În vederea populării adăpostului pentru creșterea puilor de carne – broileri - în sistem gospodăresc, este nevoie ca, mai întâi, să se efectueze curățenia mecanică. Apoi se spală cu dezinfectante, precum Pursept tablete, se face dezinsecția cu produse precum Romparasect sau Tetracip Zapi și deratizarea cu raticide ca Broditop, dacă este cazul.

De asemenea, trebuie controlate și eventual reparate, în caz de nevoie, utilajele de creștere și exploatare din adăposturi, pentru a funcționa la parametrii normali de microclimat, de furajare și de adăpare.

Apa este un element de bază în creșterea puilor, motiv pentru care trebuie acordată o atenție maximă caracteristicilor calitative, chimice și microbiologice.

Lumina și temperatura sunt factori determinanți în stimularea creșterii broilerilor, având un rol esențial în reglarea metabolismului, a consumului de furaj și a comportamentului păsărilor. Parametrii optimi de iluminare și microclimat contribuie la reducerea stresului, la îmbunătățirea conversiei furajelor și la obținerea unor performanțe productive ridicate.

Așternutul trebuie să fie curat, fără germeni patogeni, gros de minim 10 cm și împrăștiat uniform.
Furajul trebuie să fie de calitate superioară, de preferat brizurat, adică mărunțit fin, dar nu complet pulbere. Astfel, puii îl pot mânca mai ușor, reducând risipa; digestia este mai eficientă și absorbția nutrienților, mai bună. În plus, se previne înecarea sau dificultatea în consumul hranei.

De asemenea, foarte important este ca, la achiziționarea broilerilor, să se aibă grijă ca efectivul de pui să fie sănătos, uniform și cu penajul integru.

Popularea

În primele ore de viață, puii sunt deosebit de sensibili la stresul provocat de transport, manipulare și schimbarea mediului, motiv pentru care se recomandă administrarea unui tratament antistres. În acest scop, se recomandă produse ca Hepatoromvac, în doză de 1 linguriță/1 litru de apă, contribuind la reducerea mortalității și la revitalizarea organismului, având efect energizant și de susținere a funcțiilor hepatice.

Pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă și întărirea sistemului imunitar, se administrează, de asemenea, polivitamine, precum Complex Polivitaminic Buvabil, în doză de 1 ml/1 litru de apă /zi sau Nutri Vita-Min-Amino în doză de 1 g/litru de apă sau 1 g/kg de furaj. Acestea se asociază cu Bioenterom, probiotic care contribuie la echilibrarea florei intestinale și la îmbunătățirea digestiei, fiind administrat timp de 2–4 zile.

În situațiile în care starea de sănătate a efectivului o impune, se poate recurge și la administrarea de antibiotice cu enrofloxacină 10%, în doză de 1 ml/1 litru de apă pe zi, timp de 3–4 zile. Utilizarea antibioticelor trebuie realizată pe baza unei antibiograme, pentru a asigura eficiența tratamentului și pentru a preveni apariția rezistenței bacteriene.

Ca alternativă la tratamentele antibiotice, se poate utiliza Prodigest, un acidifiant care, administrat în doză de 0,5 – 1 ml la litru de apă pe zi, contribuie la menținerea unui pH optim la nivel digestiv, inhibând dezvoltarea bacteriilor patogene și susținând sănătatea intestinală a puilor.

Creșterea

Vârsta de 9–12 zile (pui de găină, curci, fazani, păuni)

• Vaccinarea contra pseudopestei aviare (PPA) se poate face cu Avipestisota sau Avipestivac, de preferat, oculoconjunctival.

• După 2–3 zile, se face vaccinarea contra bursitei infecțioase aviare (BIA) cu Biaromvac PA, doar la puii de găină, în apa de băut.

• Cu 2 zile înainte și după vaccinare, se face vitaminizarea.

Vârsta de 16–17 zile

• Vaccinarea contra bronșitei infecțioase (BI) cu Birovac H-120, în apa de băut sau aerosoli.

Vârsta de 22–24 zile

• Se face a doua vaccinare contra pseudopestei aviare cu Avipestisota.

Dacă păsările sunt ținute în viață peste 2 luni, vor fi vaccinate obligatoriu, cu vaccinul Pestiholvac Forte, vaccin contra pseudopestei și a holerei aviare, în doză de 0,3 ml, injectat subcutanat sau intramuscular.

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, șef Laborator de Diagnostic Romvac Company

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) primește, până la data de 3 februarie 2026, cererile de plată pentru Intervenția DR-06 – Bunăstarea animalelor, Pachet a) — Plăți în favoarea bunăstării porcinelor și Pachet b) — Plăți în favoarea bunăstării păsărilor, din cadrul Planului Strategic PAC 2023—2027.

Completarea și depunerea cererii se face exclusiv electronic, de către solicitant, prin accesarea site-ului: www.apia.org.ro, secțiunea DR-06 – Bunăstarea animalelor.

Cererile de plată pentru Intervenția DR-06 cuprind angajamentele şi informaţiile aferente tuturor exploataţiilor autorizate sanitar-veterinar, deţinute de solicitant, indiferent pe raza cărui judeţ îşi desfăşoară activitatea și se depun însoţite de toate documentele prevăzute în ghidurile solicitantului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agroland marchează cel mai bun semestru din istorie, cu un profit net în creștere cu 23% față de perioada similară a anului trecut.

• Vânzări de 229 de milioane de lei, în S1, în creștere cu 11% față de aceeași perioadă din 2024

• Profit net de 12 milioane de lei, +23% față de S1 2024

• Investiții programate de 20 milioane de euro

• 300 de magazine active până în 2028

• Peste un milion de găini pe platforma de la Mihăilești până în 2027

Grupul antreprenorial Agroland, prezent pe piața de retail, agribusiness, producție alimentară și nutriție animală, a încheiat cel mai bun semestru al anului din istoria sa, cu vânzări de 229 de milioane de lei, în creștere cu 11% față de aceeași perioadă din 2024. De asemenea, profitul operațional a înregistrat o creștere de 33%, până la 19,5 milioane de lei, iar profitul net s-a ridicat la 12 milioane de lei, +23% față de S1 2024.

„Rezultatele obținute în primele șase luni reconfirmă robustețea și reziliența modelului de afaceri Agroland Group. Diviziile de Retail, Food și Agribusiness au livrat cel mai bun prim semestru din istoria companiei, întărind baza pentru obiectivele strategice pe termen mediu. Am încheiat această perioadă cu un ritm sănătos de creștere cu două cifre la nivel de venituri și profit. Privind înainte, ne concentrăm pe scalarea platformei avicole de la Mihăilești ca pilon important al diviziei Food, extinderea și digitalizarea rețelei Agroland Mega, consolidarea producției de furaje și pet food și investiții în logistică și energie regenerabilă. De asemenea, ne menținem angajamentul față de transparență și buna guvernanță și ne pregătim prin noi investiții și dezvoltare business în anii următori, pentru trecerea pe Piața Principală a BVB”, a declarat Horia Cardoș, fondator și CEO Agroland Group.

Divizia Food a vândut, în primul semestru din acest an, prin platforma avicolă de la Mihăilești (Giurgiu) 38,7 milioane de ouă de consum, reprezentând un avans de 27% față de primele șase luni din 2024. Veniturile din vânzarea ouălor de consum au crescut cu 52% față de S1 2024, ajungând până la 31,6 milioane de lei.

De asemenea, divizia de Retail a ajuns în S1 2025 la vânzări nete de 177,1 milioane de lei, o majorare cu 11% comparativ cu primul semestru din 2024, iar numărul de clienți a crescut cu 12%, ajungând la 2,1 milioane de persoane.

