O nouă performanță pentru sectorul vitivinicol românesc pe scena internațională a vinului: ISSA Pinot Noir Rosé 2025 a fost distins cu două dintre cele mai importante premii în cadrul Concours Mondial de Bruxelles 2026.

Vinul produs de Crama La Salina, parte din grupul ISSA Estate, a fost desemnat „Rosé Wines Revelation Romania 2026” - o distincție exclusivă care îl plasează printre cele mai bune cinci roséuri recunoscute la nivel mondial, în cadrul uneia dintre cele mai riguroase competiții internaționale de vin. Dintr-un total de aproximativ 1.100 de vinuri rosé participante, doar cinci au fost desemnate „Revelation”, ISSA Pinot Noir Rosé fiind unul dintre acestea, alături de vinuri din Franța, Spania, Italia și Portugalia.

ISSA Pinot Noir Rosé 2025 a primit, totodată, Marea Medalie de Aur (Grand Gold Medal 2026), cea mai înaltă distincție acordată în competiție, rezervată unui număr limitat de vinuri care ating cele mai ridicate standarde de evaluare. ISSA Pinot Noir Rosé 2025 este singurul vin din România care a obținut această medalie în cadrul ediției din acest an.

Competiția, desfășurată în martie 2026, în Cirò - Italia, a reunit peste 1.100 de vinuri rosé din aproximativ 30 de țări, evaluate în degustare „în orb” de un juriu internațional, o metodologie care garantează obiectivitatea rezultatelor.

„Premiile acestea confirmă direcția în care mergem de câțiva ani: atenție la detaliu și o preocupare constantă pentru a reda cât mai fidel caracterul terroir-ului. Faptul că un rosé din România ajunge să fie recunoscut la acest nivel, într-o competiție atât de riguroasă, ne arată că suntem pe drumul corect. Dincolo de distincții, pentru noi contează că vinurile ISSA încep să fie înțelese și apreciate exact așa cum le gândim”, subliniază Ovidiu Maxim, Chief Winemaker Crama La Salina.

Această recunoaștere confirmă poziția Cramei La Salina în segmentul vinurilor premium și vine la doar doi ani după un alt succes important: în 2024, ISSA Chardonnay Barrique 2022 a fost desemnat „International White Wine Revelation”, obținând, de asemenea, Marea Medalie de Aur în cadrul aceluiași concurs.

„Este o validare importantă, nu doar pentru brandul ISSA, ci și pentru felul în care este perceput astăzi vinul românesc. Faptul că România apare astăzi pe podiumul mondial al roséului, alături de țări cu tradiție viticolă îndelungată, spune ceva important despre ce poate produce această țară. Dar, și despre consecvența cu care construiește Crama La Salina, prin vinurile ISSA”, a declarat Adina Calfa, CEO ISSA Estate.

Concours Mondial de Bruxelles este una dintre cele mai prestigioase competiții internaționale dedicate vinului, reunind anual mii de probe evaluate în orb de experți din întreaga lume.

Crama La Salina, parte din grupul ISSA Estate, se află pe Dealurile Durgăului, în cadrul Domeniului ISSA, în apropierea Salinei Turda. Aceasta readuce în prim-plan tradiția viticolă a județului Cluj printr-un amplu proiect vitivinicol și de enoturism. Revitalizarea pantației de viță-de-vie a început în anul 2011, odată cu construirea noii cramei, prin integrarea unor tehnologii moderne de vinificație. Viile se întind pe 41 de hectare de soluri argilo-calcaroase, iar vinurile produse aici poartă Indicația Geografică Protejată „Dealurile Transilvaniei”. Crama produce vinuri albe, roșii, rosé și spumante și a obținut peste 70 de premii naționale și internaționale.

ISSA Estate este un grup de companii multi-industrie care dezvoltă și operează un ecosistem integrat, structurat pe patru verticale strategice: real estate, ospitalitate, vitivinicol și ecvestru. Portofoliul ISSA Estate include active și proiecte imobiliare, Crama La Salina, cu activități de producție și distribuție de vin, precum și o verticală ecvestră dedicată, care integrează infrastructură specializată, activități ecvestre și servicii conexe. Totodată, ISSA Estate cuprinde Domeniul ISSA, linia de business a Grupului din sectorul ospitalității de lux, care integrează brandurile ISSA Resort, ISSA Village, ISSA Vineyard și ISSA Garden. Domeniul oferă unități de cazare care acomodează peste 300 de persoane, trei restaurante & pub, spa & wellness, două terenuri de padel, trei săli de conferințe și două săli de evenimente, fiecare cu o capacitate de până la 800 de persoane. Infrastructura este completată de un manej interior, utilizat preponderent pentru evenimente și experiențe de tip leisure, precum și de un manej exterior, destinat atât activităților ecvestre specializate, cât și organizării de evenimente de profil, inclusiv competiții. Prin portofoliul său integrat, ISSA Estate urmărește să dezvolte ecosisteme funcționale care se susțin reciproc, generând valoare sustenabilă atât pentru clienți, cât și pentru comunitățile locale.

