La ceas de seară, luni, 2 iulie 2018, Agenția Națională de Presă Agerpres transmitea o veste care pare să confirme o informație pe care Revista Fermierului o difuza încă de la finele lunii februarie a.c., și anume aceea că acționarul majoritar al Agricost, Constantin Duluțe, era interesat de un parteneriat pentru investiții, discuții care par să aibă o finalitate acum, prin contractul de concesiune care ar urma să fie încheiat între Agricost și cei de la holdingul guvernamental emiratez Al Dahra.

Potrivit informațiilor obținute de jurnaliștii Agerpres, nu mai puțin de 500 de milioane de euro ar urma să fie investiți în IMB de concernul din Emiratele Arabe Unite, atât pe zona de vegetal, cât și pe cea de zootehnie.

„Discutăm tranzacţionarea unei părţi din acţiunile Agricost către concernul Al Dahra. Este un beneficiu pentru statul român, deschidem o piaţă către Orientul Mijlociu. Se vor investi aproximativ 500 de milioane de euro, în Insula Mare a Brăilei şi o componentă importantă va fi dezvoltarea sectorului zootehnic ovin. Va fi un contract de concesiune până în anul 2032”, a declarat acţionarul majoritar al Agricost SA, Constantin Duluţe, pentru Agerpres.

În ziua de 21 februarie 2018, RF publica un articol amplu despre subiect, ocazie cu care Duluțe preciza că o eventuală tranzacție ar urma să implice vânzarea de acțiuni ale Agricost, menționând totodată că Mubadala Investment Company nu este cea care ar urma să cumpere.

„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni/acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, a precizat Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”

La vremea aceea el a mai precizat că nu știe care este motivul zvonurilor lansate în piață privind vânzarea Agricost și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.

„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, mai preciza Constantin Duluțe.

La acea vreme, directorul general al ADS, Cătălin Gheorghe Bologa, confirma pentru Revista Fermierului că nu este la curent de existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.

„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și cu asta, basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.

Se știa din aprilie?

Interesant este faptul că al doilea pe lista companiilor private și de stat din UAE, participante la forumul de afaceri și investiții România-Emiratele Arabe Unite organizat de Camera de Comerț și Industrie a României în 17 aprilie 2018, uimitor, chiar după Mubadala, se află holdingul guvernamental emiratez „Al Dahra”, lider proeminent în domeniul agribusinessului, specializat în cultivarea, producerea și comercializarea hranei pentru animale și a produselor alimentare esențiale pentru om (orez, făină, fructe și legume).

Potrivit informațiilor CCIR, de la înființare, Al Dahra a cunoscut o creștere continuă, alimentată de o strategie activă de investiții în exterior, stabilind diverse achiziții directe și asocieri în comun cu producători specializați în domeniul hranei pentru animale și alimente din întreaga lume.

Grupul deține și exploatează o bază mare de active, incluzând o suprafață de peste 200.000 ha, opt fabrici de presare și producție de furaje, patru unități de măcinare a orezului și două instalații de măcinare a făinii.

„Holdingul este prezent și în România, prin investițiile efectuate în sectorul agricol”, spuneau cei de la CCIR, fără însă a indica unde anume au investit aceștia.

Cifra de afaceri anuală a holdingului este de un miliard de dolari americani și este cel mai mare trader de cereale din Orientul Mijlociu, după cum urmează: - un milion de tone metrice de cereale procesate și comercializate pe an, două milioane de tone metrice de furaje pentru animale produse și comercializate/an, respectiv 1,5 milioane tone fructe produse și comercializate /an.

Al Dahra este cel mai mare client al portului Khalifa din Abu Dhabi.

Însă cel mai important aspect comunicat de CCIR este acela potrivit căruia Al Dahra era interesată să investească aproximativ 500 de milioane de dolari americani în sectorul agricol român prin concesionarea, achiziționarea a 58.000 ha de teren agricol, achiziționarea unui teren în apropierea portului Constanta, care să poată fi folosit ca dry doc, centru de logistică și export etc. Cifra de 58.000 ha și suma de 500 de milioane de dolari reprezintă exact ceea ce Duluțe a precizat în declarațiile sale.

Asta înseamnă că totul era deja parafat?

Duluțe pentru Revista Fermierului, în 2017: „Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole”

Ca și în cazul lucernei produse în Insula Mare a Brăilei (IMB) și exportate în mare parte în țări din Orientul Mijlociu (circa 35.000 de tone), și în cel al grâului produs de Agricost circa 80 la sută din totalul obținut este comercializat peste graniță, preciza pentru www.revistafermierului.ro șeful companiei, Constantin Duluțe, cu ocazia Zilei Câmpului care a avut loc la centrul de excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.

Ca urmare a cererii tot mai mari de grâu cu un grad înalt de proteină, solicitare venită din partea traderilor, agronomii din IMB au adaptat tehnologia și au trecut la fracționarea azotului.

„Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole. O parte din ele rămân pentru consum intern, iar o parte pleacă la export. (...) Reușim să obținem un grâu de foarte bună calitate. În ultimul timp, marii cumpărători ridică problema proteinei. De aceea, am fost nevoiți să schimbăm tehnologia – fracționarea azotului – care contribuie la creșterea procentului de proteină din grâu. Piața românească, industria românească, nu are capacitatea de a absorbi întreaga cantitate. Ca urmare, ca și în cazul lucernei, și în acest caz facem export. Comercializăm peste graniță 80 la sută din grâul obținut”, mai declara pentru Revista Fermierului, Constantin Duluțe.

În ceea ce privește politica investițională a Agricost, Duluțe preciza că în ultimul an s-au pompat bani în instalații de dedurizare a apei, într-un centru de distribuire a hranei pentru muncitori, dar și într-o stație de deshidratare a lucernei.

