Un cumătru dinspre partea mamei, hâtru de felul lui şi mare meşter în vorbe de duh, îmi zicea cândva, cu multă vreme în urmă, că în viaţă cu spitalul, tribunalul şi cu primăria e de preferat să ai cât mai puţin de-a face. Ori chiar deloc. Nu de alta, se hlizea, dar niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla dacă zăboveşti prea mult prin acele locuri. În ceea ce priveşte ultima instituţie menţionată, ştia omul ce spunea, că doar păţise acolo o pătăranie de mai mare râsul!. Dacă nu cumva plânsul! Ce anume? Ei bine, ofiţerul stării civile – s-a nimerit să fie o femeie şi primar, pe deasupra, uitase să-l pună să dea cu subsemnatul în registru. Şi dacă ar fi trebuit să o facă în calitate de martor la cununie, mai treacă-meargă. Dar, din fericire, din păcate el era chiar... ginerică. Başca mireasa mai avea şi burta la gură.
Când m-au chemat după câteva zile, mi s-a destăinuit zâmbind ghiduş, dar cu urechile ciulite, nu cumva să-l auză consoartă, m-am tot gândit dacă să mă mai prezint ori ba, că deşi mă însurasem, în acte tot burlac rămăsesem. Şi holtei, pe deasupra, chicotise, deşi viitor tată de copil.
Mi-am reamintit de această întâmplare, adevărată şi nu scornită, precum altele când mi-a ajuns la cunoştinţa un alt pocinog, care s-a petrecut în nesurprinzătoarea noastră patrie. Hip, hip ura cu partidul înainte, am avut victorii multe! Şi tot primăria a dat-o în bară şi în acest caz. Victimă...un veteran de război în vârstă de 95 de ani. Care de vreo 24 de luni, adică de peste 700 de zile tot bate drumurile şi pe la primărie şi pe la tribunal, ba şi pe la spital, că s-a îmbolnăvit de atâta tevatură, vrând să demonstreze ce nu mai era nevoie să fie demonstrat. Şi anume faptul că e viu şi în carne şi oase, viril mai puţin, ba chiar deloc, orişicum, în nici un caz repauzat întru Domnu', cum reiese din actele întocmite de secretar şi iscălite de primul gospodar al comunei, care a semnat...precum primarele, vezi bine, să trăiţi domnu Oprescu. Adică pe neve. Drept pentru care îmi exprim imperativ, adică în mod clar şi răspicat punctul de vedere: Înturnați-l, fraţilor, în rândul viilor pe care nu au reuşit să-l răpună pe cel care nu au reușit să-l răpună nici cei cinci ani de front – şi în Est şi în Vest, nici multele şi feluritele greutăţi ale vieţii. Că nici colectivizarea n-o fi fost vreo bucurie şi nici anii de după revoluţie. Aşadar faceţi-vă datoria faţă de contribuabil aşa cum scrie la carte. Dacă aveţi! Dacă nu, puneţi-vă cu burta pe ea ori, şi mai bine, înaintaţi-vă demisia de onoare. Dar pe bune. Nu ca alţii... ştim noi care.