Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) a transmis, pe 7 octombrie 2020, o informare de presă referitoare la o modificare legislativă care se consideră a fi foarte importantă în reabilitarea și dezvoltarea sistemului de irigații din România, mai ales că urmează să se realizeze de către guvern implementarea programului de reziliență, unde alocarea comunitară pentru sistemul de irigații și desecare este de circa cinci miliarde de euro.

Astfel se arată că „Asociația Producătorilor de Porumb din România salută inițiativa pe care mai mulți deputați au depus-o deja la Comisia de Agricultură din Camera Deputaților, în vederea modificării articolului 34 din Legea Îmbunătățirilor Funciare nr. 138/2014, demers pe care îl consideră vital pentru extinderea sistemului de irigații sau desecare și drenaj, combaterea eroziunii solului etc., astfel încât cât mai mulți fermieri să poată efectua lucrări de îmbunătățiri funciare, ceea ce va duce inclusiv la creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene. Introducerea în dezbaterea legislativă a acestei modificări răspunde unei realități evidente, unei nevoi a pieței și adoptarea ei în cel mai scurt interval posibil ar fi de bun augur pentru facilitarea investițiilor în infrastructura de irigații, ceea ce ar putea salva culturile agricole într-un an agricol nefavorabil, așa cum a fost cel pe care îl traversăm. O astfel de modificare se impune cu atât mai mult cu cât noua Politică Agricolă Comună sprijină reziliența exploatațiilor agricole, sustenabilitatea practicilor din acest sector, răspunzând inclusiv dezideratului de gestionare a riscurilor climatice”.

Dacă expunem problema mai pe înțelesul tuturor, este vorba de faptul că foarte mulți fermieri reclamă faptul că nu pot iriga, deoarece antenele (conductele) subterane care aduc apa de la stațiile de punere sub presiune până la hidranți traversează terenurile mai multor proprietari de teren, iar aceștia nu le repară și nici nu le întrețin, și chiar mai mult, nici nu permit altora (că este vorba de ANIF cum se dorește, OUAI etc.) dreptul de a interveni în a le repara, deoarece nu se poate fără acordul proprietarului.

Acum, înainte de a intra în fondul problemei, este de menționat, pentru cei care doresc să se aplece asupra problemei, că vorbim de fapt de modificarea Art. 34 din Legea 138 din 2004 și nu din 2014 (așa cum greșit este indicat în comunicatul asociației) care se referă la modificarea vechiului Cod Civil.

Mi-a captat atenția această propunere de a analiza Art. 34 deoarece pe fond este corectă, necesară și lăudabilă, dar din păcate nu știu dacă modul cum va fi transpusă în practică de inițiatorii legislativi (adică grupul de parlamentari) va fi corect susținut, deoarece problema servituții este destul de delicată în raport cu dreptul de proprietate, iar informațiile de care dispunem privitoare la intenții, așa cum am arătat, sunt foarte puține. Sau se mai poate pune întrebarea și dacă această modificare legislativă chiar poate fi făcută așa cum se intenționează.

Dar, ca de obicei, să plecăm de la izvorul legal care se are în vedere, respectiv Articolul 34 din L138/2004, unde se arată:

„(1) Agenția, organizațiile și federațiile pot dobândi, în condițiile legii, un drept de servitute asupra terenului unui proprietar, acolo unde acesta se justifică din motive tehnice și economice, cu acordul scris al proprietarilor de teren, potrivit legii.

(2) Reprezentanții Agenției, organizațiilor și federațiilor pot intra pe terenul unei persoane, în cazuri de urgență, în scopul efectuării de controale, remedierii unor defecțiuni, înlăturării urmărilor unor dezastre și aplicării de măsuri de protecție a mediului înconjurător.

(3) Proprietarii de teren vor fi despăgubiți, potrivit legii, pentru daunele provocate terenului sau culturilor lor, în cazurile menționate la alin. (1) și (2).”

Din informațiile mele, expuse și de unii membri ai APPR pe paginile de socializare, dar fără a avea o confirmare oficială din partea inițiatorilor legislativi, problema este la aliniatul 1 în principal și se referă, așa cum am și subliniat în citatul articolului, la necesitatea acordului proprietarilor pentru obținerea dreptului de servitute.

