Societatea Agricolă Agrozootehnica, din comuna Independența, este cea mai veche exploatație agricolă din județul Călărași. Are fermă vegetală – circa 2.000 ha, dar și fermă zootehnică care îi asigură supraviețuirea în ani dificili, precum cel pe care îl traversăm acum. Despre ce pot face guvernul, banca sau chiar fermierii ca să nu îngropăm agricultura ne-a vorbit Constantin Anghel, cel care a înființat și conduce afacerea agricolă de pe meleagurile călărășene, unde am ajuns și noi recent.

„De ce am mai ținut ferma de taurine? În 2007 a fost o secetă ca și în 2020. În anul 2007 am putut să ieșim pe profit cu ferma de vaci de lapte și cu ferma de legume. Cel mai bine este să putem să avem bani în fiecare lună. De multe ori prețul porumbului la recoltare nu este atractiv, și atunci depozitez și stochez niște porumb pe care-l folosesc în hrana animalelor.”

De mai bine de 30 de ani, Constantin Anghel are în grijă, pe lângă ferma vegetală, și ferma de vaci cu lapte pe care a ținut-o deoarece a vizat integrarea producției vegetale cu zootehnia. De ce? Simplu: vaca de lapte era cea mai rentabilă din sector, la acea vreme. Mai mult, avantajul lui era că „moștenea” de la fosta CAP niște grajduri pe care le putea moderniza.

Nu s-a gândit la o fermă de porci sau de păsări pentru că ar fi trebuit să ia totul de la zero. „De ce am mai ținut ferma de taurine? În 2007, a fost o secetă ca și în 2020. În anul 2007, am putut să ieșim pe profit cu ferma de vaci de lapte și cu ferma de legume – acum mai cultiv zece hectare, dar atunci aveam în jur de 80 ha cu ceapă, arpagic, roșii, vinete, ardei, în suprafețe mult mai mari comparativ cu ce mai cultiv acum. Și atunci am zis: cel mai bine este să putem să avem bani în fiecare lună. De multe ori prețul porumbului la recoltare nu este atractiv, și atunci depozitez și stochez niște porumb pe care-l folosesc în hrana animalelor. Nu mai pun că aproape 15-16 oameni sunt salariați la această fermă, ceea ce înseamnă foarte mult pentru o localitate cum este Independența: mecanizatorii, cu cei de la zootehnie și cu TESA înseamnă 44 de salariați”, ne-a spus Constantin Anghel, care crede că dacă această schemă s-ar replica la toate localitățile, nu ne-am mai plânge că numărul pensionarilor este egal cu cel al salariaților.

Foarte important i s-a părut și să producă lapte de bună calitate, pe care să îl dea spre consum. La automatul din sat vinde în prezent 300 de litri pe zi, o cantitate destul de mare, având în vedere populația din Independența și împrejurimi.

Numărul de vaci a scăzut în toate localitățile județului Călărași, nu doar în aceasta, și din cauza normelor impuse de UE ce trebuie respectate de fiecare gospodar care crește o vacă. „Noi, la societate, ne permitem să avem ferma împrejmuită, filtru sanitar-veterinar, teren pe care putem face furaje. Altfel, dacă vei cumpăra și furajele, nu cred că poți să ieși pe profit. Prețul laptelui a crescut, a scăzut, însă noi ne-am menținut”, spune fermierul călărășean.

„Am vrut să mă asigur de secetă. Știți cât mi s-a solicitat la hectar? Mă costau 500 de hectare de porumb trei miliarde jumătate de lei, din care, atenție, franciza 30%. Practic, eu nu mai luam nimic!”

Crescătorii se așteaptă la susținere din partea autorităților

Au fost și ani în care au dus-o bine, dar anul acesta crescătorii de animale se așteptau ca, din cauza pandemiei, Guvernul României să le ofere un ajutor, măcar 30 de bani pe litru, așa cum s-a mai întâmplat în trecut. „A scăzut prețul la lapte, nu se mai desface atât de mult pentru că programul «Cornul și laptele» a înghețat, școlile n-au mai funcționat. Nici HoReCa nu mai funcționează, deci se consumă mai puțin și atunci și vânzarea laptelui și a produselor din lapte este mult mai greoaie”, afirmă fermierul, căruia, de multe ori anul ăsta, i-a trecut prin cap să vândă animalele, mai ales și cu seceta extremă manifestată acum, în 2020.

