Sfârşit de an, cu numeroase dezbateri privind o seamă de acte normative elaborate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Toate acestea proiectează noi reglementări care prefigurează Politica Agricolă Comunitară (PAC) a Uniunii Europene. Despre acest viitor, a avut amabilitatea să acorde un interviu revistei noastre, secretarul de stat în Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dr. ing. Dumitru Daniel Botănoiu
Pământul românesc, de vânzare în primul rând pentru români
Revista Fermierului - Domnule secretar de stat, aşa cum spune tradiţia, avem posibilitatea să facem un bilanţ al anului 2013.
Dr. ing. Dumitru Daniel Botănoiu – Da, dar mai avem multe reglementari de finisat acum, până nu se sfârşeşte acest an.
R.F.- La nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au fost elaborate multe acte normative. Mai ales cele din ultima vreme au trezit foarte mult interesul agricultorilor. Parlamentul României are în dezbatere Legea privind vânzarea şi cumpărarea terenurilor agricole de către persoane fizice, inclusiv străine. Proiectul a stârnit ample discuţii în Comisia pentru agricultură şi în Camera Deputaţilor, care este forul de decizie.
Dr. ing.D.D.B – Cu privire la acest Proiect de lege, vreau să spun că nu Ministerul Agriculturii trebuia să pună în practică acest act normativ, pentru că este bine de ştiut că în anexa 7, capitolul 4, din Tratatul de Aderare nu noi trebuia să facem acest lucru, numai că Ministerul Agriculturii s-a implicat, pentru că îi pasă de ceea ce se întâmplă în perioada următoare din punct de vedere al competitivităţii, din punct de vedere al asigurării siguranţei alimentare, din punct de vedere al comasării terenurilor, din punct de vedere al instalării tinerilor, pentru că sunt lucruri care contează foarte mult. Pe de altă parte, eu cred că în egală măsură ar trebui să avem în vedere vânzarea terenurilor către persoane fizice, pentru că până în prezent noi discutăm vânzările către persoane juridice, care nu au avut până în prezent niciun filtru.
R.F.- A fost o limită de suprafaţă?
Dr. ing.D.D.B. - Nu a fost nicio limită. Dacă avea personalitate juridică înregistrată aici în România, orice cetăţean cu o firmă deschisă în România putea să cumpere la vedere suprafeţe de teren. Noi nu spunem că e bine sau este rău, orice investiţie în sectorul agricol este bine venită, numai că trebuie să avem în vedere dacă aceste terenuri îşi menţin, mai ales, obiectul de activitate.
În proiectul de lege elaborat se stipulează dreptul de preemţiune şi, un lucru extrem de important, stabileşte înfiinţarea acelei autorităţi de reglementare a pieţei funciare de care noi discutăm de peste 20 de ani. De asemenea, ar trebui să existe o autoritate care să reglementeze piaţa funciară, în ceea ce priveşte calitatea terenurilor, modul de tranzacţionare, cât s-a vândut şi unde, cum să menţinem acest teren în sector, pentru că este important ca noi să continuăm activităţile agricole şi, de ce nu, să discutăm de asigurarea unei cantităţi suficiente de hrană de o calitate bună şi la un preţ rezonabil. Acesta este motivul care ne-a determinat să existe acel drept de preemţiune. Intrând în dedesubturile acestui proiect de lege, remarcăm că dreptul de preemţiune se referă la coproprietari, al doilea se referă la arendaşi, al treilea la vecinii persoanei fizice, patru, discutăm de ceea ce înseamnă tinerii până în 40 de ani, pentru că noi avem o măsură de instalare a acestora în mediul rural, aşa cum prevede şi Politica Agricolă Comună pentru anii 2014-2020 şi în ultimul rând un drept de preemţiune are şi această autoritate.
