subventii - REVISTA FERMIERULUI

Potrivit spuselor ministrului Agriculturii, Petre Daea, cu ocazia unei conferințe care a avut loc joi, 9 noiembrie 2017, la București, țara noastră are o „poziție clară” în ceea ce privește acordarea subvențiilor, și anume cea de susținere a fermelor mari, fără plafonarea plăților după 2020.

În contextul preluării președinției Consiliului UE în 2019 de către România și în baza direcției amintite anterior, fermierii autohtoni sunt îndemnați să analizeze propunerea ministerului de resort, astfel încât să reprezinte decizia țării noastre peste doi ani.

„Avem președinția UE în 2019. Este un prilej bun de a vă conecta cu ceilalți fermieri care sunt în Uniunea Europeană. Este un prilej bun de a se vedea ce înseamnă fermă mare, pentru că sunt teme puse în discuție la care România trebuie să dea un răspuns și are o poziție clară din acest punct de vedere privind susținerea fermelor mari, fără a se opri la un nivel anume de susținere ca sumă consemnată în activitatea zilnică în ceea ce privește subvențiile pentru fermieri. Este un prilej bun să analizați această temă care trebuie și este necesar s-o discutăm apoi la Ministerul Agriculturii și, evident, s-o punem pe masa de decizie, având în vedere faptul că România este stat membru cu drepturi depline la masa deciziilor privind Politica Agricolă Comună post 2020”, a afirmat oficialul guvernamental român.

La 12 ani de la aderarea sa la Uniunea Europeană, România va prelua, începând cu 1 ianuarie 2019, pentru șase luni, responsabilitatea președinției uneia dintre cele mai importante instituții – Consiliul Uniunii Europene. Pregătirea și derularea acestui mandat reprezintă o prioritate națională.

Deținerea Președinției Consiliului UE va fi o premieră pentru țara noastră și o oportunitate de a demonstra capacitatea de a îndeplini o sarcină atât de importantă printr-o bună planificare și coordonare la nivel național, precum și un dialog susținut cu instituțiile UE și statele membre ale Uniunii Europene.

România se va afla astfel în centrul procesului decizional european, având un rol important în facilitarea procesului de reflecție asupra modului de dezvoltare și consolidare a proiectului european, a procesului de negociere pentru dezvoltarea acquis-ului comunitar și, implicit, pentru consolidarea cooperării între statele membre ale Uniunii.

Publicat în Știri interne

În aproape un deceniu, contribuția agriculturii la consolidarea Produsului Intern Brut (PIB) al țării s-a majorat cu 123 la sută, ca urmare a unei politici echilibrate, a anunțat, marți, 7 noiembrie 2017, Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), în ciuda nivelului masiv de fragmentare a suprafețelor arabile (locul 26 la nivel european).

„Avem o cifră, sper să nu greșesc: - ca urmare a avansului pe care l-a înregistrat agricultura noastră în perioada 2007-2016, am înregistrat o creștere a Produsului Intern Brut de 123 la sută. Practic, într-o perioadă de, hai să spunem, nouă ani, aproape un deceniu, 123% a fost creșterea contribuției în PIB a agriculturii”, a afirmat oficialul guvernamental în cadrul forumului agribusiness – Contribuția agriculturii la Viitorul Model Economic Românesc, eveniment care a avut loc în Aula Magna a ASE.

Potor pune această creștere semnificativă a contribuției agriculturii la consolidarea PIB pe o politică echilibrată, în speță pe cele mai bine de 11 miliarde de euro absorbite din fondurile structurale destinate dezvoltării rurale și care au generat creșterea și capitalizarea fermierilor, respectiv pe producțiile agricole mari, generate de ani agricoli propice (cum a fost și 2017), plata la timp a subvențiilor, dar și pe comasare, element semnalat de analiștii unuia dintre cei mai mari integratori de pe piața din România.

„Toate aceste lucruri s-au datorat, per ansamblu, unei politici echilibrate. (...) În perioada SAPARD, PNDR 2007-2013 și PNDR 2014-2020, până acum, la ce stadiu de implementare suntem, au fost absorbite aproximativ 11,1 miliarde de euro, pe parte de investiții (Pilonul II din Politica Agricolă Comună)”, a adăugat secretarul de stat. „Această infuzie de capital a contribuit la niște performanțe ale sectorului agricol din România, aducând țara noastră într-o poziție fruntașă la nivel european. La floarea-soarelui, suntem locul I în Uniunea Europeană la suprafața cultivată și la producția obținută. La porumb, suntem locul I la suprafața cultivată și locul al II-lea la producția obținută, după Franța. La grâu, locul al V-lea în Uniunea Europeană la suprafața cultivată și producția obținută. Suntem depășiți de Franța, Germania, Regatul Unit și Polonia. De asemenea, soia – locul al III-lea în Uniunea Europeană la producția obținută, după Italia și Franța, noi aducând 11 la sută din producția totală de soia la nivel european. Rapița – locul al IV-lea, vie-vin locul al V-lea la suprafața cultivată și locul al VI-lea la producție”.

