De aproape jumătate de secol, Gheorghe Lămureanu face agricultură în același loc, la Agigea, în județul Constanța. De ceva ani, copiii muncesc alături de el în ferma de peste o mie de hectare. După cum știm, Dobrogea e lovită de secetă frecvent, cam la doi-trei ani agricultorii din această zonă a țării suferă din cauza lipsei de apă. Nu la fel de mult este, însă, afectat interlocutorul nostru, care reușește să irige circa 500 de hectare. Inginerul Gheorghe Lămureanu este unul dintre pionierii continuării irigaţiilor în România, nu numai al sistemului vechi, dar şi al sistemelor moderne de irigare. De-a lungul timpului s-a chinuit mult cu autoritățile, reușind totuși să aducă apa în fermele din Constanța și nu numai. De aceea, mare parte din interviul de față se referă la irigații. Vă invităm să-l citiți.

Reporter: Începem dialogul nostru într-o cultură de sămânţă de porumb, un lot de hibridare modern.

Gheorghe Lămureanu: Da, un lot de hibridare de porumb al unei firme specializate în producerea seminţei de porumb, cu care lucrăm foarte bine și cu plăcere. Fiind o fermă în care irigăm culturile de câmp, avem posibilitatea să facem şi acest lucru şi-mi pare rău că alţii nu pot s-o facă. Dacă am fi fost mai mulţi, probabil că lucrurile ar fi fost şi mai bune, şi mai bănoase pentru toată lumea, şi pentru furnizor, şi pentru cumpărător.

„Ne întrebăm de ce nu mai avem horticultură, de ce nu mai avem legumicultură, pentru că a dispărut irigatul. Nemairealizând culturi furajere, lucernă, trifoi, porumb siloz sigur că a dispărut şi vaca. Totul porneşte de la irigat.”

Reporter: În ultimii ani, am văzut cât de important este să poți iriga, având în vedere frecvența secetei...

Gheorghe Lămureanu: Regimul pluviometric şi clima s-au schimbat. Și zicătoarea agricultorilor dobrogeni s-a schimbat. Adică, noi aveam un an prost cam o dată la zece ani. Acum avem cam o dată la trei ani. Un an prost însemnând sărăcie de precipitaţii. În trecut, întreaga suprafaţă agricolă a Dobrogei era amenajată la irigat, acum avem jumătate amenajată la irigat şi, culmea, sunt unii, destui, care se împotrivesc irigatului, deşi această lucrare face parte clară din tehnologia de realizare a unei bune producţii de porumb, de exemplu, şi nu numai porumb, că nici soia nu poate fi cultivată fără apă. Bineînţeles că mai sunt şi alte culturi, legumele, care nu se pot realiza, fructele, horticultura în întregime. Ne întrebăm de ce nu mai avem horticultură, de ce nu mai avem legumicultură, pentru că a dispărut irigatul. De aceea a dispărut şi vaca, că nemairealizând culturi furajere, lucernă, trifoi, porumb siloz sigur că a dispărut şi vaca. Totul porneşte de la irigat. Un mare învăţat spunea că apa este esenţa vieţii şi fără hrană trăim vreo 20 de zile, fără apă mai mult de trei zile nu putem. Eu am înţeles asta mai demult, din fericire sunt o parte care-mi aprobă atitudinea, sunt o parte care nu sunt de acord cu irigatul, chiar acuzându-ne că primim nişte subvenţii pentru irigat pe care nu le merităm. Să ştiţi că nu e aşa de uşor la această oră să irigi, chiar dacă utilajele pe zi ce trece se modernizează şi se automatizează din ce în ce mai mult, însă la noi e o problemă şi cu asigurarea securităţii, şi cu montajul lor, şi cu forţa de muncă, tragi cu puşca să găseşti un om care să te ajute să încarci doi saci de grâu. Credeţi-mă că e una dintre marile probleme, iar la irigat este o meserie frumoasă, dar murdară şi grea.

Reporter: Cu greu găseşti oameni care să-ţi muncească, chiar pe bani mulţi pe zi?

Gheorghe Lămureanu: Foarte greu. Nu o spun ca să mă plâng, ci o spun ca să aduc mulţumiri celor care m-au ajutat să realizez această cultură, cred că pot continua şi anul următor să fac alt lot de hibridare şi să-l fac cu succes, sper să nu ne pară rău că am investit o groază de bani. Această cultură a primit patru ape din partea noastră şi una din partea Celui de Sus.

„Voi fi un adept întotdeauna al irigaţiilor şi al irigaţiilor profesional aplicate, pentru că n-ai să irigi niciodată o mie de hectare în acelaşi timp, dacă ai o mie de hectare.”

Reporter: Cred că în Dobrogea, județele Constanţa şi Tulcea, sunt aproape un milion de hectare pe care se face agricultură. Constanţa avea vreo 450.000 de hectare amenajate până în ’89 la irigat.

Gheorghe Lămureanu: 473.000 de hectare amenajate la irigat din 500.000. Restul erau păşuni…

Reporter: Am fost pe aproape. Sunteţi şi vicepreşedinte al Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România, sunteţi un reprezentant şi o voce a celor care au păstrat după ’90 sistemul de irigaţii cu mare greutate.

Gheorghe Lămureanu: Voi fi un adept întotdeauna al irigaţiilor şi al irigaţiilor profesional aplicate, pentru că n-ai să irigi niciodată o mie de hectare în acelaşi timp, dacă ai o mie de hectare. Primăvara irigi culturile de toamnă, după primăvară, în vară irigi culturile pe care le-ai semănat primăvara. Şi mereu trebuie să ai o echipă specializată în a iriga. Din păcate, irigăm destul de empiric, deşi nu sută la sută, avem scule destul de bune pentru irigat, acei tamburi de irigat, avem 10 tamburi şi 3 aripi mai moderne de ploaie, însă dacă nu faci acest lucru profesionist rişti, mai ales pentru un lot de hibridare, la care trebuie să revii măcar o dată la 10-12 zile cu apă de minimum 20-25 litri pe metru pătrat, deci rişti să compromiţi cultura. Noi am făcut tot efortul, vreau să vă spun că aceia care au lucrat la irigat cu mine anul acesta pot să spună că au fost ca şi condamnaţi la locul de muncă, timp de două luni, cât am irigat această cultură de porumb.

Reporter: Sunt doar două luni din douăsprezece, până la urmă, în care trebuie să munceşti activ. Pentru că avem acele perioade de iarnă în care angajaţii îi ţineţi în continuare angajaţi, pentru că alţii nu mai găsiţi. Forţa de muncă pe care o specializezi în ani de zile este greu să o pregătești din nou, să-l pregăteşti pe om şi apoi s-o iei de la capăt.

Gheorghe Lămureanu: Păcat că nu foarte multă lume este interesată de agricultură, nu cred că este cazul să subliniez cât de importantă este hrana pentru viaţa omului, cât de importantă este agricultura, şi o agricultură făcută din ce în ce cu mai puţine cheltuieli, pentru că, iată, grâul s-a dublat ca preţ, însă preţul îngrăşămintelor a crescut de 4-5 ori, la fel preţul fungicidelor. Sunt de acord şi nu sunt de acord cu diminuarea substanţelor fito şi a îngrăşămintelor chimice în agricultură, pentru că, aşa spunea un profesor de-al meu, nu poţi face economie la sărăcie cu o altă sărăcie.

„Aș prefera să investim în cercetare, în educaţie, să dăm bani pentru irigaţii şi nu bani pentru calamităţi şi pentru nenorociri care se întâmplă în ţară. Irigatul ar putea elimina cel puţin cu 50% aceste calamităţi.”

Reporter: Să rămânem la irigaţii. Sunt în acest moment o serie de fermieri, din Dobrogea, dar și din ţară, care au proiecte câştigate pe infrastructura secundară de irigaţii, pe Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii, care au această infrastructură preluată şi trebuie musai să investească cu ajutorul fondurilor europene puse la dispoziţie de UE sau de Guvernul României. Preţurile au luat-o razna, mai ales în ultima jumătate de an, vorbim şi de energie, şi de combustibil, vorbim de tot ce înseamnă partea de echipamente, utilaje, ştiţi foarte bine cât costă, cât au crescut preţurile. Un proiect de un milion de euro nu mai face un milion de euro…

Gheorghe Lămureanu: Aşa este. Sunt unul dintre cei pe care i-aţi enumerat, adică sunt beneficiarul unui proiect cu fonduri europene pentru extinderea a încă 1.200 de hectare pe care să le punem la irigat, banii sunt veniţi, proiectul este gata, am făcut o parte din licitaţii, ne-am oprit, în condiţiile în care s-a mai cerut o evaluare să vedem dacă putem realiza ce ne-am propus cu banii. Aşteptăm răspunsul de la AFIR, să vedem cu cât ne-au suplimentat fondurile, dacă au suplimentat, ca să ducem la bun sfârşit acest proiect.

