Dacă fapta s-ar fi petrecut în ziua de 1 aprilie, aceasta ar fi putut lesne trece pe listă şi în rândul păcălelilor. E drept, una nu prea reuşită. Dar în definitiv şi la urma urmei există una lume - şi nu chiar atât de puţină cum s-ar crede - care nu prea are umor. Iar dacă posedă o cantitate infirmă, calitatea acestuia este de-a dreptul îndoielnică. Vezi emisiunile de divertisment de la TV. Din păcate, însă, în cele ce urmează nu e vorba de vreo farsă, ci de o tentativă, clară ca lumina zilei, de tâlhărie. Deşi s-a petrecut în miez de noapte. Locul desfăşurării acţiunii: o farmacie veterinară. Loc unde, dacă am fi ştiut cum or să meargă lucrurile, cel pus pe rele n-ar fi intrat în ruptul capului. Numai că individul a crezut că altul mai deştept ca dânsul nu-i pe tot mapamondul. Aşa încât, vârându-şi o mână adânc în buzunarul parpalacului, avea şi gluga, ca în filme şi zicând că are acolo un pistol, o bazuca ori o rachetă intercontinentală, nu mai reţin exact, a ameninţat-o pe tânără ce vindea medicamente că o împuşcă drept între ochii ei albaştri cu lentile de contact, că aşa-i la modă, dacă nu-i dă toţi banii din casa de marcat. Se ştie însă că, din totdeauna, orice naş îşi are naşul şi-şi şifonează panaşul. Pentru că, de astă dată, domnişoara farmacistă - şi cât de delicată şi neajutorată părea - nu s-a pierdut deloc cu firea şi în vreme ce-l asigura pe hoţ că, bineînţeles, îi va da toate încasările, başca o partidă de amor ( nu fi măgar!) a apăsat pe un anume buton. Bănuiţi care: cel care declanşează alarmă la băieţii cu puşcoace. Până să vină aceştia - există totuşi un Dumnezeu al borfaşilor - tâlharul, nemulţumit de lipsa de grabă a fetişcanei în a goli casa de marcat s-a enervat la culme, a început să vocifereze şi să dea isteric din mâini. Da, aţi citit bine: să dea din mâini. Din ambele. Adică şi din cea pe care o ţinuse în buzunar şi în care ameninţase că are un pistol. (Bazuca şi racheta intercontinentală sunt, după cum v-aţi dat seama, invenţiile subsemnatului).
Văzând că individul nu e înarmat, juna care nici până atunci nu se prea lăsase intimidată de borfaş a prins şi mai mult curaj şi a început să facă vocalize mai ceva ca Cezar Oatu şi Angela Gheorghiu în duet. Robert Turcescu nu era pe acolo să-l pupe pe buza de sus şi să intervină justiţiar cum îi e felul şi să-l pună la punct. Cum, necum, este că de frica fătucii - să trăieşti, Cristoiule - din subita inspiraţie, păcăliciul s-a lăsat păgubaş şi a şters-o englezeşte, lăsând cu buza umflată vajnicii zdrahoni chemaţi să vină în ajutor, dar sosiţi cu oarece întârziere. Ca de obicei, de altfel. Morala: vechiul proverb românesc: buturuga mică răstoarnă carul mare sau nu vă luați după aparenţe. În orice reprezentantă a sexului frumos, zis - de ce oare? - şi slab se ascunde o bărbată. Aferim, coane Iancule!