Reporter: Am două întrebări pentru dvs, dle Muscă!

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Şi eu trebuie să răspund?

Reporter: Răspunsul ar fi în folosul cititorilor noştri, care au nevoie de un model de reuşită în domeniul agricol. Aşadar prima întrebare se referă la vacile de carne, o specie mai rar întâlnită în ţara noastră sau chiar deloc. Aveţi în momentul de faţă un număr mare de asemenea vaci cumpărate, sunt profitabile?

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Combinatul Agroindustrial Curtici are fermă de vaci pentru lapte şi fermă de vaci pentru carne şi amândouă sunt rentabile, că altfel nu le înfiinţam. Nu se poate să nu fie rentabil tot ceea ce înseamnă mâncare. Din toate statisticile pe care eu le am la îndemână, ştiu că la ora actuală Europa este descoperită cu cinci sute de mii de tone de carne de bovină. Este o mare căutare de asemenea carne.

Ca drept dovadă, sunt telefoanele pe care le primesc din toată Europa, în ideea de a le livra carne de bovină sau carcasă de bovină şi chiar animale în viu. În toate calculele făcute, am constatat că este rentabilă şi credeţi-mă că la noi se fac calcule serioase şi bine documentate. Vaca de carne este un animal cu un spor foarte mare. Un viţel la un an în două - trei luni ajunge la 500 de kg şi este bun pentru sacrificare. Repet, nu are cum să nu fie rentabilă această carne, mai ales că are şi un gust plăcut şi trebuie introdusă cât mai mult în consum.

Vaca de carne este animalul care rezistă pe toate păşunile, pe marginea şanţului pe toate potecile şi în zonele de deal. Dacă hrana este puţin stimulată, la care se mai adaugă şi concentrate, atunci animalul devine şi mai rentabil. Eu aş recomanda-o celor care nu-şi mai permit să ţină o vacă pentru lapte, mai pretenţioasă şi care trebuie să dea acel lapte conform, aşa cum se cere în UE. Vreţi să vă spun ceva? Este mult mai la îndemână pentru orice moş şi pentru orice babă, pentru că pot să crească una, două, zece asemenea vaci.

Reporter: Întrebarea a doua se referă la acest sezon când la cereale şi mai ales la grâu, apar bolile foliare. Specialiştii recomandă, în mod constant, tratamentele preventive încă din această fază de dezvoltare a plantelor. Iată, însă, că deja sunt necesare tratamente curative. Revin şi întreb: cât de necesare sunt tratamentele preventive, cu toate că se ştie că este mai uşor să previi decât să vindeci?

Dr. ing. Dimitrie Muscă: La ora actuală sunt două boli foarte importante: una este făinarea, care poate face infecţia încă din toamna trecută şi se manifestă încă din această primăvară. Făinarea este ca un mucegai deasupra unui borcan cu gem sau cu compot şi cam aşa se manifestă şi pe plantă. Planta este suptă de substanţele nutritive şi i se ia toată vlaga, ceea ce duce în final la o reducere a recoltei între 20 şi 25 de procente. Cealaltă boală la care trebuie să ne aşteptăm şi de aceea tratamentele trebuie făcute preventiv, accentuez PREVENTIV, este FUZARIOZA! Există chiar câteva specii de fuzarioză, care sunt deosebit de păgubitoare. Perioada optimă de tratament ar fi când sunt puţine ploi, atunci se fac tratamentele preventive. Când plouă, stropii propagă sporii pe plantă în sus până ajung la spic.

Am mai spus-o şi o mai spun că FUZARIOZA ESTE CANCERIGENĂ. Fuzarioza trebuie eliminată în totalitate. Producţia de grâu cu multă fuzarioză nu este bună nici în hrana animalelor. S-a constatat şi se pune mare accent pe această fuzarioză, la grâu în special, de aceea sunt atât de necesare tratamentele preventive. Dacă vrem să facem producţii mari trebuie să mergem pe culturi intensive. Soirile pe care le avem suportă densităţile optime, dar nu mai au aerisire şi atunci trebuie să intervii de fiecare dată în funcţie de momentul optim, în funcţie de condiţiile atmosferice şi să faci şi tot să faci tratamentele preventive. Odată instalată fuzarioza este greu şi foarte greu de combătut.

Ca şi făinarea, această boală poate să vină uneori din toamna trecută prin bob sau prin solul unde se practică monocultura. Acest obicei este extrem de păgubitor pentru cel care o practică, dar şi pentru vecinii cu grâu pe suprafeţe mai mari, dar care respectă rotaţia culturilor. Noi nu ne permitem asemenea obiceiuri, pentru că ar fi un adevărat dezastru.

Reporter: Să înţeleg că sunteţi împotriva micilor producători?

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Nu împotriva lor, ci împotriva celor care practică monocultura şi seamănă grâu după grâu sau porumb după porumb. Ei sunt cei care propagă aceste boli atât de păgubitoare pentru recoltele celorlalţi şi, de ce nu, şi atentează la sănătatea consumatorilor.

M. M. Mihail