Foto: www.cramalasalina.ro 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Slow Food Buzău, în parteneriat cu Primăria comunei Scorțoasa, anunță lansarea unui proiect cultural-turistic fără precedent în România: fosta moară din satul Policiori va fi reabilitată și transformată în „Moara dintre Foc și Pământ”, un centru educațional culinar interactiv, aflat la doar câțiva kilometri de Vulcanii Noroioși.

Ținutul Buzăului este vizitat anual de peste 100.000 de turiști, însă până acum nicio moară veche nu a fost reabilitată și transformată într-un centru educațional de gastronomie locală.

Proiectul „Moara dintre Foc și Pământ” aduce împreună patrimoniul local, educația gastronomică, sustenabilitatea și turismul responsabil. Noua destinație va găzdui ateliere de panificație, demonstrații culinare, expoziții despre tradițiile morăritului și activități educaționale pentru copii și turiști – un parcurs complet „de la grâu la pâine”, cu accent pe experiență directă.

Moara actuală

Proiectul vine cu beneficii directe pentru comunitate: sprijinirea producătorilor locali prin crearea de noi oportunități economice, atragerea de turiști și diversificarea punctelor de interes în zonă, promovarea vânzărilor directe, formarea tinerilor în spiritul valorilor tradiționale și revitalizarea patrimoniului local. Totodată, această inițiativă adaugă o nouă dimensiune atractivă comunei Scorțoasa, completând oferta turistică reprezentată de Vulcanii Noroioși.

„Este mai mult decât o reabilitare a unei clădiri vechi, este readucerea la viață a unui simbol local și o contribuție valoroasă la dezvoltarea sustenabilă a regiunii. Moara va deveni un loc viu, unde tradiția se întâlnește cu educația și inovația socială”, precizează Thorsten Kirschner, inițiatorul comunității Slow Food Buzău.

Demararea proiectului a primit recent aprobarea Consiliului Local Scorțoasa, urmând reabilitarea morii și deschiderea acesteia către comunitate și vizitatori. „Este un proiect important pentru comuna noastră, nu doar pentru că valorificăm o clădire abandonată, ci și pentru că ne dorim să oferim un exemplu de bună practică în parteneriatul public-privat, cu beneficii reale pentru întreaga comunitate”, subliniază Vasile Săcuiu, primarul comunei Scorțoasa.

Clădirea actuală a morii

Obiectivele proiectului urmăresc:

• Conservarea patrimoniului și recondiționarea mecanismelor originale ale morii;

• Crearea unui traseu educațional interactiv pentru copii și turiști;

• Susținerea producătorilor locali printr-un magazin artizanal cu produse certificate Slow Food;

• Diversificarea ofertei turistice din apropierea Geoparcului UNESCO „Ținutul Buzăului”.

Potrivit proiectului, peste 80% dintre produsele oferite la „Moara dintre Foc și Pământ” vor proveni de la peste 20 de producători locali (parteneri sau membri) Slow Food și producători din zona Scorțoasa/Vulcanii Noroioși.

În primii doi ani, proiectul va găzdui peste 30 de ateliere și va primi peste 2.000 de copii și turiști.

Bugetul proiectului este estimat la 150.000 de euro și va fi acoperit din surse proprii, sponsorizări și venituri generate din activități educative și comerciale. Proiectul urmărește să devină un model de dezvoltare sustenabilă, non-profit, dedicat comunității locale.

Inițiatorii invită companii, organizații și persoane fizice să susțină proiectul prin sponsorizări financiare, donații de materiale ecologice sau implicare voluntară, sponsorii beneficiind de recunoaștere oficială și vizibilitate atât la nivel local, cât și național.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Una dintre rețetele bunăstării unei societăți, rurale, în cazul nostru, este închiderea lanțului producție-valorificare în plan local. Cu alte cuvinte, atragi cât mai mulți clienți să cumpere din grădina proprie, la un preț cu valoare adăugată. Practic, acest lucru se poate face prin turism. Ce produce comunitatea consumă turiștii. Un astfel de exemplu, în povestea din acest articol.

Nu este cazul să vă mai spunem cât de minunat este locul unde se află pensiunea agroturistică la care am poposit recent. Spunem doar atât: Delta Dunării.

Pentru amatorii de detalii, vom adăuga câteva indicații de localizare. Pensiunea se numește Lotus și este în Ilganii de Jos. Zona este un fel de insulă mare, cum o caracterizează gazda noastră, doamna Gabriela Avram, situată între brațele Sfântu Gheorghe, Sulina și canalul Litcov, tot domnia sa explicându-ne și de unde vine denumirea localității, ilgan, în limba turcă, însemnând zonă de pășunat. Așa că vă închipuiți că pe lângă produsele din pește pe care le puteți gusta mergând acolo, ați avea la dispoziție și produse ciobănești. Dar despre mâncare, mai încolo.

