Publicarea de către Strategie Grains a celor mai noi evaluări privind producțiile de rapiță unionale, aflate în scădere pe fondul vremii nefavorabile, ridică automat în viziunea grupului de analiză ștacheta estimărilor cu privire la creșterea importurilor de rapiță ale Uniunii Europene (UE) în anul agricol 2016-2017, în timp ce țara noastră pare să stea bine la capitolul producție internă, chiar dacă se află sunt randamentul mediu al UE28.

Concret, grupul de analiză cu sediul la Paris și-a revizuit în creștere propriile așteptări privind achizițiile de rapiță ale UE (cel mai important consumator de oleaginoase) din surse terțe cu 400.000 de tone, până la un total de 3,3 milioane tone, valabile pentru sezonul agricol următor.

Mai simplu spus, vorbim de o creștere de 15 procente față de cantitatea de 2,86 milioane tone de rapiță importate în anul agricol precedent, potrivit datelor oficiale, și reprezintă cele mai mari achiziții din ultimii trei ani, potrivit datelor agregate de Agrimoney.com.

Tendința de creștere a Strategie Grains este, de asemenea, mai vizibilă decât așteptările altor comentatori din piață. Săptămâna trecută, Comisia Europeană (CE) și-a revizuit în creștere estimările privind importurile de rapiță din sezonul agricol 2016-2017 până la un total de 2,91 milioane tone, în timp ce Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC) și-a majorat nivelul așteptărilor privind importurile de rapiță cu 300.000 de tone, până la un total de 3 milioane tone.

„Dăunătorii au pus presiune mare pe cultura de rapiță”

Strategie Grains a revizuit în creștere previziunile privind importurile de rapiță ale blocului unional și în scădere pe cele care vizează producția internă a UE pentru a treia lună succesiv, de această dată cu 570.000 de tone, până la un nivel de 20,7 milioane tone.

Scăderea de 410.000 de tone, până la un total de 4,7 milioane tone, atunci când vine vorba de recolta de rapiță a Franței, se traduce conform specialiștilor Strategie Grains, citați de Agrimoney.com, prin persistența vremii umede de la începutul anului, care a generat modificări ale estimărilor privind potențialul de producție inclusiv la grâu.

„În prezent, rapoartele din teren indică recolte care, în general, sunt mai mici cu 10-20 la sută față de anul anterior, totul pe fondul unor condiții defavorabile de înflorire, de umplere a bobului și din cauza unei presiuni puternice a dăunătorilor”, spun specialiștii grupului de analiză francez, afirmând că rapița a fost cultura de toamnă poate cea mai afectată de condițiile meteo nefavorabile din Franța.

Vremea umedă, pe lângă faptul că are tendința să încurajeze dezvoltarea bolilor și a dăunătorilor, ea împiedică munca de teren, dedicată aplicării pesticidelor.

Estimările privind recolta de rapiță a Poloniei au fost și ele revizuite în scădere cu 230.000 tone, până la un total de 2,2 milioane tone, în timp ce în Germania, așteptările privind recolta totală sunt mai mici cu 160.000 de tone, până la un total de 5 milioane de tone. Excepții ar fi revizuirile în creștere în ceea ce privește producțiile de rapiță din Bulgaria, Cehia și Danemarca.

„Diminuări ale așteptărilor privind producția”

Scăderea anunțată survine în urma reducerii anunțate săptămâna trecută de CE, tradusă în cifra estmată privind producția UE de 20,53 milioane tone de rapiță „gata pentru consum” din acest an agricol.

CIC și-a revizuit în scădere și el previziunile privind recolta cu 500.000 de tone, până la 21,9 milioane tone, bazându-și afirmațiile pe „așteptările scăzute privind producția, pe fondul precipitațiilor masive din ultimul timp”.

Separat, agenția de consultanță Adas, în primul său raport asupra recoltei Marii Britanii, la finalul acestuia a precizat că „în această fază incipientă a recoltatului, de obicei producția se află la un nivel situat între 5-20 la sută sub medie” la nivel de țară, cotată ca fiind cea de-a patra cea mai mare producătoare după Germania, Franța și Polonia.

