despre anul 2024, Gabriel Razi, analist independent al pieței agricole, a spus că este cel mai provocator an din punct de vedere financiar și economic. „Nemulțumirile fermierilor sunt determinate de discrepanța și lipsa de corelare între costuri și încasări. Fermierii sunt nemulțumiți de prețul cerealelor și acuză Ucraina, dar, în realitate, singurul element financiar dintr-o fermă pe care ei îl pot controla sunt costurile de producție, nu prețurile de vânzare”, a afirmat Gabriel Razi.
Agricultura se va confrunta mai frecvent cu evenimente climatice care produc pierderi semnificative
În 2022 și 2023, catastrofele naturale, în special riscurile asociate secetei și inundațiilor, au cauzat pierderi economice semnificative economiei globale, peste 300 miliarde USD în fiecare an. Însă, procentul de recuperare din asigurare nu a depășit 40% în nici un an, ba chiar este în scădere. „Aceste cifre subliniază necesitatea unei acoperiri și a unei consultanțe adecvate pentru economie în general, și pentru sectorul agricol în special, în fața unei recurențe crescute a evenimentelor catastrofale. AON își asumă rolul de a informa și a oferi consultanță companiilor agricole, fiind în prima linie de impact. Ne dorim să sprijinim fermierii să își protejeze culturile, dezvoltând soluții care să răspundă nevoilor actuale. În contextul schimbărilor climatice, organizațiile sunt presate să-și regândească gestionarea riscurilor, să crească nivelul de acoperire prin asigurare și să adopte tehnologii "verzi", fiind esențială înțelegerea modificărilor legislative. Ne confruntăm cu o cronicizare a riscurilor acute din trecut, cu alte cuvinte ne vom confrunta mai frecvent cu evenimente climatice care produc pierderi semnificative”, a declarat Eugen Anicescu, CEO AON România.
În anul agricol 2023-2024, lipsa precipitațiilor și seceta pedologică au afectat o mare parte din țară, de la începutul anului și persistând până în prezent. Culturile de toamnă au avut deja o producție limitată, iar cele de primăvară se confruntă cu o incertitudine considerabilă. În plus, volatilitatea mare a prețurilor la cereale a complicat și mai mult situația fermierilor.
„În luna aprilie, fenomenele meteorologice extreme, precum grindina din zona Saraiu, județul Constanța, au lovit cu putere, afectând atât culturile de toamnă, cât și cele de primăvară. Aceste evenimente au cauzat daune semnificative, inclusiv primele daune totale în sezonul 2024. Aceste incidente reprezintă doar un aspect din impactul devastator pe care schimbările climatice îl au asupra agriculturii. Incendiile, seceta și alte fenomene meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente și mai intense, punând în pericol fermierii și producția agricolă. În fața acestor provocări, soluțiile de asigurare devin indispensabile pentru protejarea fermierilor și a activităților lor. Este esențial ca fermierii să își protejeze culturile și animalele cu asigurări adecvate, astfel încât să fie pregătiți să facă față riscurilor și să își securizeze veniturile în fața situațiilor de criză”, a subliniat Horia Lupu, directorul general Agra Asigurări.
Externalizarea riscurilor
Participanții împreună cu echipa AGXecutive au realizat un exercițiu interactiv, analizând principalele riscuri agricole, evaluându-le atât după probabilitate, cât și după impactul lor.
Între primele cinci riscuri identificate se numără lipsa apei și seceta pedologică și atmosferică din sud-estul țării care afectează culturile de primăvară, alături de lipsa precipitațiilor în perioada semănatului la culturile de toamnă (rapiță și grâu), urmat de riscul financiar care cuprinde instabilitatea pieței, prețurile cerealelor, volatilitatea prețurilor producției agricole la vânzare la recoltare și a producției stocate, lipsa finanțării pentru fermele în dificultate, grindina și vântul puternic care afectează recolta de rapiță, fenomenele meteorologice extreme, furtuni și vijelii și ploile de lungă durată sau torențiale, urmată de creșterea prețurilor la inputurile agricole (sămânță, produse de protecția plantelor) și la utilajele agricole.
„Nu toate soluțiile de asigurare existente par a fi suficient de potrivite pentru a adresa riscurile sistemice cu care se confruntă domeniul agricol de la noi și în special seceta, înghețul, băltirile sau epizootiile. Fermierii conștientizează acut amploarea riscurilor cu care se confruntă, mai ales în context economic potrivnic, precum cel actual, când cerealele au prețuri scăzute și inputurile agricole au prețuri ridicate, astfel că au nevoie de încredere maximă în partenerul din sfera asigurărilor pentru a trece de la o percepție în termeni de cost, la una în termeni de reducere reală a riscurilor în ceea ce privește asigurările agricole”, a punctat Florin Constantin, fondator AGXecutive.
Una dintre abordările propuse este externalizarea riscurilor prin transferul parțial sau total al acestora către alte entități, cum ar fi companii de asigurări specializate în agricultură sau alte instituții financiare. Astfel, fermierii își pot proteja culturile, producția și eficiența financiară a fermei, împotriva unor riscuri cauzate de fenomene extreme, precum seceta pedologică și atmosferică, lipsa apei, grindina, vântul puternic, înghețul sau incendiile, fără a-și expune întregul capital și a-și periclita stabilitatea financiară a afacerii.
Strategiile inovatoare și eficiente de management al riscurilor pot veni în completare. Printre variantele propuse s-au numărat diversificarea culturilor pentru a reduce expunerea la riscuri specifice, implementarea tehnologiilor agricole avansate pentru a monitoriza și gestiona mai eficient resursele agricole, precum și investiții în infrastructura de irigații și stocare a apei pentru a contracara riscul de secetă.
Asigurările agricole parametrice oferă stabilitate financiară
În a doua parte a evenimentului, discuția s-a axat pe exemple specifice comparative din ferme românești, cu analiza studiilor de caz și a soluțiilor de asigurare. Asigurările agricole parametrice sunt produse care deja câștigă teren în multiple piețe regionale și internaționale, vin în completarea soluțiilor tradiționale, oferindu-le fermierilor o stabilitate financiară în fața pierderilor cauzate de factori climatici.
„Primăvara a debutat cu temperaturi de vară, iar martie 2024 a fost cea mai călduroasă lună martie înregistrată vreodată. În a doua jumătate a lunii aprilie, grindina a făcut ravagii în zona Dobrogei, cu daune între 60-90% pe areale mari. Este esențial să ne adaptăm rapid la aceste condiții volatile și să identificăm soluții eficiente pentru a sprijini fermierii în gestionarea riscurilor și protejarea culturilor și a infrastructurii agricole în fața acestor provocări complexe. Asigurările tradiționale și cele parametrice funcționează în mod complementar, acoperind riscuri diferite și oferindu-le fermierilor un nivel mai amplu de protecție. Aceste două tipuri de asigurări nu conduc la dublă asigurare, ci se completează reciproc, reducând riscurile neacoperite și crescând șansele fermei de a-și minimiza pierderile economice prin despăgubiri semnificative, în situația producerii unui eveniment asigurat”, a arătat Cerasela Tudor, expert senior în cadrul liniei de business Agriculture din cadrul AON România.
Conferința AON Agri Risk Management a reunit experți din domeniul agricol și al asigurărilor pentru a dezbate soluțiile de gestionare a riscurilor cauzate de fenomenele meteorologice extreme, importanța parteneriatelor între asigurători și fermieri, precum și noile tehnologii și inovații care pot sprijini și îmbunătăți producția în ferme.
