Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare
Înviaşi, bre Şefu’?
Despre mine ce să’ţ spui? Ieşii din iarnă ceva mai închegat! Noroc cu viscolu’, cu guvernu’ care fuse şi se duse şi cu ăsta de veni, cum veni! Dacă făcea ei ce spusă opoziţia destabilizatoare că făcură, adicătelea contracturi de zvârlit zăpada până vezi negru în faţa ochilor, ca’ cum face vichingii, mai ieream io, persoană fizică cum s’ar zice, prins în marea acţiune naţională de ajutorarea înzăpădiţilor? Auz? Nu bre! Neam! Acu’ oleacă de noroc tot avui, că primarele, carele se griji de ajutoarele pentru siniştrii, ’m’ie oleacă de cimotie. Pă cine să puie iel gestionar dă pomeni, dacă nu pă mine, carele ca foncţionar public ce mă aflu’ (uitaşi că’s poştar?), mai întâi executez ordenu’ şi numa’ pe urmă întreb, dacă întreb? Şi ordenu’ fu clar! Asiguraţi haleală şi udeală la ăi de sunt îngropaţi, pă baza dă tabelele de la primărie, ca otoritatea locală emplicată. Muncă fu, nu poci să zic! Că făcură depozitu’ la mine.
Primarele îmi dete listele pregătite pentru ielectoralele din iulie corent, io dedeam sacoşa cu potol şi notam pă listă. Când termenai, că veni şi termenatu’, rămasă pă târnaţ ca la un sfert de cimitir. (Notă! 25+8 den sondaje, fac 33. Nu e 51, da’ ie majoritate, că vine juma’ den electori. De negociat cu văru’!). Rămasă clădărăi dă conserve, făinuri, uleiuri, zahăr, barabule, caizere şi săseşti. Mai greu fu cu transportul la butic, că duba lu’ Aspersor ie şi acu’ sub nămete, da’ mă descurcai cu unul’ de la salvare, carele pân’ajunse, o cârni bolnavu’ spre imaş.
Da’ nu d’asta ţ’am emailat! Bre, şefu, mă păli o idee, când găsi neşte hapuri p’in ajutoare şi mă uitam cum se dedea unii la alde Nea’Traian şi Dom’Duţă den cauză de bolnavii de rac. Bre! Hai să punem de-un proiect pă fonduri de la UIE, posdru! Cum cu ce? Cu formarea profesională! Învăţăm bolnavii să-şi culeagă singuri ietno-botanicele den flora spontană, ca’ cum ar veni. În loc să-i îndopăm cu stupefiate de sinteză, morfine, fortraluri şi alte ălea, care’le ie mai răle ca ieurile (îmi zise mie dom’ Profesor, ăl cu grâul spelba), îi trimetem la cules de medicinale pă zoana drumului, p’in părloage (ca’ la 5 meleoane de pogoane), în poale de codru des. Pe imaşuri nu, că acolo tot ajung! Să culeagă derect ce ne dă natură, că şi morfina, la mama ei, tot de la natură ie? N’o enventă Mendeleev!
Spui io, că mă pricep, ie den somnişor, mac, cum l’ai învăţat alde Mata! Deci, îi trimetem pă ogoare să împle sacoşa cu maci, cucute, ale lupului, ale popii, ale mielului, aia roamei, aia lupului (să mă ierţi da’ nu poci să le zic pe popularelea, că eşti, oriş’cât, o revistă decentă), flatulenţa porcului, râgâiala cânelui şi scuipatul cucului. Ie mult mai multe, da’ nu’vreau să-ţi ocup spaţiu. Când îi apucă, că nu se poate ca la rac să nu-i apuce, bagă frunza’n fiertură, bea zama şi se pune pe aşteptat. Că de trecut tot a trece, într’un mai devreme ori mai târziu. Scapă şi bugetul căşii de sănătate de presiune, se alege şi iei cu condiţie fizică, că tot au drum lung în faţă.
Cetesc pe buzele lu’ Mata o întrebare. Ştie ei bolnavii ce să culeagă? Dacă culege numa’ lobode? Aici venim noi cu proectu’ de formare. Îi învățăm cum arată, de un’să le culeagă, cum să le usuce şi cum să-şi facă zama, că ie unele, dacă scăpi mai multe, se învârtoşează şi te tremet pe scurtătură. Iote ici on studiu dă oportunitate (te tai cu câte’le ştiu!). Dupe sindicatul răcarilor, iei e ca la pa’ste de mii, că-i greu să-i numeri, că cum numeri acu’ unu, peste cinci minute vezi că’ţ iese din socoteală şi nu se mai întoarce. Să luăm pa’ste, câţ’ zice că este, ca grup ţintă pintru proect (ţ’am zâs că mă pricep!). Cu vreo 100 de euro pă capita grosumodu. Ie ieligibile: lefurili de menajament (noi, bun înţeles), reclămurile, tacşourile, mese rotunde, simpozioanele (idem), comunicările, flaierele, diplome, alea, alea (ibidem), că se strânge. Baza fundamentului formării tre’ să fie bolnavi de rac lană’n lână, nu de brâncă, ori de trânji. Şi când o veni olafu’ să-i cate, n’are decât. Să-i cate! Garantez c’o să-i găsească pă toţi scrişi şi înregestraţi! La zi, ăl mult cu o majă de tri zâle cât şade pă masă. Da’ tot ie scrişi! Înmulţind, ie ca la paj de meleoane, pe de trei (Io, Mata şi Mogulu’ lu Mata, echipa de proect cum ar veni!).
Ca la zece meleoane, c’o să avem şi ceva cheltuieli. On proect pă ciclu bugetar. Cu repetir în ălalant ciclu bugetar, că or să fie şi alţii, care nu ştie încă, da’ o să fie sigur. Asta afacere bre! Scapă ceneseaseu’ dă grija plăţii hapurilor la chimicalii de le face, scapă consolidatu’ dă cheltuiala den poznaru’ contribuabilului, scapă Nea’Traian de drum lung. Ce să mai…? Scapă toată lumea, inclusiv bolnavii, care’le s’or făli p’acolo pă unde se duc, când se duc, că se duc, cu espertiza în medicina naturistă. Ce zici de ideea mea? Lasă, n-ai grijă, cum or să auză ăia de la UIE că-i vorba de neoplasmatici, cum or să facă ciocu’ mic şi marcă banu’ pă formarea profesională pă tot parcursul vieţii (obectiv stratejic în Europa 2020). Şi ce-i mai ultimă formare, ca asta de ţ’am propus’o, că toţi zice că racu-i encurabil? Croşetăm proiectul? Emailează-mi!
Gheorghe