Veniturile din inputurile agricole au fost, în S1 2025, de 24,3 milioane lei, în scădere cu 23% față de S1 2024. Scăderea a fost determinată de restrângerea strategică a activității de trading de cereale la nivel intra-grup prin suspendarea acestor vânzări către terți și de scăderea cu 35% a vânzărilor de semințe input, în special de porumb și floarea soarelui, pe fondul pierderilor repetate înregistrate de fermieri din cauza secetei.

În S1 2025, cheltuielile cu mărfurile s-au ridicat la 117,5 milioane de lei, mai mari cu 9% comparativ cu S1 2024, în linie cu creșterea vânzărilor. Alte cheltuieli importante sunt cele cu energia și apa, care au înregistrat o creștere de 49%, la 3,6 milioane de lei, ca urmare a creșterii semnificative a activității de producție în fabricile grupului. De asemenea, cheltuielile cu personalul au ajuns la 23,3 mil. de lei, (+ 28% față de S1 2024), evoluție determinată atât de majorarea salariului mediu, cât și de creșterea numărului de angajați (551 față de 432 în S1 2024).

La nivel consolidat, Agroland Group a înregistrat în primele șase luni ale anului 2025, cheltuieli financiare de 5,4 milioane de lei, o majorare de 76% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Aceasta este determinată de creșterea datoriilor bancare, care au o rată variabilă a dobânzii, restul cheltuielilor fiind reprezentat de dobânda fixă aferentă obligațiunilor corporative AAB26 și AGR28. 

„Rezultatele din primul semestru reflectă o execuție meticuloasă și o guvernanță financiară strictă: am îmbunătățit mixul comercial pentru a stimula vânzările și a îmbunătăți marjele, am utilizat mai eficient capacitățile din Ișalnița, Caransebeș și platforma de la Mihăilești, susținute de aprovizionarea cu cereale prin divizia agribusiness, unde activitatea de trading a fost direcționată strategic spre alimentarea propriilor facilități și am menținut disciplina în capitalul de lucru pentru a limita volatilitatea și a proteja marjele. Pe partea de costuri, am ținut cheltuielile cu mărfurile și materiile prime sub control prin standardizare operațională, achiziții centralizate și creșterea productivității, iar presiunile din energie și forță de muncă le-am absorbit prin organizare și eficientizarea fluxurilor. Cheltuielile financiare au fost gestionate activ, în contextul dobânzilor variabile și al obligațiunilor corporative, cu monitorizare atentă a cash-ului și a costului capitalului. Rezultatul este o organizație mai eficientă, care livrează performanță într-un mediu de piață volatil”, precizează Adrian Gafița, director financiar Agroland Group.

Grupul Agroland continuă investițiile în toate cele trei verticale de business

În luna august a acestui an, Agroland a anunțat o investiție greenfield de 20 de milioane de euro în platforma avicolă de la Mihăilești, care va transforma capacitatea de producție a diviziei Food. Compania va construi noi ferme avicole, care vor contribui la creșterea capacității de producție a ouălor de consum a platformei de la Mihăilești. Până la sfârșitul anului 2027, este preconizat să atingă o capacitate de 900.000 găini ouătoare cage-free și 100.000 găini BIO și free-range și reprezintă un pas strategic către consolidarea poziției Grupului Agroland să devină unul dintre cei mai mari producători de ouă din România, cu un portofoliu diversificat de produse: convenționale, BIO, free-range, premium și procesate (ouă lichide, omlete congelate). Această extindere va permite ca, începând cu 2028, divizia Food să depășească cifra de afaceri de 250 de milioane de lei.

În același timp, divizia de Retail continuă să crească într-un ritm accelerat, cu un obiectiv clar de 300 de magazine active până în 2028 și o cifră de afaceri de peste 350 de milioane de lei, susținute de expansiunea formatului Agroland Mega și de digitalizare. În primele șase luni ale anului 2025, grupul a continuat investițiile în vederea creșterii rețelei de magazine Agroland, deschizând trei magazine în format MEGA, în Arad, Suceava, Turnu Măgurele, precum și nouă magazine tradiționale, dintre care patru magazine în județul Suceava, două în Ilfov și câte un magazin în județele Alba, Călărași și Dolj. După închiderea perioadei de raportare, a mai deschis alte două magazine în format MEGA, în Slobozia și Cisnădie.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Agroland, un nou magazin în format MEGA în Slobozia – Ialomița

20 milioane euro într-o fermă de 600.000 de găini 

Grupul Agroland, prezent pe piața de retail, agribusiness, producție alimentară și nutriție animală, anunță că intenționează să contracteze prin Raiffeisen Bank o finanțare în valoare de 15 milioane euro, prin programul Băncii Europene de Investiții „Recovery and Resilience Plan”, cu o garanție de portofoliu emisă de Banca Europeană de Investiții în favoarea Raiffeisen Bank, ce va acoperi 80% din creditul acordat.

Creditul la care intenționează să apeleze Agroland este destinat unei investiții în divizia Food a Grupului și va fi direcționat către construcția și dotarea cu echipamente a 12 hale grupate cu o capacitate totală de 600.000 găini, pe o platformă adiacentă platformei avicole existente la Mihăilești, în județul Giurgiu. Investiția totală în acest proiect va fi de 20 de milioane euro, diferența fiind acoperită din fonduri proprii.

La începutul lunii august compania a anunțat și achiziția unui teren în valoare de 785.000 de euro situat în vecinătatea platformei avicole de la Mihăilești pentru construcția acestor hale.

Proiectul vizează rezultate ambițioase pe termen mediu prin triplarea capacității de producție față de nivelul actual, și atingerea nivelului de un milion de găini ouătoare până la sfârșitul anului 2027, precum și consolidarea poziției Agroland ca cel mai mare producător de ouă cage-free, free-range și bio din sudul României.

„Această investiție strategică va marca  un moment cheie în execuția planului nostru de creștere pe termen lung și în consolidarea poziției de lider a Grupului Agroland pe piața agroalimentară din România. Strategia noastră se concentrează pe dezvoltarea unui ecosistem alimentar sustenabil prin investiții țintite care să stimuleze producția locală, inclusiv prin extinderea capacităților proprii de producție de ouă ecologice. Obținerea acestei finanțări  prin programul BEI Recovery and Resilience Plan, cu garanția Băncii Europene de Investiții, este un semnal de încredere, de data aceasta din partea instituțiilor financiare europene, pentru direcția pe care ne-am ales-o. Pentru noi, aceasta înseamnă că suntem pe drumul cel bun și că planurile noastre de dezvoltare pe termen lung sunt realiste și bine fundamentate”, a declarat Horia Cardoș, fondator și CEO Agroland Group.

Consiliul de Administrație al Agroland Business System SA convoacă Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor pentru data de 29 septembrie 2025, având pe ordinea de zi aprobarea contractării creditului și constituirea garanțiilor aferente.

Adunarea Generală va mai avea pe ordinea de zi și constituirea unui pachet comprehensiv de garanții care include ipoteca imobiliară asupra terenului intravilan arabil în suprafață de 211.600 mp (nr. cadastral 32455) și asupra construcțiilor viitoare, ipoteca mobiliară asupra echipamentelor și utilajelor ce vor fi achiziționate, precum și ipoteca mobiliară asupra conturilor curente deschise la Raiffeisen Bank SA și asupra creanțelor ce vor fi încasate prin aceste conturi.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Adenovirusurile aviare sunt împărțite în trei grupe și sunt responsabile pentru mai multe boli care apar la păsări.

Grupa 1 - FADV afectează puii de găină și prepeliță și provoacă hepatite cu incluzii, Sindromul hidropericardului (Boala de Angara), eroziunea pipotei, bronșita prepeliței, adenoviroza gâștelor, cea a rațelor, porumbeilor și curcilor.

Grupa 2   - Adenoviroza curcilor provoacă enterita hemoragică la curci, boala splinei marmorate la fazani și splenomegalia cu adenovirus a puilor de găină.