**********
AON este o companie globală de consultanță specializată în managementul riscului, pensii și sănătate. Cu expertiza sa bazată pe date și livrată de experți, AON ajută clienții să reducă volatilitatea și să maximizeze performanțele într-o economie globală dinamică.AON România, parte a grupului AON plc., este unul dintre liderii pieței de brokeraj de asigurări și consultanță în managementul riscului, oferind servicii calitative și inovatoare pentru companii industriale și comerciale, autorități publice, grupuri de interes, ONG-uri și indivizi.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Ploșnițele cerealelor din genul Eurygaster au migrat de la locurile de iernare (păduri de stejar în general) în lanurile de grâu. Primii adulți au fost observați la data de 23 aprilie 2024. În cultura verificată am găsit și primele ponte de ploșniță, ceea ce înseamnă că, primii indivizi au fost prezenți în culturi cu aproximativ 20 de zile în urmă (3 aprilie 2024). Această perioadă este necesară pentru hrănirea adulților hibernanți, împerecherea și depunerea pontelor. Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.
Ploșnițele cerealelor (E. integriceps, E. maura, E. austriaca) sunt nelipsite din culturile de cereale păioase din Banat, unde apar an de an cu densități diferite, în funcție de condițiile climatice.
Ploșnițele sunt recunoscute ca dăunători importanți ai culturilor de cereale, deoarece prin modul de hrănire produc daune severe care duc la reducerea producțiilor, cât și a calității acestora (degradează glutenul). În situația în care procentul de boabe de grâu atacate de ploșnite este cuprins între 2 - 3%, făina rezultată va avea calitatea mai scăzută. Cu cât procentul crește, cu atât făina nu va putea fi utilizată în panificație. În consecință, pierderile pot fi foarte mari (50 - 90% la grâu) dacă ploșnițele nu sunt combătute la momentul optim [Simsek, 1998]. Critchley (1998) arată că, de regulă, populații masive se înregistrează la 5 - 8 ani.
Biologia dăunătorului
Ploșnițele din genul Eurygaster iernează în stadiul de adult în pădurile de foioase (sub frunziș) și sunt univoltine (au o singură generație pe an). Ele sunt active în timpul primăverii și începutul verii. De la locul de migrare ajung în câmpurile de cereale cu ajutorul vântului, putând parcurge aproximativ 10 - 20 km și chiar mai mult [Critchley, 1998; Roșca et al., 2011]. Populațiile dăunătorului pot fi urmărite destul de ușor, mai ales dacă se execută sondaje toamna în pădurile de foioase, rezerva biologică a dăunătorului putând fi astfel cunoscută la locul de iernare. Primăvara, sondajele se reiau pentru a calcula mortalitatea peste anotimpul de iarnă.
Eurygaster ap. la data de 23 aprilie 2024
Pragul biologic al ploșnițelor este de 120C [Săvescu & Rafailă, 1978]. Când temperatura medie a aerului este de 120C, adulții migrează în culturile de cereale. La modul general, în funcție de zonă și condiții climatice, adulții părăsesc locurile de iernat când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 140C, ajung în culturile de grâu unde încep să se hrănească și să se împerecheze [Davari & Parker 2018]. Migrarea masivă are loc când temperaturile medii zilnice sunt de 12°C, iar temperaturile maxime sunt cuprinse între 18 - 200C [Gözüaçik et al., 2016; Roșca et al., 2011]. În funcție de condițiile climatice, perioada de migrare către culturi poate fi mai lungă sau mai scurtă.
Eurygaster sp. depunere pontă la data de 27 aprilie 2024
Ploșnițele încep să depună ponta după aproximativ 20 de zile de la începutul migrării, însă maximul de depunere se înregistrează la sfârșitul lunii mai [Roșca et al., 2011]. Cercetările realizate în anul 1973 de către Ionescu & Mustățea arată că primele ouă au fost depuse la 25 de zile după migrare (începutul lunii mai la acea vreme). Culoarea ouălor este verde deschis la început, iar mai târziu, când se apropie momentul eclozării, în partea superioară apare un inel roșcat. Ouăle sunt așezate în șiruri paralele pe frunze. Durata incubației se poate întinde pe o perioadă de 7 - 25 de zile, în funcție de condițiile climatice. Larvele eclozate trec în mod obligatoriu prin cinci vârste (cinci stadii nimfale) până ajung la maturitate, perioadă ce poate dura între 36 și 49 de zile [Roșca et al., 2011; Davari & Parker, 2018]. După Critchley (1998), perioada de la ou la adult poate dura minim 35 - 37 de zile și maxim 50 - 60 zile (funcție de condițiile zonei). Adulții noi se vor retrage către locurile de iernare (păduri în general) începând cu luna august când intră în diapauza estivală până în luna octombrie. Din octombrie până în luna mai intră în perioada de hibernare [Roșca et al., 2011; Paulian & Popov, 1980].
Precipitațiile abundente, vremea umedă și răcoroasă, vânturile puternice stânjenesc activitatea ploșnițelor [Critchley, 1998].
Atac la frunze
Recunoașterea daunelor
Ploșnițele încep să se hrănească de la sfârșitul lunii aprilie și până la recoltare. În zonele mai calde, adulții hibernanți pot fi observați în culturile de grâu la începutul lunii aprilie iar primele ponte pot fi înregistrate la mijlocul lunii aprilie (cum s-a întâmplat în acest an în Câmpia Banatului). Organele atacate sunt: tulpina, frunzele, spicul și cariopsele. Adulții hibernanți se hrănesc pe organele vegetative. La locul înțepăturii, apare o mică umflătură (con salivar) înconjurată de o zonă decolorată, gălbuie. Frunzele atacate, se îngălbenesc, se răsucesc și se usucă de la locul unde ploșnița a înțepat, atârnând ca un fir de ață mai gros.
Atac la spic
Din cauza atacului, uneori spicele rămân în burduf. Dacă ies din burduf, pot avea aristele ondulate (la soiurile aristate) sau poate apărea fenomen de sterilitate parțială sau totală și chiar albirea vârfului în situațiile grave. Atacul produs de adulții hibernanți produce de regulă pierderi cantitative, nesemnificative. Periculos este atacul larvelor la spic care duce la pierderi calitative foarte periculoase, cum ar fi degradarea glutenului sub acțiunea enzimelor secretate de ploșnițe [Rajabi, 2000]. Pierderea elasticității glutenului duce la deprecierea calităților de panificație.
Cariopsele atacate se recunosc ușor datorită înțepăturilor cu aspect de punct negricios înconjurat de o zonă de decolorare. Uneori punctul negricios nu este evident. Alteori, cariopsele atacate sunt zbârcite. Este bine ca procentul de boabe înțepate să nu treacă de 2%. Dacă trece de acest procent, calitatea pentru panificație a grâului începe să scadă [Rajabi, 2000]. După Roșca et al. (2011), la 15 - 20% boabe atacate, grâul nu mai poate merge către panificație.