Însă, Adas a citat și rapoarte conform cărora „semințele de rapiță sunt mai mici în acest an decât în mod normal”, afirmații susținute de asemenea și de fermieri care apreciază că nivelul conținutului de ulei va fi mai mic decât în mod normal în 2016.

Productivitatea medie în România la rapiță în acest sezon - 2,79 tone la hectar, sub cea a UE – 3,24 to/ha

Ultimul raport CE citat de www.revistafermierului.ro relevă că blocul UE28 ar urma să obțină în acest an o productivitate medie de 3,24 tone de rapiță la hectar, în timp ce datele agregate de analiștii aceleiași publicații, bazate pe informațiile transmise de Ministerul Agriculturii, arată că țara noastră se află sub randamentele UE, dar peste estimările instituției guvernamentale cu 300 kilograme la hectar.

Volumul total recoltat atingea în 26 iulie a.c. cifra de 1.239.601 tone de rapiță. Materia-primă era culeasă de pe o suprafață care a însumat 443.976 hectare la data amintită anterior, iar productivitatea medie obținută atingea nivelul de 2.792 kilograme la hectar. La momentul datei raportate de MADR, marja productivității la rapiță a depășit previziunile inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 106,7 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările MADR relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 465.053 ha, o producție totală de 1.161.113 tone și o producție medie de 2.497 kg de semințe de rapiță la hectar.

Recolta totală de rapiță obținută la sfârșitul anului agricol 2014-2015 atingea nivelul de 919.473 tone, randamentul era de 2.499 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 367.885 ha. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, productivitatea medie era mai mare la rapiță față de sezonul anterior – 2.792 kilograme la hectar, suprafața recoltată atingând deja 443.976 ha, iar cantitatea de materie-primă culească totaliza 1,23 milioane tone. Nici aici nu vor fi mari surprize, sub forma căderilor bruște de randament pe ultima sută de metri (4,6 la sută din suprafață nerecoltată). Cifra estimată de Bogdan Iliescu, expert trading, la data de 12 iulie a.c. a fost de 1,350 milioane tone, cu aproape 200.000 de tone în plus față de cifrele vehiculate de Ministerul Agriculturii.

La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (78,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 2.585 kilograme/ha de rapiță (practic 81,4% din totalul producției). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 14 județe ale țării (80,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 2.743 kilograme de rapiță (mai exact 79,3 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 16 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (19,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 2.157 kg/ha de rapiță (mai exact 16,5% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 12 din cele 42 de județe ale țării (17,6 din suprafața totală alocată culturii de rapiță), randamentul mediu la hectar a fost de 3.004 kilograme de rapiță la hectar (adică 18,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 14 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (2,2 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 2.412 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,1 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 16 județe ale țării (1,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 2.911 kilograme de rapiță (adică 21,8 procente din producția totală a culturii de rapiță).

Reprezintă sau nu Brexit-ul o lovitură serioasă dată Politicii Agricole Comune, din punct de vedere bugetar? se întreabă zilele acestea co-fondatorul think tank-ului „Farm Europe”, Luc Vernet, răspunsul său imediat fiind cât se poate de clar: luând în calcul nivelul rambursărilor către Marea Britanie, mai exact echilibrul dintre contribuții și accesări de fonduri ale acestui stat membru al Uniunii Europene (UE) – NU!

Potrivit spuselor lui Vernet, Politica Agricolă Comună este o zonă în care Marea Britanie este, cel mult, contribuitor net. Așadar, impactul „divorțului” dintre insulari și UE va avea ca efect direct, în primă instanță, în principal asupra sectorului agricol britanic și asupra comerțului, totodată generator de incertitudini majore pentru fermierii englezi.

Conform statisticilor agregate de specialiștii Farm Europe, Marea Britanie este un contribuitor important la bugetul consolidat al Uniunii Europene, însă nu la fel se pune problema când vine vorba de Politica Agricolă Comună. Din analizele lui Vernet reiese că englezii își aduc aportul la bugetul consolidat al UE în procent de 10,5 la sută, însă un calcul mai amănunțit relevă faptul că insularii contribuie doar cu 5% la veniturile consolidate ale PAC.