Ferme multe, suprafețe mici, managementul riscului în agricultură, aproape absent

Într-o analiză ad-hoc a situației agriculturii românești, Potor a menționat că una dintre hibele sectorului agricol de la noi din țară este reprezentată și de nivelul deosebit de mare de fragmentare a suprafețelor arabile. De reținut este faptul că doar 2,38% din totalul exploatațiilor pentru care se plătesc subvenții acoperă mai mult de 60% din suprafața eligibilă.

„Câteva cifre pe care le avem de la APIA, instituție care gestionează foarte aproape tot fondul agricol al României: - fermele între 1-5 hectare reprezintă 75,79 la sută din numărul total de exploatații care primesc subvenții, plăți directe pe Pilonul I din PAC. Cu toate acestea, 75% din numărul total de ferme și exploatații reprezintă doar 16,28 la sută din suprafața eligibilă. (...) Fermele peste 50 ha, care contează pentru 2,38% din total ferme care primesc subvenții, acoperă mai mult de 60 la sută din suprafața eligibilă care este plătită de APIA”, a continuat Potor. „România este pe locul I la nivel european, cu 3,63 milioane de ferme, locul al VI-lea la suprafața agricolă utilizată – 13,05 milioane hectare și locul al XXVI-lea din Uniunea Europeană ca suprafață medie – 3,64 ha. (...) Cehia, care este pe primul loc în ceea ce privește suprafața medie a exploatațiilor, are undeva în jur de 130 ha”.

Un alt element negativ semnalat de Alexandru Potor a fost acela al managementului defectuos al riscului în agricultură, astfel că, în momentul de față, doar 34 la sută din totalul terenului arabil din România beneficiază de o formă de asigurare. Din acest total, fermierii mici s-au asigurat în proporție de doar 20 la sută.

„Primele subscrise sunt de aproximativ 19 milioane de euro și suprafața totală care este acoperită de aceste instrumente de prevenire a riscului este de 2,8 milioane de hectare. 80 la sută din această suprafață provine din fermele de mari dimensiuni, în timp ce doar 20% fermieri sub 10 hectare utilizează aceste instrumente de protecție și de management al riscurilor în agricultură. Partea cea mai gravă este că acest portofoliu de asigurare care este gestionat de asigurătorii privați nu acoperă riscurile climatice catastrofale, cum sunt: seceta, inundațiile, partea de ploi persistente, temperaturi foarte scăzute din primăvară sau foarte devreme, toamna”, a conchis Potor.

„Tendința de comasare a terenurilor continuă și forțează creșterea prețurilor”

Din datele agregate de unul dintre cei mai mari integratori de pe piață – Agricover –, fermierii din România dețin în proprietate, în medie, doar 10-15 la sută din terenul lucrat, restul fiind arendă. Tendința este de concentrare a suprafețelor, astfel că exploatațiile mari le acaparează pe cele mici.

Gradul de îndatorare a fermierului este și el în creștere, la fel și costul creditării și cel al dobânzii, în ciuda producțiilor bune înregistrate, ceea ce va conduce la îngreunarea accesului la creditare în viitor.

Totodată, analiștii companiei citate spun că încă există un decalaj mare între prețul terenului arabil în România și prețurile din Europa de Vest. Mai mult, tendința de comasare a terenurilor continuă în România și forțează majorarea prețurilor de achiziție. Chiar și așa, preferința „culturală” a producătorilor agricoli români de a investi excesiv în achizițiile de teren există și rămâne valabilă și pe viitor.

În perioada 2015-2016 au fost tranzacționate anual în jur de 100.000 de hectare de teren, dintr-un total de 9 milioane suprafață agricolă, valoarea anuală a tranzacțiilor fiind de aproximativ două miliarde de lei.

Străinii par a deține circa 20 la sută din totalul terenului cu destinație agricolă, o parte fiind investiții speculative, iar cealaltă parte, ferme/teren utilizat efectiv în producția agricolă.

Publicat în Piata agricola

Fără a-l nominaliza aici pe fermierul care l-a deranjat pe producătorul agricol băcăuan, Laurențiu Baciu, cu afirmația sa potrivit căreia, cităm: „Fermierii mari și foarte mari pot traversa foarte bine o eventuală plafonare a subvențiilor, ba chiar eliminarea lor (...)”, șeful LAPAR a ținut să-i transmită acestuia, dar și altora care gândesc la fel, următoarele: „(...) Să dea ei tonul, să facă business în agricultură fără subvenții!”.