Cariopse de grâu atacate de ploșniță
Managementul integrat al ploșnițelor cerealelor
Combaterea se face pe baza biologiei dăunătorului și a condițiilor climatice. În acest sens, ploșnițele trebuie monitorizate la locurile de iernat (păduri de stejar) prin efectuarea sondajelor pentru stabilirea rezervei biologice la intrarea în iarnă, cât și la ieșire. În cazul acestui dăunător, nu pot fi utilizate metode de prevenire, ci doar modele de predicție și monitorizare. În timpul recoltatului, o parte din noii adulți pot fi omorâți.
Metode chimice
În cazul ploșnițelor, criteriile importante în stabilirea momentului optim sunt cele biologice și ecologice [Herms, 2004]. Acestea pot fi diferite de la o zonă la alta.
Tratamentele împotriva generației hibernante, dar și pentru noua generație trebuie să se facă doar în urma controlului fitosanitar în culturi. Rolul controlului fitosanitar este de a stabili cât mai corect densitatea dăunătorului. Este bine ca tratamentele să se facă la avertizare și doar în culturile unde s-a depășit pragul economic de dăunare (PED).
Pragurile economice sunt stabilite, se cunosc și sunt diferite funcție de densitatea culturii și mai ales destinația producției:
PED-ul pentru adulții hibernanți este de 7 adulți/m2 în culturile cu densitate optimă, fertilizate corect;
Pentru culturile cu densități necorespunzătoare și nefertilizate, PED-ul este de 5 adulți/m2;
În cazul larvelor noii generații, contează densitatea larvelor de vârsta I și II;
PED-ul la culturile destinate consumului este de 5 larve/m2 și 3 adulți/m2.
Pentru loturile seminciere, PED-ul nu trebuie să depășească 1 larvă/m2 [Roșca et al., 2011].
În România sunt omologate pentru combaterea ploșnițelor următoarele substanțe: Deltametrin; Gama – cihalotrin; Lambda – cihalotrin; Tau – fluvalinat; Acetamiprid (se aplică la apariția dăunătorilor. Nu se aplică în timpul înfloritului); Esfenvalerat.
Pentru o bună eficiență în combatere, tratamentele trebuie aplicate la momentul optim. Cele mai sensibile la tratamente sunt stadiile de ou și primele vârste larvare (nimfe) - Gozuacik et al., 2016. Adulții sunt mai rezistenți la unele insecticide (acetamiprid de exemplu) - Kocak și Babaroglu, 2006. După aceeași autori, lambda - cihalotrinul s-a dovedit foarte bun în combaterea adulților hibernanți, mai ales atunci când tratamentul s-a efectuat primăvara devreme.
Atac la spice
Aplicarea excesivă a insecticidelor ucide paraziții naturali ai ploșnițelor (ex. Trissolcus grandis). După Saber et al. (2005), deltametrinul scade rata de apariție a parazitismului natural cu 18% până la 34%. Se crede că, populațiile de ploșnițe au crescut din cauza tratamentelor excesive care au omorât entomofauna utilă.
Metode biologice
Viespile din genul Trissolcus (paraziți de ouă) pot fi utilizate în controlul biologic al ploșnițelor - Kutuk et al., 2010.
Biopreparatele pe bază de fungi entomopatogeni pot înlocui tratamentele chimice dacă sunt aplicate la momentul optim. Fungii entomopatogeni utilizați în prezent sunt Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae [Trissi et al., 2012; Kouvelis et al., 2008]. Combaterea biologică nu este utilizată pe scară largă. Adesea, eficacitatea tratamentelor bio este oscilantă, necesitând cunoștințe deosebite din partea celui care folosește agenții biologici pentru ca rezultatele să fie cele scontate.
Bibliografie
Critchley, B. R., 1998. Literature review of sunn pest Eurygaster integriceps Put. (Hemiptera, Scutelleidae). Crop Protection, 17, 271 - 287.Davari, A., and B. L. Parker. 2018. A review of research on Sunn Pest {Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) management published 2004 – 2016. Journal of Asia - Pacific Entomology 21:352 – 360.Gözüaçik, C., A. Yiğit, and Z. Şimşek. 2016. Predicting the development of critical biological stages of Sunn Pest, Eurygaster integriceps put. (Hemiptera: Scutelleridae), by using sum of degree-days for timing its chemical control in wheat. Turkish Journal of Agriculture and Forestry 40:577 – 582.Ionescu C., Mustatea D., 1973. Contributions to the knowledge of some aspects of the biology and ecology of cereal bugs for forecasting the optimum control period in Romania. Analele Institutului de Cercetari pentru Protectia Plantelor 11: 119 - 131.Kutuk, H., Canhilal, R., Islamoglu, M., Kanat, A. D., Bouhssini, M., 2010. Predicting the number of nymphal instars plus new generation adults of the Sunn Pest from overwintered adult densities and parasitism rates. J. Pest. Sci. 83, 21 – 25.Kouvelis, V. N., Ghikas1, D.V., Edgington, S., Typas, M. A., Moore, D., 2008. Molecular characterization of isolates of Beauveria bassiana obtained from overwintering and summer populations of Sunn Pest (Eurygaster integriceps). Lett. Appl. Microbiol. 46, 414 – 420.Kocak E., N. Babaroglu, 2006. Evaluating Insecticides for the Control of Overwintered Adults of Eurygaster integriceps under Field Conditions in Turkey, Phytoparasitica 34 (5):510 - 515.Paulian F., Popov C., 1980. Sunn pest or cereal bug. In: Hafliger E., editor. Wheat Technical Monograph. Basel, Switzerland: Ciba - Geigy Ltd., pp. 69 - 74.Rajabi G. H., 2000. Ecology of cereal’s Sunn pests in Iran. Tehran, Iran: Agricultural Research, Education and Extension Organisation (in Persian).Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011.Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296.Saber, M., Hejazi, M.J., Kamali, K., Moharramipour, S., 2005. Lethal and sublethal effects of fenitrothion and deltamethrin residues on the egg parasitoid Trissolcus grandis (Hymenoptera: Scelionidae). Econ. Entomol. 98 (1), 35–40.Săvescu A., Rafailă C., 1978. Prognoza în protecția plantelor, Editura Ceres, București, 354 p.Simsek, Z., 1998. Past and current status of sunn pest (Eurygaster spp.) control in Turkey. Integrated Sunn Pest Control, II. Workshop Report (eds. K. Melan & C. Lomer), pp. 49 - 60. Ankara Plant Protection Central Research Institute, Ankara, Turkey.Trissi, A. N., El Bouhssini, M., Al-Salti, M. N., Abdulhai, M., Skinner, M., 2012. Virulence of Beauveria bassiana against Sunn Pest, Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) at different time periods of application. J. Entomol. Nematol. 4 (5), 49 – 53.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pe o suprafață destul de mare din țară, culturile agricole semănate în toamna anului 2021 sunt afectate în diferite grade de seceta cruntă. Din cauza lipsei de apă, culturile de toamnă au îmbătrânit prematur și au ajuns la maturitate mult mai devreme sau chiar s-au uscat în unele zone calamitate. Recoltarea culturilor nu va fi rentabilă, prin urmare vor fi introduse pe tarlale animale pentru păscut sau plantele vor fi tocate pentru zootehnie sau încorporare în sol.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare face apel la toți fermierii să analizeze toate culturile înființate în toamnă și dacă sunt calamitate într-o proporție mai mare de 30%, să completeze și să depună în regim de urgență la Primărie înștiințarea de daune la culturile agricole înființate în toamna anului 2021, daune cauzate de seceta severă pedologică și atmosferică.