Potrivit datelor agregate de think tank-ul amintit anterior, în anul 2014, contribuția Marii Britanii a fost de 14,1 miliarde de euro, în timp ce cheltuielile UE cu acest viitor fost Stat Membru al blocului a totalizat șapte miliarde de euro. Iată că, Marea Britanie, în acest caz, a fost prin excelență un contribuitor net cu suma de 7,1 miliarde de euro.

„Și pentru a înțelege în și mai mare măsură impactul Brexit-ului asupra bunei funcționări a PAC, ca parte integrantă a bugetului consolidat UE, este necesar să ne întoarcem la motivația negocierilor asupra Cadrului Financiar Multianual, adică să analizăm poziția fiecărui Stat Membru, atunci când vine vorba de fiecare politică în parte”, a afirmat Luc Vernet într-una din analizele sale publicate recent. „Prioritățile de negociere ale fiecărui stat membru în parte în ceea ce privește împărțirea bugetului UE între atâtea zone de politici pot fi «citite», în mare măsură, drept consecință a performanței specifice, așa numita «recompensă a contribuțiilor» aferente fiecărei zone de politici, comparată cu performanța generală a statului membru”, afirmă Luc Vernet.

Această definiție complicată la prima vedere ne ajută, adaugă el, să ne facem o imagine asupra amprentei britanice asupra bugetului UE, cât și asupra implicațiilor absenței insularilor într-un context post-Brexit, implicații la nivelul ministerelor de finanțe, în ceea ce privește PAC.

Analistul Luc Vernet este de părere că indicele de performanță al englezilor în cadrul Politicii Agricole Comune este de 0,57. Asta înseamnă că englezii au primit 0,57 cenți la fiecare euro plătit, situație mult mai bună decât alte zone de politici: în general, dacă luăm toate cheltuielile UE la pachet, englezii primesc aproximativ 0,39 eurocenți pentru un euro plătit, în mare parte datorită politicilor regionale (fondurilor structurale).

Luând anul 2013 ca bază, Marea Britanie a primit 3,9 miliarde prin PAC și a contribuit la aceasta cu 6,8 miliarde. În termeni financiari, acest lucru înseamnă că impactul general al Brexitului asupra bugetului Politicii Agricole Comune ar fi limitat la mai puțin de cinci procente din total, mai exact 2,9 miliarde de euro pe an.

Pierderea acestor cinci procente ar putea fi contrabalansată politic în cadrul unor negocieri post-Brexit, spune Luc Vernet, cunoscând faptul că guvernele engleze au fost în mod tradițional principalele combatante împotriva susținerii bugetului agriculturii europene (și nu au fost singurii).

Analiza grupului de contribuitori neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

Potrivit datelor agregate de Farm Europe, în cadrul ultimelor negocieri bugetare europene, pozițiile grupului de contribuitori neți nu numai că au reflectat diferitele nevoi bugetare nete, dar și rolul lor în susținerea unei Europe nu neapărat ca bloc comercial, cât ca entitate politică.

Chiar dacă Marea Britanie și Suedia și-au expus opiniile cu privire la un buget comunitar mai mic, respectiv contribuții mai mici, Germania și Olanda au făcut apel nu numai la disciplină bugetară (fără majorări ale cheltuielilor europene), dar și la o Uniune Europeană mai puternică, mai unită, cu politici orientate doar către obținerea creșterii economice. Aceste țări UE doresc, de asemenea, să se asigure că nu numai Statele Membre cu economii puternice sunt chemate la apel atunci când va fi nevoie de majorarea contribuțiilor, dacă va fi nevoie.

Prioritățile de negociere ale diferitelor State Membre în relația cu distribuirea bugetului UE între cele trei mari politici unionale pot fi interpretate, în mare parte, ca urmare a performanțelor individuale, specifice fiecărei zone de politici, în comparație cu performanța generală a țării membre a blocului UE de acum 27. În cazul Austriei spre exemplu, în timp ce performanța generală este de 0,59 (0,59 euro primiți la un euro plătit), performanța defalcată pe politici separate arată că la nivelul PAC aceasta este de 0,92 (0,92 euro încasați la un euro plătit), 0,58 la politici de creștere și de locuri de muncă, respectiv 0,28 la politici regionale.