Grupa 3   - Adenoviroza rațelor provoacă sindromul căderii ouatului (EDS₇₆).

Testul PCR este utilizat pentru diagnosticul celor trei grupe de adenovirusuri aviare, dar se mai utilizează și testul ELISA.

Hepatita cu incluzii 

Apare, de regulă, la puii cu vârsta de la 2 la 4 săptămâni (uneori de la 4 zile, la 7 săptămâni). Pot fi afectați și porumbeii, curcile, bibilicile și papagalii. Boala poate evolua simultan cu bursita infecțioasă sau anemia infecțioasă a puilor, ceea ce determină creștere patogenității. Crește mortalitatea, cu vârf la 3 - 4 zile și scade între 9 și 14 zile (între 2 - 10%), putând ajunge la 30% în funcție de patogenitatea virusului, statusul imun al păsărilor și infecțiile secundare.

Păsările sunt letargice, penajul este ciufulit, apare inapetența și diareea galbenă și miocardoza.

La păsările moarte, ficatul apare mărit, palid, fiabil, cu focare necrotice. Hemoragiile apar frecvent în ficat și, uneori, în mușchii pectorali sau la picioare, rinichii sunt măriți în volum, palizi și cu multiple hemoragii.

Poate apărea și hidropericard, pancreatita necrozantă și incluzii cu corpi intranucleari în hepatocite, în special la bibilică, splina mărită și atrofia timusului, dar și anemie, icter, hemoragii în organe, degenerarea măduvei osoase și,  uneori, eroziunile pipotei.

Sindromul de hidropericard sau Boala de Angara

Induce o mortalitate între 20 și 80% la broileri. Se caracterizează prin acumularea a peste 10 ml de fluid în pericard și afectează broilerii cu vârsta între 3 și 6 săptămâni. În decursul a 7 pâna la 15 zile, mortalitate crește rapid, păsările afectate stând în decubit ventral cu ochii închiși și prezentând penaj zburlit și depresie. Post-mortem, fluidul în exces din pericard este patognomonic; ficatul este mărit în volum, decolorat și cu focare de hemoragie și necroze.

În eroziunea pipotei, broilerii care mor nu au semne clinice evidente la necropsie, pipota apare având zone negre și infiltrate cu lichid sângeriu.

În bolile respiratorii, adenovirusurile sunt frecvent izolate din tractul respirator al puilor cu diverse boli respiratorii. Totuși, în bronșita infecțioasă a prepelițelor, adenovirusurile nu sunt responsabile de boli respiratorii.

Porumbeii & sindromul Adeno Coli (SAC)

La porumbei, tineretul columbar a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno Coli (SAC), o asociație dintre Adenovirusul de tip 1 și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă, produse de adenovirusul de tip 1, cu distrugere masivă a ficatului produsă de adenovirusul de tip 2, în special la exemplarele adulte. 

Apare rapid o deshidratare masivă și în maxim 2 zile, tot efectivul de tineret înregistrează o mortalitate de 70 – 80%.

În majoritate cazurilor, infecția primară și cu adenovirus se complică cu E.coli, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele abdominal și provocând o stare septicemică și, implicit, moartea.

Pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno Coli, se recomandă evitarea stresului, asigurarea unei igiene riguroase a volierelor și dezinfecția periodică cu PURSEPT, ECOCID și, XL HERBS. 

Periodic, se administrează alternativ PRODIGEST și BIOENTEROM (probiotic), timp de 2 - 3 zile / săptămână.

PRODIGESTUL stimulează flora intestinală prezentă în stomacul și intestinele porumbeilor, care constă din bacterii acidolactice, în principal și care opresc dezvoltarea bacteriilor patogene: E.coli, Salmonella etc.

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice stimulează rezistența naturală a porumbeilor, prin producerea de enzime care ajută la digerarea eficientă a hranei. 

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, șef Laboratorul de Diagnostic Romvac Company

La întrebarea din titlu ne-a oferit răspunsuri prof. dr. ing. Ilie Van, preşedintele Societăţii Române de Zootehnie, dar şi preşedinte al Uniunii Naționale a Crescătorilor de Păsări din România. În zootehnia autohtonă există un sector competitiv, care, pe lângă că asigură necesarul populației noastre, are succes la export. În schimb, progresul genetic se lasă așteptat.

Ilie Van: Sectorul zootehnic nu este foarte bine astăzi. Ca structură a producţiei, dacă ne uităm pe cifrele statistice de la sfârşitul anului trecut, producţia animală este practic reprezentată 50,4% de carne de pasăre şi restul celelalte specii, adică bovine, ovine, porcine etc. În condiţiile în care românul mănâncă în primul rând carne de porc, de pasăre, vită şi oaie, ca ordine, din păcate nu putem oferi din producţia internă aceste produse. România are două specii care ar trebui să fie foarte bune pentru piaţa externă, bovina de carne şi oaia, şi aici ar trebui să mergem pe creşterea producţiei şi orientarea către export a acestor două produse. Porcul, din păcate, trece printr-o situaţie mai dificilă din cauza pestei porcine africane, este într-o situaţie de ieşire sperăm noi, pentru că s-au redus focarele în ultimul timp, citesc şi eu frecvent statisticile publicate de ANSVSA. Sperăm ca în scurt timp să se relanseze, mai ales că Ministerul Agriculturii a finanţat în ultimul timp două proiecte foarte importante de reproducţie pentru porc şi pasăre, aceste proiecte sunt demarate, fermele sunt aproape de a fi puse în funcţiune şi prin punerea în funcţiune a fermelor de reproducţie poţi să reîncepi un program de creştere în fermele comerciale.

Reporter: Din nefericire, sunt crescători care au trecut prin situația de a avea pestă porcină africană în ferme, iar acum le este teamă să reînceapă acest proces.

Ilie Van: Da, este o teamă. Și la pasăre este aceeaşi problemă cu gripa aviară, însă eu i-aş sfătui pe cei care sunt totuşi crescători de animale şi mai ales au lucrat în sectorul ăsta atât timp, să aibă curaj, să aplice măsuri de biosecuritate drastice, pentru că acolo este o boală de biosecuritate. Spre exemplu, la pasăre, deşi în Europa au evoluat mii de focare de gripă aviară, noi, în România, în ferme, n-am avut decât două-trei focare în ultimii cinci-şase ani. Practic, prin măsurile de biosecuritate care s-au luat la poarta fermei am putut să protejăm efectivele şi să nu avem pagube foarte mari. Deci este o boală de biosecuritate, dacă ne luăm măsuri drastice sigur că putem trece peste această nenorocire, pentru că este o nenorocire. Au avut şi alte țări problema asta. De exemplu, Spania a avut pestă porcină africană, fermierii de acolo au depăşit-o şi astăzi sunt cei mai mari producători de carne de porc din Europa...

Reporter: Mai mari decât cei din Danemarca?

Ilie Van: Mai mari în ceea ce privește cantitatea. Sunt foarte mari şi sunt principalii exportatori de carne de porc în China, şi au depăşit pesta porcină africană. Deci, este posibil. Noi nu trebuie să renunţăm la această activitate, trebuie să ne gândim cum o facem ca s-o facem bine, să ne apărăm animalele de acest virus, pentru că e un virus care afectează şi vedem bine că a făcut ravagii şi, bineînţeles, vom putea să reluăm un program de dezvoltare a sectorului de creştere a porcului, mai ales că se finanţează şi fermele de reproducţie şi avem de unde să începem. Pentru că este important. Crescătorii din țara noastră au avut ghinionul să aibă deficit de ferme de reproducţie şi să importe purcei din Europa, care mai întâi s-au importat cu 25 euro pe cap şi acum au ajuns la vreo sută de euro purcelul.

Reporter: E imposibil să mai fii rentabil la prețurile de azi.