Autoritățile condiționează demararea constituirea/actualizarea comisiilor de evaluare și constatare a pagubelor de numărul de cereri înregistrate și de aceea sunt necesare solicitările agricultorilor.
„Este foarte important să existe o mobilizare a tuturor fermierilor afectați pentru a exista o singură deplasare a Comisiei pentru evaluarea și constatarea pabubelor pe raza UAT și pentru a putea să fie finalizat procesul de realizare, validare, centralizare și comunicare către Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Reamintim că aceste procese verbale sunt foarte importante atât pentru a informa APIA și ANAF pentru înregistrarea drept cheltuieli eligibile în contabilitate și TVA deductibil, cât și pentru acordarea unor despăgubiri în funcție de cât de gravă și de mare va fi amplitudinea la nivel național. Ne așteptăm ca efectele secetei pedologice severe să se resimtă în majoritatea județelor din țară la culturile de primăvară”, transmite Alianța.
Pentru a veni în sprijinul fermierilor care au culturile afectate de secetă, Alianța pentru Agricultură și Cooperare a insistat la conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să solicite oficial la Ministerul Afacerilor Interne, către toate prefecturile, consiliile județene, UAT-urile din țară și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, constituirea/actualizarea în regim de urgență a comitetelor și să se deplaseze acolo unde sunt solicitări pentru a avea timp să evalueze toate suprafețele afectate pentru care sunt cereri, având în vedere că se va devansa perioada recoltatului și că se pot utiliza încă din acest moment pentru zootehnie suprafețele calamitate.
Totodată, Alianța fermierilor a insistat la MADR să se întreprindă toate demersurile legale necesare pentru actualizarea sau emiterea unui nou ordin și publicarea acestuia rapid în Monitorul Oficial, care să țină cont de realitatea din 2022 și noile termene care se impun.
Abonamente Revista Fermierului, ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Asigurările agricole sunt esențiale pentru bunul mers al afacerilor fermierilor. Cu toate acestea, piața asigurărilor pentru agricultură încă pare la început de drum la noi în țară, fiind departe de ceea ce se întâmplă în acest domeniu în restul țărilor din Uniunea Europeană, din care facem parte deja de ani buni. Prea puțini agricultori își asigură culturile, plantele, animalele sau utilajele și prea mulți, constatăm, nu prea știu ce trebuie să asigure, cum trebuie să asigure, ce înseamnă, de fapt, asigurarea ori cum să ajungă la banii europeni destinați asigurărilor agricole.
„Anul trecut, s-au asigurat în jur de 2.260.000 de hectare, mai puţin faţă de 2019, când s-au asigurat cam 2.300.000 ha. Avem aproape opt milioane de hectare arabile.”
Anul trecut, în luna mai, a apărut primul broker de asigurare din România gestionat de fermieri, prin transformarea Agricover Broker de Asigurare SRL în Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare SRL. Pentru prima dată, o asociație a fermierilor intră ca acționar într-un broker de asigurare. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă asigurarea agricolă, și noi, și dvs., agricultorii, am stat de vorbă cu Georgiana Rusu, director executiv al Clubului Fermierilor Români Broker de Asigurare. Punctez că acest broker lucrează cu toți fermierii, indiferent că sunt sau nu membri ai Clubului. Și, așa cum veți vedea în interviul de față, informația și sprijinul în tot ceea ce presupune o asigurare agricolă sunt lucruri extrem de importante, care fac diferența.
Georgiana Rusu: Principala cauză a deteriorării suprafeţelor agricole sunt fenomenele meteo, cum spunem noi, riscuri asigurate. În 2020 principala cauză a fost seceta. Am avut în primăvara trecută 1,2 milioane de hectare afectate de secetă, iar pe culturi de toamnă la fel, 1,2 milioane de hectare, comparativ cu 2019 în care am avut în jur de 100.000 de hectare la nivel de ţară afectate cu grindină şi cu inundaţii. Suprafeţe întregi afectate de secetă, judeţe întregi, cum ar fi Călăraşi, Iaşi, Ialomiţa, Constanţa, Buzău, Brăila, în care seceta a afectat foarte, foarte mult culturile agricole. La fel, Comisia Europeană a declarat că am avut o producţie medie foarte afectată, adică în loc de 30 de milioane de tone, cum producea România, am produs puţin peste 25 de milioane de tone. La fel, am avut judeţe afectate de grindină: Vasluiul a fost afectat şi de grindină, şi de secetă. Producţia medie pe hectar la grâu a scăzut drastic, însemnând undeva la 40%, producţia la orz la fel, 47%, floarea-soarelui, porumb, rapiţă – 18%. Asigurătorii au venit pentru fermieri cu produse noi, am avut societăţi de asigurări care au asigurat producţia de porumb şi de floare cu un produs de secetă, am avut asigurători în 2020 care au venit în toamna lui 2020 şi au asigurat seceta pedologică, un pachet foarte frumos în care puteai să-ţi asiguri seceta...
Reporter: Interesant. Seceta pedologică, la care nu se bagă nimeni.
Georgiana Rusu: Exact. Seceta în faza de răsărire a culturii, crusta, acoperirea plantelor cu particule de pământ, gerul, la fel, care a fost asigurat în acest pachet. Deci produse noi au fost în piaţă în 2020, fermierii au putut să-şi asigure recolta nu numai pe riscurile standard, cum ştim noi: furtună, grindină, ploi torenţiale sau incendiu din orice cauză, au putut să-şi asigure şi seceta pentru culturi de primăvară, şi pentru culturi de toamnă la fel. Au fost două produse: un asigurător care a venit cu secetă pedologică, un asigurător care a venit efectiv pe culturile de toamnă, rapiţă, grâu, cu produsul de secetă. Să discutăm şi la nivel de ţară cam ce suprafaţă s-a asigurat.
Reporter: Aveţi datele?
Georgiana Rusu: Da. Din informaţiile din piaţă, noi ne facem o cotă de piaţă, este normal, suntem un broker care lucrează pentru fermieri, în avantajul fermierilor, şi atunci clar vrem să ştim cu cât putem să-i ajutăm mai mult. Anul trecut, s-au asigurat în jur de 2.260.000 de hectare, mai puţin faţă de 2019. Avem aproape opt milioane de hectare arabile. În 2019 s-au asigurat cam 2.300.000 de hectare. Dar acum vorbim şi de criza sanitară, vorbim şi de această secetă, vorbim şi de foarte multe culturi care au fost întoarse, culturile de toamnă înfiinţate în 2019 care au fost întoarse în 2020.
Reporter: Prin urmare, sunt peste cinci milioane de hectare neasigurate. De ce nu se asigură agricultorii?
Georgiana Rusu: Eu vreau să cred că fermierii nu se asigură din cauza faptului că nu sunt informați. Cred că fermierii care nu apelează la asigurări nu ştiu ce înseamnă o asigurare sau nu au foarte multă încredere în sistemul de despăgubire. Pentru asta suntem noi aici şi de asta spunem că de fapt 49% din Clubul Fermierilor Români – Broker de Asigurare este gestionat de către fermieri, de către Clubul Fermierilor Români, care înseamnă fermieri, care înseamnă o siguranţă, care înseamnă o supraveghere a brokerului. Lucrăm pentru a aduce informația fermierului, pentru a-l face pe fermier să înțeleagă, a-l sprijini de fapt şi a înţelege ce înseamnă să-şi gestioneze aceste riscuri.
