Inflația, costurile tot mai mari și presiunea concurenței îi determină pe producătorii din țara noastră să își schimbe modelul de business. Prin urmare, nu mai vor să vândă doar materie primă, ci construiesc afaceri conexe, prin care pot controla mai multe etape ale lanțului, de la producție și procesare până la brand și distribuție. Antreprenorii salvează astfel locuri de muncă și reduc exportul de materie primă. În același timp, își îndreaptă atenția spre exportul de produse finite. Modelul seamănă tot mai mult cu o cooperativă integrată, în care valoarea adăugată rămâne cât mai mult în interiorul aceluiași ecosistem economic.

În loc să rămână concentrați pe o singură verigă a lanțului, tot mai mulți producători aleg să dezvolte activități complementare: procesare, ambalare, dezvoltare de produse, branding și distribuție. Motivația este în primul rând economică. Într-o perioadă în care costurile de producție, energia, transportul, forța de muncă și materiile prime pun presiune pe marje, simpla producție poate deveni insuficientă pentru susținerea unei afaceri. Prin integrarea unor etape suplimentare, producătorii încearcă să obțină o valoare mai mare din aceeași resursă și să reducă dependența de intermediari.

În același timp, modelul contribuie la dezvoltarea unor lanțuri economice locale. Laptele, carnea, fructele, cerealele sau strugurii pot fi transformate în produse finite, comercializate sub brand românesc, în loc ca valoarea economică să fie realizată în principal în afara țării.

De la lactate și carne până la produse organice și vin, antreprenorii din România investesc în capacități și businessuri complementare pentru a crește producția, a reduce dependența de intermediari și a transforma resursele locale în produse cu valoare adăugată. Exemple precum Cooperativa Agricolă Csengo (Frumoasa - județul Harghita), Safala Organic Farm (Șinteu – județul Bihor), Brânzeturi de Hoghilag (Dumbrăveni – județul Sibiu), Ribon Kiss of Nature (Mădăraș – județul Harghita), De la Bâlea - Abatorul Câmpulung (județul Argeș) sau Josef Wines (Ghioroc – județul Arad) conturează o tendință care depășește simpla producție alimentară: construirea unor ecosisteme românești capabile să păstreze mai multă valoare în economia locală.

Aceste exemple nu sunt întâmplătoare. Producătorii menționați fac parte din cercetarea și documentarea realizată de echipa Artisan Food Market în ultimii patru ani, perioadă în care au fost urmărite modele de business locale care reușesc să transforme producția într-un produs cu identitate, brand și valoare economică mai mare. O parte dintre acești antreprenori au fost identificați și aduși în premieră la București de Artisan Food Market, tocmai pentru a face vizibile modele care pot fi replicate și dezvoltate de alți producători.

Artisan Food Market este cel mai mare târg de produse artizanale gourmet din România, iar intenția organizatorilor este să-l facă cel mai important din Sud-Estul Europei. Ediția cu numărul XIII se desfășoară în perioada 16-18 octombrie la Biblioteca Națională a României din  București și reunește de 3 ori mai mulți expozanți de la noi din țară față de edițiile anterioare, precum și o secțiune nouă de producători străini.

La actuala ediție, Cooperativa Agricolă Csengo, Ribon Kiss of Nature și De la Bâlea - Abatorul Câmpulung expun pentru prima dată la București, în cadrul Artisan Food Market. Alți producători incluși în această cercetare au fost prezenți în premieră la edițiile anterioare ale evenimentului. Dincolo de expunerea comercială, participarea lor urmărește să creeze un spațiu în care producătorii să poată vedea concret cum poate fi construit un business, pornind de la resursa locală și ajungând la un produs finit, recognoscibil și scalabil.