Ilie Van: Da. A crescut cererea, preţurile s-au ridicat şi sigur că oamenii îşi văd de profit, iar noi trebuie să creştem pentru că suntem implicaţi într-un business la care nu putem renunţa de pe o zi pe alta. Practic, sectorul este în suferinţă.

Reporter: Cât mai acoperim din necesarul țării de carne de porc? 

Ilie Van: Acoperim în jur de 30%. Efectivele sacrificate anul trecut sunt în jur de trei milioane de capete. Fermierii care au fost apropiaţi de această specie şi au trăit din această muncă atâţia ani trebuie să aibă curaj şi să încerce să reia activitatea, dar, v-am spus, pe alte baze, pe bază de ferme de biosecuritate cu măsuri drastice.

Reporter: În ceea ce priveşte ovinele, sunt foarte puţine ferme care să aibă posibilitatea să-şi îmbunătăţească sistemul de biosecuritate, nu prea vorbim de lucrurile acestea, pentru că, în general, în România se creşte mai mult extensiv decât intensiv, şi atunci pârghiile pe care le au crescătorii de oi pentru a reuşi să facă faţă pestei rumegătoarelor mici, care este pentru prima dată în România, nu prea sunt posibile.

Ilie Van: ANSVSA face eforturi foarte mari ca pesta rumegătoarelor mici să fie recunoscută ca o boală regionalizabilă, adică să fie recunoscută şi în ţările terţe ca o boală regionalizabilă şi să izolezi focarul acolo unde există şi să poţi să exporţi din zonele neafectate. Bineînţeles că trebuie luate măsuri drastice de restricţionare a mişcărilor de efective şi alte obiecte şi materiale care ar putea să transmită boala dintr-o parte în alta. Este recunoscută în Europa aşa, ca boală regionalizabilă, dar nu este recunoscută în statele terţe. Autoritățile noastre chiar fac eforturi de a face această regionalizare şi de a permite exportul de animale vii în ţările care erau tradiţional importatoare de ovine din România. Un lucru important de menţionat este că atât pesta porcină africană, cât şi pesta rumegătoarelor mici nu sunt transmisibile la om. Ele sunt transmisibile la animale şi nu la om. Doar trebuie să ai grijă să nu se îmbolnăvească animalul.

„Toţi puii care se cresc în lumea asta sunt cu piele galbenă, genetic controlată. Există o genă care permite depunerea de betacaroten în piele. Asta este explicația științifică.”

Avicultura românească, un sector competitiv

Reporter: Să discutăm și despre creșterea păsărilor. În ultimii ani, toţi crescătorii tradiţionali au reuşit să se dezvolte, să investească şi să ajungă la un standard european, mai ales că mulţi dintre avicultori exportă procente însemnate din producţia pe care o realizează.

Ilie Van: Noi nu putem să stăm separaţi de o piaţă unică europeană. Suntem membri ai Uniunii Europene, comerţul este liber, nu se pun niciun fel de bariere. Singura problemă pe care o ai este costul de producţie cu preţul, să fii competitiv pe piaţă şi să ai calitate bună. Or, în ceea ce priveşte avicultura, şi ouă, şi carne, şi reproducţie, şi păsări vii, suntem în echilibru valoric-comercial. Exportăm cam de 430 de milioane de euro şi importăm de 430 de milioane de euro. Sigur că eu, dacă mă întrebaţi, sunt nemulţumit, că am putea să exportăm mai mult. Export înseamnă, în fapt, comerţ intracomunitar, pentru că 95% din comerț este cu ţările membre UE.

Reporter: Asta înseamnă că fermele avicole de la noi au standarde înalte de calitate.

Ilie Van: Şi înseamnă o competitivitate şi standarde de calitate, dar, încă o dată o spun, am putea s-o facem mai bine. Pentru că avem condiţii mult mai bune decât alte state care nu au condiţiile României şi care exportă mai mult decât noi.

Din punctul de vedere al asigurării gradului de autosuficienţă, la carne suntem la 98%, cam atât este procentul de asigurare, adică cât producem din cât consumăm. Prin urmare, producem 98% din cât consumăm, pentru că aducem din UE produse ceva mai ieftine. Exportăm produse cu valoare adăugată mare şi aducem pulpe – că la noi se caută mai mult astea şi sunt mai ieftine. De aici vine această diferenţă de neasigurare sută la sută sau peste sută la sută. La ouă suntem peste sută la sută, cel puţin anul trecut aşa am fost, şi sperăm să ne menţinem, pentru că noi mai avem o problemă, întâlnită, de altfel, în toată agricultura noastră, problema cu Ucraina, de unde ajung pe piața autohtonă produse mult mai ieftine şi aici trebuie să fim foarte atenţi, pentru că putem să distrugem şi ce a mai rămas din zootehnie.

Reporter: Sunt câteva aspecte care trebuie lămurite de specialiști. De pildă, puiul galben. Vedem ba pe TV, ba pe rețelele de socializare tot soiul de informații fără nicio legătură cu realitatea din fermele avicole, că se vopsesc puii și altele asemenea. Ce e cu toată povestea asta cu vopsitul în galben al puilor?

Ilie Van: E clar că nu este nimic adevărat în toată povestea asta. Nu poţi să ieşi pe piaţă şi să afirmi că noi vopsim puii. Asta este o greşeală copilărească, nu se poate face aşa ceva. Puii sunt mai galbeni sau mai puţin galbeni pentru că sunt hrăniţi cu produse sau cu materii prime furajere care conţin mai mult betacaroten, xantofile, care colorează grăsimea.

„Carnea de pasăre din România este de o calitate deosebită şi sigură pentru consumul uman. S-au făcut investiţii foarte mari în industrie. Suntem competitivi din toate punctele de vedere cu orice producător avicol din Europa.”

Reporter: Adică nu se introduce în hrană, cum s-a afirmat, colorant sau mai ştiu eu ce care, chipurile, să dea culoarea respectivă.

Ilie Van: Nu. Prin folosirea de materii prime mai bogate în betacaroten se obține o culoare mai gălbuie a puiului. Dar toţi puii care se cresc în lumea asta sunt cu piele galbenă, genetic controlată, şi cu penaj alb. Majoritatea, cu penaj alb, că mai sunt şi pui cu alte culori ale penajului, dar pielea este galbenă. Deci există o genă care nu inhibă depunerea de caroten în piele, este o genă recesivă, care permite depunerea de betacaroten în piele. Asta este explicația științifică. Dacă puiul ăsta care genetic este controlat de această genă ce permite depunerea betacarotenului în piele este hrănit cu grâu, de exemplu, nu va avea o piele galbenă. Va avea o piele mai pală, mai deschisă. Puii ăştia care au fost reclamaţi pentru aşa ceva sunt pui crescuţi în tehnologii alternative, adică nu puiul tradiţional industrial care se creşte cu materii prime controlate, ci puii care sunt crescuţi în aer liber, care au acces pe iarbă, pe păşune şi ciugulesc iarba, aceasta conținând mult betacaroten. Practic 3-4% din tot ce facem noi ca producţie de carne este din aceste tehnologii alternative. Nici nu putem să creştem mai mult de 3-4%, pentru că nu ne lasă clima. Adică, vara e caniculă, cine ar putea să scoată puii pe căldurile astea afară? Iar iarna e frig şi nu poţi să-i scoţi că e frig. Există o normă în legislaţia UE care-ţi permite doar pe o anumită perioadă să-i ţii închişi, dacă vrei să-i valorifici ca pui crescuţi în aer liber. Nu poţi să-i închizi şi să spui: am păşune şi dacă pot să-i scot – bine, dacă nu – nu. Nu! Trebuie să faci dovada că i-ai scos o anumită perioadă, un anumit număr de ore şi de zile, ca să poţi să scrii pe eticheta aia că sunt pui crescuţi în aer liber.

Reporter: Alte povești care circulă fără a avea vreo legătură cu realitatea sunt legate de hormoni și de antibiotice. Să lămurim și aceste aspecte! 