Ţin să specific că autoritatea nu va cumpăra teren, decât în situaţii de derapaje majore pe piaţă, eu dau un exemplu: dacă s-au cumpărat pe o persoană fizică 100.000 de hectare sau 50.000 de hectare sau 500.000 de hectare, atunci automat această autoritate trebuie să se sesizeze. Evident că în discuţiile pe care le purtăm cu partenerii de dialog social au apărut şi alte formule, de exemplu: Asociaţia Comunelor din România consideră că trebuie să aibă drept de preemţiune şi unităţile administrativ teritoriale. Este o cerere îndreptăţită, pentru că şi eu vreau să se realizeze o seamă de proiecte locale, vreau să se dezvolte o anumită infrastructură şi ca atare sunt logice şi practice astfel de propuneri, de îmbunătăţire a cadrului legislativ. Pe de altă parte, noi am căutat să simplificăm cât mai mult această valorificare a terenurilor, dar cu păstrarea acestora în anumite condiţii de utilizare a lor în perioada următoare. Aţi observat că lumea spune că sunt condiţii draconice. Nu! Acestea sunt condiţii care de fapt încurajează investitorii, care vor să dezvolte acest sector de activitate şi din acest punct de vedere am menţinut anumite filtre aşa cum sunt şi în celelalte state europene, fără în schimb a împiedica, să spunem noi, realizarea şi îndeplinirea acestei anexe 7 în capitolul 4, care se referă la circulaţia capitalului a mijloacelor, serviciilor şi mijloacelor financiare, mijloacelor şi bunurilor în general. Ca atare, eu cred că este un proiect de lege echilibrat. Este evident că un asemenea proiect a stârnit ample dezbateri în Parlament. Noi aşteptăm cu interes îmbunătăţirile pe care le vor aduce parlamentarii, pentru că de fiecare dată s-a întâmplat aşa, pentru că este bine să avem o lege care să se aplice pe o perioadă mai lungă de timp şi nu să o modificăm an de an datorată unor scăpări. Din acest punct de vedere, eu consider că noi am epuizat perioada de discuţii pe care le-am avut cu partenerii sociali. Evident că pot fi aduse îmbunătăţiri, aşa cum spuneam, de fiecare dată pot apărea anumite discuţii pe un anumit articol pe care îl vrea o asociaţie, dar căutăm să mediem, să avem o formulă echilibrată de proiect de lege.
R.F.- Care a fost părerea Comisiei Europene despre acest Proiect de lege?.
Dr. ing.D.D.B. - Direcţia Generală de Informatică (DIGIT), ca direcţie de specialitate a Comisiei Europene, ne-a spus că trebuie să justificăm de ce acest drept de preemţiune a tinerilor şi noi am explicat că avem o populaţie îmbătrânită la sat, că de fapt cei care locuiesc la sat nu au capacitatea de a dezvolta astfel de activităţi şi din acest motiv, am dori, grefat pe programul viitor de dezvoltare rurală de instalare a tinerilor, să îi putem avea ca preemtori, pentru că de regulă tinerii nu au capacitatea de a lua imediat împrumutul de la bancă, nu au bonitatea respectivă. Noi am considerat că este bine să îi ajutăm să desfăşoare o astfel de activitate, pentru că nu putem avea continuitate în sectorul agricol, dacă nu ne uităm şi către tineri.
Satul românesc are nevoie de cât mai mulţi tineri fermieri
R.F.- Trebuie să mai avem în vedere faptul că pentru instalarea în mediul rural, tinerii au accesat foarte multe proiecte, chiar şi măsuri din programul de dezvoltare rurală, lovindu-se de problema cofinanţării. Există în proiectul de lege şi o soluţie pentru realizarea finanţării celor care vor cumpăra teren?
Dr. ing.D.D.B. – La data când discutăm, avem în vigoare o ordonanţă de urgenţă prin care am pus la dispoziţia doritorilor care vor să desfăşoare activităţi agricole şi vor să-şi cumpere teren, am pus o seamă de facilităţi la dispoziţia doritorilor şi anume 10% să aibă avansul din valoarea terenului respectiv, 50% fondul de garantare să vină cu acea garanţie suplimentară, iar 40% să fie reprezentat de garanţia terenului achiziţionat. Suprafaţa până la care poate merge o astfel de măsură este de 1000 de hectare; eu cred că noi am venit în întâmpinarea doritorilor, care vor să desfăşoare o activitate în acest sector şi vor să îşi achiziţioneze un teren. Pe de altă parte, sigur că problemele pot apărea cu privire la dobânzi, cu privire la modul cum aceşti oameni au acces la aceste împrumuturi, pentru că sigur dacă nu vom lucra cu o contabilitate, dacă nu vom avea o evidenţă foarte clară a veniturilor noastre ferme, băncile vor evita să lucreze cu noi; dacă vom avea o anumită trasabilitate, atunci clar că şi sistemul bancar se va întoarce cu o privire spre noi. Aşa cum aţi văzut şi dvs în ultima perioadă, se poartă credite date rapid pentru achiziţionarea de terenuri.
Problema este dacă această măsură se aplică la marea majoritate a celor care vor să desfăşoare activităţi agricole. În asemenea situaţie, este benefică şi din acest punct de vedere, cred că avem avantaje, pentru că v-am spus că orice leu care vine în sectorul agricol aduce un plus valoare în perioada următoare.