Astfel, Artisan Food Market își propune să aducă în prim-plan nu doar produse, ci și modele de dezvoltare. Experiențele acestor producători pot deveni repere de bună practică pentru alți antreprenori locali care caută soluții pentru procesare, branding, distribuție și extinderea afacerii. Într-o piață în care mulți producători încă vând, în principal, materie primă, exemplele celor care au reușit să construiască produse și branduri pot reprezenta puncte reale de orientare pentru următoarea etapă de dezvoltare.

„Made in Romania”, de la producție la produse cu poveste și valoare adăugată

Un exemplu relevant este reprezentat de producătorii care aleg să transforme materia primă în produse finite și să construiască în jurul lor un brand. În cazul cooperativelor agricole, asocierea poate permite accesul la resurse și capacități care ar fi dificil de susținut individual. În alte situații, producătorii investesc direct în procesare sau în afaceri conexe, construind treptat un lanț propriu. Modelele sunt diferite, însă au un element comun: încercarea de a trece de la statutul de producător de materie primă la cel de creator al unui produs cu identitate proprie și valoare adăugată.

„Pentru un producător român, următorul pas firesc nu mai este doar să producă mai mult, ci să învețe să păstreze mai multă valoare din ceea ce produce. Când laptele devine brânză, carnea devine produs finit, iar strugurele devine un vin cu identitate, cea mai mare parte a poveștii economice se poate întâmpla aici, în România. Este o schimbare de mentalitate: de la furnizor la producător integrat și, în final, la brand”, explică reprezentanții Safala Organic Farm din Șinteu, județul Bihor.

Creșterea costurilor îi determină pe antreprenori să caute soluții care să le ofere un control mai mare asupra afacerii.

„Integrarea verticală poate însemna investiții în procesare, depozitare, ambalare, logistică sau distribuție, dar și dezvoltarea unor produse noi pornind de la aceeași bază de producție”, transmit și cei de la Brânzeturi de Hoghilag, județul Sibiu.

Avantajul este dublu: compania poate captura o parte mai mare din valoarea finală a produsului, iar consumatorul poate avea acces la produse care păstrează o legătură mai clară cu locul și producătorul de origine.

În acest context, „made in Romania” începe să capete o semnificație economică mai amplă. Nu este vorba doar despre originea unui produs, ci despre cât din valoarea generată de acel produs rămâne în economia românească.

Integrarea, un răspuns la presiunea economică și un nou tip de economie locală

Extinderea acestor afaceri poate avea efecte dincolo de bilanțul unei singure companii. Un producător care procesează local generează activitate pentru furnizori, transportatori, angajați, ambalatori și alte servicii conexe. Pe măsură ce lanțul se dezvoltă, apare un ecosistem economic în jurul produsului.

„Credem că următoarea etapă pentru producătorii români este să construiască ecosisteme, nu doar produse. O fermă, o fabrică de procesare, un brand și o rețea de distribuție pot funcționa împreună și pot crea o valoare economică mult mai mare decât vânzarea materiei prime. Iar diferența este că această valoare se creează și se poate reinvesti aici, în România”, punctează Ciprian Dincă, organizatorul Artisan Food Market.

Pentru ca astfel de modele să poată fi multiplicate și să formeze o piață matură, antreprenorii au nevoie însă și de un cadru de dezvoltare coerent, adaptat realităților producătorilor artizanali. O eventuală reglementare dedicată sectorului ar putea oferi mai multă claritate în definirea, susținerea și dezvoltarea produselor artizanale românești, astfel încât inițiativele individuale să poată evolua într-un ecosistem economic predictibil.

Tendința arată și o schimbare în raportarea consumatorului la produsele locale. Originea, trasabilitatea, modul de producție și povestea din spatele unui produs devin elemente tot mai importante în procesul de alegere.

Pentru producătorii autohtoni, miza următorilor ani nu este doar creșterea volumelor, ci și capacitatea de a transforma resursele locale în produse finite, competitive și recognoscibile. Iar modelele care există deja în România arată că drumul de la fermă la brand nu este doar o poveste de marketing, ci poate deveni o strategie economică.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!