„Lucrăm pentru a aduce informația fermierului, pentru a-l face pe fermier să înțeleagă, a-l sprijini de fapt şi a înţelege ce înseamnă să-şi gestioneze riscurile.”
Submăsura 17.1 a extins sfera de acoperire a riscurilor
Reporter: Există și fonduri europene pentru asigurările în agricultură. S-au utilizat banii europeni? Apelează fermierii la măsura AFIR?
Georgiana Rusu: Prima sesiune a submăsurii 17.1 – „Prime de asigurare a culturilor, animalelor și a plantelor” a fost lansată de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în 2019. Prin submăsura 17.1 se dorește să se sprijine fermierii să aibă încredere în sistemul de asigurări private. Să ştiţi că sprijină fermierii pentru a accesa acest sistem de asigurări private şi în acelaşi timp determină societăţile de asigurări să vină şi cu alte riscuri şi să-şi extindă sfera de acoperire. Cum vă spuneam, în 2020 s-a venit cu acest produs de secetă care nu era, seceta pedologică şi seceta-secetă şi arşiţă. Am lucrat cu fermierii, am colaborat cu Clubul Fermierilor, care la rândul lui a adus măsurii îmbunătățiri, împreună cu responsabilii din Ministerul Agriculturii și AFIR. În 2019, submăsura a avut alocată o sumă destul de mare, dar s-au consumat doar 1,8 – 1,9 milioane de euro. În 2020 s-au consumat aproape 13 milioane de euro. A fost o creştere foarte mare la care zicem noi că am contribuit. În parteneriat cu Clubul Fermierilor Români am lucrat cu fermierii, am mers către minister şi împreună cu AFIR am avut o deschidere foarte mare şi am reuşit în 2020 să propunem îmbunătățiri, bineînţeles totul argumentat, arătând de ce le-a fost foarte greu fermierilor să acceseze submăsura 17.1.
Reporter: De pildă, dacă eu sunt fermier, am un cod de exploataţie, îmi depun cererea de plată la APIA, deci mă cunoaşte instituţia, poate am mai avut şi un proiect de finanţare, dar din moment ce am un cod de exploataţie mi se ştie suprafaţa, eu am cerere, ei ştiu din cerere care este suprafaţa alocată pentru fiecare cultură în parte sau pentru animale, şi atunci eu trebuie să vin cu ce? Cu contractul pe care-l am cu asiguratorul, cât i-am plătit şi cât să mi se deconteze?
Georgiana Rusu: Exact. Asta s-a întâmplat. Asta s-a întâmplat în 2020. Printr-o cerere de finanţare online fermierul a trebuit să depună doar poliţa de asigurare şi bineînţeles poliţa de asigurare să fie în acele condiţii de eligibilitate, deci să aibă toată structura asigurată pe o specie, să aibă o producţie medie asigurată conform ghidului, ultimii cinci ani sau ultimii trei ani, să aibă riscurile şi atunci toate astea au ajutat foarte mult fermierii în 2020 şi vedem şi creşterea, de la 1,9 milioane în 2019 la aproape 13 milioane de euro consumați anul trecut. Pentru că trebuie lansată sesiunea pe 2021, suntem în discuții cu autoritățile competente, s-a lansat o consultare în care pentru submăsura 17.1 există doar un fond de 10 milioane de euro, puțini bani pentru acest an în opinia noastră.
Suntem în discuţii pentru a propune, la fel de argumentat, mărirea acestui fond şi să vedem ce putem să aducem, pentru că am propus şi alte schimbări pentru sesiunea din 2021. Avem deschidere și din partea AFIR și din partea MADR şi sperăm noi să reuşim la fel ca în 2020.
„Fermierii care nu apelează la asigurări nu ştiu ce înseamnă o asigurare sau nu au foarte multă încredere în sistemul de despăgubire. Pentru asta suntem noi aici. 49% din Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare este gestionat de către fermieri, de către Clubul Fermierilor Români, care înseamnă fermieri, care înseamnă o siguranţă, care înseamnă o supraveghere a brokerului.”
Cost versus lipsa asigurării
Reporter: Ce îi sfătuiţi pe fermieri în ce privește de modul de asigurare? Pentru că există posibilitatea de asigurare la hectar sau la producţie. Aici este până la urmă, cred eu, diferenţa. Modul de asigurare face diferenţa?
Georgiana Rusu: Da. Avem peste 3.400 de clienţi activi...
Reporter: Lucrați cu toţi asigurătorii din piață?
Georgiana Rusu: Lucrăm cu toţi asigurătorii, cu toţi membrii Clubului, lucrăm cu toţi fermierii, şi avem nişte sesiuni online în fiecare săptămână în care, dacă fermierii au întrebări către noi, le răspundem. Le explicăm tot ce înseamnă asigurările agricole. Asigurarea agricolă este de trei feluri. Dvs. aţi spus la producţie şi la suma asigurată. O asigurare agricolă poate fi la cheltuială tehnologică, adică să-mi asigur cheltuiala tehnologică, pot să-mi asigur valoarea producţiei, la cheltuială tehnologică suma pe care mi-o asigur pe hectar este cheltuiala mea tehnologică, la valoarea producţiei este valoarea producţiei pe care o obţin, la fel care este o medie în general, asigurătorii fac o medie pe ultimii trei sau cinci ani. Valoarea producţiei este producţia medie înmulţită cu un cost pe hectar, sau la suma asigurată. Sunt cele trei produse care există la noi. Fiecare fermier trebuie, exact cum vă spuneam, să fie informat şi să ştie care este necesitatea lui. Asta facem noi în broker, avem peste 23 de oameni care lucrează zilnic şi informează rapid şi răspund la orice solicitare a fermierului. El trebuie să vadă costul versus ce ar însemna dacă nu ar avea această asigurare agricolă. Ce ar însemna să nu îşi asigure cultura. Fiecare fermier trebuie să decidă foarte, foarte informat pe necesitatea lui. Sunt fermieri care-şi asigură doar cheltuiala tehnologică, sunt fermieri care vin la valoarea producţiei, sunt fermieri care merg la o sumă asigurată pe hectar. Aici numai fermierul este cel care decidă.
Reporter: Şi cine dă suma asigurată pe hectar?
Georgiana Rusu: Suma asigurată pe hectar este dată de către fermier. Pe fiecare cultură în parte şi este diferită. Acea sumă asigurată pe hectar poate fi considerată valoarea producţiei, depinde cum îşi doreşte fermierul, sau poate fi o sumă mai mare.
Reporter: Şi cheltuiala tehnologică?
Georgiana Rusu: Cheltuiala tehnologică este la fel, dată de fermier din tot ce înseamnă cheltuiala pe care o face el, cu un deviz tehnologic în spate. Așadar, numai fermierul este cel care decide.
Reporter: Clubul Fermierilor Români Broker de Asigurare funcționează în această formulă de doar un an. Însă, brokerul Agricover există de mai mult timp.
Georgiana Rusu: Brokerul este înfiinţat din 2011. În 2020 am devenit Clubul Fermierilor Români – Broker de Asigurare, dar avem expertiză de aproape 10 ani în piaţă, o cotă de piaţă în 2020 care a urcat de la 2019 de la 13% la 15%, iar anul aceasta este un an foarte provocator pentru noi, vrem să ajungem la o cotă de 25%. În cazul în care şi asigurătorul faţă de anul 2020 îşi doreşte, majoritatea asigurătorilor îşi doresc o creştere de 10%, noi dorim o creştere mai mare, pentru asta am lucrat în 2020, ne-am extins, avem o expertiză mult mai mare, colegi mult mai mulţi şi atunci ne dorim o creştere la 25% cotă de piaţă.