Dar, se întreabă unde ar putea vinde în altă parte decât la abator? Iar urmarea? Peste 2-3 ani să cumpere alte animale. În plus, a investit foarte mult în reproducție, în genetică, de aproape 15 ani face însămânțări artificiale numai cu material seminal de la tauri de top. A făcut și transfer de embrioni, pentru că vorbim de vaci Holstein Friză, rasă cunoscută ca o adevărată fabrică de lapte.

Seceta a scăzut producția, dar nu și prețurile input-urilor

Provocarea este că dincolo de secetă, prețurile la input-uri au crescut, forța de muncă necesită susținere, ca să nu mai vorbim de mentenanța instalațiilor de muls, de eliminare a dejecțiilor, care sunt automatizate. „Suntem puțini cei care ne chinuim să ținem vacile, chiar dacă poate nu este recunoscută valoarea muncii de aici. Totdeauna când s-au dat subvenții au zis: hai să dăm la toți și acum 10-15 ani se dădeau și la cei cu o vacă. A fost o mare greșeală pe care nu puteai să o spui, că toată lumea-ți sărea în cap. Ideal era să pompezi în ferme și să ai ferme de elită, să poți să-ți asiguri toată cantitatea de lapte de care ai nevoie în țară fără să imporți măcar un litru de lapte”, crede Constantin Anghel.

Forma de organizare, de societate agricolă, nu îi permite să vândă când vrea. Mai întâi trebuie să ridice problema aceasta într-o adunare generală. Mai mult, își pune întrebarea de unde vor cumpăra laptele clienții săi fidelizați.

E nevoie de soluții pentru ca subvenția să fie mai mare pentru cei care fac producții de lapte crescute.

Despăgubiri prea mici?

2020 comparativ cu 2007 e mult mai dificil pentru fermierul din Călărași. În urmă cu 13 ani, intraserăm în UE și nu avea atât de multe proiecte sau leasinguri. Având în vedere că societatea agricolă Agrozootehnica Independența are două proiecte cu fonduri europene, nu mai întrunea punctajul necesar pentru a accesa și alte fonduri. Dar din 2007 până în 2020 sunt 13 ani și nu poți să folosești aceleași utilaje, așa că au fost schimbate din fonduri proprii sau leasinguri.

Aceste rate pot fi o problemă mai ales că societatea a investit în pământ pentru a securiza afacerea: degeaba ai animale, dacă nu ai cu ce le hrăni. „Nu mai spunem că una era valoarea input-urilor în 2007 și tehnologia în 2007 și alta e în 2020. Deci, cheltuielile, de la 13-14 milioane (lei vechi, n.r.) cât erau pe hectarul de grâu s-au dus la 30. La fel și la orz, la fel și la floarea-soarelui, la fel și la porumb. Curios că, în momentul în care s-au încheiat procesele-verbale de calamitate la orz-grâu, s-au luat de referință costurile de la Institutul de Economie Agrară. Spre nedumerirea mea, erau aproape egale cu cele din 2007. Interesant este că în momentul în care s-au făcut procesele-verbale de calamitate pentru floarea-soarelui și porumb, ele sunt mult mai mari. Un fapt curios, la floarea-soarelui avem costul de producție mai mare decât la porumb, dar sunt niște costuri, într-adevăr, reale? Cele de la grâu, orz, rapiță n-au fost reale, au fost foarte mici”, a mai spus agricultorul.

Constantin Anghel ne-a zis că anul acesta producția la grâu s-a situat în jurul a 1.000 kg/ha, chiar dacă tehnologiile aplicate solului și culturii au fost de top.

„Nu mai aplicăm produse de protecția plantelor, dar cine ne suportă costurile alea, că n-o să mai faci atâta producție? Că dacă vor fi dăunători sau boli, ți se diminuează producția!”