„În fiecare vară cunosc sute de oameni, foarte mulți se întorc și în următorul an, cu prieteni. Și prietenii trimit alți prieteni... Și sunt oaspeți cu care am devenit prieteni și ne vedem an de an. Și vă dați seama că este o mare, mare bucurie.” 

O precizare de care am zis să nu vă păgubesc este că zona are un potențial economic multiplu, fiind propice și culturilor cerealiere. Dar Gabriela Avram nu vine dinspre sfera preocupărilor agricole către activitatea de antreprenoriat turistic, ea părăsind o altă meserie nobilă, aceea de dascăl. Și nu vreau să spun prin asta că e o scădere profesională, ci doar să evidențiez faptul că toate cele trei opțiuni pe care le-am numit mai sus, fermier, profesor și întreprinzător în turism, stau pe același palier valoric. Din păcate, ultima nu este foarte bine împământenită pe plaiurile noastre, neexistând cine știe ce tradiție în domeniu, cu toate că este în plină dezvoltare. Iar cei ca doamna Avram simt asta: „A fost foarte greu, pentru că neavând experiență în antreprenoriat înveți din mers. Cred că suntem prima generație de antreprenori, și în țară, nu numai în familia noastră. A fost foarte greu să înveți să lucrezi cu băncile, să înveți să faci anumite documente, să înveți să lucrezi cu fonduri europene. Deci fiecare zi a fost o provocare, dar în turism fiecare zi este o provocare”.

Poate că n-ar strica introducerea în planurile de învățământ a unor materii care să doteze fiecare cetățean al României de mâine cu astfel de abilități, utile într-o lume în care proiectarea unei afaceri este din ce în ce mai complexă și mult mai puțin predictibilă.

Curajul de a te apuca

Comparativ cu potențialul turistic pe care îl are România, în ansamblu, și Delta Dunării, în mod special, numărul celor care pornesc să-l exploateze nu este foarte mare, de aceea, cu atât mai mult, este remarcabil pasul pe care l-a făcut dinspre o profesie pe care o practica de multă vreme, în care se profesionalizase prin experiența pe care a căpătat-o vreme de 15 ani și pe care o îndrăgea. Începutul s-a petrecut în 2007, când s-au apucat să construiască pensiunea. „Am avut o discuție în familie și am zis că este oportun să facem așa ceva, mai ales că soțul este localnic, este din județul Tulcea. Am accesat atunci fonduri SAPARD 50%-50%, maximum 100.000 de euro suma accesată, și am construit pensiunea asta la care, în 2009, pe 1 mai, am avut primii oaspeți, și de atunci în fiecare an facem lucruri noi, schimbăm, îmbunătățim, ne informăm, mergem la întâlniri cu temă turistică, ne întâlnim cu alți antreprenori din țară, schimbăm impresii, învățăm lucruri noi și mergem mai departe.”

Probabil că așa, cum spune doamna Avram, se întâmplă cu majoritatea celor care pornesc în astfel de investiții. „Trebuie să ai puțin curaj, trebuie să ai și puțină „inconștiență”, adică să-ți dorești foarte mult să faci un lucru, neștiind de la început de ce te poți lovi.” Mai ales că meseria pe care o avusese înainte nu era una în care să se dezvolte abilitățile de antreprenor. „Aveam impresia, la acel moment, că nu pot să fac altceva decât să predau chimie și fizică, și-mi plăcea ce făceam, dar a fost o decizie atunci, luată și în anumite condiții, care acum nu mai contează sau nu mai sunt valabile, și am intrat pe drumul ăsta. Nu-mi pare rău, pentru că-mi place, lucrez în continuare cu oamenii, gândiți-vă că în fiecare vară cunosc sute de oameni, foarte mulți se întorc și în următorul an, cu prieteni. Și prietenii trimit alți prieteni... Și sunt oaspeți cu care am devenit prieteni și ne vedem an de an. Și vă dați seama că este o mare, mare bucurie.” Înțeleg această satisfacție ce răzbate din ochii doamnei, ca pe un premiu pe care l-a câștigat în urma efortului depus an de an. Pentru că un turist care îți trimite un prieten este un turist care a plecat mulțumit de la tine și asta înseamnă că ai făcut ce trebuia. „Încercăm tot timpul să fim actuali. Pentru că și societatea evoluează, și dorințele, și așteptările oaspeților sunt altele și noi încercăm să fim la înălțime. Și sper să reușim.”

Personalul specializat, o problemă majoră

O problemă pe care o întâmpină în demersul acesta de a fi mereu la înălțime o reprezintă personalul calificat. „Găsim cu greu persoane pregătite, am ales varianta să căutăm personal și chiar să încercăm să-l instruim aici în pensiune. Este o problemă nu mare, extraordinar de mare și nu știu cum va fi pe viitor. Ducem lipsă de personal, muncim foarte mult cei care suntem aici, noi și echipa pe care o avem, dar încă avem nevoie de personal și este o problemă în sensul că nu te poți dezvolta dacă nu ai personal calificat. Deci este o piedică în dezvoltare.”