Reporter: Ce suprafață acoperiți?
Georgiana Rusu: Suprafaţa pe care o vom acoperi anul acesta ajunge undeva la 600.000 de hectare. În 2020 am avut 350.000 de hectare suprafaţa pe care am intermediat-o, o creştere în 2020 cu aproape 20%, undeva la 300.000 de hectare în 2019, 350.000 de hectare în 2020, iar acum vrem să creştem undeva la 600.000 de hectare, poate chiar puţin mai mult.
Noi produse de asigurare, în 2021
Reporter: Să discutăm şi despre parteneriatul pe care-l aveţi cu fermierii, pentru care sunteţi şi reprezentanţi ca brokeri în cadrul Clubului Fermierilor Români. Care sunt avantajele pe care le au fermierii din colaborarea cu brokerul Clubului?
Georgiana Rusu: Brokerul Clubul Fermierilor Români are două misiuni. În primul rând, misiunea de a sprijini fermierii şi de a-i ajuta mai ales în momentul în care au daună, că aici este foarte important pentru fermieri. În al doilea rând, brokerul este cel care ajută la tot ce înseamnă proiectele Clubului şi sprijină, din punct de vedere financiar, proiectele Clubului Fermierilor Români. Parteneriatul cu Clubul este foarte bun, ţinând cont că asociația vine către noi cu nevoia fermierului, facem întâlniri, inclusiv anul trecut, cu toate că a fost criza sanitară, am avut întâlniri cu fermierii. Și anul aceasta avem întâlniri regionale în care facem chestionare cu fermierii, vedem ce-şi doresc fermierii, cum îşi doresc, ce riscuri îşi doresc să asigure, la ce asigurător sau ce produse şi-ar dori, mergem împreună şi lucrăm ţinând cont de submăsura 17.1 şi de expertiza pe care o avem în asigurări, mergem împreună cu clubul la minister şi la AFIR. Tot ce am făcut pentru fermieri cu submăsura 17.1 cred că e un exemplu elocvent de ceea ce putem să facem şi ce am făcut împreună cu Clubul Fermierilor Români.
Reporter: Sumele alocate din fondurile europene sunt mici şi poate că şi asta dezarmează fermierii în a lua o decizie dacă să-şi asigure sau nu culturile, plantele, animalele. Sunt și fermieri care se asigură, însă nu depun actele pentru acel procent de 50-60%.
Georgiana Rusu: Să ştiţi că avem şi fermieri care se asigură şi care nu-şi depun dosarul pentru a beneficia de fondurile europene, încercăm să-i convingem să-şi depună dosarul de eligibilitate, încercăm să-i convingem că AFIR a plătit sumele care sunt pentru submăsura 17.1. Sunt şi fermieri care nu accesează submăsura, dar sunt şi fermieri care accesează.
Reporter: Aş vrea să facem un mic calcul şi să apelez la experienţa dvs. Din 100 de lei, să zicem, cât costă asigurarea, cât se întoarce din suma respectivă dată de fermier către asigurător, cât se întoarce înapoi?
Georgiana Rusu: Dacă dvs. daţi 100 de lei pe o asigurare... sau haideţi să mergem pe hectar. Poliţa de asigurare are două părţi. O parte eligibilă şi o parte neeligibilă. Aş începe cu ce înseamnă neeligibil că este mai puţin şi înseamnă un 20% din acea sută de lei. Este riscul de incendiu în orice cauză, care nu este risc eligibil, şi este o răscumpărare franşiză de la ce înseamnă franşiza eligibilă, care este de fapt de 20% atinsă pe producţie, la un 10% o franşiză deductibilă. Adică, în caz de daună, fermierul suportă 10% din suma pe care el şi-a asigurat-o, că tocmai discutasem de suma asigurată pe hectar, 10% suportă fermierul. Doar atât. Acest risc de incendiu din orice cauză sau alunecare de teren şi această răscumpărare de franşiză înseamnă o primă neeligibilă. Prima eligibilă înseamnă toate celelalte riscuri pe care fermierul şi le cumpără: grindină, secetă, ploi torenţiale, furtună, vijelie, şi din această primă 70% vin înapoi către fermier prin această submăsură de contribuţie la asigurări. Asta, dacă vreţi, pe un total de 100 de lei înseamnă în funcţie de asigurător 50 de lei, 60 de lei. Adică fermierul pune doar 40 de lei din suma totală pe care o plăteşte.
Reporter: Există şi asigurare fără franşiză?
Georgiana Rusu: Sunt asigurători care pot merge cu un produs fără franşiză, dar pe anumite regiuni, pentru că orice franşiză sau orice cost este influenţat de mai mulţi factori. Înseamnă zona în care am culturile, câtă suprafaţă exploatez, ce riscuri vreau – dacă vreau şi ger, vreau şi îngheţ timpuriu, vreau şi îngheţ târziu – şi atunci toţi aceşti factori influenţează şi acea franşiză.
Reporter: Există nemulțumiri ale fermierilor legate de franşiză, legate de riscurile care sunt asigurate, pentru că de multe ori asigurătorii vin şi spun: „Noi nu avem decât pachetul ăsta, dacă vreţi bine, dacă nu, duceţi-vă la alt asigurător”. Nu întotdeauna asigurătorul are toată paleta de riscuri pe care să şi le asigure fermierul.
Georgiana Rusu: Da, pentru că orice sistem al asigurărilor este un sistem piramidal. De acord, plătesc foarte mult şi primesc cei care au daună. Sunt riscuri pe care asigurătorul sau reasigurătorul, pentru că orice societate de asigurări este reasigurată la rândul ei, şi le poate asuma, sunt riscuri pe care nu şi le poate asuma. Cotele noastre pe care le avem, cotele Clubului Fermierilor Români, care sunt nişte cote speciale pentru fermieri, sunt destul de mici. Şi atunci sunt asigurători care nu pot să susţină, în cazul în care este o daună, sumele de despăgubire. După cum ştiţi, la noi în ţară au fost asigurători care au avut această linie de business şi care nu o mai au. Sunt asigurători care vor să menţină această linie de business şi ca atare pot să acopere numai anumite riscuri cu anumite franşize. Sunt produse, şi noi o să le avem şi le vom aduce pentru fermieri anul acesta, în care sunt franşize sau nu sunt franşize, dar cotele sunt pe măsură. Vorbim de nişte produse parametrice pentru secetă, adică, în alte țări, dacă mă întrebaţi, fermierul îşi face o asigurare poate pe 4-5 ani, doar se reînnoieşte contractul, tot ajutorul care este, cum este la noi prin submăsura 17.1 sunt ţări în care este ajutor dar la nivel de – cum ar fi la noi nivel de APIA pe o diferenţă, iar fermierul vine şi plăteşte doar acea diferenţă. E un sistem altfel, dar şi cotaţiile sunt pe măsură. Anul acesta vom aduce fermierilor români şi alte produse de asigurare.
Reporter: Dacă măsura AFIR 17.1 se lansează în primăvară, practic doar culturile de primăvară intră sau intră şi cele din toamnă?
