Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Şefuuu’! Mai trăieşti bre?
Legumeam o netimbrată dă vară şi mă păli deodat’ on chef dă cujetat, dăşi nu amestec. Când şăd, şăd, când cujet, cujet. Mă umplui dă endegnare ca tiriştii dă lăţei. Sunt endegnat Dom’Şef de nu poci să mă mai ecsprimez! Mai vremea ce trecu’, adeneu’ îl dădu’n gâţi pe  unu’, Chelbu, carele veni cu on meleon dă ieuroi ca cadó, ajutor dă solidaritate pintru gabori! Mi se îmflă ficaţii. O fi dă la netimbrată zici mata, da’ nu-i! Ie dă la lipsa dă partipriu (ştiu ce-i acela!) la organili statului, pintru’ eforturili lu’ guvenu’ ţine’l’ar Ăl dă Sus, a lu’ demnitarii de ne suptţine ţărişoara. Mai dincoa’ băgară la dos alt  general (să mă lămureşti şi pe mine de când se inventară generalii secretari, că io ştiam numai de ăia cu stele!) dă la trebile din lăuntru? Luară omu’ din drumu’ la slujbă, de nu află şefu’ lui decât din gazeturi (gazeturi am scris, gazeturi rămâne, nu negociez!) că, dragă Doamne, ar fi şef dă gaşcă. Bre, să ne lămurim!

Adeneul asta lucrează în contra entereselor statului. Că cum apare unu’ mai meşter, cu mâna făcută pă strânsură, că cum îl bagă în prelucrare să-l înveţe ei ce şi cum cu parandaratul, că altu’ ceva nu văz ce să-i mai înveţe. Dacă-i  avea iera şi iei in ieconomia reală, nu în porţie la cazanu’ bujetar. A’că îi cam roade pizma. Începe oamenii să lucre pintru ţărişoara noastră, pă parte internă, ca cum ar veni şi iei, hop, pripon. Încearcă săracii să-şi enstetuţionalizeze esperienţa acumulată (ai văzut ce otobiografii are, de Nobel pe ieconomie!) şi să scoaţă cotiga naţională den nămol şi adeneul halt, stop, stoi! Gata! Că-mi vine sa nu mai ţin cu guvernul lu’ dom Iemil!

Cât îs io de chitit cu opoziţia! Ce te minuni! Ie în opoziţie, spui io! Opoziţia ie atunci când ai mai puţini de ţine cu tine, decât ăialanţi care ie pe partea lu’ la din contra! Asta ie una den iesenţele lu’ democraţia, ştiu de pă vremea când învăţam la comasată. A’că osteneşte Traianălmic (ce? n’ai auzit de Romulus ăl mic, a lu’ unu’ Durenmatu’?) să puie în capu’ trebi, meseriaşi dă meseriaşi, capabeli să crească strânsura şi suptţunea, că hop, vine ăştia de la adeneu şi-i dă în gâţi fără milă, că unii are muieri, amante, copilaşi, viloace şi aipoade ca tot românu’. Nu se gândiră că abia ieşirăm din recesiune, da’ criza nu trecu’, bag sama că ne mai paşte una şi de unde parale pintru poteră?

Păi, Chelbu’ ăla de-i dete paralele, pentru ce crezi că-i dete? Veni omu’ c’on ajutor pintru consumabele, pă principiu solidarităţii, aşa cum ne’ceru Nea Traian şi iei, ditai enstituţia, plătită den bujet, îi dete un şut în… (nu poci să scriu vorba aia!), dă se duse dea fundîncapulea săracu’, taman la loc răcoros şi tras. Numa’ socoate câte caşchete, picse, cseroacse, tonere, indigăuri, agrafe, dosare, ace, brice şi alte alea şi-ar fi tras poteraşii. Acu’altu’! Păi numai la câţi adidaşi, trenigi, maieuri, tricouri, budigâi, hamleţi, gumari, strimfi, tange, boxeri, ismene, obiele şi teneşi putea să se tragă pintru enstituţie, cre’ că nu mai avea nevoie de parale nici pintru uniforme că chinezii face şi de alea, că n-or fi Armani.

Dacă-l lăsa să se învârtoşeze în capu’ trebii, că ierea meseriaş de, io crez că putea să aprovizioneze şi cagule pintru’ mascaţi, să nu mai vorbim de scufiţe de protecţie pintru descinsurile pe centură, că se’ntorc acasă săracii pândarii plini de chichiriţe  şi nu se face să sufere şi fimeile lor legiuite de ecserciţiu funcţiunii. Bre! Să nu mă mai ating dă netimbrată câte zilişoare oi mai avea pă faţa pământului, dacă io am văzut aşa o lipsă dă patriotizm la fro enstituţie de’a statului. Nu mai ştie săracii jăndari ce să facă şi să dreaga, ca să nu să simţă frustaţi interlopii din audiuri când îs goniţi cu biţoaclele şi, hop, tu, ditai enstituţia îi  laşi fără de suptţinere, priponindu-le şefii de se ostenea pintru creşterea şi propăşirea lu’patria şi ordinea. Aşa ceva nu tre’ să se tolereze, aşa că ţ’am scris să bagi o vorbă pe unde oi şti, la ăi de are cheia, să-l puie la loc în capu’trebii, că, vezi bine, Traianălmic, dădu’ de necaz, de unde ăia cu care rămase nu mai poa’ să strângă nice banii de crăpelniţă. O să binemeriţi de la patrie, că încă n’ai aflat ce-i ăla pândar flămând. Esplozia de la Cernobâl fu parfum de micşunele!

Gheorghe.