Evident că implicarea familiei mai atenuează din neajunsul amintit „Am avut tot timpul familia lângă mine, soțul, copiii, copiii care erau destul de mari când am luat deciziile pe care le-am luat și care ne sprijină. Copiii mă ajută de când erau chiar foarte mici, de acum 10 ani, de la început. Vacanțele și le-au petrecut aici, bineînțeles muncind și ajutându-ne. Acum băiatul deja a terminat, de trei ani, facultatea, s-a implicat foarte mult în fermă, iar fetița mai mare, care termină anul ăsta masterul la ASE, în fiecare vară este pe aici și muncește, și ne ajută, iar acum, mai nou, și asta mică, de 13 ani, care a crescut odată cu pensiunea. Ea are vârsta pensiunii!”

Delta Dunării, un loc special

Simte că locul în care locuiește este unul cu totul special. „Delta Dunării este specială din toate punctele de vedere, și din punctul de vedere al condițiilor de trai al localnicilor este specială, și din punctul de vedere al turismului este specială, și din punctul de vedere al naturii, al ecosistemului, pentru că ea trebuie păstrată așa cum este, nu trebuie modernizată, pentru că, fiind unică, trebuie avut mare grijă. Se fac multe lucruri și pentru populație, și pentru păstrarea mediului așa cum este. Apare un pericol, din păcate, nu vreau să supăr pe nimeni, din partea turiștilor. Deci anul ăsta a fost o problemă gunoiul prea mult.” Faptul că are această perspectivă, responsabilă față de mediu și față de comunitatea din Deltă, este dovedit și de soluția aleasă pentru încălzirea pensiunii, cu panouri solare, dar și de oferta culinară ce se bazează pe produsele din zonă, așa cum spuneam la începutul articolului. Și iată că a venit momentul să detaliem și această chestiune de bucătărie: „Turiștii pot consuma la noi în primul rând preparate din pește, pregătite ca la noi în Deltă: ciorbă, saramură, plachie, pește la grătar, pește afumat, scordolea (este un piure făcut cu cartofi, carne de pește fiartă și zeamă de pește, cu condimentele corespunzătoare), tradiționalul borș de pește, bineînțeles, storceag din somn sau din sturion – am văzut, anul ăsta, a fost preferatul turiștilor de la noi. De asemenea, fiind aici și zonă de pășunat, ne procurăm de la particularii care au oi tot ce se poate: brânză mai sărată, mai puțin sărată, smântână. Apoi, de la noi din fermă, ouă proaspete, păsări. Deci, cam tot ce avem este proaspăt și este din zonă, chiar ținem la lucrul ăsta ca tot ce se consumă în pensiune să fie procurat de la întreprinzătorii locali”. Nici vinul nu vine de prea departe, din podgoriile dobrogene. „La noi în pensiune se servește numai vin din Dobrogea, de la Niculițel, de la domnul Vlad, și vin de la Baia, crama Hamangia, este o podgorie nouă, a domnului Ion Bălan, care a investit foarte mult acolo și care produce un vin foarte bun, despre care am auzit că a fost și premiat deja, vinuri foarte apreciate de oaspeții noștri, alb, rose și roșu.”

„Avem bărci pentru plimbări, avem o persoană care se ocupă de aceste plimbări, care cunoaște Delta, care și povestește.”

De toate, pentru toți

Evident că dacă vorbim de o destinație turistică, chiar și așa din perspectiva noastră, mai degrabă socio-economică, de dezvoltare rurală, tot trebuie să spunem ceva și despre obiectivele de care s-ar putea bucura cel care ar alege să tragă la „hanul” doamnei Avram, rebotezat în vremurile noastre pensiune. „Avem, în primul rând, condiții de cazare în camere mari, luminoase, cu mobilier din lemn. O curte mare, multă vegetație, piscină, teren de tenis, club unde se poate juca biliard, tenis de masă, se poate asculta muzică, se poate dansa, se poate sta de vorbă, se pot spune povești seara la un pahar de vin, la o țuică fiartă, când afară este mai rece, se pot face excursii în Delta Dunării, pe lacuri și canale, în zona Partizani, Ilganii de Jos, Ilganii de Sus, se poate merge la Sfântu Gheorghe o zi, se poate merge la Sulina, deci sunt foarte multe activități. Avem bărci pentru plimbări, avem o persoană care se ocupă de aceste plimbări, care cunoaște Delta, care și povestește. Se pot stabili anumite trasee pentru plimbare pe lacuri și pe canale, iar dacă dorim pentru pescuit, primăvara sau toamna se poate merge pe lacuri la știucă, la somn sau la crap, în funcție de sezon. Primăvara mai mult la crap, toamna mai mult la știucă.”