„Politica firmei noastre este de a investi încontinuu, astfel încât să ne menținem la nivelul la care am ajuns și, de ce nu, să ne depășim condițiile în care la momentul acesta lucrăm. În anul care a trecut, un obiectiv principal de investiții a fost construirea a 30 de stații de dedurizare a apei, în așa fel încât să reducem cantitatea de substanțe la hectar și cantitatea de apă pe care o administrăm. Bineînțeles, îmbunătățim și calitatea apei pe care noi o folosim la tratamentele fitosanitare. De asemenea, pentru oameni, am investit un centru de distribuire a hranei. Mai exact, am externalizat pregătirea mâncării pentru 1.000 de persoane. De aici, hrana pleacă spre punctele de lucru în caserole, în așa fel încât fiecare salariat să primească această mâncare proaspătă și într-un timp util, rezonabil”, mărturisea Duluțe. „An de an, gândim noi scheme pentru a crește valoarea adăugată a producției, iar fabrica de deshidratare a lucernei face parte din această gândire a noastră. O investiție atât de mare nu este la îndemâna oricărui fermier, având în vedere că ne-a costat peste 13 milioane de euro (n.r. - în condițiile unei cifre de afaceri anuale de 77 milioane euro). Aceasta se va amortiza într-un timp destul de lung. Obținem însă o lucernă de calitate foarte bună, având în vedere că procentul de proteină la marfa pe care noi o livrăm depășește 22 la sută, ceea ce este mult mai mult decât produce soia. O a doua problemă este că faptul că zootehnia din România nu este dezvoltată, că nu avem putere de cumpărare pentru lucernă pe piața internă, fapt pentru care suntem nevoiți să facem export în țările din Orientul Mijlociu”.

Conform precizărilor șefului Agricost, în cadrul companiei lucrează 1.000 de oameni, angajați care „au niște salarii decente”.

„Acești o mie de oameni, la rândul lor, au acasă de întreținut o familie cu două și trei persoane. Asta înseamnă că noi asigurăm un trai decent la peste 3.000-4.000 de oameni din județ”, a conchis Constantin Duluțe.

Întrebat fiind de un jurnalist Revista Fermierului câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.), conform declarațiilor eurodeputatului PPE, Daniel Buda.

„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, declara Buda, citat de aceeași agenție națională de presă Agerpres.

Publicat în Ultimele noutati

O mai veche discuție privind posibilitatea îngrădirii accesului resortisanților străini la înstrăinarea terenurilor agricole românești, aspect reglementat în oarecare măsură printr-o lege votată în urmă cu patru ani, ar urma să ia o nouă turnură potrivit noilor amendamente aduse proiectului de act normativ (Plx – 336/2018) de modificare a Legii 17/2014, aflat în prezent în Camera Deputaților, a anunțat joi, 7 iunie 2018, deputatul PSD buzoian, Dănuț Păle, vicepreședintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din camera inferioară a Parlamentului.

Mai exact, a afirmat politicianul, străinii ar trebui să aibă domiciliul în România timp de cinci ani, înainte de a putea cumpăra pământ. Păle spune că, astfel, se va îngreuna foarte mult accesul resortisanților extracomunitari la piața funciară din România.

„A fost o discuție săptămâna trecută, cu dezbateri generale, la care am avut reprezentanți LAPAR și PRO AGRO”, a precizat Păle în deschiderea conferinței organizate de Ro.aliment. „Străinii trebuie să aibă domiciliul în România timp de cinci ani, amendament adus de deputați împreună cu LAPAR; se va vota fără nicio problemă acest aspect. Putem intra în orice discuții cu Comisia Europeană, dar cel puțin în cazul terților nu avem de ce s-o facem. Clar, minimum cinci ani de zile trebuie un resortisant străin extracomunitar ca domiciliu în România”.

Păle a adăugat că dacă vor exista doritori de achiziție de teren arabil românesc prin terți, și aceia, inclusiv societatea comercială, vor trebui să aibă o vechime de cinci ani, istoric aici.

„Dacă n-au cinci ani, la revedere!”, a adăugat parlamentarul.

În ceea ce privește preemtorii, Dănuț Păle a afirmat că din proiectul de act normativ aflat în discuții în Camera Deputaților s-a scos partea de coproprietar pentru că era reglementată prin Codul Civil și acest tip de preemtor era de drept.

„Era o aberație”, a adăugat deputatul.

Acesta a precizat în exclusivitate pentru Revista Fermierului că la capitolul preemtori au rămas în textul de lege doar arendașii, vecinii, tinerii agricultori și ADS.

„În discuții, se dorea scoaterea tinerilor de acolo. Așa venise domnul (...). Și am argumentat în felul următor – nici nu drege, nici nu strică, dar merge foarte bine ca imagine, că te preocupă tânărul fermier. În rândul arendașilor avem și tineri; deodată, îi regăsesc acolo. La vecini, avem vecini tineri și alții. Tinerii (...) vor fi avantajați în felul următor: - nu le cerem istoric fiscal și vechime în agricultură, dar să aibă domiciliu în România. Venea olandezul tinerel, fermier, și ce făceam? Aruncam totul în aer!”, și-a completat discursul parlamentarul buzoian.

În plus, Păle a menționat că este în discuție, de asemenea, ca pe lista preemtorilor să intre ASAS, liceele de specialitate și facultățile de profil.

„Există situații în care au și acestea teren și să nu existe pericolul să-l piardă sau să se interpună”, a explicat vicepreședintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților.

Totodată, el a afirmat că acolo unde LAPAR venise cu propunerea ca numai ca aceia care au studii superioare în agricultură să poată cumpăra teren, acest amendament s-a scos.

„Chiar eu l-am întrebat (n.r. - pe președintele LAPAR, Laurențiu Baciu) ce facem cu absolvenții de licee de specialitate? Noi am spus studii de profil în domeniu”, a mărturisit oficialul Parlamentului.