Se pare că dorința este de a se elimina această formulare și a se înlocui cu una mai permisivă și mai simplă, care practic nu știu dacă se poate face, deoarece trebuie ținut cont de câteva aspecte legale, pentru a nu se ajunge la situația acceptării de către Curtea Constituțională a unei excepții de neconstituționalitate pe acest text.

Pornind de la ipoteza că se dorește o astfel de modificare, îmi propun o scurtă analiză a unor texte legale care poate ajuta pe mulți din cei interesați de reabilitarea sistemului de irigații să înțeleagă natura problemei de fapt și poate să fie de acord în final că putem aplica o soluție mult mai simplă, mai bună și pe durată nedeterminată.

Conform Constituției, la Art. 44, alin. 5 și 6 prevăd următoarele:

„Alin. 5.  Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

Alin. 6. Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.”

Astfel, prima întrebare care se pune este dacă îngroparea conductelor (antenelor)  în sol se consideră ,,folosirea subsolului”, iar după părerea mea răspunsul este afirmativ, deci asta implică existența unui acord de despăgubire între cel care face lucrările și cel care este proprietarul terenului, pentru delimitarea zonei afectate și a modului de despăgubire.

Inclusiv jurisprudența Curții Europene reține acest lucru, prin soluția dată în ,,cauza Mellacher contra Austria [24], Curtea a recunoscut posibilitatea statului de a reglementa folosinţa unor bunuri atunci când se urmăreşte un scop de interes general, dar a stabilit că în aceeaşi măsură nu trebuie pierdute din vedere imperativele de protejare a interesului individual, iar păstrarea raporturilor de proporţionalitate implică acordarea unei despăgubiri, dreptul de indemnizare fiind un element constitutiv al dreptului de proprietate.”

Un alt aspect de care trebuie ținut cont în cazul de față este că dacă o autoritate de stat sau privată, cum ar fi ANIF, OUAI, persoană juridică etc., dorește să reabiliteze sistemul de irigații, în cazul nostru infrastructura secundară, trebuie să țină cont de drepturile proprietarului de teren așa cum am arătat mai sus, dar se impune și un acord al eventualului arendaș, deoarece dacă pământul este arendat, dreptul de folosință și culturile nu sunt ale proprietarului, ci ale arendașului, dar izvorul de drept este același, adică terenul agricol respectiv.

Dacă ținem cont de aceste prevederi mai sus prezentate, modificarea Articolului 34 este, după părerea mea, imposibil de realizat, în condițiile în care prevederile constituționale impun existența despăgubirii față de proprietar și implicit și către cei care au obținut dreptul de folosință prin concesiune, arendă, iar această despăgubire nu se poate face decât printr-un acord cu proprietarul (și arendașul, dacă există) sau, în caz contrar, prin decizie judecătorească.

Problema este că în conformitate cu prevederile Codului Civil, instanța nu poate fi apelată decât după apariția unei situații litigioase, care impune ori o negociere eșuată cu proprietarul, și arendașul, dacă există, sau pe baza unei corespondențe rămase fără răspuns din partea acestora din urmă, ambele însemnând exact ce nu se dorește, pierderea timpului.

Bun, care este soluția în acest caz? După părerea mea, soluția cea mai simplă și de durată nedeterminată pentru a se rezolva pentru totdeauna problema reabilitării, menținerii și folosinței infrastructurii secundare a sistemului de irigații, indiferent de proprietarii sau arendașii suprafețelor de teren, este exproprierea prin lege a suprafeței de teren traversată de antenă, plus doi metri de o parte și de alta a acesteia, adică în total o lățime de 4 m, lucru care ar permite efectuarea oricăror tipuri de intervenții la aceste antene și prin înlocuire, dar și ulterior pentru întreținerea acestora de către stat prin ANIF sau OUAI și alte tipuri de organizații.

În general, solele amenajate pentru irigat sunt cu lățimea de 600 m și cu linia de hidranți pe mijloc la 300 m, adică la 100 ha, terenul care se impune a fi expropriat ar fi de circa 0,7 ha, adică la 3.000.000 ha statul ar trebui să exproprieze circa 21.000 ha și ar rezolva problema pentru totdeauna și indiferent de cine este sau nu este proprietar, și indiferent dacă acesta este de găsit sau nu.