Reporter: Să vorbim concret, există o ordonanță de urgenţă, care vine şi spune că se suplimentează cu 30-33% această contribuţie din partea guvernului şi mai vine cu încă una pentru 2023, care vă ducea undeva la 40-50%. Ideea este că preţurile la unele au crescut de peste 50%, altele 60% şi aşa mai departe. Şi toată această investiţie nu duce decât la o creştere în medie clar undeva la 40% minimum a valorii întregului proiect, dacă e să-l implementezi la preţurile actuale. Ce-i de făcut?

Gheorghe Lămureanu: Probabil că se va ajunge la cei 40%, conform Ordonanţei, însă sunt specialişti la AFIR care studiază fiecare dosar în parte şi vor da atâţia bani cât să fie necesar pentru ducerea la îndeplinire a proiectului şi am încredere în ce vor hotărî ei, deşi unii ne spun că undeva pe la 20% ni se va aproba tuturor, caz în care nu vom ajunge să realizăm tot ce ne-am propus. Pericolul este să nu vină Curtea de control europeană, şi la mine au venit de două ori în control, şi să te pună să plăteşti din urmă totul, pentru că n-ai realizat. Cred că sunt la Ministerul Agriculturii oameni care pot să-şi dea seama de acest lucru, pentru că aproape toate produsele, inclusiv conducta de irigat, inclusiv conducta de plastic, toate s-au dublat, şi să-ţi dea voie să realizezi tot atât câţi bani ai. Nu ştiu cum ar trebui să fie mai bine, văd că sunt eforturi mari din partea ministerului, din partea primului-ministru şi din partea politicienilor chiar, deşi sunt unii cu mintea întunecată care sunt împotriva acestor irigaţii. Sunt destul de multe ferme în ţară, şi la noi în Dobrogea, care au început să irige pentru că au văzut că sunt rezultate mult mai bune şi mai sigure, te asiguri de rezultate mai bune şi să nu te duci la fund atunci când dă o nenorocire. Şi de ce să investim în plata daunelor şi a unei calamităţi totale, cum a fost acum doi ani, şi să nu investim în irigaţii? ANIF și MADR sunt obligate acolo unde s-a realizat un proiect de infrastructură secundară, bineînţeles să nu fie exagerat, să aducă apa fiecărei staţii, pentru că acest proiect a fost aprobat şi de ANIF, şi de minister, şi de toţi cei care erau factori de decizie.

„Doar politica agricolă coerentă poate influenţa în mod favorabil viaţa fermierului.”

Reporter: Să se ocupe, până la urmă, de infrastructura principală, este partea statului.

Gheorghe Lămureanu: Sigur, este miliardul acela şi jumătate de euro alocat acum 5-6 ani care poate aduce apă fiecăruia care realizează o staţie de infrastructură secundară.

Reporter: Pentru cei care nu au posibilitatea să investească în fosta infrastructură de irigații, acum se discută despre măsuri prin care să se aloce nişte bănuţi pentru sisteme de irigat locale, adică fiecare fermier să-şi facă un sistem de irigat local, cu lacuri, aşa cum se întâmplă prin Portugalia, Israel, Franţa, Italia sau puţurile forate. Deşi mulţi au fugit de ele, iată că ele ar putea fi o soluţie.

Gheorghe Lămureanu: Am vizitat nişte OUAI-uri în Franţa şi ei au sistemul de irigat total diferit faţă de al nostru. Ei iau apă de sus şi nu de jos. Au realizat atât de multe lacuri de acumulare pe munţi şi pe dealurile mai înalte, acumulând absolut toată apa din topirea zăpezii şi din ploile care vin în extrasezon. Acolo, într-un singur an, de la Napoleon încoace, n-a ajuns apa din lacurile de acumulare şi a trebuit ca fermierii să mai facă nişte puţuri. Doar un singur an. Şi poate şi noi ar trebui să învăţăm, pentru că avem munţi, avem părţi ale ţării ploioase şi poate n-ar strica să gândim astfel de sisteme.

„Să facem nişte rezervoare pe munţi, nişte lacuri care să poată să adune apa şi să o aducă în ferme atunci când avem nevoie de ea.”

Reporter: Ba ne putem lăuda cu cel mai mare bazin hidrografic din Europa!

Gheorghe Lămureanu: Da, dar lăsăm întâi apa să se ducă în Dunăre şi după aia o luăm din Dunăre şi o dăm mai concentrată către canalele de irigaţii. Poate ar trebui să depozităm şi noi, şi avem bazinul hidrografic destul de bogat, în felul acesta doi iepuri am împuşca: am evita complet partea de inundaţii, o parte din inundaţii care se produc la ploile torenţiale repezi, şi pe de altă parte am avea apă în vară. Pentru că, e adevărat, noi suntem în cursul inferior al Dunării, dar dacă ceilalţi au secetă şi ei ca şi noi, iau şi ei apă din Dunăre, şi la noi vine mai puţină. Avem oameni deştepţi în ţara asta şi avem proiectanţi, cunosc câţiva proiectanţi care au lucrat pe la ANIF, nişte minţi luminate de te tai în mintea lor când vorbeşti cu ei. Deci nu există cred în Dobrogea loc să nu poată fi amenajat la irigat din vechiul sistem de irigaţii, pentru că nu mai avem conductele acelea de 6 metri metalice care se mutau. Acum instalaţiile au şi 1.000 de metri, deci din canalele principale şi pe canalele secundare se pot crea irigaţii la fel ca în Franţa şi în Italia. Sunt instalaţii-pivot de 1.000 de metri lungime care pot iriga direct din canal, cu pompe direct, prin cădere, cu pompe speciale care să creeze presiune, fără eforturi prea mari. Deci dacă s-ar crea şi s-ar realiza cât de cât infrastructura principală, oamenii ar fi gata să asculte sfatului celui mai bătrân agricultor şi celui mai cunoscut din România, să ude cu găleata şi cu cana. Ar fi în stare oamenii să care cu găleata şi cu cana, dar din canalele secundare se poate iriga şi se poate amenaja cel puţin 50% din suprafaţa Dobrogei. Eu îi cred şi pe ceilalţi care suferă de secetă, însă noi, Constanţa şi Tulcea, suntem polul secetei. Dacă ei au mereu 400-450 ml de apă media anuală, noi nu sărim niciodată de 220-230 şi suntem bucuroşi atunci când avem aceste cantităţi, deşi şi acestea le avem câteodată pe toate odată. Toate pe capul nostru deodată. Însă nu zicem „nu” nici la asta, să mai vină şi din astea. Eu zic că implicând şi partea de proiectare irigaţii a acestor oameni pe care nu ştim să-i folosim, am putea Dobrogea s-o facem în următorii cinci ani, cel puţin jumătate, adică 300.000 de hectare să fie la irigat.

„Anul acesta, se decapitalizează fermierul, deoarece preţul la cereale aproape că s-a dublat în unele locuri, însă cheltuielile s-au triplat sau sunt de patru-cinci ori mai mari.”

Reporter: Domnule ing. Gheorghe Lămureanu, întotdeauna cu dvs. e o plăcere să vorbim, să discutăm despre ce a fost în agricultura României, ce este şi ce ar trebui să fie, nu sunteţi un tinerel în ale agriculturii...

Gheorghe Lămureanu: Sunt 49 de ani de când sunt aici, de când lucrez aici, de 49 de ani sunt în același loc. Dacă vreți să vorbesc de tineri, vorbesc şi de tineri. Cred că sunt ferma cu angajaţii cei mai tineri de pe teritoriu, mi-am implicat familia, amândouă fetele, am şi doi gineri care lucrează alături de mine şi vă spun, cât am terminat recoltatul, am terminat și aratul. După patru ani în care am întors an de an 350-400 de hectare de rapiţă şi am dat o pierdere de cel puţin 3-4 miliarde lei vechi, încerc să semăn atunci când am condiţii. Eu am dat anul trecut şi acum doi ani apă la rapiţă, 200 de hectare de rapiţă. Dar a meritat. Şi acum doi ani, şi anul acesta. Când faci 4.500-4.600 kg la hectarul de rapiţă, când bieţii oameni în alte părţi, tot din cauza secetei, n-au realizat două tone de grâu, e ceva. Îţi dă un impuls.

Încerc să-mi cointeresez copiii, să lucreze toţi în domeniul acesta, fie că lucrează din birou, fie că lucrează pe câmp, şi să ştiţi că au înţeles copiii şi văd că mulţi fermieri şi-au implicat copiii în procesul ăsta de dare-primire a unei ferme agricole, fie că e de 200, fie că e de 500, fie că e de o mie de hectare.

Reporter: Ce ar trebui să spună un părinte copiilor, pentru a rămâne în agricultură?