În pieţele agroalimentare doar producători autentici
R.F. - Un alt subiect pe care aş dori să-l discutăm este legat de carnetul şi atestatul de producător, mai ales că a fost un proiect pilot pe care l-aţi implementat în judeţul Argeş.
Dr. ing.D.D.B. – Eu mă bucur că Asociaţia Comunelor din România a avut o deschidere totală faţă de proiectele de lege, pe care noi le-am emis şi împreună cu dumnealor am căutat să găsim formula cea mai bună. Este bine, şi eu le mulţumesc pe această cale, pentru că trebuia să avem accepţiunea atât din partea producătorilor, cât şi din partea celor care administrează aceste unităţi administrativ teritoriale pentru acest proiect de lege, pentru un instrument care se referă direct la viaţa din mediul rural.
Sigur că reglementarea este destul de complexă şi dificil de implementat, dar am căzut de acord ca atestatul de producător să fie emis de către primării în continuare, dar numai cu viza asociaţiei producătorilor din unitatea administrativ teritorială respectivă.
A existat o anumită preocupare a primarilor, pentru că pot fi unele cotizaţii ale asociaţilor, foarte mari şi pe care cetăţenii respectivi să nu le poată susţine. A fost un punct de vedere cu care şi noi am fost de acord. Am stabilit că este bine în astfel de situaţii să se aprobe o anumită conduită la nivelul asociaţiei, astfel încât să nu depăşim un nivel de suportabilitate a agricultorilor, pentru că degeaba încearcă să ia viza asociaţiei, atâta timp cât nu poate plăti o sumă mare de bani. Din acest punct de vedere, am reglat lucrurile. O altă solicitare a dumnealor care este de bun simţ se referă la etichetarea produselor ce pleacă din zonele respective şi am ajuns la un consens şi din acest punct de vedere. O altă problemă foarte importantă în discuţiile pe care le-am avut s-a referit la emiterea carnetului de comercializare, care va apărea în formula pe care o ştiţi şi dvs, va fi între pagini autocopiabile, unul la vânzător, unul la cumpărător şi altul rămâne la producător pentru a putea avea o evidenţa foarte clară a produselor care pleacă, atât din fermă, cât şi a produselor care se vând en-detail. Aşa cum se cuvine, în pieţe fără să împiedice activitatea pieţei, toţi oamenii care se ocupă cu valorificarea trebuie să fie producători cu adevărat şi vor vinde în continuare. Pe de altă parte, noi am solicitat atât Asociaţiilor Municipiilor, cât şi Asociaţiilor Oraşelor să dea acordul, pentru că 20% din aceste tarabe generic, cum le numim, să aparţină producătorilor persoane fizice care doresc să-şi valorifice marfa, însoţită cu carnetul de comercializare.
R.F. - Şi cu atestatul de producător, pentru că nu întotdeauna cei pe care îi regăsim la tarabele din pieţele din oraşe şi municipii sunt şi producători.
Dr. ing.D.D.B. – Acesta este de fapt răspunsul, pentru că atâta timp cât ai un atestat, carnet de producător să-i spunem şi vinzi lămâi sau portocale, eu cred că deja suntem în altă sferă şi din punctul acesta de vedere vrem să corectăm aceste anomalii care s-au întâmplat de-a lungul timpului. Eu cred că vom răspunde astfel şi producătorilor agricoli care ne-au solicitat de foarte mult timp acest document, cred că răspundem foarte bine şi asociaţiilor constituite la nivel de unităţi administrativ teritoriale şi de asemenea municipiilor şi, de ce nu, judeţelor. Pe de altă parte, cred că putem avea o imagine foarte clară la ceea ce se comercializează şi o imagine corectă referitoare la taxele şi impozitele percepute ulterior acestei măsuri. Să nu se înţeleagă că vom lua taxe suplimentare, ele vor fi diminuate printr-o astfel de măsură, dar va fi în acelaşi timp o informare corectă a producătorilor.
În momentul când se obţine viză de la organizaţia profesională, producătorului se pot da sfaturi importante de către specialist, după ce i se văd terenul şi cultura. Prin acest punct de vedere, vor obţine şi rezultate mai bune, pentru că interesul nostru este să avem această comasare a ofertei, să putem să fim capabili să strângem aceste mărfuri la un loc care au aceeaşi calitate, astfel încât să răspundem solicitărilor marilor de magazine care spun tot timpul că vor marfa în mod constant.
R.F. - La un loc într-un depozit, dar al cui depozit?