Investiții în energie verde și sisteme de irigații

Constantin Anghel a încheiat un contract pentru panouri fotovoltaice pe care le-a pus pe grajd pentru a fi independenți energetic. A mai cumpărat o remorcă tehnologică nouă, pentru că, în luna aprilie, grâul și orzul arătau extraordinar. „Dacă de vreo 7-8 ani totul era bine, se derula frumos, nu era nicio problemă, ne achitam toate leasingurile, toate ratele, am crezut că așa va fi și în 2020. La un moment dat, am zis: hai, că poate-i numai la grâu, la orz și rapiță, dar nu credeam că ne lovește și la porumb, și la floarea-soarelui”, precizează fermierul. În plus, seceta l-a determinat să nu semene rapița, mai ales că în sud nu a căzut apă mai deloc.

Mai mult, în zonă, canalele de irigații deschise au fost distruse, mai ales că de la un moment dat nu s-a mai subvenționat energia electrică. Acum se investește în sistemele de irigații, dar insuficient. Și nici apă nu se mai găsește. „Irig o mică suprafață, am făcut un puț forat, anul acesta – iată încă o investiție mare, m-a costat un miliard și ceva – și ud la grâu unde am 100 de hectare, unde pot să trag apă din lac fără niciun fel de probleme. Dar este foarte puțin”, ne-a mai povestit agricultorul.

Până anul acesta nu a investit în irigații, deoarece nu era proprietarul pământului și teama era să nu piardă investiția.

Constantin Anghel face parte din mai multe asociații de udători: datorită modului în care sunt amplasate terenul și canalele, terenurile sale se află între asociații, așa că a depus proiecte pe două asociații. Canalele sunt preluate pe organizații, mai există doar o singură stație și planul e să facă încă o stație, mai ales că discuțiile se poartă în jurul dării către o societate, chiar dacă nu va intra în proprietatea ei. „Și mi se pare normal să nu fie, dar trebuie văzut ce fac cu canalele din interiorul solelor, care sunt de două feluri. Canalele secundare C1 nu sunt ale noastre. Nu e ca la fostul IAS, unde la cei care au luat teren lucrurile sunt clare, sigure și precise. Aici s-au dat terenurile și, fiind pe Legea 18, s-a uitat să se dea sau să rămână la societatea-mamă... Sunt rămase în aer, nici la ANIF, nici la noi”, a explicat fermierul.

Proiectul se face doar pentru stație, fără canal, eventual prin conducte. E cea mai ieftină soluție și scopul e de a iriga în orice formă. Legat de proprietarii care se împotrivesc ca o conductă să le traverseze solele, trebuie găsite soluții.

Asigurarea la secetă, prea scumpă și prea impredictibilă

Seceta a dus la suprafețe calamitate în multe județe, mai ales în sud-estul țării, Tulcea sau Constanța fiind, de exemplu, printre cele mai afectate.

Susținerea guvernului a venit greu și le-a creat nemulțumiri fermierilor, care și-ar fi dorit sume mai consistente la hectar, mai ales că asigurarea pentru secetă e scumpă și mulți nu și-o permit. „Am vrut să mă asigur de secetă. Știți cât mi s-a solicitat la hectar? Mă costau 500 de hectare de porumb trei miliarde jumătate de lei, din care, atenție, franșiza 30%. Practic, eu nu mai luam nimic! Apoi, mă asiguram, dădeam banii ăștia, dar dacă asigurătorul nu-mi mai dădea nimic, încotro o luam? Asta era asigurare la producție”, ne-a explicat Constantin Anghel, subliniind că dacă o cultură nu e răsărită, nu ți-o asigură nimeni. „Dacă nu-i răsărită, se anulează asigurarea, subliniez, franșiza 30% și m-a dat peste cap... venea la 500 de hectare cam 60 de milioane pe hectar – niște sume colosale! Vreo 3 miliarde pe care trebuia să le dai atunci ca să poți să beneficiezi de banii europeni din Submăsura 17.1 (Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor, n.r.)”, a mai spus acesta, subliniind că e un risc prea mare.

Mai mult, fermierii care vor să se asigure cu ajutorul banilor europeni derulați prin AFIR pot avea ghinionul ca până depun dosarul să se epuizeze suma, deoarece există o anumită sumă și se asigură primii veniți până la acoperirea plafonului.