Gheorghe Lămureanu: Ei văd că sunt câte o săptămână când nu mă întâlnesc cu ei, plec la 4 dimineața, vin la 10 seara, când plec îi las dormind, când vin îi găsesc dormind, dar îmbucurător este faptul că nu ce le spun eu sau ce fac eu este important. Ei văd că se poată trăi şi din agricultură. Dacă toată lumea ar iubi pământul cum l-am iubit eu şi cum am lucrat eu, şi cum lucrează copiii mei acum, vă spun că i-ar fi bine. Copiii mei sunt atât de implicaţi, că văd doi norişori pe cer și mă sună: „Tata, la tine a plouat? Aici burează...”. Deci au început să sufere şi ei, să se bucure și ei de tot ce înseamnă agricultura. Dacă am pierdut toată industria asta, de ce să nu dezvoltăm agricultura? Putem trăi bine de pe urma agriculturii.

Reporter: Din păcate, am pierdut industria, şi cea care era constructoare de maşini agricole.

Gheorghe Lămureanu: Devenim, noi, fermierii, foarte buni clienţi ai fabricilor din străinătate.Vestul a adus şi bune, şi mai puţin bune, nu zic rele, din respect pentru ei. Fără ei, n-am fi ajuns să facem producţii de 7, 8, 10 tone de grâu la hectar, eu în viaţa mea n-am visat să fac vreodată, când la noi cu 7 tone s-a luat titlul de „Erou al noii revoluţii agrare” înainte de ’89. Şi numai noi ştim cum s-a luat şi ăla... 7 tone erau teoretic. Nu se putea face mai mult de 5-6 tone şi aveam toată suprafaţa irigată. Deci am primit genetică, am primit scule...

Reporter: Ai genetică, poţi veni cu toate celelalte verigi şi atunci sigur că obţii producţie.

Gheorghe Lămureanu: Sigur. Producţie de 20 de tone făceam şi noi la porumb în ştiulete, dar acum la 20 de tone de porumb boabe – dacă îi dai două-trei ape şi tot ce-i trebuie, şi densitatea care trebuie. Nu sper niciodată să fac o producţie medie pe fermă, însă excelăm şi noi la anumite culturi, suntem specializaţi şi în producţia de seminţe, de la muştar până la coriandru, de la grâu, orz, mazăre, năut şi porumb, şi floarea-soarelui, loturi de hibridare şi la porumb, şi la floarea-soarelui, însă tot ştiinţa ne poate ajuta şi educaţia în special. Dacă ar fi şcolile profesionale care să facă mecanizatori, şi vă spun, e o plăcere să lucrezi pe un tractor de 300-400 CP, care are aceleaşi condiţii ca un autoturism care merge pe şosea, care are precizie şi uşurinţă în a lucra şi în a te orienta, şi poţi să lucrezi zece ore mult mai uşor decât lucram odată zece ore cu U650. Nu că U650 n-ar fi fost încă bune, dacă le-am fi avut. Pentru că avem lucrări pe care le mai facem cu U650, neputându-le face cu aceste tractoare mari. Însă, pe lângă irigaţii, ştiinţa şi educaţia ne‑ar ajuta extraordinar de mult în a depăşi momentele acestea pe care le avem anul acesta. Sunt oameni foarte trişti în ţară. Am colegi în toată ţara, sunt câţiva chiar veniţi la mare aici, vin ca să uite de necaz şi de problemele pe care le au, pentru că efectiv ar trebui să înnebunească atunci când se gândesc că au investit 50-60 de miliarde de lei în toamnă şi nu scot decât 25-30 de miliarde acum. Deci asta înseamnă faliment, ruină, case pierdute, executări şi toate celelalte necazuri care urmează de aici. La asta ar trebui să se gândească guvernanții. Aș prefera să investim în cercetare, în educaţie, să dăm bani pentru irigaţii şi nu bani pentru calamităţi şi pentru nenorociri care se întâmplă în ţară. Irigatul ar putea elimina cel puţin cu 50% aceste calamităţi. Doar politica agricolă coerentă poate influenţa în mod favorabil viaţa fermierului în general.

Anul trecut, când am avut producţii frumoase, efectiv am fost jefuiţi prin acordarea de preţuri extraordinar de mici. Anul acesta, avem norocul că am realizat o producţie mai valoroasă, dar cu cheltuielile de toamnă mai puţine, de anul trecut. Însă cele de primăvară şi cele pe care le vom face în toamna aceasta să ştiţi că o să fie foarte greu la primăvară să mai asigurăm minimul necesar, dar poate că chiar asta se şi vrea, să nu mai avem bani să mai investim, să diminuăm aportul acela de îngrăşăminte şi de produse chimice pământului, Vă spun că noi, din sărăcia pe care o dăm acum la câmp, nu mai putem face altă economie. Anul acesta, n-am dat nici măcar 50% din ce am dat anul trecut şi, ca atare, nici producţiile nu s-au ridicat chiar la înălţimea aşteptărilor. Însă vă spun, anul trecut, am fost jefuiţi, anul acesta, încă o dată zic că se decapitalizează fermierul, pentru că preţul la cereale aproape că s-a dublat în unele locuri, însă cheltuielile s-au triplat sau sunt de patru-cinci ori mai mari. Nu mai vorbesc de forţa de muncă, care s-a scumpit extraordinar de mult. Eu am înfiinţat patru OUAI-uri şi am 16 oameni angajaţi acolo cărora le plătesc salariile și taxele către stat, chiar dacă ei lucrează 2-3 luni pe vară. Contribui la bugetul statului prin aceste plăţi, însă mi-ar fi mai uşor şi aş investi şi eu mai mult, mi-ar rămâne mai mulţi bani să investesc dacă n-aş mai plăti atâtea angarale, dacă statul mi-ar da niște facilități. Lumea trebuie să înțeleagă că toată Europa nu se va mai putea uda decât prin intermediul organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii.

„Copiii văd că se poată trăi şi din agricultură. Dacă toată lumea ar iubi pământul cum l-am iubit eu şi cum am lucrat eu, şi cum lucrează copiii acum, vă spun că i-ar fi bine.”

Reporter: Şi dacă eşti pe o zonă unde nu a existat sistem de irigaţii, şi tu vrei să-ţi faci sistem de irigaţii propriu? Ce facem? Facem o organizaţie cu cine? Că până la urmă investiţia trebuie să fie pe fermă, adică sprijin pentru fermierul care vrea să-şi facă un sistem propriu.

Gheorghe Lămureanu: Nu vreau să dau sfaturi celor din afara judeţului nostru, însă pentru Constanţa, vă spun, pe mai mult de jumătate se poate realiza în cel mult patru-cinci ani. Să se simplifice modul de constituire a unei Organizaţii a Utilizatorilor de Apă. Să facem, cum am zis, nişte rezervoare pe munţi, nişte lacuri care să poată să adune apa şi să o aducă în ferme atunci când avem nevoie de ea.

Articol scris de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

În județul Mehedinți, la Gârla Mare, Cornel Stroescu, împreună cu fiul său, Cristian, și cu fratele, Nicolae, administrează o afacere agricolă vegetală de circa 2.000 ha (cultură mare și legumicultură) și una zootehnică, de 16.000 găini ouătoare. Astfel, familia Stroescu e capabilă să schițeze un tablou care oglindește cu adevărat realitatea industriei agroalimentare din prezent, făcând parte dintre cei aflați în „prima linie” a frontului agriculturii: fermierii.

Despre familia Stroescu putem spune că face parte dintre fermierii mai mari și că știe cam toate greutățile cu care dau piept cei din sectorul agricol, inclusiv micii agricultori, Cornel Stroescu făcând parte de ani buni din diverse organizații profesionale, conducând unele structuri și reprezentând fermierii în dialogul cu autoritățile. Prin urmare, cei din familia Stroescu cunosc atât aspectele financiare ale unei afaceri agricole, mai mici sau mai mari, împrumuturile, ratele, creditele, cât și pe cele tehnice, dar și opreliștile politice pe care guvernanții le impun de mai bine de 20 de ani.

Nicolae Stroescu este inginer agronom și este familiarizat cu tehnica și tehnologiile. Cristian Stroescu, pe de altă parte, a studiat administrarea afacerilor și are în plan preluarea afacerii pe care a construit-o tatăl său, Cornel Stroescu. Crescând în fermă, Cristian Stroescu a dezvoltat o pasiune pentru munca în natură: „Îmi place să stau în aer liber, să muncesc pentru mine”.

Cristian Stroescu

Pierderi generate de calitatea recoltelor și lipsa depozitării

Din cauza secetei pedologice și a arșiței atmosferice instalate încă de la începutul anului, fermierii s-au confruntat cu schimbări în ceea ce privește calitatea recoltei și procesele cu care erau obișnuiți în anii trecuți. De obicei, recoltarea grâului are loc după data de 1 iulie. Anul acesta, Cornel Stroescu a început recoltarea în data de 17 iunie. Umiditatea era undeva la 10%, consecințele condițiilor climatice fiind clar vizibile. Nici pentru culturile de porumb sau floarea-soarelui nu estimează succese însemnate. Nu a mai plouat serios de la finalul lunii mai, iar plantele deja au intrat în stres. În lipsa apei culturile de porumb și floarea-soarelui au și ele de suferit. „Grâul nostru se află în zona parametrilor de 72% - 76%, greutate hectolitrică care este cerută de majoritatea cumpărătorilor din piață. Atunci când bobul a acumulat substanţe nutritive şi proteice nu a fost apă, şi atunci parametrii scad”, spune Cornel Stroescu.