Calculând astfel, spun specialiștii Farm Europe, în cazul fiecărui grup de contribuitori neți din cadrul Statelor Membre UE (excepție făcând Marea Britanie, Suedia, Olanda și Italia) se poate observa că PAC este cea mai „profitabilă” politică europeană, în procentaje diverse.

Ca exemple concrete, Politica Agricolă Comună este cea mai profitabilă investiție pentru Danemarca (0,84 pentru PAC față de 0,50 performanță generală), Austria, Franța (0,95 versus 0,60) și pentru Finlanda (0,93 față de 0,60).

Afirmația este valabilă și pentru Germania, însă într-un procentaj mai mic (0,58 față de 0,49).

Performanța PAC față de performanța generală este de asemenea mai mare în Marea Britanie (0,57 față de 0,39), în cazul Suediei (0,55 versus 0,42) și Italiei (0,74 față de 0,72). Însă, pentru ultimele trei țări menționate, proporția este mai favorabilă în cazul politicilor de creștere economică și de locuri de muncă (0,67 atât pentru Marea Britanie, cât și pentru Suedia), iar în cazul Italiei în ceea ce privește politicile regionale (0,83).

Doar în cazul Olandei, performanța PAC este mai mică (marginal) decât performanța generală a statului în sine (0,43 față de 0,45), chiar dacă un indice de 0,98 la politici de creștere economice oferă o performanță relativă mai mare.

Cu excepția Danemarcei, entuziasmul guvernelor țărilor membre UE în cadrul discuțiilor privind bugetele defalcate pe diversele zone de politici este egal cu performanța comparativă proprie.

Cu toate acestea, afirmă analiștii Farm Europe, este de notat faptul că toate țările membre UE din cadrul grupului de contribuitori neți la bugetul consolidat european sunt și contribuitori neți pentru cele trei zone de politici majore, luate individual. Cu alte cuvinte, Politica Agricolă Comună (PAC), Politicile Regionale, respectiv Creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă constituie costuri nete pentru grupul de contribuitori mari din cadrul țărilor membre UE.

Analiza grupului de beneficiari neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

În ceea ce privește grupul de țări membre UE care sunt beneficiare nete, cu excepția Luxemburgului, Belgiei, Maltei și Ciprului, a căror performanță pe zona PAC este mai mică de unu la sută, toate celelalte State Membre ale Uniunii Europene au rate mai mari de unu la sută (adică pentru fiecare euro contribuție la bugetul consolidat al UE, primesc mai mult decât un euro prin intermediul PAC).

Pentru aceste țări membre, demn de luat în seamă este faptul că performanța pe zona de politici regionale este dublă, uneori triplă față de cea a PAC, cu excepția notabilă a Irlandei.

Performanța PAC în Irlanda este de 2,46 față un indice de 1,32 acces general la fondurile UE, ratele de performanță pe zona de politici regionale și de creștere fiind de 0,17, respectiv 0,99.

În cazul Spaniei și României, performanța Politicii Agricole Comune este mai mare decât performanța generală, dar cu foarte puțin. România are un indice de 3,70 pe zona de politici agricole comune, 4,97 pe zona de politici regionale și doar 0,27 pe politici de creștere.

Bulgarii au pe zona de politici agricole europene un indice de 1 la 4,95 euro primiți față de 1 la 4,28 euro încasați, bani europeni primiți în general de la bugetul UE.

Bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la 142 de miliarde de euro (conform cifrelor din 2014). Deși este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât 1% din veniturile generate anual de statele membre.

Sursele de venit ale Uniunii Europene includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind din afara comunității și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările Uniunii convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani.