O altă modificare discutată cu Dănuț Păle în ceea ce privește amendamentele aduse Plx – 336/2018 a fost și cea legată de egalitatea în îndeplinirea condițiilor premergătoare achiziției de pământ, reglementată de viitorul act normativ. Deputații s-au întrebat dacă preemtorii tineri care se califică pentru achiziția de teren au înaintat aceeași ofertă, au aceleași condiții, care are întâietate?

„Noi am spus că acela care desfășoară activități cu profil agricol”, a afirmat membrul Comisiei de Agricultură. „Tot ceea ce am discutat în comisie până acum chiar a mulțumit, pentru că asociațiile profesionale și-au retras multe dintre propuneri, cum era și cea cu vecini cu teren, tăind agricol din sintagmă. Noi am reintrodus conceptul de teren agricol. Cum era altfel? Vecin cu vilă? Nu. Noi discutăm de vânzarea terenului extravilan. Apoi, este o discuție vizavi de achiziția terenului și a faptul că timp de 15 ani nu-l poți înstrăina și îl folosești pe probleme de agricultură. În lege se scrie că după 15 ani doar ADS-ul îl poate cumpăra. Dar de ce? Poate fi facultatea, un vecin etc. Ne dorim din suflet să facem o lege care să ajute și, în același timp, să oprească „ieșirea” terenurilor din România către străini. Spre sfârșitul lunii ar trebui să plece din Comisia de Agricultură a Camerei Deputaților pentru ca, la toamnă, să intre în procedură de vot”.

Nu în ultimul rând, Păle a dorit să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește interacțiunea actorilor din întreg sectorul de producție, procesare, comercializare și industriile conexe din domeniul agroalimentar românesc cu Parlamentul. Mai exact, el acuză că beneficiarii acestor acte normative își arată nemulțumirea abia după votul din plen, nu și înainte, când lucrurile se mai pot schimba.

„La noi, la Comisia de Agricultură din Camera Deputaților, cred că se plămădesc destul de multe legi menite să sprijine, nu să încurce. Metoda de lucru în comisie s-a schimbat puțin, în sensul că se lucrează foarte mult în subcomisii și mi-aș dori ca reprezentanții sectorului agroalimentar românesc să fie prezenți la acele discuții din subcomisii, când se creionează proiectul legislativ. Este un paradox: - după ce apare legea, cu toții avem idei, cu toții ne dăm seama cât de încurcată este legea, dar nimeni nu intervine atunci când ea este postată pentru dezbatere publică sau foarte puțini intervin să aducă amendamente sau să spună lucrurilor pe nume”, a conchis Păle.

Anterior, la conferința sa, Baciu pusese tunul pe parlamentari

Cu ocazia conferinței naționale a agricultorilor LAPAR care a avut loc la București în ziua de 23 mai 2018, liderul ligii, Laurențiu Baciu, a afirmat că nu este normal ca autoritățile statului să lucreze la elaborarea unui act normativ care să reglementeze vânzarea de terenuri, document care modifică celebra Lege 17/2014, fără ca fermierii să poată să-și spună părerea.

În loc să-i ajute pe agricultorii romani, forma în care a iesit acest document de la Senat mai mult îi încurcă. Poate în al XII-lea ceas să se mai poată face ceva în Camera Deputaților, spunea pe atunci șeful LAPAR, pentru că la cum arata acum până și Legea 17/2014 i se pare mai bună.

„Cum se poate discuta o lege a vânzării terenurilor fără ca cei interesați sau beneficiarii să meargă și ei să-și dea măcar cu presupusul? Păi daca așa lucrăm… (...) am văzut ce-a ieșit. Noi, întotdeauna, trebuie să tragem de două ori ca să nimerim o dată. Așteptăm acum să ajungă în Camera Deputaților ca să vedem cum putem s-o ajustăm, s-o aducem pe drumul bun pentru că, nu fac acuzații directe, este o aberație ce-am văzut acolo. Dacă iese așa, prefer să rămâna Legea 17/2014, nemodificată. Am zis că modificăm o lege care să vină în sprijinul cumpărătorilor autohtoni, acesta a fost obiectivul numărul unu. Or, legea aia, dacă o luăm și o amestecăm bine, mai mult ne încurcă decât ne ajută”, a afirmat Lauențiu Baciu la Conferința naționala a agricultorilor LAPAR.

În prezent, în Parlamentul României se află în dezbatere Plx - 336/2018 - proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), cu modificările și completările ulterioare.

Publicat în Piata agricola

Potrivit ultimelor amendamente aduse legii ordinare pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului OUG 81/2017 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului OUG 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale (PL-x 583/2017), act normativ adoptat prin vot final miercuri, 11 aprilie 2018, cu 243 voturi pentru, vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli persoane fizice sau juridice, pe piața internă sau la export, se va realiza pe baza contractelor de vânzare.

Conform amendamentelor aduse PL-x 583/2017 în ultima ședință a Comisiei pentru Agricultură, Silvicultură, Industrie Alimentară și Servicii Specifice din Camera Deputaților din 27 martie 2018, la Art. 3, alin. 2 se precizează că: „Vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli persoane fizice sau juridice, pe piața internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare, al căror model se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, la propunerea Asociației Interprofesionale pe Produs «Cereale, Oleaginoase și Produse Derivate» (OIPCOPD), și a facturilor emise potrivit legii, iar în cazul persoanelor fizice care nu au obligația emiterii facturilor și desfășoară activități economice potrivit prevederilor Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, cu modificările și completările ulterioare, a documentelor de valorificare reglementate de această lege, cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1)ˮ.