Cornel Stroescu

Un alt aspect care contribuie la pierderile fermierilor, alături de condițiile meteo care afectează parametrii recoltei, este lipsa spațiilor de depozitare pentru cereale. „Asta e o problemă de infrastructură a statului român. Lipsa silozurilor este un impediment în special pentru fermierii aflați la început de drum. Neavând spații pentru a păstra ceea ce produc în condiții optime, prețurile la cumpărare scad. Cu toate că au fost făcute promisiuni din partea guvernanților, cu ani în urmă, despre construirea de depozite, într-un anumit număr per județ, nu s-a construit nimic, iar fermierii au fost nevoiți în continuare să se descurce așa cum le-au permis propriile resurse financiare”, ne-a zis Nicolae Stroescu. Construcția unui depozit, spune Cornel Stroescu, este o investiție costisitoare pe care majoritatea nu o poate susține. „Încă nu ne putem permite să stocăm producția agricolă, pentru că în general foarte mulţi fermieri care au făcut investiţii încă nu s-au capitalizat, pentru că investiţiile în agricultură costă şi, bineînţeles, creditarea e aşa cum este din partea băncilor, de multe ori nu este, şi atunci când este, este cu dobânzi foarte mari, ratele foarte mari, perioade scurte. E foarte greu de construit spații de depozitare.”

Statul se pune „de-a curmezișul” fermierilor

În opinia lui Nicolae Stroescu, România stă foarte bine la partea de tehnică agricolă, având utilaje de ultimă generaţie, de la tractor, pluguri, până la semănători și combine. În ceea ce privește sămânța, Nicolae Stroescu zice: „Testăm cu firmele producătoare de sămânţă sau multiplicatoare de sămânţă ce seminţe merg aici, ţinând cont de specificul locului, de ariditate, de lipsa de apă şi aşa mai departe. Am ajuns în anii cu precipitaţii cât de cât normale la producţii bune. Anul trecut, am avut medii mari şi la grâu, şi la rapiţă, tocmai datorită respectului pentru tehnologie. În agricultură sunt cinci factori limitativi de producţie, ei sunt strâns legaţi între ei: aerul, temperatura, lumina, solul şi omul. Nu se pot ajuta decât într-un fel de osmoză unul cu altul. Mai glumesc și spun că există și un al şaselea factor limitativ pe care nu-l putem de mult ameliora, factorul politic. Nu avem nici pesticide pentru el, nu avem nici alte soluţii pentru el”.

Nicolae Stroescu

Dar la finalul zilei, cea mai mare problemă a fermierilor rămâne în continuare apa, mai bine zis lipsa ei. Irigarea este un subiect intens dezbătut. Familia Stroescu vorbește despre canale de irigații care au fost astupate cu vegetație, odată funcționale și care deserveau culturi agricole de pe terenurilor lor, la doar 2 km de Dunăre. Statul a dat vina pe fermieri pentru stadiul deplorabil în care au ajuns instalațiile. În anul 2018 au fost reabilitate, în teorie, pompele de apă. În fapt, a fost dată o mână de vopsea pe exteriorul lor și puse în funcțiune doar pentru două ore, fără a se curăța măcar canalele magistrale de vegetație: „Două ore au funcţionat acele pompe, au fost vopsite frumos – deja sunt şi vândute la fier vechi o parte din ele”.

Ca răspuns, în lupta pentru a obține sisteme de irigații au fost formate asociații sau societăți ale producătorilor agricoli. Cornel Stroescu, alături de fratele lui și de vecini, este unul dintre fermierii care a încercat să înființeze o OUAI (Organizație a Utilizatorilor de Apă pentru Irigații). Dar și aici statul se pune „de-a curmezișul” fermierilor. „Pentru a înființa o OUAI, fermierii trebuiau să îi găsească pe vechii administratori, mulţi dintre ei sau majoritatea au pământul în arendă, au murit şi n-am mai găsit documente. Ceea ce, printr-un artificiu legislativ, trebuia desfiinţat, reziliat, radiat, că nu poţi să te duci să scoţi un mort din groapă şi să-l învii. Deci asta mi se pare ciudat şi rea-voinţă politică. O altă variantă este găsirea a 15 membri dispuși să dea declarații la notar legate de terenurile pe care le dețin pentru înființarea unei organizații”, arată Cornel Stroescu.

În ciuda capacității de producție a țării, chiar și în condițiile climatice actuale, România se afla într-un cerc vicios, devenind, așa cum zice Cornel Stroescu, din exportator de grâu, importator de pâine congelată, din exportator de carne în importator de mezeluri. Astfel, pe rafturile magazinelor din țara noastră ajungeau, de pildă, ouă poloneze, la momentul respectiv fiind cele mai scumpe din piață, în condițiile în care România exportă 50% din producția de ouă, chiar la cel mai mic preț. „Ouăle poloneze erau cele mai scumpe pe rafturile magazinelor, dar de fapt ne punem întrebarea: cine aduce în ţară aceste ouă din Polonia? Cine? Că am avut o declaraţie a unui ministru, care spunea că o să controleze toate fermele de găini ouătoare din România ca să vadă de ce au crescut prețurile. Răspunsul acestor întrebări este dat de lipsa de implicare a guvernului și de legile scrise parcă împotriva fermierilor, oameni care susțin o bună parte din economia țării. Totodată, remarcăm dezinteresul celor care se ocupă de finanțarea proiectelor care ar trebui să susțină producția agricolă, anume: sisteme de depozitare, irigații sau recoltare”, concluzionează Cornel Stroescu. 

Articol scris de: ILINCA OBADĂ & ȘTEFAN RANCU

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a lansat în dezbatere publică proiectul privind modificarea Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații din România și a infrastructurii de desecare și drenaj. Acesta, precizează MADR, urmărește adaptarea agriculturii la schimbările climatice şi reducerea efectelor acestora asupra producţiei agricole, în principal, dar şi asupra altor factori de mediu şi a populaţiei. 

Suma destinată Programului este de 1,5 miliarde euro, reprezentând fonduri de la bugetul național, care vor fi alocate până în anul 2027.

Prin prezentul proiect de act normativ se are în vedere sporirea numărului de amenajări de irigații noi, de la 89 la 150. De asemenea, va crește suprafața pentru care se vor asigura irigații de la 1.800.679 ha la 2.600.439 ha.

Totodată, se vor majora de la 531 la 666 numărul de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații, precum și suprafața deservită de infrastructura de irigații, de la 1.212.917,8 ha la 1.464.349,70 ha. 

Proiectul poate fi consultat de către toți cei interesați, pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii, în secțiunea „Transparență decizională – Proiecte de acte normative”: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative.html.

Foto: Titan Machinery România

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Infrastructura de îmbunătățiri funciare este pregătită pentru funcționare și poate asigura un nivel optim al apei pentru irigații, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, la data de 22 martie 2022, suprafața potențial irigabilă este de 1.289.381 ha, fiind deservită de infrastructura de îmbunătățiri funciare funcționabilă, din care 3.009 km de canale. Până la ora actuală, au fost încheiate 768 de contracte pentru o suprafață de 681.397 ha.

MADR, prin ANIF, suportă din fonduri asigurate de la bugetul de stat:

• Costul apei și costul energiei electrice, în baza contractelor încheiate cu ANIF pentru asigurarea apei pentru irigații până la stațiile de punere sub presiune şi alte puncte de livrare;

• Costul apei pentru irigații, în baza contractelor încheiate cu alți furnizori;

• Costul energiei electrice necesare asigurării funcționării agregatelor sau a echipamentelor pentru irigații, în cotă de până la 50%.

Pot beneficia de aceste măsuri fermierii - persoane fizice/persoane juridice, organizați în OUAI/FOUAI sau asociațiile agricole.

Contractele se transmit în format electronic, la adresele de e-mail comunicate pe site-urile Filialelor Teritoriale, precum și la cea a unității centrale a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare: https://www.anif.ro/. În cazul fermierilor care nu au posibilitatea transmiterii unui e-mail/fax, aceștia se pot adresa filialelor teritoriale ale ANIF, în vederea programării pentru semnarea contractelor.

Având în vedere măsurile de sprijin aflate în derulare, MADR, prin structurile teritoriale, încurajează și sprijină toți fermierii să încheie contracte, având ca obiect livrarea apei pentru irigații, pentru a putea asigura astfel un nivel corespunzător de umiditate a solului, care să stimuleze creșterea productivității agricole.