Contrar așteptărilor, un an bun

Așadar, foarte multe motive de bucurie am avut vizitând aceste locuri. Frumusețe, delicatese, stare de spirit bună, optimism, curaj, unitate, nici măcar necazul provocat de pandemie, care a speriat planeta, nu a determinat umbre prea multe pe chipul aprigei foste dăscălițe. „La noi este o situație mai bună, pentru că avem un hectar de curte, adică 10.000 de metri pătrați, iar distanțarea fizică nu a fost o problemă. Din punct de vedere economic, a fost un an bun, cu o cerere mare din partea turiștilor, făcând o paranteză că a trebuit să începem activitatea turistică abia în iunie, aproape de mijlocul lui iunie, pentru că am fost prevăzători, adică nu am deschis chiar după încetarea stării de urgență, am zis că să ne pregătim foarte bine, și atunci când am crezut că suntem ok, am așteptat și primii oaspeți. Spunem că a fost un an bun comparând lunile iulie și august cu anii precedenți. Nu a fost bine pentru că nu am putut să avem o activitate începând cu martie. Dar e bine.”

Articol publicat în Revista Femierului, ediția print - martie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pentru a veni în sprijinul gospodăriilor din zona montană, Agenția Națională a Zonei Montane organizează, în perioada următoare, cursuri de formare profesională pentru persoanele care doresc să înființeze un punct gastronomic local (PGL). Cursurile sunt gratuite, se adresează locuitorilor din zona montană și se organizează la cererea unui număr de minimum zece cursanți. Acestea se derulează pe parcursul a patru zile, au o durată de 24 de ore și sunt finalizate cu acordarea unui atestat.

Punctele gastronomice locale sunt unităţi reprezentate de bucătăriile particulare din incinta locuinţelor din mediul rural, unde se prepară şi se servesc produse culinare, după reţete specifice zonei, direct către consumatorul final, pentru un număr maxim de 12 persoane. Produsele culinare trebuie preparate din materii prime provenite cu preponderenţă din producţia primară de la nivelul exploataţiei proprii, precum şi de la producătorii locali sau din unităţi autorizate/înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor (Ordin 111/2008 ANSVSA, Anexa I, cap. II, lit.m) ).

Cursurile de formare profesională pentru persoanele care doresc să înființeze un PGL se desfășoară cu prezență fizică la sala de curs sau în sistem online, prin intermediul aplicației Skype, în funcție de organizarea grupelor, locațiile solicitanților și evoluția pandemiei.

Actele necesare înscrierii la curs sunt: copie după cartea de identitate/buletin a solicitantului; copie după certificatul de naștere al solicitantului; cerere tip de înscriere; fișa personală a solicitantului. Formularele „Cerere tip” și „Fișa solicitantului” pot fi descărcate de pe site-ul Agenției Naționale a Zonei Montane de la următoarea adresă: http://azm.gov.ro/informatii-de-interespublic/formulare-tip-inscriere-cursuri-de-formare-profesionala/

Înscrieri și informații suplimentare se pot obține la sediul Agenției Naționale a Zonei Montane, din Str. Runc, nr. 23, Vatra Dornei, județul Suceava sau la telefon: 0230/375.036.

Foto: Băcănia Autentic

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), pentru a veni în sprijinul beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 (PNDR 2020),  a solicitat și a obținut sprijin instituțional din partea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT) în vederea înlesnirii eliberării avizului specific privind amplasamentul și funcționalitatea obiectivului pentru construcția, modernizarea sau extinderea unor structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare sau de alimentație publică (un document necesar solicitanților PNDR, care se depune la evaluarea cererii de finanțare) și a certificatului de clasificare (un document necesar beneficiarilor, care se depune la ultima tranșă de plată).

Pentru a obține în timp util avizul specific sau certificatul de clasificare, la momentul depunerii documentațiilor pentru eliberarea acestora de către Direcția Autorizare în Turism, solicitanții sau beneficiarii trebuie să informeze în scris MEAT cu privire la faptul că dezvoltă o investiție cu fonduri europene disponibile prin PNDR 2020. „Prin acest demers, Direcția Autorizare în Turism din cadrul MEAT își exprimă disponibilitatea de a sprijini în continuare absorbția fondurilor europene, considerând prioritară eliberarea cu celeritate a documentelor necesare proiectelor cu finanțare europeană din PNDR 2020”, transmite AFIR prin intermediul unui comunicat de presă.

Investițiile în agroturism sunt finanțate de AFIR prin intermediul submăsurilor 6.2 - Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale și 6.4 - Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole din cadrul PNDR 2020.

Până în prezent, AFIR a încheiat 1.844 de contracte cu beneficiarii submăsurii 6.2 în valoare de peste 108 milioane de euro, din care a plătit deja 89,5 milioane de euro. De asemenea, prin submăsura 6.4 AFIR finanțează 1.143 de investiții în valoare de 157 de milioane de euro, din care aproximativ 114 milioane de euro reprezintă plăți efectuate.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Flaviana Tatu a vrut să facă stomatologie, dar munca înaintașilor trebuie dusă mai departe, mai ales dacă aceasta s-a dovedit spornică. A lăsat cabinetul și a preluat o parte din afacerea familiei, aproape 500 de hectare. „Domeniile Lungu” este o afacere pe care nu o poți ignora, mai ales dacă faci parte din sufletul ei.