Totodată, la Art. 3, alin. 4, deputații din comisia de profil au mai precizat: „Fac excepție de la prevederile alin (2) vânzările de cereale prin comerțul cu amănuntul în zonele publice, precum și vânzările de cereale care au ca obiect tranzacționarea unei cantități de până la 5.000 kg, conform legii.”

Un alt amendament este cel adus Art.10. Astfel: „Cerealele şi/sau produsele procesate din cereale se comercializează pe piaţa internă sau la export, cu respectarea următoarelor cerinţe minimale: a) să fie achiziţionate de la producătorii agricoli, de la locul de recoltare în sau din spaţii de depozitare autorizate, numai de către operatorii economici care au ca obiect de activitate comerţul cu cereale, pe baza documentelor prevăzute la art. 3 alin. (2); b) să fie achiziţionate de la ceilalţi parteneri de pe filieră, în/sau din spaţii de depozitare autorizate, mijloace de transport terestre și fluviale , pe baza contractelor de vânzare şi însoţite de facturi fiscale, file din carnetele de comercializare (...)”.

La începutul lunii noiembrie 2017, președintele OICPDR, Aurel Popescu, declara pentru Revista Fermierului că nu a fost consultat în problema OUG 81/2017 care reglementează vânzarea de cereale pe piața internă sau la export în baza unui contract scris între părți sau primii cumpărători, valabil pe șase luni, chiar dacă această entitate este împuternicită prin lege să emită un model de contract, document pe care să-l difuzeze apoi tuturor membrilor, iar aceștia să-l respecte.

„Nu s-au consultat deloc cu noi. Cred că au modificat Ordonanța 12 din 2006. Noi, la Ordonanța 12 din 2006 aveam mult mai multe observații de făcut, pentru că foarte multe prevederi din ordonanța aceea sunt perimate, nu mai sunt de actualitate că s-a schimbat legislația în 11 ani”, afirma Popescu. „S-a inițiat un dialog pe această temă odată cu gradarea cerealelor în prezența ministrului Agriculturii, Petre Daea. La acel moment, ministrul de resort s-a axat pe gradarea cerealelor și întrucât s-a cam enervat pe această temă, s-a oprit acolo totul și nu s-a mai făcut nimic. Efectiv, nu am fost consultați pe modificarea Ordonanței 12 și, repet, în Ordonanța 12 sunt multe prevederi care trebuie scoase pentru că nu mai sunt de actualitate. (...) Sigur că existau contracte între furnizori și procesatori înainte de această ordonanță. Acum, durata trebuie să fie de minimum șase luni. Nu este asta o problemă. Problema este că OICPDR este îndrituită de lege să scoată un model de contract, pe care să-l difuzeze tuturor membrilor, iar aceștia să-l respecte. În al doilea rând, OICPDR trebuie să facă un acord interprofesional cu toți actorii de pe lanțul cerealier. (...) OICPDR, cel puțin președintele OICPDR, nu a fost consultat în această problemă”.

Publicat în Piata agricola

Grupul francez Danone SA a anunţat miercuri vânzarea unei participaţii de 1,5 miliarde de euro (1,9 miliarde de dolari) sau 14 la sută în compania niponă Yakult, cea mai recentă iniţiativă în vederea majorării recompenselor destinate acţionarilor, anunță Reuters.

Cei mai mari jucători de pe piața food (Danone, Nestle, Unilever) se confruntă în ultima vreme cu o presiune constantă venită din partea unor acţionari care afirmă că ar trebui majorate plăţile cuvenite acţionarilor.

„Danone transmite un semnal puternic, îşi îndeplineşte angajamentele pentru o alocare mai bună a capitalului. Acum,problema este: ce va face cu toţi aceşti bani?”, se întreabă Gregoire Laverne, director în cadrul Roche Brune Asset Management.

Compania citată se află în prezent în urma rivalilor, ca urmare a vânzărilor mai slabe pe piaţa lactatelor din Europa şi a încetinirii cererii pe unele pieţe.

Yakult a anunţat că va efectua o răscumpărare de acţiuni de 36 miliarde de yeni (336 milioane de dolari), la care va participa şi Danone, care va păstra o participaţie de 7% în Yakult, rămânând cel mai mare acţionar.

Grupul Danone a demarat investiţia în România în 1996, prin achiziţia fostei unităţi Mioriţa Fundeni. Începând cu 2013, Danone România a devenit centrul regiunii Europei de Sud-Est, care include România, Bulgaria, Grecia şi ţările adriatice, servind o piaţă potenţială de peste 60 de milioane de consumatori.

Publicat în International

În vederea depășirii blocajelor generate de temerile blocului comunitar privind posibile încălcări ale regulilor de concurență europene, în contextul ofertei de 63,5 miliarde USD făcută concurentului Monsanto, acționariatul Bayer este dispus să vândă părți din afacerile sale cu semințe și pesticide.

Potrivit Reuters, soluțiile propuse „sunt semnificative” ca volum, iar Bayer (BAYGn.DE) este „sigură de faptul că ele adresează în mod direct temerile Comisiei Europene”, potrivit declarațiilor unor voci autorizate din interiorul companiei.

Comisia Europeană (CE) a extins termenul privind decizia sa asupra intenției de preluare a Monsanto de către Bayer până la data de 5 aprilie 2018, față de cea stabilită anterior – 12 martie a.c.

Oficialitățile Bayer continuă însă să spere că vor definitiva afacerea „la începutul anului 2018”, informație confirmată la mijlocul lunii ianuarie, la București, de către directorul Bayer România și șeful diviziei Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, Pascal Cassecuelle. Atât DG Competition, cât și Bayer au refuzat până la această oră să precizeze care sunt centrele de cost pe care compania este dispusă să le vândă.

Oferta include atât firme din portofoliul său și care ar urma să fie vândute către BASF (BASFn.DE), cât și cesionări ale afacerilor cu semințe către entități din diverse state UE, anunță un apropiat al înțelegerii, citat de Reuters.