„Am luat toate măsurile pentru a asigura fermierilor accesul la apă pentru irigații mai devreme față de alți ani, având în vedere că peste iarnă ne-am confruntat cu lipsa precipitațiilor, așadar nevoia de apă în sol este în continuare ridicată. Pentru a le oferi fermierilor predictibilitatea de care au nevoie, continuăm  să achităm până la 50% din costurile cu energia electrică folosită pentru irigații. De asemenea, lucrările de modernizare a infrastructurii de irigații continuă. Ne-am propus ca suprafața viabilă pentru irigat să crească la două milioane de hectare”, a precizat Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Alexander Degianski a absolvit, în 2012, cu media 10, Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. Tânărul inginer este de lăudat având în vedere că până la el nu a mai obținut nimeni nota maximă, de la înființarea facultății. Interlocutorul nostru de azi este și absolvent de științe economice, din anul 2011. La vârsta de 31 de ani administrează cinci mii de hectare de teren arabil și cinci mii de hectare de pădure ale unui concern din Belgia, întinse în județele Timiș și Arad. Totodată, deține o fermă proprie de circa 400 de hectare, la Giulvăz, exploatație de familie, a cărei bază a fost pusă de tatăl lui, de profesie medic veterinar.

„Din păcate, foarte mulţi fermieri neglijează partea de IT, de high-tech. Eu văd de pe telefon în fiecare moment ce avem pe stoc, unde s-au dus, cine a lucrat în parcela asta, la ce dată, unde-s tractoarele, cine-i pe ele. Aceste lucruri pot să ducă la adevărate economii.”

În toamna aceasta am ajuns în vestul țării și am căutat să stăm la discuții cu fermieri care au reușite notabile în agricultura românească, oameni de la care ai ce învăța, mai ales că am abordat subiecte diverse, legate de tehnologii, tehnică, de probleme și soluțiile găsite de ei la acestea. Unul dintre tinerii vizitați, model pentru alții, este Alexander Degianski, care ne-a zis un lucru datorită căruia noi credem că el are succes. Managerul unei ferme este important să aibă cunoştinţe teoretice combinate cu cele practice, cunoştinţe economice și, foarte important azi, este să ai habar de IT (tehnologia informației) și informatică. „Profesorul meu de botanică, domnul Gicu Arsene, ne zicea că un agricultor ştie ce, când şi cum, iar un agronom ştie ce, când, cum şi mai ales de ce. Este foarte important să ai cunoştinţe teoretice combinate cu cele practice, este important să ai şi cunoştinţe economice, că până la urmă totul zace în economie. Din păcate, foarte mulţi dintre fermieri neglijează partea de IT, de high-tech. Noi avem un informatician în fermă, noi avem propriul nostru sistem de management al fermei, soluţia noastră, toate utilajele, contractele de arendă, terenurile, CF-urile, lucrările, contabilitatea, stocuri, gestiuni, toate sunt în acest sistem informatic. Eu văd de pe telefon în fiecare moment ce avem pe stoc, unde s-au dus, cine a lucrat în parcela asta, la ce dată, unde-s tractoarele, cine-i pe ele. Aceste lucruri pot să ducă la adevărate economii majore în ceea ce priveşte financiarul. Este foarte important să ai atât cunoştinţe agronomice, cât şi economice. Personal sunt absolvent şi de agronomie, şi de ştiinţe economice, şi pentru mine a reprezentat un mare avantaj acest lucru.”

Depozitarea, o variantă câștigătoare

Pentru Alexander Degianski, acest an agricol nu a fost deloc ușor, însă a fost unul cu multe satisfacții profesionale, cu toate că porumbul a fost compromis din cauza secetei. „A fost un an agricol foarte greu din punct de vedere logistic, din punct de vedere organizatoric, dar cu multe satisfacţii profesionale. În afara culturii de porumb, care de la aşteptări de 10-11 tone la hectar avem acum aşteptări de 3 tone la hectar. Porumbul chiar este compromis la noi, din păcate. Am semănat o mie de hectare cu porumb, din care am reuşit să ridicăm vreo 120. Am avut 56 de zile fără ploaie, din 20 aprilie până în 16 iulie, perioada lui de creştere intensivă. Anul trecut ne-am închis peste 10 tone la hectar. În această zonă cultura de porumb nu este cea mai pretabilă.”

În anul agricol 2020-2021, în ferma administrată de Alexander Degianski, rapiţa a fost semănată pe vreo o mie de hectare, iar producția obținută a trecut de 3,5 tone/ha. Și în vestul țării a fost anul grâului, cultură care în ferma tânărului manager a ocupat 1.600 de hectare. Însă Alexander Degianski nu a dorit să ne spună și cât a obținut la hectar. „Abia aşteaptă toată lumea să mai reducă din preţuri, de aceea nu vă divulg producția, vorbim după ce vindem grâul şi vă zic la virgulă cantitatea de grâu la hectar. N-am vândut nimic la recoltat, am vândut o parte în luna august când preţul a ajuns aproape de un nivel maxim atins şi acum aşteptăm până în luna februarie, martie, aprilie, ianuarie, depinde când ni se va arăta a fi oportun a vinde.”

Își permite să aștepte prețuri bune având în jur de 22.000 de tone capacitate de depozitare. „Intenționăm să extindem depozitarea, să mai preluăm şi de la vecini, şi de la alţi fermieri. Eu consider că este foarte util să ai depozitare pentru că în campanie toată lumea vrea să tragă pielea de pe tine. În zece ani, în nouă ani s-a dovedit că depozitarea este o variantă mult mai câştigătoare.”

Alte culturi din ferma timișeană au fost orzoaica pe 50 ha, la care s-au închis pe 7,1 tone/ha și floarea-soarelui pe vreo 250 de hectare.

Tehnologie proprie la floarea-soarelui

„La floarea-soarelui, cea mai importantă verigă e arătura. Am tehnologia mea cu o densitate un pic mai mare decât a celorlalţi fermieri, am semănat 75.000 de boabe pe hectar.”

Pe câmpul de la Giulvăz am asistat la recoltarea florii-soarelui, cultură la care producția este mai slabă decât anul trecut, însă prețul este cu mult mai bun. „Ne-am apucat de recoltat floarea-soarelui pe 7 septembrie, umiditatea a fost sub 9%, undeva la 8,5%, ceea ce ne permite să depozităm în condiţii bune, preţul este bun şi, spre surprinderea noastră şi producţia este bună, în jur de 3 tone la hectar. Producţia e mai slabă decât anul trecut, dar preţul este undeva cu 40% mai mare, poate chiar mai mult.”

Anul acesta, Alexander Degianski a optat să semene o suprafață mai mică cu floarea-soarelui, în jur de 250 de hectare, comparativ cu 700-800 ha în anii trecuți. „Din cauza interzicerii neonicotinoidelor nu prea putem risca. Viermii sârmă, răţişoara porumbului, gândacul pământiu ne-au făcut anul trecut, de exemplu, să întoarcem 140 de hectare de floare. În 2021 am preferat să punem mai puțină floare, pe terenuri mai uşoare, unde să nu avem probleme de infestare, unde asigurăm o rotaţie cât mai bună, deci din păcate nu avem ce face.”

L-am întrebat pe tânărul fermier despre tehnologie și dacă practica se îmbină cu teoria de prin facultățile agronomice. „Din păcate, faţă de cărţile de la facultate e schimbat cam tot ce se poate schimba, pentru că, din păcate, şi-mi asum ceea ce zic, cărţile nu prea mai au tangenţă cu practica agricolă. Sunt foarte multe copy-paste din cărţile anilor ’70-’80, substanţe interzise găseşti în cărţile actuale de la universităţi, soiuri vechi de când lumea şi pământul. Prin urmare cea mai importantă verigă tehnologică pentru mine la floarea-soarelui este arătura, ceea ce, da, se regăseşte şi în vechile cărţi. Urmează o discuitură sau un combinator din toamnă, ca pământul să se aşeze, dăm îngrăşămintele primăvara devreme, complexele le încorporăm cu un combinator, intrăm să semănăm, concomitent cu semănatul sau imediat după semănat aplicăm şi doza de azot ce urmează să completeze necesarul; erbicidarea o facem cu produse de top, iar semănatul îl facem cu semănătoare Väderstad Tempo extrem de precisă, de cea mai bună calitate. De obicei semănăm după ce terminăm semănatul culturii de porumb, pentru că am observat că parcă-i merge un pic mai bine florii-soarelui. Eu am tehnologia mea cu o densitate un pic mai mare decât a celorlalţi fermieri, am semănat 75.000 de boabe pe hectar, sunt monohibrid, în ferma noastră este NK Neoma de la Syngenta, şi acum are greutate hectolitrică 46, ceea ce vorbeşte de la sine, o greutate hectolitrică excepţională, iar în condiţiile anului acestuia, cu secetă imensă şi apă foarte, foarte puţină în sol, mă pot declara foarte mulţumit de această cultură.”