„Agricultura este loterie. Un an ai, un an abia te strângi, dar pe ansamblu e bine.”

Ploaia, care a cam lipsit în anul agricol trecut, ne-a împins dialogul la adăpost, într-o stație de condiționat semințe. Stația este relativ nouă, cei aproximativ șapte ani de când a fost implementată investiția nu sunt mulți, la acest nivel de tehnologie. Gazda noastră ne-a explicat că au instalații foarte bune și funcționale și de treizeci de ani. Zice că instalația e folosită doar pentru porumb, pe care îl preia, îl selectează, îl trece prin centre gravitaționale și, în funcție de calibrul dorit, îl aleg, îl separă, îl pun în saci, totul în conformitate cu solicitările clientului, deținătorul de drept al hibrizilor de porumb. E mulțumită de investiție. „A meritat. În ziua de azi, după cum bine știți, nimeni nu mai poate pune, cel puțin la porumb, sămânță care nu este certificată. Și atunci toată sămânța vine printr-un astfel de traseu. Totul e automatizat, inclusiv partea de tratament sămânță, totul e la butoane.”

„În fiecare an reinvestim tot ce se poate, cumpărăm nou, schimbăm.”

Stația depășește capacitatea fermei lor pentru că nu au doar loturi semincere, ne explică Flaviana Tatu: „Parțial producem și noi în câmp un număr limitat de hectare, în funcție de instalațiile de irigat pe care le avem pe câmp, deoarece în ziua de azi loturile semincere nu se mai pot produce dacă nu ai sisteme de irigații. Noi avem irigate, în prezent, 280 de hectare, din 490, toată intrând la loturi semincere, rămânând suprafața cealaltă pentru cultură convențională. În 2019 am fost axați pe porumb, la lot semincer, în 2020 am făcut și floarea-soarelui cam jumătate-jumătate, ca suprafață”. Zice că la cultura convențională au aproape tot, adică orz, grâu, soia, floarea-soarelui, porumb.

Nu au scăpat de calamitate: „Mai ales la soia, calamitate sută la sută anul ăsta. Dar n-avem încotro, trebuie să le acceptăm. La grâu a fost mulțumitor pentru o iarnă fără pic de zăpadă, am scos în jur de 3300 kg la hectar. E ok pentru anul care a fost, în general scoatem în jur la 5000 kg la hectar”.

Am îndrăznit să spun că presupun că ar trebui să fie mulțumită dacă și-a scos investiția, știind că aplică tehnologii costisitoare, chiar ea îmi confirmase asta: „Da, absolut. Tot ce avem în curte e nou: utilaje, agregate. Nici nu se mai poate altfel. Totul este foarte bine gândit și analizat din timp, toate lucrările le facem în perioada oportună, totul, ca lucrurile să iasă așa cum e bine sau cât mai bine posibil”, dar m-a contrazis: „Am scos un pic mai mult decât cheltuiala, dar asta și pentru că investițiile sunt pe măsură, în fiecare an reinvestim tot ce se poate, cumpărăm nou, schimbăm”.

Se mândrește că, pe lângă o echipă tânără și pricepută, dispune de tehnologii de ultim moment, performante și eficiente, pe care aceștia să poată lucra. „Absolut totul este computerizat, de la tractoare până la acest sistem pe care-l vedeți în fața dvs., totul e computerizat. Dacă nu știi puțină engleză, pentru că meniurile sunt în engleză, dacă nu ai puține cunoștințe legate de tehnică, nu ai făcut nimic în ziua de azi.”

„Ori nu sunt bine dirijați banii, ori nu prezintă un real interes zona agricolă, n-aș putea să spun, dar, într-adevăr, față de celelalte state membre ale Uniunii Europene suntem deficitari.”

E multă birocrație, dar te adaptezi

O mare parte din utilajele cu care se mândrește le-a obținut cu fonduri europene. A realizat două proiecte prin GAL, pe PNDR-ul 2007-2013, unul în valoare de 400 de mii de euro, iar cel de-al doilea, de 200 de mii de euro, cu care a achiziționat utilaje, tractoare, agregate și alte lucruri necesare în fermă.