„Vorbim de un pachet diversificat. Nu este vorba numai de cesionarea unor bunuri”, a afirmat persoana în cauză și care a refuzat să ofere mai multe detalii.

În funcție de răspunsurile primite de la terți, este posibil ca pachetul să fie ajustat, a mai adăugat sursa, sub protecția anonimatului. CE așteaptă răspunsuri atât de la rivalii din sector, cât și de la clienți, în perioada următoare.

Bayer a ajuns la o înțelegere cu BASF în octombrie, anul trecut, astfel încât să-i vândă acesteia din urmă afacerile cu erbicide pentru 5,9 miliarde de euro (7,4 miliarde de dolari) și a precizat totodată că este dispusă la mai mult, astfel încât să obțină aprobarea UE.

Afacerea „Monsanto” a generat opoziția fermierilor și a organizațiilor de protecție a mediului care au transmis nu mai puțin de 50.000 de petiții electronice și mai bine de 5.000 de scrisori către CE.

Viitorul agriculturii este despre cunoștințe, despre calitatea deciziilor

În cadrul celui de-al doilea atelier „Viitorul Agriculturii”, parte din prima ediție a Media Fair, eveniment care a avut loc la București în data de 17 ianuarie 2018, directorul Bayer România și șeful diviziei Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, Pascal Cassecuelle, a explicat că motivul „întâlnirii altfel” cu presa de specialitate este și acela de a disemina viziunea Bayer cu privire la agricultura modernă și sustenabilă.

Preluarea Monsanto nu a lipsit însă din discuții. În acest context, Pascal Cassecuelle a precizat că agricultura modernă și sustenabilă nu înseamnă mai multă tehnologie – mașini, utilaje și implemente mai mari și mai complexe, ferme de dimensiuni extinse, utilizarea unei palete mai mari de pesticide –, ci trecerea de la paradigma creșterii cantității de tehnologie utilizată la cea de majorare a nivelului de cunoaștere.

„Credem că fermierii de succes din viitor vor fi aceia care dețin competențele necesare, astfel încât să integreze tehnologia corespunzătoare, în timp util, pe suprafețele care au nevoie de aceasta. De aceea, avem nevoie să achiziționăm Monsanto. Viziunea noastră este bazată pe trei piloni: semințe, protecția plantelor (incluzând aici și produsele biologice), precum și digitalizarea”, a afirmat Pascal Cassecuelle. „Cred că viitorul nu înseamnă mai multe, ci, poate, mai puține pesticide. Am putea recomanda fermierilor să utilizeze o combinație diferită de semințe și varietăți, dar credem că trebuie să dezvoltăm mai multe servicii. Viitorul agriculturii este despre cunoștințe, despre calitatea deciziilor.”

Potrivit spuselor reprezentantului Bayer, la capitolul protecția plantelor, în România, compania se află pe locul I.

„Suntem un jucător important pe piața semințelor de oleaginoase, însă sunt alții pe locuri și mai înalte la capitolul semințe, cum sunt Pioneer, Monsanto etc. În ceea ce privește agricultura digitală, suntem realmente la început”, a conchis el.

Că această întâlnire era altceva față de formatele obișnuite de media lunch, însăși Ruxandra Pirojoc, Head of Communications România și Bulgaria al Bayer, a ținut să precizeze de la început: „Este un format nou, destinat dialogului și transparenței între compania Bayer și presă. Transparență și dialog nu sunt doar niște cuvinte aruncate”.

Publicat în International

COFCO Internațional – traderul chinez de cereale – a ajuns la o înțelegere să vândă afacerea sa cu semințe celor de la Syngenta, în condițiile în care grupul a demarat o revizuire a operațiunilor sale în Europa și America de Sud.

Vânzarea Nidera Seeds, entitate care operează în America Latină, a fost anunțată de COFCO Internațional și Syngenta într-o declarație comună dată publicității luni și citată de Reuters.

Termenii afacerii nu au fost încă dezvăluiți, însă purtătorul de cuvânt al Syngenta a precizat că speră să aibă definitivate aprobările regulatorii până la sfârșitul acestui an sau cel târziu până la începutul anului următor.

Informația potrivit căreia planurile COFCO – deținută de statul chinez – de a vinde afacerea cu semințe era raportată de agenția de presă citată anterior încă din august a.c. și reprezintă ultimul pas de integrare a traderului olandez Nidera.

Această înțelegere reprezintă un pas important al strategiei noastre de a ne concentra pe businessurile majore”, a afirmat Johnny Chi, director adjunct al COFCO Internațional.

Entitatea chineză a cheltuit mai bine de trei miliarde de dolari pentru achiziția Nidera și Noble Agri în ultimii trei ani, COFCO devenind astfel unul dintre cei mai importanți jucători pe piața de trading.

COFCO International a fost lansată oficial în aprilie anul acesta, în vederea aglutinării activităților de trading de peste Ocean, însă pierderile moștenite de la vechea Nidera au generat nesiguranță cu privire la perspectivele sale de reviriment pe termen scurt.

Afacerea cu semințe a celor de la Nidera este concentrată pe zona Argentinei și Braziliei, cu o rețea comercială în țările vecine, conform site-ului COFCO International. Entitatea se axează pe porumb, floarea-soarelui, sorg, soia și grâu și reprezintă întregul centru de cost pe zona de material semincer.

Vânzarea acestui segment business către Syngenta înseamnă că entitatea rămâne sub control chinez, în urma preluării concernului elvețian de semințe și pesticide de către ChemChina, anul acesta.

Sectorul global al producției de semințe a fost martorul unei serii de consolidări de ordinul miliardelor, în condițiile în care companile furnizoare ale fermierilor se află sub presiunea constantă a prețurilor mici la cereale.