În plus, costurile de expropriere ar fi rezonabile la valoarea programului de 5,5 miliarde de euro, unde noi am vorbi de despăgubiri de circa 100-120 de milioane de euro la cele trei milioane de hectare luate în calcul a fi amenajate pentru irigații.

Apoi, aceste terenuri pot fi date în administrarea ANIF sau cui s-ar crede de cuviință și care ar avea posibilitatea întreținerii infrastructurii în permanență, fără ingerințe sau obstacole de niciun fel.

Dar ce va fi vom vedea, însă am o bănuială că toată lumea „s-a gândit la această idee” și eu nu am făcut decât să o repet, și în mod sigur se va aplica.

Articol scris de DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Pentru anul școlar 2020 – 2021, Agricover oferă zece burse de studiu pentru copiii de fermieri care nu au posibilitatea să se susțină financiar. „În cadrul Programului de Burse Agricover, căutăm cinci fete și cinci băieți, între care ne-ar face plăcere să regăsim și un reprezentant al minorităților naționale prezente în România, care își doresc să se specializeze urmând cursurile celei de-a doua serii a Programului educațional”, se precizează într-un comunicat al Grupului Agricover.

În cadrul Programului „Burse Agricover 2020” se oferă zece burse de studiu, în valoare totală de 100.000 de euro, pentru tinerii fermieri din România care doresc să asigure continuitatea afacerii de familie și să se specializeze urmând cursurile celei de-a doua serii a Programului Tineri Lideri pentru Agricultură (2020-2021) al Clubului Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă.

Cele zece burse Agricover acoperă integral costurile educaționale, de transport, cazare și masă, valoarea individuală fiind în cuantum de 10.000 de euro pentru un an de studiu. Înscrierile au început pe 29 septembrie 2020, iar data de 12 octombrie este ultima în care se pot înscrie în competiție tinerii din familii de fermieri care exploatează ferme de până la 400 de hectare, au vârsta de până în 35 de ani și au absolvit o facultate sau sunt încă studenți.

După finalizarea perioadei de înscriere, juriul Progamului de Burse va analiza fiecare aplicație primită, informațiile oferite fiind extrem de importante. Faza finală a procesului de selecție vizează candidații selectați în lista scurtă, aceștia urmând să fie anunțați și invitați să susțină un interviu online cu membrii juriului programului. Câștigătorii celor zece burse vor fi anunțați oficial telefonic și prin e-mail și vor parcurge etapele de înregistrare în programul de studiu împreună cu echipa Clubului Fermierilor Români. De asemenea, lista câștigătorilor va fi făcută publică.

Juriul Programului „Burse Agricover 2020” este format din doi membri ai consiliului de administrație al Agricover Holding SA; un reprezentant al Clubului Fermierilor Români; un psiholog și un absolvent al primei serii a Programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”.

Liviu Dobre, director general Agricover Holding SA, a declarat: „Viitorul agriculturii înseamnă informație specializată și tehnologie digitală, puse în practică de către tineri ambițioși, pregătiți să devină antreprenori și arhitecți ai unei agriculturi românești sustenabile și competitive. Prin acordarea burselor anuale de studiu ne-am propus să investim în educația generațiilor viitoare și să facilităm accesul în program tinerilor fermieri care nu se pot susține financiar. Responsabilitatea socială este parte integrantă a strategiei de dezvoltare a Grupului Agricover, implicarea noastră fiind constantă în ultimii doi ani, prin sprijinul oferit fermierilor români pentru a crea și lansa Asociația Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă. Dezvoltat de către Club, programul Tineri Lideri pentru Agricultură este o resursă educațională complexă, cu un uriaș potențial de formare pentru cei care doresc să se specializeze în domeniul agricol”.