Am fost surprins să aflu că nu i s-a părut dificil procesul de aplicare: „Dificil nu a fost absolut deloc, am și colaborat cu o firmă de consultanță care ne-a ajutat pe tot parcursul, perioada de monitorizare este într-adevăr undeva la 5 ani, dar nu e niciun fel de problemă, atât timp cât tu-ți faci treaba, pentru care ai și luat toate beneficiile și toate utilajele, noi nu am avut probleme și nu avem nici în continuare, încă sunt în perioada de monitorizare la unul din proiecte, nu e niciun fel de problemă. Bine, e de durată, trebuie să-ți asiguri și partea ta, cofinanțarea, trebuie să o ai și trebuie să-ți asiguri și tot cadrul legal că poți și dispui de anumite lucruri până ce cei de la fonduri europene îți vor înapoia banii și chiar și perioada de monitorizare nu e o problemă, atât timp cât tu-ți faci treaba și lucrurile merg exact cum te-ai și angajat să le faci, nu e un dezavantaj. Din contra, e un avantaj”. Insist legat de birocrație, iar acum recunoaște că din acest punct de vedere e dificil: „Vreau să zic că am semnat cred că vreo șase bibliorafturi doar la un singur proiect, foaie de foaie. Norocul meu a fost că nu le-am făcut singură, ci printr-o firmă de consultanță. E adevărat, birocrația e foarte stufoasă și e mult de muncă, dar nu ai ce să faci, te adaptezi pentru că n-ai încotro”.

În momentul în care am adus aminte de situația fermierului român pus în balanță cu alții de prin Europa în ceea ce privește subvenția la hectar, care e mereu în defavoarea primului, asta în condițiile în care declarativ Uniunea Europeană dorește ca toți agricultorii să fie egali, a reacționat oarecum pesimist. „Nu cred că vom fi egali niciodată, din punctul ăsta de vedere, cred că nici statul, la noi, nu dă o foarte mare importanță zonei ăsteia agricole. Ori nu sunt bine dirijați banii, ori nu prezintă un real interes zona agricolă, n-aș putea să spun, dar într-adevăr, față de celelalte state membre ale Uniunii Europene, suntem deficitari.”

Agricultura, mai tare decât stomatologia

Prima alegere de carieră a fost stomatologia, o meserie pe care spune că a iubit-o, că a practicat-o cu pasiune, dar apar alte argumente care te determină să decizi altfel. Poate sentimentul responsabilității a fost mai mare, știind că are de dus mai departe o moștenire creată cu mult efort și care a oferit satisfacție întregii familii. „Așa că m-am înscris la Facultatea de Agronomie și o perioadă, în paralel cu studiile, am și lucrat, iar apoi încă o perioadă am lucrat și în stomatologie, și în agricultură, până când mi-am dat seama că nu poți să faci două lucruri bine odată, așa că am renunțat la stomatologie și în prezent sunt doar inginer agronom. Și între timp au mai venit și copiii.”

Tatăl ei, Vasile Lungu, își va fi pus speranța, de la bun început, că fetele lui vor merge pe drumul lui. „Tata, probabil că în sinea lui, spera să aleg domeniul agricol, nici eu și nici sora mea într-o primă instanță nu am ales, de altfel sora mea e notar și eu am ieșit medic stomatolog, după care cred că la mine conștientizarea a venit odată cu primul meu copil, ca să fiu sinceră, mi-am dat seama cât de greu e în domeniul medical, student fiind sau proaspăt absolvent, să intri în meserie. În domeniul stomatologic e foarte greu să-ți creezi o clientelă. În primul rând lumea se uită la tine și dacă nu ai puțin păr alb și câteva riduri, se pare că ești lipsit de experiență și că nu știi să faci nimic. Acum 9 ani mi-am deschis un cabinet stomatologic care nu a funcționat, dar și fiindcă în jurul meu mai aveam încă 6 pe o rază de 100 de metri, însă mă bucur, pentru că nimic nu e rău într-adevăr și totul e spre creșterea noastră, așa că m-a direcționat pe latura cealaltă, pe cealaltă variantă posibilă.”

Așa că se poate spune că toată lumea e fericită, și tatăl, și tânăra agronom. „Îmi place libertatea pe care ți-o dă această meserie. Ca stomatolog, stai închis într-un cabinet, de dimineața până seara, pe un scaun sau eventual în picioare, și nu-i o muncă tocmai grațioasă... dar libertatea pe care ți-o oferă meseria de inginer agronom e alta, stai în natură, lucrezi cu oameni bine școliți în domeniu și beneficiezi efectiv de libertatea asta. Deci nu vă pot spune ce satisfacție poți să ai când știi că ai plantat un bob și vezi etapele creșterii unei plante, rezultatul pe care l-ai obținut, și tot procesul ăsta e plin de încântare. E ca la nașterea unui copil.” Nu ascunde că și aspectul financiar a contat în balanță: „Nu pot să neg că și partea financiară este una benefică, asta e afacerea noastră și de aici ne susținem, și trebuie să recunosc că în perioada asta de criză cred că e o meserie foarte bine aleasă, pentru că întotdeauna domeniul producător și procesator de alimente va fi unul care va rezista”.