Green Deal... dar cum?

Strategia Comisiei Europene, Green Deal, aduce niște restricții, în contextul folosirii excesive la nivel european a produselor de protecție a plantelor (PPP). Deocamdată, nu se știe cum se va implementa, e doar un bumerang pentru a testa reacția fermierilor. Unii s-au declarat entuziasmați chiar și în România care, din motive economice, are un nivel mult mai mic de PPP.

Până în 2030, se urmărește realizarea a ceea ce nu s-a făcut în 30-40 de ani, la nivel de UE.

Dar provocarea e cu atât mai mare cu cât anul acesta, din cauza secetei, au apărut noi dăunători. „Și nu ici-colo, ci roiuri, de te și speriai. Alea decimează totul. Deci trebuie văzut că avem condiții diferite de la o zonă la alta, de la o țară la alta și nu putem dintr-odată să zicem: noi putem să reducem. Va trebui să facem, probabil, treptat-treptat. Să vedem care este și efectul administrării acestora. Dacă ar apărea aceste substanțe care ajută agricultura biologică, am face, dar va fi greu pentru noi”, a explicat fermierul.

În România, se știe statistic că nu avem atât de multe pesticide aplicate, iar mai mult de cinci sau șase tratamente la grâu nu se fac. Cei din sud dacă fac două, mai multe realizându-se în Banat, de exemplu, unde sunt mai multe ploi și e necesar să previi bolile. „Noi suntem în beznă. Ce se vrea, cum facem? Nimeni nu spune nimic și te trezești că «De mâine faceți așa!» sau «Nu mai aplicați voi din astea!». Bun, nu mai aplicăm, dar cine ne suportă costurile alea, că n-o să mai faci atâta producție? Că dacă vor fi dăunători sau boli, ți se diminuează producția! Nimeni n-o să facă asta...”, crede Constantin Anghel, adăugând dezamăgit că totul va cădea tot pe umerii fermierilor.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Începând cu 6 ianuarie 2021, Asociația Europeană pentru Protecția Culturilor are o nouă denumire – CropLife Europe și o organizare diferită. Astfel, asociația CropLife Europe își extinde domeniul de activitate în zona de agricultură digitală și de precizie, inovație biotehnologică în domeniul plantelor, precum și biopesticide alături de pesticide.

Lansarea CropLife Europe are loc într-un moment în care factorii de decizie, instituțiile europene de la nivelul Uniunii Europene solicită din ce în ce mai mult sistemului agroalimentar să adopte un model mai durabil de producere a alimentelor.

„Suntem de părere că acest lucru se poate realiza cel mai bine printr-o abordare holistică, astfel încât o asociație activă care reprezintă o serie de tehnologii sub un singur acoperiș va fi mai bine echipată pentru a oferi soluțiile integrate necesare, pentru o agricultură mai durabilă și pentru a răspunde cerințelor în schimbare rapidă venite din partea societății și a politicilor aflate în evoluție continuă. Producerea unei cantități suficiente de alimente în mod durabil nu poate fi realizată prin simpla reducere a disponibilității soluțiilor de protecție și de hrană necesare plantelor care sunt cultivate de către fermieri. În schimb, trebuie să accelerăm dezvoltarea de noi soluții mai bune și mai eficiente, să încurajăm practici agricole îmbunătățite care utilizează mai multe tehnologii inovatoare pentru a produce hrană necesară în timp ce utilizează mai puține resurse”, a precizat Géraldine Kutas, directorul general al CropLife Europe.

În acest sens, membrii CropLife Europe vor continua să investească în cercetare și dezvoltare, punând accentul pe inovație pentru a sprijini producția de alimente în cantități suficiente, într-un mod corect, responsabil și durabil.

„Pactul Ecologic European al Comisiei Europene este un proiect revoluționar. Strategiile UE, De la fermă la consumator și Biodiversitate 2030, ne oferă tuturor o mare oportunitate, aceea de a practica o agricultură mai durabilă; de a ne asigura că Uniunea Europeană sprijină îndeplinirea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă și să consolidăm în continuare securitatea alimentară nu numai în Europa, ci și la nivel global. Ne dorim ca industria noastră să facă parte din soluția care va contribui la îndeplinirea obiectivelor Pactului Ecologic European. Ne vom juca rolul nostru și sperăm că și alte părți interesate ni se vor alătura în gestionarea acestor subiecte cruciale”, a declarat Livio Tedeschi (BASF), președintele CropLife Europe.