Asolamentul este foarte important, dar, spune Alexander Degianski, tehnologia îi ajută să mai sară anumite etape din el. Cea mai mare problemă în respectarea asolamentului florii-soarelui, rapiţei şi soiei este dată de sclerotinia. „Pentru sclerotinia, despre care toată lumea ştie că este o ciupercă care practic infestează plantele şi găsim în cadrul tulpinii acei scleroţi care duc la frângerea tulpinilor, actualmente există anumite produse biologice pe bază de alte ciuperci parazite pe sclerotinia care reduc foarte mult riscul, astfel încât poţi ajunge de la o rotaţie de 4-5 ani la una de 3 ani. Şi este un lucru foarte bun.”

La rapiță, tehnologii mai puțin intensive

De la floarea-soarelui ne-am mutat la semănat de rapiță. Era 8 septembrie, o zi însorită de toamnă, în care tânărul fermier ne-a arătat tehnologia acestei culturi programate a fi însămânțată pe vreo o mie de hectare. Când am ajuns noi, semănatul era aproape finalizat. Utilajele îi permit să semene undeva la 150 de hectare pe zi. „Condițiile sunt bune de semănat, din păcate prognoza meteo nu este foarte îmbucurătoare din cauza faptului că nu vedem mari precipitaţii, am suferit groaznic anul acesta în partea de vest a României din cauza acestei lipse de precipitaţii, din luna aprilie, 20 aprilie dacă nu mă înşel, şi până în 16 iunie, adică vreo 56 de zile, n-am avut gram de apă, zero, ceea ce ne-a afectat ireversibil cultura porumbului, iar din 16 aprilie până acum două săptămâni, pe final de lună august, când am avut în jur de 70 de litri, n-am avut din nou gram de apă. Problema majoră este că uniformitatea precipitaţiilor nu mai este aceeaşi, adică media multianuală se păstrează oarecum, dar distribuţia ei în timp este total haotică. Avem perioade lungi de ploi abundente, urmate de perioade lungi de secetă, iar plantele nu sunt adaptate să trăiască în astfel de condiţii. Tocmai de aceea lucrările de îmbunătăţiri funciare sunt o prioritate la noi în fermă”, arată Alexander Degianski.

„La rapiță, pe un teren mai bine prelucrat şi oarecum reavăn, am semănat pe la 450.000 de boabe germinabile la hectar.”

Plantele premergătoare culturii de rapiță sunt grâul și pe vreo 50 ha orzoaica. „Tehnologia la mine este relativ simplă şi sper eu cât mai bine conservatoare pentru apă. Imediat după recoltat, că-i terenul moale, încercăm să evităm, dar de la prelucrare bună şi până la prelucrarea mai grea când terenul este uscat intrăm obligatoriu cu un gruber la adâncime de 30-35 cm, grubere de la Väderstad, avem trei bucăţi, cu tractoare specifice şi puternice de 500 CP, 400 CP şi 300 CP care le trag. Aceasta este urmată imediat de o discuire cu un Väderstad Carrier, avem un Carrier de 12,5 m şi unul de 6,5 m care nivelează şi închid un pic capilaritatea solului, după care urmează fertilizatul şi aşteptatul. De obicei, în lunile iulie, sfârşit de iulie – început de august avem câteva precipitaţii mai serioase, iar din acel moment nu mai facem nimic, pentru că vedem şi acum că terenul este oarecum verde, intrăm cu semănătorile în momentul în care începem să semănăm, pregătim terenul cu semănătorile care sunt dotate cu bare nivelatoare, grapă cu discuri, tăvălugi foarte buni şi implicit organe de semănat bune şi chiar şi acum sămânţa este nud şi vă pot arăta să vedeţi că toată sămânţa zace în teren umed.”

Fiecare an agricol are specificul lui, iar în opinia lui Alexander Degianski, tehnologia rapiţei nu poate fi aceeaşi an de an. „În funcţie de condiţiile din sol variem. Anul trecut am mers cu densitate de 550.000 de boabe germinabile pe hectar, era terenul uscat şi nu ştiam ce va răsări. Anul acesta, pe un teren mai bine prelucrat şi oarecum reavăn suntem pe la 450.000 de boabe germinabile la hectar. Avem o parcelă unde am semănat cu Väderstad Tempo rapiţă la 70 cm care anul trecut am semănat-o pe 50 de hectare la densitate de asemenea de 550.000 de boabe germinabile pe hectar şi din păcate rezultatele au fost un pic mai slabe decât cea semănată convenţional, dar eu cred că din cauza densităţii prea mari pe rând, astfel încât anul acesta am redus norma la 350.000 de boabe pe hectar şi vedem ce o să iasă. Această rapiţă pe care o semănăm la 70 cm nu o erbicidăm, o prăşim, şi lumea zice că mă întorc în „era de piatră”, dar din păcate vedeţi, cu toate mişcările astea haotice, ecologiste, să scoatem erbicidele – nu ştim când vom fi din nou călcaţi pe gât, cum am fost călcaţi cu neonicotinoidele, şi ne vom trezi că n-o să mai avem erbicide, şi atunci prefer să văd care variantă este mai pretabilă unei tehnologii mai puţin intensive în raport cu pesticidele.”

Tehnică agricolă de vârf

În ferma administrată de Alexander Degianski am văzut tehnică agricolă de vârf. Și totuși, chiar și într-o fermă de 5.000 de hectare e continuu nevoie de utilaje performante. „Niciodată nu avem destul. Tot timpul trebuie să reînlocuim flota. Momentan da, putem face absolut toate lucrările cu flota noastră, poate un pic la recoltatul păioaselor avem nevoie de ajutor pe vreo 500-600 de hectare, dar prefer să închiriem combine, că avem parte de prestatori serioşi, şi să investim acei bani în alte tehnologii. În rest suntem autonomi şi independenţi, ca şi cei din politica noastră. De obicei, utilajele se înlocuiesc la un anumit număr de ore, când vine vorba de cele motorizate. Tractoarele le schimbăm când au peste 5.000-6.000 de ore de funcționare. Avem în fermă remorci vechi de 15 ani și anul acesta le-am făcut reparații capitale. În afară de partea metalică, nu au absolut nimic în ele ce să mai fie înlocuit, deci noi am băgat în fiecare remorcă vreo 10.000-15.000 de euro şi sunt ca noi. Când vorbim despre utilaje de prelucrat solul, de obicei la a şaptea – a opta campanie deja începe să plesnească cadrul, să se mai ducă din cilindri, din diverse elemente de uzură, şi înlocuim. Deci fiecare utilaj, în funcţie de starea lui şi de cât de mult este folosit, îşi găseşte şi perioada de înlocuit.”

Independență în gestionarea apei

Am încheiat vizita noastră la Giulvăz cu o discuție despre apă, marea problemă a agriculturii din toată lumea, nu doar la noi. Din întreaga suprafață de teren a fermei pe care o are în grijă Alexander Degianski, 220 km sunt canale care reprezintă infrastructura de desecare, cu trei stații de pompare. „Pot spune că din această suprafaţă aproape 180 km sunt decolmataţi şi sunt decolmataţi fie pe munca noastră, fie pe ajutorul dat de ANIF şi avem o colaborare foarte bună cu ANIF în ultima perioadă. Problema majoră este alta în schimb: cum aduci apa pe canale? Pentru că acestea sunt canale de desecare. Noi am irigat din canalele de desecare principale şi din canalele colectoare, dar este o situaţie de hazard până la urmă, că rolul lor e să evacueze apa. Tocmai de aceea vom începe acum o nouă strategie de gestionare a apei în fermă, să impermeabilizăm canale, să cerem aprobări de la Apele Române, să facem prize de ape, râul Timiş e la 3-5 km de aici, şi vrem să le folosim cu dublu scop. Trebuie să înţelegem că aceste canale pot avea dublă funcţie, atât de desecare, cât şi de irigare, vrem să aducem terenurile depresionare nivelate, urmează acum să întreprindem nivelare pe o suprafaţă de aproape o sută de hectare anul acesta şi avem de gând să facem vreo 600 de hectare până în următorii trei ani. Noi pe fermă, în anii în care nu s-a făcut nimic şi nu am avut canalele curăţate, nu am avut pompele funcţionale, pierdeam între 350 şi 600 de hectare din cauza băltirilor. Aceşti bani, într-un an, dacă-i investeşti de bună voie, de pe această suprafaţă pierdută, îţi asigur că pe viitor nu-i vei mai pierde. Acestea sunt principalele noastre dorinţe în cadrul fermei, să avem o independenţă a ceea ce înseamnă gestionarea apei. Când e prea multă, să o evacuăm, când e prea puţină, să o aducem şi terenurile să fie drepte.”

Staţia de pompare a apei Jilava din cadrul Amenajării de irigaţii Berceni-Vidra-Frumuşani a fost repornită marţi, 2 octombrie 2018, după 13 ani în care nu a mai funcţionat, în urma unei investiţii de 1,3 milioane de lei realizată din bugetul Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF).