Lansat în noiembrie 2019, programul Tineri Lideri pentru Agricultură al Clubului Fermierilor Români are ca obiectiv pregătirea tinerilor pentru a participa activ la reprezentarea profesională a intereselor agriculturii românești în structurile administrației publice din România și de la Bruxelles, asigurarea continuității afacerilor în agricultură, dobândirea de competențe de business și comunicare, cât și creșterea implicării acestora în proiecte de responsabilitate socială. 

Programul Tineri Lideri pentru Agricultură al Clubului Fermierilor Români este dezvoltat împreună cu Fundația Leaders și are ca parteneri educaționali: Ascendis, Human Invest și Attitude Training, alături de specialiști cu experiență în business, afaceri de familie, training și mentoring.

„Anul acesta, programul Tineri Lideri pentru Agricultură va certifica prima serie de absolvenți și va începe o nouă sesiune de cursuri având înscriși un număr dublu de tineri fermieri dornici să se specializeze pentru a avea o contribuție substanțială în dezvoltarea agriculturii românești. Suntem onorați să avem alături de noi parteneri care împărtășesc valori comune și care investesc în educație. Cei zece bursieri Agricover se vor alătura tinerilor recrutați de Club, cu toții urmând să beneficieze de o experiență educațională unică, bazată pe dezvoltarea abilităților de afaceri și a celor individuale, care adresează cele trei obiective majore ale programului: creșterea competitivității, asigurarea succesiunii și continuității afacerilor, leadership și reprezentare. Viitorul afacerilor fermierilor depinde de pregătirea prezentului, astfel încât avem încredere că programele noastre vor clădi o fundație solidă pentru agricultura inovativă a viitorului”, a punctat Florian Ciolacu, director executiv, Clubul Fermierilor Români.

Toate criteriile de selecție pentru programul „Burse Agricover 2020” sunt disponibile pe www.agricover.ro, iar informații suplimentare pot fi solicitate la adresa This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it..

În țara noastră, cotațiile la grâu rămân neschimbate, dar nu sunt alimentate de lichiditate, în continuare fiind tranzacționate loturi mici, doar pentru a genera o mică infuzie de capital în ferme. Referitor la porumb, lipsa producției face ca veniturile să nu mai existe, însă creează o presiune din partea cumpărătorilor, care își doresc onorarea contractelor. Raliul prețurilor la semințele de floarea-soarelui s-a terminat, iar stabilizarea s-a produs după scăderea prețului. Euronext cotează rapița în trend ascendent. Informațiile, de azi – 6 octombrie 2020, sunt furnizate de Cezar Gheorghe, consultant senior și analist în cadrul Clubului Fermierilor Români. Specialistul realizează săptămânal rapoarte privind piața agricolă.

GRÂU

În prezent, grâul românesc beneficiază de creșterile din bazinul Mării Negre, cotațiile sale situându-se la nivelul celor ruso-ucrainene. „Asistăm la o nouă rundă de devalorizare a monedei americane. Acest aspect deteriorează prețul în euro, pornind de la paritatea euro-dolar”, precizează Cezar Gheorghe.

În paritatea CPT Constanța, nivelul de tranzacționare al grâului cu proteină bază 12% se cifrează la 190-192 euro/tonă, cu o diferență de nivel negativă de 5 euro/tonă pentru specificația furaj, adică sub 11,5% proteină și/sau masă hectolitrică, sub baza de 75 kg/hl. Conversia în lei indică un nivel de preț de 930 lei/tonă ca medie. Lichiditatea este însă foarte scăzută, punctează specialistul. Stocurile rămân în curțile fermierilor în așteptarea opțiunii de vânzare la un nivel mult mai ridicat. Baza așteptărilor reprezintă nivelul de rezistență de 1.000 lei/tonă.

Pe plan intern, cotațiile rămân neschimbate, dar nu sunt alimentate de lichiditate. „În continuare sunt tranzacționate loturi mici, doar pentru a genera o mică infuzie de capital în ferme, capital necesar cheltuielilor curente și acoperirii datoriilor pe termen scurt. Prețurile rămân la nivelurile săptămânii trecute, de 920-950 lei/tonă CPT unități de procesare, în funcție de zonă”, arată consultantul Clubului.