Asociația extinsă CropLife Europe va cuprinde o gamă mai largă de subiecte, reprezentând o imagine completă a agriculturii moderne și a ofertelor membrilor ei, inclusiv:

• Pesticide și biopesticide utilizate în cultivarea organică a plantelor, pentru conservarea resurselor solului prin cultivare redusă sau cultivarea fără prelucrarea solului, precum și agricultura convențională;

• Aplicații digitale și de precizie care permit livrarea unei cantități minime de produs, la locul potrivit, în momentul potrivit;

• Caracteristici biotehnologice ale plantelor care vor permite culturilor să își exprime potențialul maxim în condiții dificile folosind mai puține resurse sau să ofere mai multe beneficii atunci când sunt integrate în alimentația oamenilor.

Din 4 ianuarie 2021 și până la 29 ianuarie, inclusiv, fermierii care și-au asumat angajamente pentru Măsura 14 – „Bunăstarea animalelor” - pachetul a) – plăți în favoarea bunăstării porcinelor și pachetul b) – plăți în favoarea bunăstării păsărilor, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, pot depune deconturile/documentele justificative aferente trimestrului IV din 2020, respectiv pe cele anuale, la centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), unde au depus cererea de plată.

Deconturile/documentele justificative aferente trimestrului IV sunt pentru categoriile porci grași/pui carne/pui curcă, iar cele anuale sunt pentru categoriile animale de reproducție/găini ouătoare/găini reproducție rase grele.

Deconturile/documentele justificative pot fi transmise de către fermieri și prin mijloace electronice (poștă electronică, fax etc.), servicii poștale etc. Deconturile justificative sunt însoțite în funcție de pachetul solicitat, de documentele prevăzute în Ghidul solicitantului pentru Măsura 14 - Bunăstarea animalelor - pachet a) plăți în favoarea bunăstării porcinelor, ediția a III-a și în Ghidul solicitantului pentru Măsura 14 - Bunăstarea animalelor - pachet b) plăți în favoarea bunăstării porcinelor, ediția a III-a, aprobate prin OMADR nr.15/14.01.2020 și postate pe site-ul oficial al APIA. Documentele depuse/transmise vor sta la baza operării/verificării datelor în aplicațiile electronice de gestionare a Măsurii 14 și efectuării verificărilor administrative ulterioare.

La începutul lunii august 2020, combina Fendt IDEAL 9T a fost supusă de producător unor teste de performanță. Experți de la Societatea Germană pentru Agricultură, DLG TestService, au participat la teste ca spectatori independenți. În urma acestora și în comparație cu o altă combină din aceeași clasă de putere, Fendt IDEAL 9T a demonstrat rezultate impresionante în ceea ce privește cantitatea de material recoltat, pierderile, calitatea bobului și lungimea paiului.

Reprezentanții DLG TestService au luat parte la testările combinei Fendt IDEAL 9T și au înregistrat informațiile obținute în calitate de instituție independentă. Inginerii de la DLG TestService din Groß Umstadt au o vastă experiență în ceea ce privește testele de treierat, pe care le efectuează de mai multe decenii. Ei au fost însoțiți de un expert extern, Thomas Rademacher, profesor de Tehnologii Agricole la Universitatea Bingen. „Scopul testelor este acela de a realiza o curbă caracteristică a pierderilor de la o varietate de combine agricole. Combinele recoltează la viteze de lucru diferite și au randamente diferite – noi măsurăm pierderile de boabe și calitatea lor”, a precizat prof. Rademacher.

Productivitate crescută și pierderi reduse

Testele au avut loc la începutul lunii august 2020, pe terenuri cultivate cu grâu, la viteze cuprinse între 4 și 8 km/h. La 8 km/h, viteza maximă în condițiile de recoltare date, Fendt IDEAL 9T a înregistrat un flux al materialului recoltat de aproape 150 de tone, cu o cantitate de boabe de 89 t/h.