Unitatea urmează să deservească o suprafaţă de circa 10.000 de hectare în judeţele Ilfov, Giurgiu şi Călăraşi.

„Este o activitate continuă pentru a repune sistemul de irigaţii în funcţiune. Am fost peste tot în ţară (...) am fost la Iaşi, la Botoşani, am fost la Galaţi, am fost la Brăila, am fost peste tot şi ne vom duce peste tot, acolo unde avem graficul de execuţie a lucrărilor, cum este cazul aici şi cum va fi cazul săptămâna viitoare în altă parte. Lăsăm să fie o surpriză pentru dumneavoastră. Este o surpriză plăcută, pentru că punem în mişcare un sistem de irigaţii unde uitarea se cuibărise, iar dezordinea se instalase. Aţi putut vedea aici ce dezastru a fost la această staţie. Am venit cu domnul director general (n.r. - Florin Barbu, director general al ANIF) în februarie şi am văzut această staţie. Am fost şi la punctul de alimentare. Era dezastru. De 13 ani nu a funcționat această stație. Zidurile erau dărâmate, pompele erau ruginite, înţepenite, canalul acesta era pur şi simplu colmatat, nu mai exista canal. A trebuit să refacă secţiunea de scurgere, să o cureţe ca să poată să vină apa aici, plus că la punctul acela de la Sabar, de alimentare, a trebuit să facă lucrări hidrotehnice”, a precizat Petre Daea, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în locul amintit.

Șeful MADR a menționat totodată că se află „într-un loc fericit, pentru că se construieşte în România și se construiește peste tot”, investiţia realizată de ANIF la această staţie din Jilava fiind de circa 1,3 milioane de lei.

„Ne aflăm într-un loc fericit azi, pentru că se construieşte în România. Avem 47 de amenajări din cele 48 pornite investiţiile, celelalte sunt în faze de pregătire a investiţiilor respective, în aşa fel încât toate cele 86 de amenajări pentru irigaţii să fie funcţionale în 2020. Am ajuns la 1,2 milioane hectare la această dată, continuăm şi vom continua şi la iarnă. Continuăm în alte zone ale ţării, o să vedeţi, şi o să vă chemăm peste câteva zile, sper peste 20 de zile, cam aşa este graficul, dacă mintea mă ajută acum la această oră şi memoria îmi desenează traseul activităţii mele, până când se declanşează practic operaţiunea de punere în funcţiune a unei staţii foarte importante, care avea termen de punere în funcţiune în anul 2019. Iată că o facem cu un an mai devreme! Sunt lucrări importante peste tot în ţară şi se execută în etapa stabilită de fiecare”, a punctat Daea.

Conform datelor furnizate de MADR, amenajarea de irigaţii Berceni Vidra Frumuşani a fost dată în folosinţă în 1978, având o suprafaţă deservită de 9.833 de hectare (ha), din care 7.300 ha în judeţul Ilfov, 1.822 ha în judeţul Giurgiu şi 711 ha în Călăraşi, 26 de kilometri de canale de aducţiune şi distribuţie şi un număr de 8 staţii de pompare din care o staţie de bază (SPA Jilava).

Staţia SPA Jilava nu a mai funcţionat timp de 13 ani, dar, la solicitarea fermierilor, în anul 2018, ANIF a executat din februarie şi până în prezent o serie de lucrări de curăţare a canalelor de irigaţii în lungime de 26 km (decolmatări 25.954 mc), dar şi lucrări de decolmatare a canalului, prin programul de întreţinere şi reparaţii.

Alimentarea cu apă a staţiei de bază SPA Jilava se face gravitaţional de pe canalul Sabar. Staţia are în componenţă cinci agregate de pompare SIRET900, cu o putere instalată de 1.600 KW şi un debit instalat de 6.530 mc/s.

Cu toate că finalizarea construcției și darea în folosință a canalului pentru irigații Siret-Bărăgan nu sunt incluse în Planul Naţional de Irigaţii, în condițiile în care pentru definitivarea acestui obiectiv ar fi nevoie de circa 5,5 miliarde de euro, ideea nu a fost abandonată, a afirmat, joi, 17 mai 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, într-o conferinţă de specialitate organizată de Capital, eveniment care a avut loc la Hotel Pullman din București.

Chiar și în aceste condiții, promite ministrul de resort, din segmentele deja construite în Canalul Siret-Bărăgan vor fi irigate culturi agricole din zonă în zilele următoare.

„Acest Canal Siret-Bărăgan este deosebit de important pentru ţară. Nu este abandonat ca idee. Căutăm soluţii şi în curând o să vedeţi primele cantităţi de apă care vor intra pe culturile din zonă, din acest canal. (...). Lăsaţi-mă să nu vă spun când va fi. Dacă aţi aşteptat 30 de ani, pentru că acolo nu s-a irigat niciodată, mai merită câteva zile, nu mult, ca să vedeţi prima apă care ajunge la culturi din această lucrare magistrală a Ţării Româneşti. Este în preocuparea noastră să vedem cum o abordăm, etapă cu etapă, ca să folosim această mană cerească: folosirea apei gravitaţional, însă nu puteam să punem în planul zilei această investiţie care costă din datele pe care le am în jur de 5,5 miliarde de euro ca să fie finalizată. Se are în vedere, se judecă, se analizează la nivelul nostru să vedem cum putem valorifica acest sistem. Nu este în planul de guvernare, dar nu este abandonat”, a afirmat Daea.

Potrivit datelor MADR, în anul 2018 se vor aloca 26,5 milioane de euro pentru refacerea şi reconstrucţia sistemului naţional de irigaţii din miliardul de euro prevăzut în buget până la finele lui 2020, iar pe partea de investiţii în sistemele secundare de irigaţii sunt disponibile pe măsura 4.3 din PNDR 2014-2020 circa 435 de milioane de euro de la Uniunea Europeană.

Începând cu anul 2018, se vor redeschide discuțiile cu privire la viabilitatea și eventuala continuare a lucrărilor la canalul Siret-Bărăgan, până atunci însă, a afirmat șeful PSD și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, obiectivele majore sunt reabilitarea sistemului de irigații existent până la 1,98 milioane hectare, laolaltă cu livrarea gratuită a apei pe canalele magistrale.

Abia după îndeplinirea primului obiectiv din programul de guvernare PSD pe zona de irigații -  reabilitarea celor aproape două milioane de hectare din terenul agricol al României - discuția va continua, chiar dacă unele voci spun că sistemul Siret-Bărăgan ar fi „greu funcționabil”.

„Din punctul meu de vedere, noi avem două obiective majore: primul (...) este ca ceea ce avem acum să fie reabilitat și două milioane de hectare din terenul agricol al României să fie irigat, pentru a crește producția agricolă cu 30 - 50 la sută, ceea ce va însemna mai mulți bani pentru fermieri și un pas important pentru echilibrarea balanței. Al doilea obiectiv reprezintă extinderea sistemului de irigații.

Eu i-am cerut ministrului Agriculturii, atunci când lucram la programul de guvernare, și ulterior după ce s-a format guvernul, ca în acest an (n.r. - 2017) să nu se concentreze pe nimic altceva decât pe a duce la capăt toate procedurile pentru a atinge primul obiectiv. Anul viitor, împreună cu specialiștii, împreună cu finanțiștii, putem discuta despre extinderea sistemului de irigații.

Siret-Bărăgan este un sistem de irigații care poate fi foarte bun, dar de ce i-am spus ministrului să nu se concentreze anul acesta, pentru că sunt două abordări în ceea ce privește sistemul Siret-Bărăgan: unii spun că este profitabil și că este util, în timp ce alții spun că este greu funcționabil. Atunci, ca să nu stăm în acest an în aceste dispute, ne concentrăm pe ceea ce avem, să ducem la capăt, acest program de investiții, iar anul viitor discutăm despre el”, a afirmat Liviu Dragnea vineri, 12 mai 2017, la startul campaniei de irigat pentru anul 2017.

Același lider PSD a afirmat că obiectivele din programul de guvernare pe zona de irigații au un cost inițial de circa 90 de milioane de lei, prevăzut deja în bugetul ANIF. Conform calculelor pesediștilor, cele 800.000 ha care urmează să fie irigate în 2017 generează următoarele costuri: 140,6 lei mia de metri cubi de apă (adică 0,1406 lei metrul cub), la 800 mc de apă la hectar, duc la un cost de 89.984.000 lei (800.000X800X0,01406).

Până vineri, 12 mai 2017, MADR a contorizat cereri pentru livrarea de apă aferente unui total de 400.000 ha.