Georgiana Rusu: Sesiunea pentru 2021 este pentru recolta 2021. Aceasta înseamnă culturile însămânţate în toamna lui 2020 şi culturile de primăvară însămânţate în 2021. Deci înseamnă recoltă 2021. Prin urmare, sesiunea care apare acum este pentru recolta 2021.
Reporter: Practic, în toamnă de fiecare dată fermierul trebuie să ştie că trebuie să se asigure, iar în primăvară la lansarea măsurii să aplice.
Georgiana Rusu: Da, să aplice, dar la fel, în momentul în care aplică trebuie să aplice în condiţiile care sunt de eligibilitate. Pentru că au fost foarte mulţi fermieri care au aplicat eligibilitatea, au dorit această valoare nerambursată, dar nu în condiţiile ghidului. Să am toată specia asigurată, toată structura, conform declaraţiei APIA, şi atunci fermierul poate aplica, după ce iese declaraţia APIA, pentru că şi acolo sunt nişte diferenţe.
„Consiliem tot ce înseamnă avizarea de daună, pregătim documentele fermierului, le înaintăm societăţii de asigurări, suntem alături de el la constatarea de daună, suntem alături de el când monitorizăm tot ce înseamnă dosar de daună, suntem alături de el până când îşi primeşte despăgubirea în termenul în care l-am stabilit cu asigurătorul.”
Alături și la bine, dar mai ales la rău
Reporter: Ați pomenit faptul că 2021 va fi un an provocator. Cum anticipaţi acest an?
Georgiana Rusu: Considerăm că cel mai important pentru fermier este să-l îndrumăm şi să-l sprijinim. Ceea ce facem în 2021 facem la fel cum am făcut în 2020, să venim să lucrăm cu fermierii, să-i sprijinim, să-i consultăm. Ca piaţă, v-am spus, cred că creşterea va fi cam de minim 10%, sunt asigurători care vor ieşi şi ei cu produse, asigurătorii de la noi din ţară, lucrăm împreună cu asigurătorii, lucrăm nu numai la a aduce produse noi, lucrăm la a modifica condiţiile care sunt, şi am lucrat cu asigurătorii inclusiv la tot ce înseamnă eligibilitate, sunt asigurători cu care am lucrat la eligibilitate pentru a fi în avantajul fermierului. Vom aduce produse noi, vom sprijini în continuare, vom consilia fermierul. Țin să punctez că a încheia o poliţă de asigurare nu este uşor, dar se poate vinde; o poliţă de asigurare, indiferent de ce natură e. Pe cultura agricolă poliţa trebuie vândută, trebuie încheiată foarte informat. Fermierul trebuie să ştie ce a încheiat. Trebuie să ştie ce există în piaţă ca şi competiţie, trebuie să ştie la fiecare asigurător care sunt condiţiile de asigurare. Dar o încheie. Un lucru foarte important pentru fermier este să fii alături de el când are daune. Este ca atunci când ţi se îmbolnăveşte copilul şi nu mai ştii ce să faci. Este în situaţia în care i se pare că toată munca lui se duce de râpă. Dacă vine o grindină, chit că este o grindină pe rafală sau pe 100 de hectare din 500 de hectare câte are, sau pe 30 de hectare, este foarte important ca noi să fim lângă fermier, trebuie să fim lângă agricultor atunci când este în caz de daună.
Reporter: Ce face brokerul atunci?
Georgiana Rusu: Brokerul atunci este alături de fermier. În afară de faptul că noi consiliem tot ce înseamnă avizarea de daună, pregătim documentele fermierului, le înaintăm societăţii de asigurări, suntem alături de el la constatarea de daună, suntem alături de el când monitorizăm tot ce înseamnă dosar de daună, suntem alături de el până când îşi primeşte despăgubirea în termenul în care l-am stabilit cu asigurătorul. Pentru că în toate convenţiile noastre cu asigurătorul avem un termen pentru a satisface nevoia clientului, a fermierului.
Reporter: Haideţi să vedem: câţi din cei care anul trecut, şi din punctul ăsta de vedere putem considera că anul 2020 a fost unul dintre cei mai păguboşi, a fost un an cu pagube mari, cu fermieri care s-au asigurat. Cei cu care aţi lucrat în anul trecut şi-au primit până acum banii, au fost despăgubiți pentru pagubele suferite?
Georgiana Rusu: Sunt fermieri care şi-au primit despăgubirea, noi am avut peste 500 de daune pe culturi agricole, pe lângă asta am mai avut, pentru că în afară de cultura agricolă mai asigurăm şi alte bunuri ale fermierului, utilaje, şi acolo am mai avut daune, dar aproape toţi fermierii şi-au primit despăgubirea. Bineînţeles, sunt fermieri care s-au încadrat, sunt fermieri care au fost de exemplu în toamnă, în perioada de însămânţare şi pregătire a terenului şi nu au fost dispuşi să vină repede cu toate documentele, dar îi ţinem din scurt şi tot timpul îi sunăm şi avem contact cu ei ca să nu uite de ceea ce trebuie să facă pentru dosarul de daune. De asta vă spun, suntem alături de ei şi la bine, dar şi la rău și asta este cel mai important. Facem o asigurare pentru ce? Să fim acoperiţi în cazul în care ni se întâmplă ceva, facem o asigurare de viaţă în cazul în care ni se întâmplă ceva, să avem familia acoperită; facem o asigurare la maşină în cazul în care ni se întâmplă ceva. La fel, la cultură trebuie să o facem pentru că e vorba de nişte fenomene pe care nu putem să le ţinem în frâu, şi atunci trebuie să facem asigurare.
Fostul profesor de matematică se ocupă azi de siguranța fermierului
Reporter: La finalul discuției noastre vreau să vă cunoască cititorii noștri nu doar ca specialist, ci și ca om. Vă pricepeți la cifre, care-i meseria dvs.?
Georgiana Rusu: Sunt un fost profesor de matematică, care e foarte bun la calcule, și care a decis în 2002, fiind în concediu creştere copil, după primul copil, am doi copii, o fată şi un băiat, să intre în acest sistem al asigurărilor. Am pornit consultant financiar la Allianz Ţiriac, treptat, prinzând experienţă, am devenit manager, apoi am lucrat pe pensii, am plecat apoi la Groupama, fosta BT Asigurări, şi în ianuarie 2013 am decis să vin în fostul Agricover Broker ca director regional. În 2014 am trecut director executiv şi de atunci mă ocup de asigurări de culturi şi lucrez pentru fermieri.
Reporter: Cum vi se pare lucrul cu fermierii? Când aţi avut primul contact cu agricultura, cum vi s-a părut?
Georgiana Rusu: Primul contact l-am avut la Groupama, pentru că Groupama este specializată pe partea de culturi agricole. Mi se pare foarte provocator, pentru că există o piaţă foarte mare, exact ce spuneaţi, din opt milioane de hectare sunt asigurate doar puţine, zi de zi trebuie să lucrăm şi să venim cu ceva nou pentru fermieri. Nu simt responsabilităţile de zi de zi, o fac că-mi place, o fac că trăiesc, când vorbesc de daune mi se ridică părul... şi atunci consider că-i ajut.
Reporter: Vorbim de ceva care afectează vieţi.