Ilie Van: Toată producţia avicolă pe care o facem astăzi este condusă de legislaţia europeană. Este în baza legislaţiei europene, care dacă este vorba de directive, decizii, recomandare, e transpusă în legislaţia naţională, dacă este vorba de regulament, se aplică întocmai în toate statele membre. Așadar, noi nu avem multă legislaţie proprie în domeniile tehnice principale, şi atunci sigur că ne orientăm după UE. Fermierii ăştia sunt obligaţi şi verificaţi. Pot să vă spun că sunt verificaţi de autorităţi permanent să respecte legislaţia europeană, poate chiar mai drastic decât sunt controlaţi şi verificaţi alţii din alte state membre. Asta părea la început că nu este în regulă că suntem noi mai verificaţi, dar până la urmă a prins bine că „ne-am format” şi ne-am educat să facem lucrurile bine. Există o legislaţie care interzice să foloseşti antibiotice ca factor de creştere, să foloseşti hormoni. În primul rând că hormonii ăştia nu poţi să-i cumperi, n-ai de unde să-i cumperi. Am auzit că se injectează – de ce să-i injectezi? Că eu trebuie să-i dau hormoni ca să crească, nu să-l injectez după ce l-am tăiat! De ce să dau cu hormoni în el după ce l-am tăiat? Şi gândiţi-vă că fermierii ăştia ai noştri exportă cantităţi importante, peste o sută de mii de tone de carne şi procesate din carne, și sunt verificați acolo în ţările de destinaţie. Nu cred că ar trece cu vederea cineva dacă s-ar întâmpla să fie ceva care nu este în regulă. Referitor la antibiotice, acestea se folosesc doar pentru tratamente curative, atunci când este cazul, dacă este o boală, ţintit pe antibiogramă, se duce cu antibioticul respectiv 5 zile, dar cu 10 zile înainte de sacrificare nu este voie să mai dai niciun antibiotic, pentru că la analiza reziduurilor îţi iese antibioticul. Anul trecut, s-au făcut mii de probe de antibiotic, de hormoni şi nu a ieşit decât o singură probă cu reziduuri de antibiotice cu mici abateri. Deci nu au fost niciun fel de probleme, pe baza analizelor care au fost comunicate prin Raportul ştiinţific al IEF. Nu au existat niciun fel de reziduuri de antibiotice, de hormoni şi aşa mai departe. De pildă, pentru zoonoze, cum este salmonella, toţi puii care s-au sacrificat în România au fost analizaţi pentru salmonella. Toţi! 350 de milioane de pui s-au sacrificat anul trecut, toţi au fost analizaţi pentru salmonella. Dar pentru două tipuri de salmonella: pentru Typhimurium şi Typhi, astea având relevanţă pentru sănătatea publică şi astea sunt în obiectivul autorităţii. Din 350 de milioane de analize, au ieşit 17 pozitive, pentru care s-au luat măsurile legale. Legislaţia UE e una foarte drastică şi verificată destul de insistent de autorităţile noastre, ceea ce a dus la educarea şi instruirea fermierilor, care ştiu exact că nu au voie să facă aia sau aia. Apoi, noi, ca asociaţie, îi sfătuim de bine tot timpul: nu folosiţi, aveţi grijă, comunicăm cu ANSVSA foarte bine, comunicăm cu asociaţia noastră europeană, cu Comisia Europeană, când este cazul, şi transmitem toate aceste informaţii astfel încât pe piaţă să se găsească produse de calitate, produse sigure pentru consumul uman.

„Ameliorarea necesită o bună organizare, oameni instruiţi, fundamentat ştiinţific programul, cu măsurători corecte, cu interpretări corecte. Nu se face oricum ameliorarea şi nu se face de către oricine. Se face de către oameni foarte bine pregătiţi, pe un sistem foarte bine organizat.”

Reporter: Plus că există la fiecare fermă un martor al furajului…

Ilie Van: Sunt probe şi contraprobe, fără discuţie. Se fac analize de furaj, se păstrează contraproba şi, în caz că se analizează contraproba şi se splituieşte proba respectivă, se dă la mai multe laboratoare – ANSVSA, DSV… În fine, sunt foarte atent urmărite şi monitorizate aceste aspecte şi vă repet, carnea de pasăre din România este de o calitate deosebită şi sigură pentru consumul uman. Practic, se face o treabă corectă din punct de vedere tehnologic, lucrăm pe cele mai avansate tehnologii din Europa. S-au făcut investiţii foarte mari în industrie, s-au modernizat spaţiile de creştere, sistemele de procesare, industria de procesare este la nivel de top european, suntem competitivi din toate punctele de vedere cu orice producător avicol din Europa.

Ameliorarea şeptelului unei ţări, de interes naţional

Reporter: La toate speciile de animale de fermă, România este deficitară în ceea ce privește ameliorarea. Ce înseamnă, de fapt, acest termen?

Ilie Van: Ameliorarea este un proces continuu, care se face printr-o selecţie generaţie de generaţie a celor mai buni indivizi, care să corespundă obiectivului ameliorării pe care ţi l-ai propus. Depinde de specie, de rasă, de linie. De exemplu, dacă faci hibrizi, cum sunt cei de la porc şi de la pasăre, liniile pe care le foloseşti pentru încrucişare şi obţinerea de hibrid se selecţionează pe direcţii diferite, pentru ca prin încrucişarea lor să preiei de la o anumită linie o anumită caracteristică, de la altă linie altă caracteristică în aşa fel încât cele patru-cinci linii să ducă la obţinerea unui produs comercial care să aibă toate obiectivele pe care ţi le-ai propus. Adică, să aibă un spor de creştere bun, un consum specific mic, o cantitate de grăsime mică, o conversie a furajului, un raport carne-oase foarte bun, adică toate aceste obiective ţi le propui prin obiective de ameliorare şi fac selecţia direcţionat pe atingerea acelui obiectiv de ameliorare. Sigur că pentru a atinge obiectivele îţi trebuie şi gradul de transmitere ereditară a caracterului respectiv. Şi aici este această eritabilitate, care înseamnă cât din ce se transmite este controlat genetic şi cât este mediu. Şi progresul este cu cât acest h pătrat, eritabilitatea, este mai mare, cu atât progresul e mai rapid. De exemplu, dacă eu fac ameliorare pentru mărimea oului, care are un h² de 0,4, adică 40% este controlat genetic, şi fac ameliorare pentru reproducţie, care este sub 0,1, sigur că de patru ori mai repede pot ajunge să am un ou mai mare decât să am o reproducţie mai bună. Pentru că efortul este diferit, din cauza cumulării efectului genelor. Tot procesul de ameliorare, că vorbim de genetică cantitativă aici, este efectul cumulativ al genelor.

Reporter: Prin urmare, nu orice caracter se transmite cu uşurinţă.

Ilie Van: Nu orice caracter se transmite cu uşurinţă, şi atunci pentru fiecare caracter trebuie să ai propriul sistem de monitorizare, de măsurare, de interpretare, de măsurare a valorii de ameliorare şi aşa mai departe. Şi de aici sunt programele de ameliorare cu selecţie combinată, cu tot felul de metode care s-au perfecţionat, acum s-a ajuns la selecţia genomică, care duce la creşterea preciziei selecţiei şi deci a aprecierii valorii de ameliorare. Asta, de fapt, te duce la alegerea celor mai valoroși indivizi din punctul de vedere al obiectivului tău, mai repede, şi urgentezi obţinerea obiectivului, creşti mai repede spre obiectiv.

Reporter: La rumegătoare, de pildă, avem Controlul oficial al performanţelor de producție.