Rusia, prin vocea ministerului de resort, remarcă diferența dintre prospecția lor de recoltă de 82 milioane tone de grâu și cea a USDA de 78 milioane de tone. „Cele 4 milioane includ Crimeea, cu 700.000-800.000 tone. Este o diferență notabilă, dar niciuna dintre părți nu are o susținere faptică, astfel încât acest diferend al cifrelor de recoltă să fie rezolvat”, spune analistul.

MIT Iordania, care se ocupă de licitațiile pentru suplinirea nevoilor interne, a antamat 120.000 de tone de grâu (12,5% proteină) pentru livrare în decembrie 2020, la un preț de 257,9 USD/tonă, de la Al-Dahra, firmă care are interese și în România prin concesiunea Insulei Mari a Brăilei. Costul de transport estimat este de 19 USD/tonă, ceea ce reflectă un preț în FOB Origine de 238,9 USD/tonă. Nu se cunoaște originea, însă cu certitudine nu este sud-americană (Argentina) și nici australiană.

Surprinzător, România este creditată cu un export de grâu în Maroc de 48.785 tone în acest sezon.

„O reestimare a stocurilor și a producției americane de grâu ridică nivelurile de preț europene, precum și pe cele ale burselor americane. USDA a declarat că producția totală de grâu va scădea cu 5% de la an la an, în timp ce rezervele de cereale din țară au scăzut cu 8% față de anul trecut. Se așteaptă ca recolta totală de grâu din SUA să ajungă la 49,668 milioane tone, în scădere față de estimarea sa de 50,23 milioane tone expusă în raportul WASDE din 10 septembrie. Scăderea provine din suprafața mai mică agregată cu randamente mai mici. Grâul de iarnă scade la un nivel de producție de 31,87 milioane tone, față de estimarea anterioară de 35,84 milioane tone. Estimarea de producție se cuplează în mod natural cu stocurile, care au scăzut cu 8%, de la 63,48 milioane tone, la 58,78 milioane tone, adică cu 4,7 milioane tone.  Au apărut probleme în campania de semănat rusească din cauza lipsei ploilor și a înghețului de noapte. Ultimele prognoze nu ajută deloc sezonul rusesc de însămânțare a grâului, lipsa precipitațiilor influențând negativ acest proces”, menționează Cezar Gheorghe.

În Ucraina, seceta severă a încetinit semănatul grâului de iarnă, procesul fiind cel mai lent din ultimii zece ani, conform Reuters. Fermierii ar putea extinde plantarea până în decembrie. Doar 1,5 milioane de hectare (25% din suprafața preconizată) fuseseră semănate începând cu 28 septembrie 2020. „Anul trecut, fermierii semănaseră 2,9 milioane de hectare. O însămânțare târzie creează riscul de scădere a recoltei viitoare, pentru că iarna se apropie, iar culturile nu sunt dezvoltate suficient”.

Argentina reduce prognoza de recoltă a grâului de la 21 milioane tone la 17 milioane tone din cauza secetei persistente.

PORUMB

Piața porumbului românesc este în continuare dominată de următoarele caracteristici: Lipsa lichidității în ferme pentru onorarea contractelor încheiate în mai-iunie; Lipsa lichidității în cazul intermediarilor pentru a-și onora, la rândul lor, contractele de vânzare; Starea de incertitudine din rândul cumpărătorilor finali, care nu primesc mărfurile contractate.

Lipsa producției face ca veniturile să nu mai existe, însă creează o presiune din partea cumpărătorilor, fie intermediari sau finali, care își doresc onorarea contractelor. Aceste presiuni se convertesc pecuniar în curtea fermierilor, prin sume penalizatoare, care doresc să acopere înlocuirea mărfurilor cumpărătorului. Fermele intră astfel într-un tunel al disputelor și al discuțiilor formulate verbal sau prin notificări cu cumpărătorii. „Clubul Fermierilor Români susține medierea și concilierea de pe poziții egale, cu înțelegere și asumare de către ambele părți, estomparea efectelor anului 2020 prin dialog deschis, transparent și în bună înțelegere, spre rezolvarea amiabilă și în bună relaționare a discuțiilor și disputelor apărute din cauza efectelor secetei convertite în lipsa mărfurilor. Cumpărătorii, la rândul lor, au de executat cantitățile contractate, iar lipsa volumelor achiziționate forward generează efecte financiare negative, care afectează bilanțul de profit și pierdere al celor în cauză, prin incumbarea costurilor de înlocuire. Foarte mulți dintre cumpărători, din ambele categorii, migrează către vestul României, în căutarea volumelor lipsă, ținând cont că vestul a beneficiat de condiții meteo bune și, implicit, de recolte bune de porumb. De asemenea, tendința de înlocuire se canalizează și către Serbia, în căutarea mărfurilor care să înlocuiască volumele contractate”, explică Cezar Gheorghe.