Dr. ing.D.D.B. – Depozitul organizaţiilor profesionale! Avem în vedere susţinerea celor care înţeleg că trebuie să se asocieze. Trebuie să ieşim din această zonă a subzistenţei, să trecem în zona de a produce şi pentru piaţă, să avem pentru autoconsum, dar şi partea de alocare pentru piaţă, numai astfel ne asigurăm un venit, astfel putem să devenim competitiv mai puternici şi, de ce nu, să ne încasăm valoarea reală a muncii noastre.
R.F. – Nu există până în prezent depozite construite de vreo asociaţie. Există un grup de producători la Curtici, judeţul Arad, care au făcut depozit, dar nu a funcţionat.
Dr. ing.D.D.B. – Revin şi vă spun un lucru, nu au fost producători în interior care să aibă un contract foarte clar stabilit pe o perioadă lungă de timp şi un lucru important, după ce marfa a fost vândută, el trebuie să simtă că mai încasează ceva, pentru că, dacă plătim numai contravaloarea mărului, de exemplu, dacă i-am dat 1,37 lei pe kilogram şi noi vindem cu 2,20 lei, nu mai dăm ceva producătorului şi el nu simte că este acţionar în această cooperativă şi că mai primeşte un divident sau o sumă de bani la sfârşitul anului când se închide anul fiscal, sigur că nu are nicio apetenţă către astfel de asociaţii.
Cei care vor să-şi facă depozite trebuie să aibă în interiorul lor minim 10 producători, primesc un punctaj suplimentar, dar producători adevăraţi, nu doar de dragul de a fi declaraţi şi după aceea se trezesc că nu merge.
R.F. – Iată de ce avem nevoie şi de camerele agricole! S-a discutat foarte mult şi pe subiectul acesta, rămas, la un moment dat, în suspans în septembrie şi au început să se organizeze şi să aibă loc alegeri, avem două exemple: Carasul şi Timişul.
Dr. ing.D.D.B. – Acum când vorbim, sunt camere agricole în 13 judeţe care au organizat astfel de alegeri, pentru că este o perioadă de graţie de un an de zile ca să se organizeze, să-şi aleagă acea structură la nivel judeţean, după care să îşi facă alegerile şi să devină de sine-stătătoare. Eu cred că utilitatea publică pe care am dat-o poate să îi ajute ideea ca în perioada următoare să fie susţinuţi într-o formă sau alta, pentru a deveni un partener real şi organisme capabile să se implice în viaţa agricultorilor din judeţul respectiv.
Lapte conform, chiar şi din vârf de munte
R.F. – O problemă foarte importantă rămâne colectarea producţiei de lapte, mai ales în zona de munte, dar şi la şes, cu deosebire în zonele defavorizate de deal, în special a unui lapte conform, care să corespundă standardelor, începând cu data de 1 ianuarie 2014. Aţi elaborat un act normativ care ajută aceste organizaţii de a-şi cumpăra tancuri de răcire până la valoarea de 5000 de euro. Au fost, de asemenea, întâlniri cu Federaţia Crescătorilor de Bovine şi cu Asociaţia Comunelor din România. Cu ce rezultate s-au soldat aceste întâlniri?
Dr. ing.D.D.B. – De ce să ocolim un adevăr? Se ştie foarte bine ce există pe piaţa României din punct de vedere al acestui lapte neconform, care sunt dezavantajele şi mai ales ce condiţii trebuie să îndeplinească orice producător. Sunt două lucruri importante, să aibă animalul sănătos şi să se spele pe mâini, eu cred că nu se solicită foarte mult pentru a avea un lapte conform. Din acest punct de vedere, noi am constatat că de-a lungul timpului s-au tot obţinut derogări peste derogări, care puteau fi acordate şi în continuare, numai că ar fi însemnat să omorâm industria, să omorâm investiţiile din industria de procesare a laptelui.
R.F. - Atunci şi micul producător n-ar fi respectat în continuare condiţiile atât de necesare...