Ilie Van: La rumegătoare, sigur, este Controlul oficial al producţiilor care se măsoară, se interpretează. Problema este că într-o muncă de ameliorare contează foarte mult organizarea programului de ameliorare. Dacă nu eşti bine organizat în tot ce priveşte testarea, măsurarea, colectarea datelor, prelucrarea datelor, interpretarea datelor, eroarea umană poate să-ţi mănânce din acel h². Deci chiar dacă ai un h² teoretic mare sau h² ăsta este valabil pentru fiecare populaţie în parte, pentru că eu dacă de exemplu am un h² mare, cum am zis la ou, 0,4 sau 40%, e controlat ereditar, dar fac o muncă proastă în sensul că nu măsor bine, omul meu este superficial, nu notează bine, nu prelucrează bine, nu interpretează bine, eroarea asta umană intră în categoria mediului special care în determinarea h² la numitor micşorează raportul. Deci în loc să am 0,4, am 0,2. Şi n-am făcut nimic. Așadar, munca de ameliorare necesită o bună organizare, oameni instruiţi, fundamentat ştiinţific programul, cu măsurători corecte, cu interpretări corecte. Nu se face oricum ameliorarea şi nu se face de către oricine. Se face de către oameni foarte bine pregătiţi, pe un sistem foarte bine organizat.

Reporter: La bovine şi la ovine avem programe de ameliorare, registre genealogice conduse de asociaţiile de crescători.

Ilie Van: Da, avem programe de ameliorare, unele se fac mai bine, unele se fac mai puţin bine, dar avem programe de ameliorare. Numai că, aşa cum spuneam, depinde de specie. Pentru că la bovine intervalul între generaţii este de 4-5 ani, deci progresul genetic anual îl vezi în anul 5, pe când la pasăre este de un an. Mai repede atingi obiectivele într-un interval de generaţii mai mic. Încă o dată, şi la bovine, şi la ovine, avem nevoie să progresăm pe zona ameliorării. Avem nevoie. Să aducem mereu efective de afară nu este o soluţie.

Reporter: Oricum, avem propriile rase…

Ilie Van: Şi staţiunile noastre de cercetări, şi nu mă gândesc doar la cele de ovine şi bovine, au efective valoroase şi trebuie apelat la ele ca să poată să amelioreze şeptelul. Am mai spus-o şi cu altă ocazie, o spun şi acum: ameliorarea şeptelului unei ţări este o problemă de interes naţional. Dacă faci o muncă greşită, tehnic, sau finanţare greşită, te duce la regres genetic, nu la progres genetic. Efectivele care regresează nu le mai poţi redresa uşor. Adică eşti bătut pe piaţă de alţii care fac treaba corect, din punctul ăsta de vedere. Şi ne întrebăm după aia: de ce importăm noi? Importăm pentru că şi asta este o cauză. Sunt multe, multe lucruri care trebuie analizate şi rezolvate.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: „Nu poţi lăsa agricultura fără protecţie fitosanitară.”

Speranța moare ultima. Și în 2025

Fermier, mai mult decât o meserie

În perioada 18-20 octombrie 2024, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) organizează, în premieră, un târg dedicat promovării și încurajării consumului de carne de pasăre și ouă, produse provenite din fermele românești. În cele trei zile, producătorii autohtoni își așteaptă vizitatorii în intervalul orar 09.00-19.00, în curtea MADR.

Iubitorii de bunătăți locale sunt așteptați cu produse din carne de pasăre ale brandului Agricola din Bacău, ce reunesc tradiția și valorile moștenite cu o tehnologie modernă: puiul fericit – pui din rase de găini cu creștere lentă hrăniți natural și sănătos, exclusiv vegetal, cocoșel de pădure, piese din carne de pasăre Agricola și Bravito - piept, pulpe, aripi, grill. Pe lângă aceste categorii de produse, la standul Agricola vor fi expuse semipreparate și salamuri.

Avicola Focșani - Ferma Vrânceană aduce la târgul din curtea MADR pui grill, piept de pui dezosat fără piele, pulpă de pui dezosată fără piele, aripioare, ciocănele, mușchiuleț de pui (inner), cârnați de pui, frigărui, pipote de pui, ficat de pui, precum și produse marinate: aripioare și ciocănele.

Standul Cocorico va încânta gurmanzii cu o gamă largă de specialități din carne de pui, gata de gătit și de consum, preparate ce răspund perfect cerințelor consumatorilor moderni și ritmului de viață alert. Printre produsele acestui brand, la târg vor fi aduse mușchiuleț de pui și aripi, cocorici clasici și picanți, chiftele coapte din pui și terină de pui, CocoPastrami piept de pui și pulpe superioare dezosate, burger cu pulpă de pui Cocorico, aripioare de pui Cocorico cu cartofi prăjiți, Cocorico hot-dog, Cocorici de pui cu cartofi prăjiți, CocoPastrami cu cartofi prăjiți. Rulota adusă de expozant va oferi spre vânzare produse gătite la fața locului.

La Provincia va aduce la târgul din curtea MADR produse obținute dintr-o agricultură responsabilă, precum: puiul vegetarian pui grill cu manșon, puiul vegetarian piept pui fără os fără piele, puiul vegetarian pulpe pui superioare cu os, aripi de pui gastro atm, pulpe dezosate gastro atm, pui griller, piept fără os fără piele. 

La târgul dedicat promovării și încurajării consumului de carne de pasăre, provenită din fermele românești vor putea fi găsite și produsele companiei Toneli: ouă bio de categoria A, provenite de la găini crescute în sistemul de agricultură ecologică, ouă free range de categoria A, de la găini crescute la sol cu acces în aer liber, ouă cu sursă de aminoacizi grași, omega 3, vitamina D și seleniu organic de la găini crescute la sol cu acces în aer liber și, nu în ultimul rand, ouă pentru copii din categoria A, de la găini crescute la sol cu acces în aer liber, hrănite cu cereale nemodificate genetic.

„Fermierii noștri produc pui de calitate. România are un grad de autosuficienţă de 160% la carnea de pui, așadar așteptăm vizitatorii la Târgul de la MADR dedicat sectorului avicol pentru a încuraja consumul de carne de pui din producție românească. Ministerul Agriculturii are ca obiectiv prioritar stimularea reproducției la pasăre pentru creșterea sustenabilității și îmbunătățirea performanței fermelor prin alocarea de fonduri pentru finalizarea investițiilor”, a declarat ministrul Florin Barbu.

CITEȘTE ȘI: Sorgul, planta de cultură a viitorului

România, gazdă pentru Agricultura din UE

Furaje bio de la Agroland, produse în cea mai mare fabrică certificată organic din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) primește cereri de solicitare aferente schemei de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin și avicol în contextul crizei provocate de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei până la data de 14 martie 2024 inclusiv.

Cuantumul ajutorului de stat este de:

• 100 euro/UVM pentru capacitatea de producție suine la îngrășat și/sau animale de reproducție, respectiv scoafe și/sau scrofițe montate;

• 100 euro/UVM pentru capacitatea de producție pui de carne, pui de curcă, găini reproducție rase grele și/sau tineret de reproducție, găini ouătoare și/sau tineret de înlocuire, precum și pui de găină eclozionați și/sau pui de curcă eclozionați.

Valoarea totală maximă a schemei de ajutor de stat este de 126.694.400 lei (echivalentul a 25.600.000 euro) pentru sectorul suin, respectiv 151.934.300 lei (echivalentul a 30.700.000 euro) pentru sectorul avicol. Banii se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2024.

Plata ajutorului de stat se face de către APIA – Aparat Central până la data de 30 iunie 2024, în baza cererilor autorizate la plată de către Centrele APIA. Se pot efectua plăți și după această dată pentru conturi invalide, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2024.

Cererile de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun/transmit la Centrele Judeţene ale APIA, respectiv al Municipiului Bucureşti pe raza cărora își au sediul social sau unde au depus cererea de plată pentru M14 sau DR 06. Documentele depuse/transmise în copie de către beneficiar vor purta sintagma „conform cu originalul”, vor fi datate şi însuşite prin semnătură de către beneficiar.