Indicațiile de preț țin cont de nevoia de înlocuire, după cum urmează:

• CPT Constanța: 790-798 lei/tonă;

• Sud-Est și Sud-Vest: 740-750 lei/tonă;

• Vest: 700-720 lei/tonă.

În plin sezon de recoltare al porumbului, estimarea în sens negativ a stocurilor locale din SUA de către USDA reprezintă un efect deosebit de agravant, care creează un efect de grenadă în piețele internaționale. Există o revizuire negativă cu 10% a stocurilor de porumb, până la un nivel de 50,675 milioane tone. Lipsa celor cinci milioane de tone pune la îndoială credibilitatea USDA.

În Ucraina, recoltarea porumbului a ajuns la 10%. Productivitatea este însă scăzută, iar sursele interne indică 36,4 milioane tone, versus 38 milioane tone evaluarea WASDE din 10 septembrie. „Ritmul de export va scădea pe măsura recoltării, ca efect al declinului producției și al anunțului USDA de diminuare a stocurilor. În Rusia, nivelul recoltării porumbului a ajuns la 25%, fiind mai avansat decât în Ucraina. Ploile apărute în Ucraina vor duce la creșterea prețului în porturi, iar lipsa lichidității va face ca cererea de acoperire să crească”, precizează analistul.

În UE-27, producția totală de porumb rămâne în scădere, de la 64,6 milioane tone în august la un nivel de 62,8 milioane tone. Anul trecut, producția la nivel european a fost de 65,3 milioane tone.

În America de Sud, Argentina reduce prognoza de recoltă de la 50 milioane tone la 47 milioane tone din cauza secetei. Brazilia rămâne stabilă la evaluarea de 113 milioane tone porumb.

FLOAREA-SOARELUI

Recoltarea se apropie de sfârșit, deși există unele zone din sudul României cu suprafețe nerecoltate. Acestea sunt plantate după întoarcerea orzului, starea de vegetație indicând încă două săptămâni până la recoltare. „Raliul prețurilor s-a terminat, iar stabilizarea s-a produs după scăderea prețului. Portul Constanța indică un nivel de 435 USD/tonă. Procesatorii interni plătesc 420-425 USD/tonă, unii dintre ei neavând apetit de achiziție. Stocuri nevândute există încă, dar nu se vor revendica ușor, mulți vânzători pierzând trendul crescător. În ceea ce privește execuția contractuală, există atât situații de neexecutare din cauza diminuării drastice a producției, cât și din lipsa de dorință de execuție, din cauza diferenței de preț generate de momentul semnării și cel al execuției efective. De aceea, și în acest segment de agribusiness, se întâlnesc efecte adverse între vânzători și cumpărători, precum în cazul porumbului. Fermierii, pe de o parte, nu pot onora contractele din cauza producției foarte mici și acest lucru a fost vizibil pe parcursul exercițiului de recoltare, deși au fost întâlnite și cauze de lipsă de dorință generate, precum am indicat , de diferența de piață. Cumpărătorii, de asemenea, se împart în doua categorii: intermediarii și cumpărătorii finali. Cumpărătorii intermediari au de onorat, la rândul lor, contracte cu cumpărătorii finali, iar cumpărătorii finali trebuie să își onoreze contractele de export sau de procesare internă. În unele cazuri, medierea a avut loc, iar părțile au ajuns la o înțelegere. În alte cazuri, se negociază sau au ajuns la nivel de dispută contractuală pe căile legale”.