Georgiana Rusu: Exact, şi este o satisfacţie foarte mare în momentul în care ştii că are o problemă şi că te sună şi-ţi mulţumeşte şi că ştii că eşti în sprijinul lui oricând, indiferent că este sâmbătă, că este duminică, colegii mei sunt tot timpul deschişi şi foarte rapizi la toate solicitările pe care le avem.
Reporter: Care sunt obiectivele pentru anul acesta?
Georgiana Rusu: Obiectivele noastre sunt măreţe. Avem colegi care au venit cu experienţă, o să mergem şi pe partea de tot ce înseamnă suport către fermieri, pe partea de AFIR şi de daune, pentru că pe lângă faptul că ajutăm fermierul la daune, îl ajutăm şi la partea de tot ce înseamnă accesare a submăsurii 17.1 şi va fi un an în care vrem să aducem ceva nou în piaţă, vom aduce produse, după cum vă spuneam, vom face în continuare aceste sesiuni online cu fermierii în fiecare săptămână în care discutăm toate problemele pe care le au despre asigurări, despre măsurile de sprijin, dacă au probleme pe daune. Ajutăm şi am ajutat fermieri şi dacă nu sunt clienţii noştri, deci pentru noi este important să-i ajutăm.
Reporter: Nu este obligatoriu să facă parte din Clubul Fermierilor Români ca să lucreze cu brokerul de asigurare al Clubului?
Georgiana Rusu: Nu. Am ajutat fermierii pentru că au fost în situaţia în care poate aveau un dosar de daune, nu aveau acces către asigurător şi atunci clar i-am ajutat şi, într-adevăr, au devenit clienții noștri şi lucrăm în continuare cu foarte mulți fermieri pe care i-am ajutat. Eu un an în care avem treabă şi vrem ca fermierul să fie în siguranţă.
Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - aprilie 2021
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a anunțat că Submăsura 17.1. – Prime de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor, din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2020, va fi lansată pe la jumătatea lunii mai, cel mai probabil pe 11 mai 2020. De asemenea, procedurile de accesare au fost simplificate, iar intensitatea sprijinului, pentru toți fermierii, indiferent de mărimea exploatației, este de 70% din polița de asigurare. Totodată, a specificat ministrul, toate cererile eligibile vor fi finanțate, neaplicându-se selecția proiectelor, iar sesiunea de depunere a proiectelor este deschisă pe tot parcursul anului, pentru toate tipurile de culturi sau pentru toate speciile de animale.
Submăsura 17.1 are o alocare disponibilă de circa 40 milioane de euro.
Ministrul Agriculturii consideră că prin această măsură din PNDR 2020, prin noile condiții de accesare, fermierii sunt încurajați să-și asigure culturile, plantele și animalele. Și, totuși, în realitate lucrurile nu sunt chiar simple, fermierii reclamând faptul că societățile de asigurare-reasigurare nu acceptă asigurarea factorilor care provoacă probleme mari fie în sectorul vegetal, fie în cel zootehnic, cum sunt de pildă seceta ori înghețul, fenomene care nu sunt acceptate de niciun asigurator. Probabil că acesta e unul dintre motivele pentru care Submăsura 17.1. – Prime de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor nu prea a avut succes. „Deși a existat această formă de sprijin, Submăsura 17.1, prin care agricultorii erau încurajați să facă asigurări, ministerul plătindu-le până la 70% din prețul poliței de asigurare, am constatat că s-au semnat doar 998 de contracte de finanțare, deși au fost 1.077 de cereri și s-au cheltuit 1,75 milioane euro. Am simplificat mult procedurile pentru a face mai atractivă submăsura și am adus modificări la Ghidul solicitantului. Prin urmare, o modificare este acordarea unei densități unice pentru toți, adică 70%, știut fiind că până acum fermierii mici primeau o intensitate a sprijinului de 70% și cei mari - 55%. Am decis deschiderea unei singure sesiuni, care să fie anuală, deschisă tot anul, pentru toate tipurile de cultură sau specie de animale. Am simplificat Ghidul solicitantului. Am renunțat la trei piese din cele șapte care erau la dosar, rămânînd doar contractul de asigurare cu anexe, documentul care atestă plata a cel puțin 50% din valoarea primei de asigurare, actul de identitate și documentul cu codul IBAN. Beneficiarii nu mai sunt obligați să prezinte documente ștampilate, extrasul din registrul agricol și să completeze suprafețele asigurate pentru fiecare parcelă, acum existând și posibilitatea ca beneficiarii să prezinte documente aferente plăților prin POS”, a precizat ministrul Adrian Oros.
Criza generată de COVID-19 afectează afacerile fermierilor și, în același timp, schimbările climatice, fenomenele extreme, seceta pedologică sau înghețul târziu afectează culturile agricole și necesită măsuri de asigurare a accesului cât mai extins al agricultorilor la instrumentele de gestionare a riscurilor. Un astfel de instrument fiind Submăsura 17.1. – Prime de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor. „În condițiile în care nu există un Fond Mutual în agricultură, prin care România ar putea beneficia de finanțare de la Comisia Europeană, iar asigurările în agricultură acoperă în proporție de 28-30% suprafața arabilă a țării (conform datelor disponibile la nivelul anului 2019), considerăm deosebit de importantă facilitarea accesului fermierilor la sprijinul oferit de Submăsura 17.1. – Prime de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor, prin subvenționarea de către AFIR a primelor de asigurare pentru fiecare cultură/poliță de asigurare. Evidențiem faptul că agricultura este domeniul cu cel mai mare grad de risc în ceea ce privește realizarea obiectivelor economice. Planurile de afaceri ale fermierilor sunt multianuale, performanțele realizate depind în egală măsură de capacitățile de organizare și acțiune puse în joc, dar și de factorii impredictibili de mediu și climă, care pot să afecteze major atingerea obiectivelor”, arată Florian Ciolacu, directorul executiv al Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă. (despre problemele și soluțiile privind Submăsura 17.1. – Prime de asigurare a culturilor, animalelor și plantelor am scris aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/eveniment/item/4473-asigurarea-pe-bani-europeni-o-masura-pndr-care-are-nevoie-de-modificari.html)
Ce spun fermierii
Ciprian Olteanu, jud. Călărași: „Asigurarea de secetă nu e subvenționată în acea măsură. În încercarea de a afla dacă merită sau nu să fac asigurare împotriva secetei am descoperit că voi fi despăgubit dacă precipitațiile din perioadele de vegetație sunt cu 70% sub medie, și de aici încep să curgă procentele de despăgubire. Atenție, doar 0 precipitații aduc 80% despăgubire. Restul de 20% reprezintă despăgubire pentru caniculă, aici primești o perioadă de aproximativ 50 de zile, din care undeva la 33 trebuie să fie caniculă (peste 33 la umbră) ca să poți recupera și cei 20%. Concluzie, păstrezi banii de asigurare, cumperi 6/49 și ai șanse mai mari să recuperezi pierderea.”
Paul Fulea, Crama Histria – jud. Constanța: „Este nevoie să fie asigurată și vița-de-vie împotriva secetei. Momentan, acest risc nu se acceptă de către societățile de asigurari. Nu știu de ce, însă refuză în mod constant să asigure riscul de secetă. Dupa cum refuză să asigure gerul puternic din timpul iernii, temperaturi mai mici de minus 20 grade Celsius.”
Constantin Mihalache, jud. Călărași: „Acum, nicio societate de asigurări nu asigură riscul numit secetă!”