Dr. ing.D.D.B. – Nu suntem pentru măsuri de pedepsire imediată, vrem să creăm un instrument care să ajute fermierii să poată să-şi vândă un lapte la un preţ corect, să-şi încaseze banii şi să fie un lapte care să se regăsească pe piaţa internă a României şi nu să aducem din schimburi intra-comunitare sau din importuri pe care le-am făcut în ultima perioadă. Din acest punct de vedere, eu cred că tocmai comasarea acestui lapte ar ajuta foarte mult atât industria, cât şi consumatorul din România să ştie că este un lapte de calitate, un lapte care este în apropierea consumatorului şi nu trebuie să îl aducem de la mii de kilometri, ca să putem să-l procesăm. Pe de altă parte, noi am luat în calcul ceea ce s-a întâmplat până în prezent, pentru că nu sunt în discuţie 118 unităţi care produc conform, sunt 49 din ele care trebuie să se restructureze, să producă şi ele conform sau se vor închide. Discutăm, dar, atenţie mărită, la acest lapte neconform, că dacă se vor respecta aceste condiţii referitoare la igiena mulsului şi la sănătatea animalului sigur că el va fi un lapte conform.
R.F. - Şi dacă ajunge repede la tancul de răcire, pentru că în timpul verii dintr-o oră, s-a terminat cu un lapte conform, ar deveni neconform instantaneu.
Dr. ing.D.D.B. – Sigur, în momentul în care avem nişte condiţii foarte clare de trasabilitate a laptelui este valabil, ceea ce înseamnă că procesatorii sunt dispuşi să-l ia şi să ofere un preţ bun pe lapte, aşa cum se întâmplă şi în cazul societăţilor comerciale, care încasează mai mult decât cetăţeanul care vinde cu sticlă sau cu găleata. În momentul în care discutăm despre neconformitate, în tancul de răcire, laptele nu se pierde, el se duce pe produse cu perioadă mare de măturare, la 6 luni, adică pe acele brânzeturi, cu menţiunea că cel care se ocupă cu colectarea laptelui la ţanc va atenţiona pe toţi cei care au adus laptele. Primele 3 jeturi la muls le lăsăm pe jos, pentru că este clar că nu poţi să te duci să dai un lapte, să-l consumi în condiţii improprii. Pe de altă parte, noi am venit cu măsura asta şi mulţumim Asociaţiilor Comunelor că au înţeles să se implice, că au un rol important în implementarea unei astfel de măsuri, pentru că ei sunt cei care vor pune la dispoziţie infrastructura, noi venim doar cu banii, punem banii la dispoziţia acestor organizaţii care se creează cu până la 5 vaci care produc lapte. Această formulă de colectare a laptelui va permite şi o negociere mai bună a preţului laptelui în perioada următoare, un interes crescut al celor care procesează, pentru că, pe de o parte găsesc laptele în condiţii de calitate mult mai bună şi în locuri bine stabilite, iar pe de altă parte ajută enorm asocierea la nivel de comună, asociere care va permite şi etapelor următoare de derulare şi implementare a politicilor agricole comune. Pentru viitorul imediat, se pune bază pe formula de asociere. Un alt lucru important, în momentul în care organizaţia este creată se adresează primăriei, care va permite instalarea acestei investiţii, astfel încât să existe condiţii satisfăcătoare. În continuare, DSV-ul va da avizul, pentru că trebuie să fie conform spaţiul respectiv. de la această solicitare va primi de la DSV factura proformă, solicitată la APIA, care la rândul ei va achita în contul asociaţiei respective suma de bani promisă. Este un circuit extrem de scurt, nu mergem pe licitaţii la nivel naţional, ci am dat posibilitatea fiecărei unităţi administrativ teritoriale, pentru că este singura organizaţie acolo care să poată să primească această sumă de bani. Capacitatea maximă a tancului de răcire, pe care noi am putut să o susţinem, este de 1000 de litri, bineînţeles că pot fi de câte 300, 200. 500, asta în funcţie de interes, pentru că sunt comune care au mai multe sate, altele sunt mai puţine, unele vor, altele nu vor.
R.F.- Şi depinde şi de numărul crescătorilor de animale care vor să vină în organizaţia respectivă
Dr. ing.D.D.B. – Da, şi să îndeplinească această condiţie de până la 5 vaci, pentru că, de fapt, noi dorim să creăm această asociere, acea pătură de mijloc, astfel încât să iasă din această subzistenţă şi să ducem către piaţă, pentru că acest consumator până la urmă plăteşte preţul produsului şi mai plăteşte şi subvenţiile.
R.F.- O ultimă întrebare, când începe implementarea acestui proiect?
Dr. ing.D.D.B. – Cât mai repede, noi am transmis în teritoriu toate datele şi am avut o întâlnire cu preşedintele Asociaţiei Comunelor din România, căruia îi mulţumesc personal pentru implicare, ca să putem începe cât mai repede organizarea lor, pentru ca de la 1 ianuarie 2014 să poată fi solicitată această investiţie, la nivelul unităţilor administrativ teritoriale.