Valoarea totală a ajutorului ce poate fi acordată pentru fiecare beneficiar nu depăşeşte echivalentul în lei a 280.000 euro. Cursul valutar utilizat este cel stabilit la rata de schimb de 4,9334 lei pentru un euro.

Schema se cumulează cu orice alte scheme de sprijin finanţate de la bugetul de stat pe secţiunea 2.1 - Cuantumuri limitate ale ajutoarelor pct. 62 lit. a) întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole din Comunicarea Comisiei Europene (2023/C 1.188), cu respectarea pragului maxim de 280.000 euro/beneficiar.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Tânărul medic veterinar Ştefan Avram avea doar 24 de ani când a decis să dezvolte ferma de găini ouătoare a familiei. În 2016 era încă student, dar a fost susţinut de părinţi pentru a-şi împlini visul de viitor crescător de păsări.

Ștefan Avram încă era la facultate, în 2016, când a început să se implice în ferma familiei. „Am fost ajutat de mama să mă familiarizez cu tot ceea ce era legat de fermă. Tata fiind şi el medic veterinar, am avut de la cine să învăţ. Noi când am început această afacere nu eram stăpâni pe domeniu, nu cunoşteam foarte bine piaţa. Pe parcurs înveţi, din greşeli întotdeauna înveţi, şi am învăţat. Adică aş putea să spun că am crescut cu această fermă şi am învăţat lucrurile pe parcurs, de la cum să lucrezi cu omul şi cum să lucrezi cu produsul obţinut – oul, care are termen de valabilitate de 28 de zile, timp în care tu trebuie să-l vinzi, şi multe alte probleme care apar pe parcurs”, povestește tânărul care administrează ferma de găini ouătoare.

„Trebuie să știi ce anume dorește piața, pentru că nu poţi să te apuci de investiţii în parcuri de distracţii, dacă e nevoie de ferme.”

Afacere construită de la zero, cu fonduri europene

Ferma familiei Avram din Cataloi, judeţul Tulcea, a fost înfiinţată în 2012. Prima investiţie a fost o hală construită cu fonduri europene care a fost populată cu puicuţe ouătoare. În scurt timp însă, rentabilitatea a fost cam pe minus, din cauza costurilor mari cu furajarea. „Atunci am constatat că avem nevoie de un FNC, pentru că noi doar ne creşteam găinile, nu ne produceam nici furajul şi nici tineretul pentru înlocuire. Ne-am dat seama că trebuie să ai un circuit închis ca să reuşeşti să supravieţuieşti pe o piaţă care nu este foarte prietenoasă”, își amintește tânărul fermier despre decizia familiei care a dus la noile investiţii.

Tot fondurile europene au făcut posibilă implementarea proiectului pentru ferma de tineret-înlocuire şi au fost accesate de sora lui Ştefan. Cam în acelaşi timp, au fost demarate lucrările la FNC.

Fermierul tulcean este de părere că fondurile şi măsurile pentru care sunt bugetate ar trebui corelate cu nevoile de pe piață: „Trebuie să știi ce anume dorește piața, pentru că nu poţi să te apuci de investiţii în parcuri de distracţii, dacă e nevoie de ferme. Adică trebuie şi tu, ca stat, să ştii unde eşti slab şi cam unde ai vrea să investeşti banii şi ce anume vrei să facilitezi. Într-adevăr, birocraţia în România este la cote mari, dar nu numai în zootehnie, ci în toate domeniile. Din nefericire am pierdut foarte mulţi bani tocmai din cauza schimbărilor de guverne, de mentalităţi... Numai din 2016 până acum, am pierdut enorm pe agricultură și zootehnie”, ne-a zis Ștefan Avram.

„Menţiunea «Produs în România» ar trebui să apară pe toate ambalajele. În plus, ar mai putea fi făcut ceva de către statul român, ca toate maşinile de ştanţat ouă să fie identificabile.”

Concurență neloială pentru oul românesc

Trecând peste faptul că a fost suficient de curajos, ca tânăr fermier, să investească în creşterea păsărilor, interlocutorul nostru s-a confruntat, mai repede decât şi-ar fi dorit, cu deficienţele de pe piaţa agroalimentară românească.

Dacă în alte state, majoritatea exportatoare în România, pe orice ou şi pe orice cofraj apare menţiunea că este produs în ţara respectivă, la noi nu există absolut niciun control la acest capitol. „Menţiunea «Produs în România» ar trebui să apară pe toate ambalajele. În plus, ar mai putea fi făcut ceva de către statul român, ca toate maşinile de ştanţat ouă să fie identificabile. În momentul de faţă, nimeni nu ştie câte maşini de ştanţat sunt pe piaţă sau cine le deţine, n-au un cod, nu apar nicăieri. Deci oricine poate să aducă ouă din altă ţară şi să le ştanţeze ca fiind produse în România Şi cum nimeni, nicio autoritate nu întreabă şi nu verifică dacă oul este cu adevărat produs în România, uite aşa apare concurenţa neloială pentru producătorii autohtoni”, explică Ştefan Avram.

Mai exact, vorbim despre trasabilitate. E drept, în cazul ouălor e cam greu să le ţii socoteala, că doar nu se pune nimeni să le numere... De ce nu? Un zootehnist priceput în avicultură ar stabili imediat un sistem de evidenţă şi control în fermă, asta, dacă ar fi întrebat. O autoritate competentă ar impune imediat o verificare strictă a intrărilor de ouă de consum în România, şi nu numai! În lipsa acestor noţiuni străine alor noştri, cel puţin două categorii mari de români sunt inevitabil afectaţi: producătorul şi consumatorul. „Pentru mine sigur că este o problemă foarte mare faptul că producătorul român are acces la piaţă, dar consumatorul român nu cunoaşte cum să aleagă un produs realizat în România sută la sută. Tocmai de aceea, în ceea ce priveşte oul de consum există acea ştanţă în care sunt elementele de identificare şi cum a fost crescută pasărea, şi locul de origine şi aşa mai departe, numai că noi cred că ar trebui să explicăm unde trebuie să ne uităm să vedem dacă acel ou provine din Austria, Polonia, Cehia sau din România”.

Ce ne „spune” ştanţa de pe ou

Ştefan Avram ne explică: „Prima cifră reprezintă sistemul în care este crescută pasărea; urmează literele care indică ţara de origine, în cazul nostru RO, apoi judeţul în care este ferma şi codul de identificare unic pe judeţ, dat de către DSV. Ştanţa mai conţine data de expirare a oului (28 de zile de la data la care a fost produs).

În ferma de la Cataloi sunt 37.700 de păsări pe baterii (notarea oului cu cifra 3) şi 5.200 de găini la sol (oul este notat cu 2). Producţia medie zilnică este de peste 34.000 de ouă.

„Nu este normal să te duci undeva unde toată zona este recunoscută pentru un anumit produs şi tu să nu vezi produsul respectiv la raft!”

Consumatorul trebuie educat să cumpere „Produs în România”

Sectorul avicol românesc (ouă de consum şi pui pentru carne) reuşea, în anii '90, să acopere aproape în totalitate necesarul de consum autohton. Intrarea pe piaţa comunitară a însemnat şi creşterea importurilor de produse agroalimentare, concurenţă la preţuri de vânzare sub costul producătorilor români şi toate acestea au dus la un declin al sectorului care se menţine în zilele noastre. „Multe ţări au nişte subvenţii mascate şi, din nefericire, ele producând şi având mult peste cât ar putea să consume ţara respectivă, trebuie să dea la export. În cazul oului, având termen de valabilitate doar 28 de zile, nu ai de ales: trebuie să te duci să-l vinzi, nu contează la ce preţ, mai ales dacă statul în care-l produci te şi ajută. Da, pentru că sunt state care inclusiv transportul îl subvenţionează cu până la 85%”, explică Ştefan Avram. Şi, adăugăm noi, în lipsa unui control riguros la vamă, nu ştim unde se duc ouăle sau alte produse alimentare venite din alte ţări, cine şi cum le prelucrează, cine le consumă.