Cealaltă combină, cu care s-a făcut comparația, a înregistrat o productivitate mai mică în teste și mult mai multe pierderi. Pierderile înregistrate la Fendt IDEAL 9T au fost de doar 1%, rezultând o productivitate mai mare cu 21,5%.

O cantitate neglijabilă de boabe sparte

Cantitatea de materiale străine și de boabe sparte este decisivă pentru calitatea recoltei. Umiditatea scăzută a boabelor și treierarea prea intensă poate duce rapid la un procent mai mare de boabe sparte. La niveluri de umiditate a boabelor de 12% până la 13%, Fendt IDEAL 9T a obținut cele mai bune rezultate în ziua testului, cu un procent foarte scăzut de boabe sparte, mai exact între 0,1% și 0,3%. În cazul celeilalte combine, procentul de spargeri a fost mai ridicat, între 0,8% și 1,5%.

Paie de înaltă calitate

Ca parte a testelor, a fost analizată și calitatea paielor. În acest scop, s-au prelevat probe de paie din brazdă și s-au utilizat sitele „în cascadă” DLG.

Prin comparație, o cantitate mai mare de paie rămase în urma combinei Fendt IDEAL 9T s-a încadrat în intervalul de paie lungi (>67 mm și 30 până la 67 mm), și o cantitate mai mică în intervalul de paie scurte (8 mm). La viteză de lucru mai mare (8 km/h), diferențele au fost mai pronunțate decât la viteză mai mică (4 km/h).

Cum se face un test de comparație independent

Testele au comparat Fendt IDEAL 9T cu o combină din aceeași clasă de performanță și aceeași lățime a unității de tăiere, ambele, la recoltat de grâu. Condițiile de recoltare pe câmpul de testare din Mecklenburg-Pomerania de Vest au fost bune în ziua respectivă. Nivelul de umiditate a boabelor de grâu a fost de la 12% până la 13%, iar cel al paiului, de aproximativ 10%. Raportul boabe/paie a fost de 1:0,65. Ambele combine au fost calibrate înainte de teste și reglate de tehnicieni ai producătorului. De asemenea, s-au efectuat diverse probe înainte de testele propriu-zise, astfel încât reglajele ambelor combine să fie realizate în funcție de condițiile de recoltare. „Urmând standardele metodei de măsurare, am utilizat, în teste, metoda «pânzelor». Acesta este momentul în care tot ce s-a depozitat în combină este pus pe o «pânză» și apoi curățat din nou, pentru a identifica și a cântări pierderile de cereale”, a arătat profesorul Thomas Rademacher.

În testul de comparație, combinele au recoltat în același timp, în aceleași condiții de lucru. „Evaluarea se bazează pe principiul că tot ce intră într-o combină trebuie cântărit, explică prof. Rademacher. După fiecare testare, combina este alimentată pe o platformă de cântărire, iar cantitățile recoltate sunt înregistrate. Volumul de paie și pleavă, colectate cu ajutorul «pânzelor», precum și pierderile derivate din acestea sunt, de asemenea, cântărite. Utilizăm apoi viteza de lucru și cantitățile de boabe sau paie pentru a determina cantitatea totală de material trecut prin combină. Calculăm pierderile de cereale din pierderile de cereale cântărite și productivitatea”.

Tehnologia de măsurare utilizată la testare a fost validată în prealabil de DLG TestService. Întreaga serie de teste a fost înregistrată de către experții DLG la fața locului. Ulterior, probele de cereale prelevate în timpul alimentării combinei și probele de paie prelevate din brazdă au fost examinate și evaluate în laboratorul DLG TestService. „Pentru prima dată în istoria Fendt, am supus o combină de recoltat la un test de comparație DLG independent, pentru a arăta publicului cât de bine ne descurcăm printre cei mai buni. Fendt IDEAL a îndeplinit toate așteptările noastre în aceste teste extinse. Dar și mai important este că îndeplinește așteptările pe care clienții le au de la o combină Fendt”, a declarat Christoph Gröblinghoff, președintele Consiliului de Administrație Fendt.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - decembrie 2020

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html