Diferențele de piață în privința prețurilor în Portul Constanța sunt notabile:

• Startul a fost agregat în jurul valorii de 345 USD/tonă;

• Evoluția rapidă a adus prețul în vârf, la un nivel de 525 USD/tonă;

• Temperarea a avut loc la un nivel de 435 USD/tonă;

• Achizițiile viitoare vor începe cu siguranță la un nivel estimat de 450 USD/tonă.

RAPIȚĂ

EURONEXT cotează rapița în trend ascendent, nivelul de tranzacționare situându-se la 385 euro/tonă, livrare în noiembrie 2020. „Stocurile încă existente în România se pot tranzacționa către procesatori la nivel de Matif noiembrie, minus transport, până la facilitatea de procesare”, arată consultantul Clubului Fermierilor Români, Cezar Gheorghe, care adaugă că în țara noastră estimarea hectarelor semănate se oprește la un nivel de peste 200.000 hectare. „Unele surse optimiste urcă până la 240.000 hectare, în timp ce altele se opresc la 210.000 hectare. Comparând  ultimii doi ani cu această prognoză, avem deja o imagine care ilustrează efectul lipsei de apă”, a încheiat analistul.

Pentru raportul complet al Clubului Fermierilor Români privind piața de cereale din 6 octombrie 2020, accesați link-ul: https://cfro.ro/raport-piata-cereale-6-octombrie-2020/

În anul agricol 2019-2020, seceta pedologică nu a afectat doar culturile agricole de toamnă, ci și pe cele de primăvară, precum și plantațiile pomicole și viticole. Dacă pentru culturile de toamnă fermierii și-au primit mare parte din despăgubirile oricum prea mici având în vedere dimensiunea pierderilor, pentru restul culturilor calamitate de seceta severă din acest an situația nu e deloc roz. În luna august, Ministerul Agriculturii a reglementat și despăgubirea culturilor agricole de primăvară, precum și pentru lucernă, trifoi, plantații pomicole, plantații viticole și hamei, afectate de seceta pedologică. (Revista Fermierului a scris aici: https://www.revistafermierului.ro/din-revista/stiri/item/4630-plantatiile-viticole-si-pomicole-afectate-de-seceta-cat-si-lucerna-trifoiul-si-hameiul-se-despagubesc.html). Doar că, la acest moment, nici măcar la MADR nu sunt prea clare măsurile de sprijin pentru acești din urmă producători, neștiindu-se exact nici sumele, nici când vor ajunge banii în conturile fermierilor și nici suprafețele afectate.

Potrivit ministrului Agriculturii, Adrian Oros, aproximativ un milion de hectare cu culturi de primăvară au fost afectate de seceta pedologică, în mare parte porumb și floarea-soarelui. „Nu avem încă cifrele exacte, a spus ministrul într-o conferință de presă organizată de News.ro astăzi, 6 octombrie 2020. O să încercăm să identificăm soluții pentru a despăgubi și fermierii care au culturi de primăvară afectate de secetă”.

Secretarul de stat George Scarlat susține că până în primăvara anului 2021, fermierii ale căror culturi de primăvară au fost afectate de secetă vor primi un sprijin. „La culturile de primăvară vom creiona un act normativ, un nou proiect de Ordonanță de Urgență în care vom include acea restanță de la culturile de toamnă, aproximativ 20%, plus despăgubiri pentru culturile de primăvară. Apoi, după rectificarea bugetară, care e programată pentru această lună (octombrie), vom vedea câți bani vom putea să alocăm. Avem și alte variante, cum ar fi un sprijin sub formă de adeverință, pentru că înțelegem presiunea asupra fermierilor. Din păcate, fără o sursă de finanțare ei nu-și pot relua activitatea”, a precizat la AGRO TV, în emisiunea „Agricultura la Raport”, George Scarlat, secretar de stat în MADR.

Adrian Oros consideră că oferirea de despăgubiri celor afectați de secetă nu este o soluție viabilă pe termen lung. „Nu e productiv ca anual să dăm de la MADR despăgubiri, iar fermierii să piardă oricum. Aceste despăgubiri nu acoperă nici o tremie din pierderi. Cel mai bine ar fi să investim masiv în sisteme de irigații”, este de părere ministrul Agriculturii.