Iar dacă peste toate acestea vine şi pandemia, cu starea de urgenţă, cum s-a întâmplat anul trecut, lucrurile merg din rău în mai rău. În 2020, în ciuda faptului că preţul ouălor a scăzut foarte mult, vânzările au scăzut şi ele. Şi, cu toate că stocurile creşteau la mulţi dintre producătorii români, foarte multă marfă continua să vină din afara graniţelor ţării. „Efectele s-au observat în piaţă. Toată lumea a căutat preţul cel mai mic, care însă nu a fost al producătorului român!”, a punctat tânărul fermier tulcean.

Să reuşeşti să vinzi peste 34 de mii de ouă obţinute la zi nu e uşor lucru. „Cel mai mult distribuim pe plan local, în Tulcea şi Constanţa. Dar depinde şi de zona în care-ţi desfăşori activitatea. La noi în judeţ sunt singurul producător. Cu toate astea, concurenţă tot timpul vei avea în piaţă, fiindcă preţurile sunt la acelaşi nivel în toată ţara. Marea problemă este cu mentalitatea consumatorului. Adică românul nu se uită, din nefericire, dacă produsul respectiv este din România sau dacă respectă anumite norme. Şi aici avem de pierdut, pentru că te poţi trezi în anumite perioade ale anului că ai ouă bulgăreşti pe o piaţă de desfacere, exact în sezon estival, pe Constanţa sau pe Tulcea, sau, mai rău, ouă din Polonia, care ajung tocmai aici.”

Greu de ajuns la raft...

Puţine sunt supermarketurile din România care, din respect pentru producătorul local, îi oferă acestuia facilităţi sau spaţii speciale în magazine pentru a-şi expune şi comercializa produsele. Legea cu 51% produs românesc la raft nu mai există, iar politica de retail este axată pe cantitate, continuitate şi preţul cel mai mic şi mai puţin pe originea producătorului. „Spre exemplu, nu doresc o colaborare locală, adică dacă eşti la 10 km de ei nu contează, ceea ce ar fi un avantaj pentru ei şi pentru tine, ei preferă să devină competitorul tău pe piaţă şi nu partenerul tău. Am înţeles mentalitatea unora din sectorul acesta, care zic: da, domnule, dar noi nu putem să luăm roşii de la voi tot timpul anului. Dar nimeni nu ţi-a cerut să iei roşii tot timpul anului, probabil nici nu vom putea produce, dar atunci când le producem de ce să nu le iei? Noi producem materie primă pe care o exportăm iar apoi importăm produsul finit. Cum a  fost anul trecut în zonă cu castraveţii. Producătorii nu aveau unde să-i vândă, au venit polonezii, i-au luat şi ni-i vând acum muraţi...”, punctează Ştefan Avram.

Producem local, consumaţi local!

Tânărul crescător de păsări afirmă, cu supărare în glas, că noi toţi suferim din cauză că nu ştim să ne preţuim comunitatea din care facem parte. Nu mergem la piaţa locală din comoditate, că e mai simplu să cumperi totul din mall sau de la supermarket şi astfel nu îi susţinem pe producătorii din comunitatea în care trăim. „Noi, la comunitate, nu trebuie să ne gândim neapărat numai la ţară, ci în primul rând ar trebui să gândim la nivel local; nu este normal să te duci undeva unde toată zona este recunoscută pentru un anumit produs şi tu să nu vezi produsul respectiv la raft!”

Viitorul se socoteşte în hale

Cu toate supărările, tânărul fermier Ștefan Avram speră într-un viitor mai bun pentru zootehnia românească şi planifică noi investiţii în ferma familiei: „Aş dori încă două hale de cod 2 şi un abator. Nu e în regulă să faci abatorizarea la sute de kilometri distanţă, cu cheltuieli imense. Iar noi, când facem depopularea avem nevoie de un abator în cel mai scurt timp. Acum suntem obligaţi să mergem la Vaslui, la Focşani... Dacă reuşim cu abatorul, practic închidem circuitul şi ne putem orienta şi spre producţia de carne, de ce nu? Eu cred că ăsta este viitorul, sunt mai optimist. Încet, încet, sper că vom realiza şi noi nişte lucruri. Dacă nu, asta e! O să vină alţii să ne cumpere!”.

În zootehnie implicarea este totală. Fermierul aprinde lumina şi tot el o stinge. Animalul nu are nici sărbătoare şi nici concediu. Iar dacă avem tineri care decid să rămână în ţară şi să investească într-o fermă, atunci să facem tot ceea ce depinde de noi să-i păstrăm aici. Nu e suficient să îi „instalăm”. Statul trebuie să îi sprijine să se dezvolte prin măsuri corecte şi prin eliminarea concurenţei neloiale, iar noi, consumatorii, trebuie să le cumpărăm produsele. Ne facem un bine şi nouă, dar şi comunităţilor din care facem parte.

Marcarea oului în funcţie de sistemul de creştere

• cifra 3 - Ouă provenite de la găini crescute în baterii (la comercializarea ouălor nu se face distincţie între bateriile îmbunătăţite şi cele convenţionale)
• cifra 2 - Ouă provenite de la găini crescute la sol (creştere la sol pe aşternut permanent)
• cifra 1 - Ouă provenite de la găini crescute în sistem free-range (creştere pe aşternut permanent, cu acces liber în padoc)
• cifra 0 - Ouă provenite din ferme ecologice

Articol scris de: CARMEN NICOLAE

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iunie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură anunță că astăzi, 22 decembrie 2020, a dat startul plăților pentru cererile depuse de fermieri în cadrul Măsurii 21 din Programul Național de Dezvoltare Rurală PNDR 2020 - Sprijin temporar cu caracter excepțional acordat fermierilor și IMM-urilor care au fost afectați în mod deosebit de criza COVID-19, măsură destinată zootehniei (bovine, ovine și caprine) și sectorului vegetal (legume-fructe și cartofi), în conformitate cu Nota Autorității de Management pentru PNDR nr. 224935/22.12.2020 privind suplimentarea bugetului alocat de la 150 de milioane de euro la 182,5 milioane de euro.

122.986 de fermieri au depus cereri de plată, iar astăzi APIA a demarat plata pentru suma de 101,58 milioane de euro pentru un număr de 65.531 de fermieri, respectiv: 23.375 pentru sectorul legume – fructe și cartofi, 24.826 pentru sectorul bovine și 21.616 fermieri pentru sectorul ovine/caprine.

APIA reamintește că, începând cu 14 octombrie 2020 și până în prezent, a plătit alte cinci scheme noi de sprijin destinate susținerii fermierilor în contextul pandemiei de COVID-19, având ca sursă de finanțare atât bugetul național, cât și fondurile europene:

Buget național:

• Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID -19. Pentru această schemă s-au depus 299 de cereri de plată, iar suma plătită este în valoare de 88.969.456 de lei.

• Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul avicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID -19. Pentru această schemă s-au depus 315 cereri de plată, iar suma plătită este în valoare de 106.378.773 de lei.

• Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID -19. Pentru această schemă s-au depus 544 de cereri de plată, iar suma plătită este în valoare de 35.695.350 de lei.

• Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității producătorilor din sectorul vitivinicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19. Pentru această schemă s-au depus 913 cereri de plată, iar suma plătită este în valoare de 45.892.518 lei.

Fonduri europene (FEGA): Sprijin financiar aferent măsurii de distilare a vinului în situații de criză. Pentru această măsură s-au depus 24 de cereri de plată, iar suma plătită este în valoare de 19.103.212 euro.