Într-o declarație publică, voci autorizate ale Syngenta au spus că entitatea urmărește să devină pe linie de business cel de-al treilea cel mai mare jucător în industria semințelor.

Publicat în International

Pe fondul lipsei reglementării vânzării de legume către intermediari (chiar dacă există obligativitatea monitorizării tranzacțiilor prin carnetele de comercializare, cu ajutorul filelor din interiorul său), producătorii de tomate aflați în programul de susținere guvernamental se plâng că nu primesc facturi pentru marfa livrată către aceștia, că astfel nu pot face dovada că au livrat cantitățile reglementate de lege (2.000 de kilograme de tomate la hectar), iar prelungirea vizată de șeful MADR a termenului-limită până la 15 iunie 2017 nu ar face altceva decât să-i încurce.

Una dintre gazdele delegației de lucru conduse de Liviu Dragnea și de Petre Daea – PFA Sanda Rău, din comuna Cilieni, județul Olt – a precizat luni, 15 mai 2017, că samsarii nu vor să le dea facturi pentru marfa preluată de la ei (circa 3.000 de kilograme de tomate din primul etaj de producție, în cazul PFA din comuna Cilieni) și că le cumpără produsele cu un preț chiar și de două ori mai mic decât cel de la tarabă, cu toate că producătorul se deplasează aproape 150 de kilometri din Cilieni la București.

Prelungirea termenului-limită până la 15 iunie a.c., spune Rău, nu ar face altceva decât să-i încurce și mai mult, motivele fiind, cităm: „Iese roșie mai multă și sunt persoane mai multe!”.

„Programul ne încurcă acum pentru că nu putem face rost de facturile prin care să demonstrăm că am vândut tonajul respectiv. Samsarii care cumpără roșiile de la noi nu vor să ne dea facturi. Asta ne încurcă cel mai mult. Am auzit de la ministrul Agriculturii că ar vrea să prelungească programul până la 15 iunie. Pentru noi tot nu e bine că prelungesc, că de ce merge, iese roșie mai multă și sunt persoane mai multe. La această oră avem 3.000 de kilograme de tomate culese. În câteva zile, trebuie iar să recoltăm”, a afirmat Sanda Rău. „Cu samsarii avem probleme. Ne așteaptă în piețele din București, în Pucheni, dar și la noi în comună. Și aici mai vin. Acum, acasă la noi nu vin, că e prețul mai mare. Ne ducem noi la piață. În acest moment, prețul tomatelor pleacă de la 9 lei kilogramul și scade, iar în piață, marfa noastră se vinde chiar și cu 20 de lei kilogramul. De aceea nu putem noi vinde pentru că este prețul foarte mare la raft. În prezent, piața ne costă 50 de lei - 24 de ore. La en-gros nu stăm însă prea mult, maximum o zi. Prețul a scăzut. La masă însă, prețul nu scade deloc, dar la noi scade foarte repede, din zi în zi”.

Vizibil iritat de perpetuarea situației în care piețarii cu carnete de comercializare și atestate de producător ridicate cu ocazia controalelor MADR (câteva sute, iar numărul crește) fac legea, laolaltă cu „samsarii și mafioții din rețelele de importuri”, Liviu Dragnea, șeful PSD și al Camerei Deputaților, a recunoscut că există o luptă între aceștia și autorități și a cerut mai multă atenție și rigoare din partea organelor de control.

Pesedistul a promis susținerea din partea statului pentru construcția de depozite și a tras un semnal de alarmă în ceea ce privește activitatea organismelor de reglementare și control din piețe și a importurilor și a făcut apel la cetățeni să cumpere produse românești, sănătoase și de calitate.

„În cele două programe vom crea facilități serioase pentru cei care se asociază. Atunci, vor avea și facilități, vor avea infrastructură și logistică, n-o să mai fie dependenți de nu știu care șmecher angrosist care dacă vrea să le ia roșiile, bine, dacă nu, nu-l interesează și le întoarce spatele. Având capacități de depozitare și de stocare în condiții bune, atunci nu mai merg ei cu mașinile, să se roage prin nu știu ce piețe, ci vin angrosiștii care sunt interesați și iau de aici, în condiții civilizate. Aceasta este marea provocare”, a spus Dragnea într-o conferință de presă care a avut loc luni, 15 mai 2017, la Cilieni, Olt. „Trebuie mai multă atenție și mai multă rigoare la aceste controale. De multe ori se ajunge în situația anapoda în care producători adevărați, cu atestat de producător în regulă, nu mai ajung în piețe, pentru că sunt ocupate. Aici sunt mai multe instituții implicate. E o luptă care a început, o luptă care nu se poate câștiga într-o zi. Important este să nu cedăm, iar eu nu am de gând să cedăm. Nu este ușor, dar contează foarte mult și cumpărătorii români. Adică totuși să înțeleagă că e bine să consumăm produse românești. Și asta nu e o lozincă. E vorba și de sănătate, și de producția noastră, și de dezvoltarea acestei țări”.

Întrebat fiind de presă de ce producătorii nu-și comercializează singuri marfa, Dragnea a răspuns că legumicultorii nu au timp să facă asta, cel puțin nu așa cum se făcea înainte de Revoluția din 1989, când cantități mici de marfă să consolidau, iar fermierii mergeau în piețe cu remorca tractată de autoturismele Aro.

„Nu e vorba de timp pentru comercializarea în piață. Înainte, până în Revoluție, se încărca remorca unui ARO sau a unui IMS, se puneau 60-64 de P-uri (lăzi standard), iar agregatul se deplasa în Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Mediaș, ajungea și pe la Cugir. Erau trei-patru producători și fiecare venea cu câte 10-12 lăzi. Acelea erau vândute în două zile, că fiecare stătea la coadă. Acum, oamenii au și mărit producția, ceea ce este foarte bine, și când pleacă cu câte trei-patru tone de roșii și acolo sunt și roșii din import, sigur că cei din piață se joacă cu producătorii (samsari și mafioți din această rețea de importuri, pe care trebuie să-i învingem, până la urmă). Asta este problema, nu că nu au timp. Ei, săracii, ar avea timp. Și înainte stăteam în piețe, dormeam în piețe. (...) În nicio țară nu este raiul acesta pentru mafioți, cum e la noi în comerț, și în special în ceea ce privește importurile”, a conchis Liviu Dragnea.