„Partea de irigații pentru noi a fost și rămâne strategică. Avem două obiective majore în acest domeniu, și anume reabilitarea sistemului de irigații până la 1,98 milioane hectare (...). Al doilea obiectiv strategic era să aducem apa pe canalele principale, gratuit, (...) până la SPP. Este un cost financiar de 90 de milioane de lei, care este prevăzut în bugetul ANIF, iar udătorii își iau de la stația sub presiune apa și nu au decât costurile obișnuite. (...) Sunt economii foarte mari – pe de-o parte costurile sunt mult mai mici pentru cei care vor să irige. Apa fiind gratuită, acum majoritatea udătorilor a început să scrie cereri pentru a iriga 400.000 de hectare. Oamenii încep să înțeleagă că sunt foarte multe avantaje. Crește foarte mult producția, la unele soiuri se dublează, iar la altele crește cu 50 la sută.

Ceea ce am vorbit cu ministrul Agriculturii, până să venim aici, se referă la suprafețele care nu sunt în aria de răspândire a acestor SPP-uri (n.r. - stații de punere sub presiune). Aceste stații au fost preluate de asociațiile de udători care au avut acces la programul european pe agricultură, și-au făcut instalațiile secundare pe teren, și-au luat instalații de irigat, dar sunt și suprafețe care au acces la aceste canale de irigații și ai căror proprietari nu sunt grupați în asociațiile de udători. Și aici sunt două căi prin care oamenii pot începe să aibă acces la aceste canale: pot folosi direct motopompe sau orice altă instalație pentru că, acum, apa fiind gratuită, nu mai au niciun fel de problemă și își pot duce exact pe suprafața lor de teren instalațiile de irigat. Pe de altă parte, în momentul în care încep să se organizeze în asociații de udători, iar, acolo unde se organizează, MADR și ANIF le vor realiza asemenea stații de punere sub presiune”, a afirmat Liviu Dragnea.

El a adăugat că încă sunt fermieri care nu cred că apa pe canalul magistral este gratuită, dar cei care au crezut au făcut deja cereri și așteaptă să ajungă apa la ei pe canal.

„Este pentru prima dată în istoria României când apa pe canalul magistral se aduce gratuit”, a continuat el.

Cu ocazia vizitei, Dragnea chiar l-a lăudat pe șeful MADR, căruia în ultima perioadă i-a trasat o serie de sarcini importante, demne de munca lui Sisif.

„Sunt vreo șase-șapte miniștri în Guvern care îmi plac foarte mult, dar este unul care îmi este foarte drag și este ministrul Agriculturii (n.r. - Petre Daea). Am venit să văd cum se implementează programul de guvernare în domeniul Agriculturii”, a conchis Liviu Dragnea.

Costurile fermierilor cu irigatul scad cu peste 60-70 la sută, în condițiile gratuității apei pe canalele magistrale

Într-o discuție dinaintea sosirii delegației, șeful ANIF, Florin Barbu, o persoană destul de emotivă, ținând cont de faptul că la sosirea lui Dragnea i-a tremurat vizibil vocea în fața camerelor și a șefului Camerei Deputaților, a afirmat că totalul cheltuielilor fermierilor cu irigatul scad cu mai bine de 60-70 de procente, în condițiile gratuității apei pe canalele magistrale.

El a vorbit și de modificarea și completarea Legii 138/2014, republicată, pentru modificarea și completarea OUG 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, precum și pentru completarea Art. 10 din Legea 98/2016 privind achizițiile publice.

În prezent, aceasta a fost adoptată de Camera Deputaților, ca for decizional în data de 9 mai 2017, sub denumirea de Plx 173/2017, urmând să fie trimisă la promulgare.

Acest nou act normativ consfințește, pentru prima dată, oferirea de apă gratis fermierilor, la SPP-uri.

„Marți, în Camera Deputaților, for decizional, s-a aprobat legea prin care toți fermierii și alți fermieri care pot beneficia după aducțiunea principală de irigații, vor avea apă gratis la stațiile de punere sub presiune”, a afirmat Barbu.

El a adăugat că investiția din Călărași și Ialomița a totalizat șase milioane de lei, inclusiv TVA. Lungimea CA1 este de 4.450 de metri liniari, lucrările principale fiind de impermeabilizare și de refacere a capacității de transport. Potrivit directorului ANIF, în urma lucrărilor de modernizare pierderile sunt de doar aproximativ 15 la sută față de canalul CA2, care are pierderi de 60-70 la sută.

Prioritățile ANIF nu se opresc însă aici. Florin Barbu a mai vorbit de alte 40 de amenajări care vor fi reabilitate în perioada următoare.

„În momentul de față, sunt 40 de amenajări care sunt promovate de mine și de ANIF. Nouă dintre acestea vor intra în execuție în luna august, iar la celelalte 31 se vor termina studiile de proiectare. În 2018, vor intra pe C+M (construcții-montaj) și au termen de finalizare patru ani.

Împreună cu ISPIF, am realizat viabilitatea economică a amenajărilor de îmbunătățiri funciare din România, am ajuns la 1,8 milioane de hectare, amenajări care sunt cuprinse și în Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații”, a continuat Barbu.

De asemenea, în opinia sa, cele 90 de milioane de lei alocate anului 2017 nu ar trebui să fie considerate ajutor de stat, întrucât acestea sunt decontate pentru cheltuielile aferente infrastructurii principale de irigații, atât costurile cu reparațiile, cât și costurile cu apa, reprezentând obligativitatea noastră. Celelalte costuri le revin organizațiilor de udători, pentru culturile înființate pe amenajările secundare de irigații.

Nu în ultimul rând, oficialul ANIF a vorbit și de investițiile cu bani europeni în infrastructura secundară de irigații, singura eligibilă, de altfel, pentru a primi bani FEADR.

„În PNDR 2007-2013, au fost aplicate 138 de proiecte, cu o finanțare de 138 de milioane de euro (un milion de euro pe fiecare proiect), pe Măsura 4.3 din PNDR 2014-2020 au fost depuse 43 de proiecte finanțate, cu o valoare de 42,9 milioane de euro. Sunt la dispoziția organizațiilor de udători, pentru perioada 2017-2018, 385 de milioane de euro pentru refacerea capacității la infrastructura secundară de irigații”, a mai spus directorul ANIF.

În ceea ce privește sistemul Siret-Bărăgan, Barbu a fost foarte precaut și a declarat doar pentru Revista Fermierului că acesta ar deservi 400.000 ha, dar înainte trebuie constituită toată infrastructura secundară.

AFIR a publicat Ghidul consultativ pentru investiții în infrastructura de irigații

Tot vineri, 12 mai 2017, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a publicat versiunea consultativă a Ghidului solicitantului pentru submăsura 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice”, componenta pentru infrastructura de irigații finanțată prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2020).

Versiunea consultativă a Ghidului solicitantului se aplică pentru teritoriul național și pentru zona ITI – Delta Dunării, au precizat cei de la AFIR în comunicatul de presă.

„Lansăm acum în consultare publică Ghidul solicitantului pentru investiții în infrastructura de irigații din nevoia de a primi din partea beneficiarilor un feedback real în ceea ce privește modul de implementare a acestei submăsuri. Suntem conștienți de rolul principal al Agenției, acela de a crea instrumente eficiente, din punctul de vedere al celor care implementează proiectele de investiții și care să răspundă în mod real nevoilor beneficiarilor”, a precizat Adrian-Ionuț CHESNOIU, directorul general al AFIR.

Sprijinul public pentru investițiile finanțate prin această submăsură este 100% nerambursabil și nu va depăși 1.000.000 euro/ proiect pentru sistemele de irigații aferente stațiilor de punere sub presiune (SPP) sau 1.500.000 euro/ proiect pentru amenajarea sistemelor de irigații aferente stațiilor de pompare și repompare (SPA – Stații de pompare a apei, SRP – Stații de repompare).

„Infrastructura de irigații reprezintă un sector vital pentru agricultură și pentru dezvoltarea mediului rural, care are nevoie de investiții durabile și de o finanțare consistentă. Nu putem discuta despre o agricultură cu adevărat performantă fără a susține cu măsuri concrete dezvoltarea sistemului de irigații. Sprijinul financiar acordat prin submăsura 4.3 irigații va avea un efect pozitiv prin promovarea tehnologiilor noi, economisirea apei în agricultură, scăderea costurilor determinate de consumul apei și creșterea suprafețelor irigate”, a declarat directorul general al AFIR, Adrian-Ionuț Chesnoiu.

Ghidul solicitantului în versiune consultativă este publicat pe pagina de internet a AFIR – www.afir.info – la secțiunea Dezbatere publică. Toți cei interesați pot transmite observații și propuneri de modificare a Ghidului solicitantului pentru sM 4.3 – componenta Infrastructură de irigații pe adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., în termen de 10 zile de la data publicării pe site-ul AFIR (respectiv, 11 mai 2017).

Vizita de vineri a avut loc la Amenajarea de irigaţii Pietroiu-Ştefan cel Mare, iar delegația oficială condusă de Liviu Dragnea, însoțit de Petre Daea, ministrul de resort, a trecut în revistă nodul hidrotehnic NH I/II și canalul de aducţiune.

De asemenea, s-a mers la Staţia de Punere sub Presiune -SPP- OUAI Movila din judeţul Ialomiţa, reabilitată prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.