Cele trei direcții din care provin banii UE

Un procentaj mic din venitul național brut al fiecărui stat membru (în jur de 0,7 %) reprezintă cea mai mare sursă de încasări la buget. În acest caz, principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, însă valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

De asemenea, o altă sursă este reprezentată dintr-o mică parte a încasărilor din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în jur de 0,3 %), respectiv o parte importantă din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația comunitară. Acest sistem a fost ales în unanimitate de statele membre ale Uniunii pentru o perioadă de șapte ani și a fost ratificat de toate parlamentele naționale.

În condițiile în care, în 2014, economia națională creștea 2,9%, automat avea să crească și contribuția anuală pe care țara avea s-o verse în conturile Uniunii Europene. Potrivit calculelor realizate de unii analiști, contribuția României la UE a fost în 2014 de circa şase miliarde de lei – patru miliarde din venitul naţional brut, 1,5 miliarde din TVA şi 0,5 miliarde din taxele vamale.

24 iunie 2016: Englezii vor să iasă din UE în procentaj de 51,9%; rușii spun că n-au nicio treabă cu acest demers. Doar Daniel Constantin a ieșit la rampă pe probleme de fonduri europene

Numărătoarea finală a voturilor de la referendumul de joi din Marea Britanie confirmă că majoritatea britanicilor au optat pentru Brexit, respectiv ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, transmit vineri DPA, AFP și BBC, citate de Agerpres. Conform rezultatelor definitive, 51,9% dintre alegători au votat în favoarea Brexit-ului. Rata de participare la vot a fost de 72,2%. Numărul votanților care s-au pronunțat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană se ridică la 17.410.742 milioane.

Arătată de multe ori cu degetul pentru această ieșire dramatică a Marii Britanii de pe scena politică a UE, Federația Rusă, prin vocea liderului de la Kremlin, afirmă că nu s-a amestecat, nu se amestecă și nu se va amesteca în alegerea Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană (UE), informează ITAR-TASS.

„Aceasta este alegerea supușilor Marii Britanii. Nu ne-am amestecat în niciun fel în aceasta și nu intenționăm să ne amestecăm. Judecând după toate, acum vor urma niște proceduri oficiale, legate de decizia britanicilor privind ieșirea lor din UE. Vom urmări cu atenție ce se întâmplă, pentru a analiza”, a declarat Vladimir Putin.

Liderul rus a dat asigurări că autoritățile Federației Ruse vor face totul pentru a reduce la maximum efectele negative pe care decizia Marii Britanii le-ar putea avea pentru economia rusă.

Tot vineri, copreședintele ALDE Daniel Constantin a precizat în urma ieșirii Marii Britanii din UE, trebuie analizat impactul asupra absorbției fondurilor europene de către România și că, din acest moment, nu mai trebuie căutate scuze, ci să se treacă la o absorbție efectivă a acestor fonduri.

„Suntem la jumătatea exercițiului financiar 2014-2020 și cred că aici trebuie să analizăm care va fi impactul. Marea Britanie este cel mai important contributor la bugetul UE. (...) Trebuie să analizăm care va fi impactul asupra României și cred că, din acest moment, nu mai trebuie să căutăm scuze în ceea ce înseamnă absorbția de fonduri europene. Cred că trebuie să trecem la o absorbție efectivă, pentru că nu știm care va fi impactul pe termen mediu și lung al pierderii unui contributor net la acest buget din care ne hrănim și noi pe diverse teme economice”, a afirmat, la o conferință de presă, Daniel Constantin, citat de Agerpres.

Potrivit lui Constantin, una dintre cauzele pentru care Marea Britanie a luat această decizie este „un sentiment pe care britanicii nu l-au prea simțit în ultima perioadă, și anume acela de suveranitate în deciziile care se iau la nivel european și național”.

„Am făcut un apel către toți factorii de decizie ca de acum înainte să încercăm să fim ceva mai activi la toate nivelurile în raport cu UE astfel încât să încercăm să transmitem cetățenilor din țara noastră că suntem suverani în țara noastră”, a adăugat Constantin.

Până la momentul publicării acestui articol, ministrul Agriculturii în exercițiu, Achim Irimescu, nu a făcut nicio declarație oficială pe tema impactului Brexit asupra sectorului de care acesta se ocupă.