Se va prelungi totuși perioada de valorificare a tomatelor din programul guvernamental până la 15 iunie

Dacă luni, 15 mai 2017, erau doar vorbele ministrului atunci când se vorbea de prelungirea termenului pentru programul de tomate până la 15 iunie 2017, marți, 16 mai 2017, la o zi după deplasarea din Cilieni, pe seară, pe site-ul MADR era deja postat proiectul de hotărâre de guvern privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 39/2017 pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate”, beneficiarilor, condițiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, a valorii anuale totale a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control.

„(Fermierii – n.r.) au sesizat faptul că din cauza temperaturilor scăzute din ultima perioadă, n-au ajuns tomatele la faza de coacere deplină și că solicită o prelungire a perioadei de valorificare. Am analizat o posibilitate în Ministerul Agriculturii - pregătim hotărârea de guvern, pentru o prelungire până pe data de 15 iunie pentru programul de tomate”, preciza Daea la Cilieni, în data de 15 mai, a.c.

La fix 24 de ore de la declarație, pe site-ul ministerului de resort apărea în dezbatere proiectul de act normativ. „De asemenea, în cadrul actului normativ s-a prevăzut condiția ca valorificarea producției de tomate să se facă în perioadele ianuarie - mai, inclusiv, și noiembrie - 20 decembrie, inclusiv.

În lunile martie – mai 2017, au avut loc fenomene meteorologice nefavorabile acestei culturi, în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea plantelor, și anume: îngheț târziu, temperaturi scăzute, sub 0º C, pe o perioadă continuă de două săptămâni, ninsori și strat de zăpadă consistent în unele județe ale țării. Totodată, aceste fenomene au implicat o nebulozitate accentuată, ceea ce a condus la o încetinire, chiar stagnare în dezvoltarea plantelor, cu efecte negative asupra polenizării și fructificării în spații protejate.

Pentru motivele menționate mai sus, apare necesitatea extinderii perioadei de valorificare a producției de tomate din spații protejate din ianuarie până la 15 iunie 2017, precum și crearea posibilității ca valorificarea producției să se facă în perioadele ianuarie – 15 iunie, inclusiv, și/sau noiembrie - 20 decembrie, inclusiv.

Nerealizarea unei astfel de modificări referitoare la perioada de valorificare va produce efecte negative asupra producătorilor, întrucât aceștia vor fi constatați ca fiind neeligibili în cadrul Programului de susținere a produsului tomate în spații protejate, motivat de faptul că au vândut în afara perioadei eligibile”.

În plus, se mai scrie în proiectul de hotărâre de guvern, „având în vedere creșterea cantităților de tomate autohtone ce se vor comercializa în perioada următoare în piețele agroalimentare și târguri, se impune individualizarea și recunoașterea producătorilor autohtoni de tomate din cadrul Programului de susținere a produsului tomate în spații protejate. În acest sens, în vederea informării cât mai corecte a consumatorilor și creșterii credibilității produselor autohtone, este necesară completarea actului normativ prin introducerea unor dispoziții privind identificarea producătorului care valorifică producția de tomate din cadrul Programului, în scopul confirmării autenticității produsului”, adică exact ceea ce spunea și șeful PSD la Cilieni. „În acest sens, a fost elaborat proiectul de modificare și completare a Hotărârii Guvernului nr. 39/2017 pentru aprobarea schemei ,«Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate”, beneficiarilor, condițiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, a valorii anuale totale a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control».

Ultimele cifre oficiale transmise printr-un comunicat de presă datează din 5 aprilie 2017. La acea vreme, MADR preciza că la data de 4 aprilie 2017, la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) erau primite 6.331 de solicitări de înscriere în programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii.

Acestea proveneau din toate județele țării, cele mai multe solicitări fiind din Olt, Giurgiu, Galați, Dolj, Buzău și Teleorman.

„Din cele două cicluri de producţie se estimează a se obţine peste 12.000 de tone de tomate proaspete provenite din spaţii protejate, în extrasezon”, se mai menționa în comunicat.

Publicat în Știri interne

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Publicat în Interviu

Autoritățile locale din județul Bihor au declarat recent presei centrale că suprafaţa totală care a fost vândută în baza Legii 17, în perioada 2014-2016, este de 3.265,54 de hectare, din care 1.235 doar în anul 2016.

Citându-l pe Nicolae Hodişan, directorul Direcţiei Agricole Bihor, presa centrală a anunțat că în judeţ, începând cu anul 2014, de când a intrat în vigoare Legea 17 ce reglementează vânzarea terenurilor din extravilan, au fost depuse 3.196 de oferte de vânzare din care doar în anul 2016 sunt 1.201.

Suprafețele vizate de cumpărători se vând la un preț care variază de la 25.000 de euro până la peste 100.000 de euro/hectarul, cele mai scumpe fiind livezile din zona comunei Paleu, învecinată municipiului Oradea, conform aceleiași surse. Achizitorii sunt în general persoane fizice, dar şi câteva firme, printre care şi unele cu acţionari străini.

Judeţul Bihor are o suprafaţă agricolă de 487.852 de hectare, la finele anului 2015, din care 314.501 ha teren arabil. Aceasta a crescut cu aproape 15.000 de hectare începând cu anul 1991, din care o treime după 2007, anul intrării în UE. Ele au fost redate agriculturii prin desecări şi alte lucrări, dar şi prin stimularea tinerilor fermieri de a porni afaceri prin programele naţionale de finanţare.

