Aş vrea să îl văd şi eu pe ăla care să nu recunoască un “păcat” al copilăriei petrecută la ţară. Despre ce e vorba? Păi, despre fumatul măcar a unei ţigări făcută din hârtie de ziar şi mătase uscată de porumb. Hai, nu ziceţi că n-aţi făcut-o, că nu vă cred. Şi, oricum, după atâţia ani, fapta e prescrisă.
Cât despre vinovăţie, mai rămâne de discutat dacă aceasta există ori ba. De ce aduc acum vorba de respectivul “păcat”? Sper că şi la începutul acestor rânduri şi în această clipă a lecturii aţi remarcat ghilimelele...
Ei bine, pentru că mai deunăzi mi-am reamintit că, mai an, o comună gorjeană, în ceea ce priveşte materia primă pentru fumat, a intrat deja, cu deplin succes, nu numai în Europa, dar, mai mult, chiar şi în America de Sud, mai ales în Columbia. Pe ce te bazezi? Îl aud parcă pe Moromete. Pe aproape 30 de kg de haşiş – rădăcină de canabis, adică cânepă indiană cum i se mai spune, drog cu alte cuvinte – găsite în saivanul unei ferme din comuna Runcu.
Aşa încât, fraţilor şi cumnaţilor, semnele procopselii sunt deja clare, fără putinţă de contestat: copiii noştri nu vor mai inhala fumul puturos, ori delicios, depinde de gusturi, de mătase de porumb – ca odrasle de ţărani proşti ce se aflau – ci aroma “binecuvântată” de visat cai verzi pe pereţi – în calitate de fermieri capitalişti ce vor deveni. Dacă vor apuca, desigur! Pentru că, fără nici un fel de excepţie, drogurile nu iartă.
O statistică destul de recentă arată că peste 20% din elevii români folosesc narcoticele. Iar moartea albă nu cruţă pe nimeni.
Cât despre faptul că recolta de otravă produsă de un agricultor autohton “cu iniţiativa” asta nu înseamnă deloc că alte tentative de a ne face să intrăm cu ambele picioare înainte în aşa zisa lume bună nu vor mai exista.
Atenţie, deci, cât nu e prea târziu. Dacă nu cumva nu e deja prea târziu!