Acum, nu ne închipuim că a crescut într-un clopot de sticlă și nu a știut cu ce se ocupă tatăl ei, și s-a întâlnit cu agricultura după ce a terminat stomatologia. Mai ales că Vasile Lungu, pe lângă faptul că este foarte priceput, este și un foarte bun pedagog, dispus tot timpul să ofere din cunoștințele lui. Cu alte cuvinte „nu a picat din lună”, cum se zice. „Cu agricultura am avut contact aproape dintotdeauna, tatăl meu fiind inginer agronom, așa am crescut practic. Știam ce înseamnă câmpul, de la 11 ani tatăl meu mă ducea pe câmp, îmi arăta tot ce înseamnă etapă tehnologică și lucrările care se fac în câmp, îmi arăta exact cum se face spicuitul sau, mă rog, noi îi spuneam castrat la vremea respectivă, și aveam un rând și spicuiam cot la cot cu zilierii și mâncam pâine cu salam și muștar pe câmp, deci eram familiarizată.”

Amintirea momentelor petrecute în copilărie muncind „cot la cot” cu ceilalți o binedispune, nu mergea doar să se uite. Acest fapt îl consideră benefic. „Și eu voi face la fel cu copiii mei, e un mare beneficiu pentru că efectiv am învățat să fim mai chibzuiți, să știm ce înseamnă munca și să ne drămuim. Am fost de mică învățată să muncesc și ăsta e un lucru absolut minunat. E un lucru care rar se vede la generațiile de azi.”

I se pare că tinerii ar trebui să plece în viață cu câteva elemente pe care le consideră esențiale pentru a te putea angaja undeva. „În zilele noastre cred că, nu numai pentru un tânăr fermier, dacă nu ai permis de conducere, nu ai cunoștințe în limba engleză și ceva cunoștințe de tehnologie actuală, nu poți să te angajezi nicăieri. Repet, nu cred că e vorba numai de tineri fermieri, dar în special ei, pentru că în cele mai multe cazuri colaborăm cu firme străine și atunci colaborarea e prin e-mailuri, în engleză sau altă limbă de circulație internațională și nu există altă variantă. Plus tehnologia de pe utilajele din ziua de azi, la care nu ai accesibilitate dacă nu te descurci puțin.”

Privind-o cât entuziasm are, m-am întrebat și am întrebat-o dacă îți trebuie mai degrabă curaj sau mai multă nebunie. Ea crede că un pic din amândouă. „Pentru că ești la mâna Domnului, oricum, și mie-mi spunea tata că agricultura este loterie. Și așa este. Un an ai, un an abia te strângi, dar pe ansamblu e bine.” Eu cred că un pic de curaj e mai necesar. Și cred că asta a moștenit, cu prisosință, Flaviana de la tatăl ei.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Călin Matieș, președintele Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale din România (FNPPTR), a anunțat constituirea grupului de lucru „Produsele tradiționale, viitorul satului românesc”, creat împreună cu Ministerul Agriculturii, asociațiile membre ale FNPPTR și Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România.

De altfel, Ministerul Agriculturii a transmis un comunicat în care informează că, în 14 ianuarie 2020, a organizat la sediul instituției o întâlnire cu reprezentanții Federației Naționale a Producătorilor de Produse Tradiționale, ai Asociației Bio România, precum și cu reprezentanți ai Agenției Naționale a Zonei Montane, dar și ai Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, ai Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și ai Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism. „Scopul întâlnirii a fost identificarea și stabilirea unui plan de acțiuni care să contribuie la susținerea și promovarea produselor agroalimentare românești înregistrate pe scheme de calitate naționale, precum și la dezvoltarea acestei nișe de produse”, precizează comunicatul MADR.

S-a discutat despre cum poate fi îmbunătățită colaborarea interinstituțională dintre autoritățile responsabile cu implementarea legislației naționale privind atestarea produselor tradiționale, pentru a crește numărul de produse tradiționale atestate de MADR și cultivarea încrederii consumatorilor în calitatea acestor produse.

Un alt subiect de discuție a fost organizarea de târguri de profil, destinate produselor atestate/recunoscute de MADR, distinct față de spațiul alocat produselor convenționale. Totodată, au fost dezbătute subiecte ce privesc elaborarea de noi scheme de calitate voluntare, precum și posibilitățile de finanțare din fonduri europene a produselor agricole și alimentare înregistrate pe scheme de calitate.

Promovarea produselor de calitate agroalimentare românești în cadrul agroturismului a fost o altă temă abordată în cadrul întâlnirii de la Ministerul Agriculturii. „Producătorii de produse tradiționale și ecologice ne sunt parteneri în dezvoltarea politicilor din domeniul agroalimentar și în elaborarea viitorului Plan Național Strategic. Orice întâlnire cu ei este benefică”, a spus ministrul Adrian Oros.

Alături de ministrul Agriculturii, la întâlnirea cu producătorii de produse tradiționale și ecologice a participat Aurel Simion, secretar de stat – coordonator al Direcției Generale Politici în Industria Alimentară și Comerț și al Agenției Naționale pentru Zona Montană.

Aurel Simion provine din rândul producătorilor, fiind fondatorul brandului de produse tradiţionale „Ca altădată”, din județul Vâlcea. Actualul secretar de stat din MADR este unul dintre primii producători care şi-au atestat produsele ca fiind tradiţionale.