Pe de altă parte, suprafeţele de păşuni din judeţ au scăzut, statistic, de la 136.000 de hectare la 123.000 de hectare, afirmând că aceste suprafeţe trebuiau păstrate ca atare, fiind declarate la 1 ianuarie 2007, în momentul aderării la UE.

Publicat în Ultimele noutati

În opinia șefului Pro Agro, Emil Dumitru, atât multitudinea schemelor de plată (cultură mare și zootehnie) – opera actualului premier tehnocrat Dacian Julien Cioloș, fost comisar pentru Agricultură – care îngreunează foarte mult absorbția de fonduri europene, dar și doar o înșiruire a unor date prezentate în conferințe (alocuțiunea lipsită de conținut a secretarului de stat MADR, Teodor Mihalcea), nu vor duce la crearea unor avantaje pentru România în viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC).

În deschiderea RALF 2016, Dumitru a mai adăugat că s-a mers prea departe cu reforma PAC (n.r. - reforma Cioloș), motiv pentru care el a lansat o provocare, și anume aceea de a gândi viitorul drum pe care fermierii români să-l urmeze începând cu anul 2020, prin combaterea birocrației.

„Avem 89 de scheme de plată, pe plățile directe pe suprafață, iar lucrul acesta îngreunează foarte mult absorbția de fonduri europene. Am introdus în regulamentul de bază, pe principiul codeciziei, Comisia Europeană (CE) ca pe un jucător important în interpretarea regulamentelor de bază și pe acte delegate; CE să elaboreze și să interpreteze regulamentele de bază. Eu cred că am mers prea departe cu reforma PAC, fără să ne gândim foarte clar ce vrem să facem pentru viitorul fermierilor europeni”, a afrimat răspicat liderul Pro Agro.

În plus, Dumitru i-a solicitat ferm reprezentantului Ministerului Agriculturii la conferință – Teodor Mihalcea – să genereze, alături de fermieri, o strategie prin care să se știe foarte clar ce se va cere de la viitoarea PAC, astfel încât România să aibă parte de beneficii mai consistente și nu să prezinte doar date statistice seci în plen.

„Fără să vă supăr domnule secretar de stat (n.r. - Teodor Mihalcea), dincolo de o înșiruire de date, noi trebuie să punem pe masă o strategie pe care România și fermierii români care au cea mai mare expertiză (și ar trebui să-i cooptați pe acești fermieri români în rolul decizional al statului), să pună pe masă o strategie, prin care România să știe ce poate să obțină în viitoarea PAC. Dacă nu vom avea o strategie conjugată, atât a fermierilor, atât a administrației centrale și a reprezentanților României la CE, țara noastră nu va beneficia de niciun fel de avantaj în viitoarea PAC”, a continuat fermierul.

În plus, el a criticat și felul în care țara noastră a negociat liberalizarea pieței funciare în perioade de pre-aderare la Uniunea Europeană (UE) și i-a felicitat pe vecinii polonezi pentru intransigența de care au dat dovadă la discuții.

„Întotdeauna mă uit în curtea vecinilor și trebuie să-i felicit pe colegii polonezi care au avut negociatori buni, care au știut să se bată pentru fiecare specificitate a agriculturii lor. Trebuie să luăm, să învățăm și să recunoaștem că am greșit când am negociat în 2004, la aderare, când România n-a introdus niște criterii obiective la vânzarea terenurilor și l-am tratat precum un capital de lucru”, a conchis el.

Pro Agro vrea să păstreze pământul prin modificarea Constituției!

În prezent, Pro Agro este implicată într-o nouă campanie intitulată „Păstrăm pâmântul!” de strângere de semnături, astfel încât să se poată stopa expansiunea fenomenului de acaparare și concentrare a terenurilor din România, a pădurilor şi a apelor, sens în care cetăţenii străini, apatrizii și persoanele juridice străine, ori care nu au capital majoritar românesc, nu vor mai putea dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, pădurilor şi apelor, aceste persoane putând doar, în condițiile legii organice, să concesioneze sau să arendeze aceste resurse naturale vitale pentru siguranţa naţionlă: terenurile, pădurile şi apele.

„Efectele fenomenului pe care dorim să-l stopăm prin modificarea Constituției sunt dintre cele mai diverse și privesc, conform studiului intitulat «Amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor UE», chestiuni legate de marginalizarea agriculturii familiale și obstrucționarea accesului tinerilor și viitorilor fermieri în domeniul agriculturii, apariția marilor întreprinderi agricole de tip corporatist ale căror trăsături sunt instabilitatea economică, afectarea mediului, productivitatea scăzută și ireversibilitatea modificărilor produse. Un alt efect nociv al acaparării resurselor naturale ale ţării, în general, şi al acaparării terenurilor, în special, a fost distrugerea industriei româneşti din domeniu, în trecut, şi imposibilitatea refacerii ei în prezent, România devenind exportatoare de materii prime şi importatoare de produse finite (alimentare sau industriale)”, se arată în declarația de principii a petiției online lansată de Pro Agro și disponibilă aici: http://www.petitieonline.com/pastram_pamantul

Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot. În cazul cetăţenilor care iniţiază revizuirea Constituţiei, aceștia trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Conform Constituției României, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

Dimitrie Muscă (România), Tim Hassell (Marea Britanie), Lucian Buzdugan (România), Djûke van der Maat (Olanda) sau Radoslaw Nienartowicz (Polonia) au fost doar o parte dintre speakerii care au prezenta pe 10 noiembrie, la Athenee Palace Hilton București, în cadrul Forumului Internațional de Agricultură RALF 2016, bune practici, modele de business și exemple de succes din agricultura românească și internatională.

Publicat în Știri interne
Pagina 1 din 2