„Eu le-aș recomanda tuturor celor care gândesc așa să dea ei tonul, să facă business în agricultură fără subvenții. În cazul unei asemenea reacții, mă așteptam ca individul respectiv să fi predat deja banii la APIA, înapoi. Dacă are atâtea mustrări de conștiință, ar fi trebuit să predea banii statului. (...) Să vină pe Dealurile Tutovei să facă agricultură fără subvenții”, a menționat Laurențiu Baciu într-o intervenție telefonică.

În altă ordine de idei, șeful LAPAR spune că nu sunt diferențe esențiale între susținerea costurilor de înființare a unui hectar de cultură agricolă, respectiv asumarea riscurilor aferente ulterioare de către un fermier mare și un producător agricol mic, motiv pentru care nu înțelege demersul din presă al celui în cauză.

Mai mult, liderul Ligii crede că astfel de mesaje reprezintă lovituri directe la adresa românilor care fac performanță în agricultură și care au ajuns la un nivel ridicat de profesionalism. În plus, susținerea fermă a sectorului de producție 5-30 ha nu face altceva decât să-i plafoneze pe cei aflați în acea zonă de confort, deloc interesați să se dezvolte în majoritatea lor.

„Nu există fermier mare sau fermier mic. Toate cheltuielile și toate veniturile se raportează la unitatea de măsură la hectar. Ori că-l face Nea Ghiță, ori că fac eu hectarul, tot atâta mă costă aratul, dar și riscurile, în contrapartidă. Și el face cinci tone de grâu, și eu fac cinci tone de grâu”, a punctat Baciu într-o intervenție telefonică. „A da-n fermierul mare, nu faci nimic altceva decât să-l distrugi. A-i da bani mulți celui mic, acela nu va progresa niciodată; riscă să-și piardă subvenția. Și, atunci, el va sta acolo. Ăla nu va fi niciodată mare, indiferent câți bani îi dai. Este exact ceea ce se întâmplă acum: între 5 și 30 de hectare se dau în plus circa patruzeci și ceva de euro. Datorită acestei măsuri, nimeni nu a depășit 30 ha. Intenția celor care au gândit-o atunci asta a fost: - să le dăm în plus ca să nu se mărească”.

Întrebat fiind care sunt randamentele obținute la cultura porumbului în ferma sa, Baciu a menționat că a reușit deja să atingă o medie de circa 10 tone de boabe la hectar. Coroborată cu datele venite de la colegii săi din LAPAR, informația nu face altceva decât să-i întărească încrederea liderului Ligii că anul acesta, România se va bucura de o producție „bună” la porumb.

„Veștile sunt bunișoare la cultura porumbului. Media la hectar obținută în ferma mea este de aproximativ 10 tone de porumb-boabe la hectar. Noi suntem profesioniști. Am avut circa 1.000 ha însămânțate cu acest tip de cultură și am recoltat vreo 9.000 și ceva de tone; mai am puțin. Deja, peste 90 la sută din suprafața semănată a fost deja recoltată. (...) Și colegii mei au producții bunișoare la porumb, anul acesta. Față de anii trecuți... (...) Da, pot spune că anul acesta vom avea o producție bună la porumb la nivel de țară”, a conchis Baciu.

48,3251 euro, nivelul 2 (peste 5 și până la 5 ha, inclusiv), plată redistributivă

În data de 28 septembrie 2017, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 771 Hotărârea de Guvern nr. 701 privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri, precum şi a plafoanelor aferente ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine şi ovine/caprine şi a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Schema de plată unică pe suprafață (SAPS) va avea un cuantum minim de 97,2452 euro. Schema de plată redistributivă la nivelul 1 (1- 5 ha, inclusiv) va fi de 5 euro, iar Nivelul 2 (peste 5 și până la 30 ha, inclusiv) va fi de 48,3251 euro. În cazul schemei de plată pentru înverzire, aceasta va fi de 57,1745, iar schema de plată pentru tinerii fermieri, de 24,3113. De menționat aici este că acel cuantum minim se majorează până la atingerea plafonului alocat, în baza suprafețelor determinate.

Conform datelor APIA, în ceea ce privește plafoanele aferente plăților pentru ajutoarele naționale tranzitorii în sectorul zootehnic pentru anul de plată 2017, acestea au fost stabilite astfel: - 24.081,014 mii euro pentru schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul lapte; - 101.200,897 mii euro pentru schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul carne; - 50.783,642 mii euro pentru schema decuplată de producție, speciile ovine/caprine.

Cuantumul ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic prezentate mai sus se calculează prin raportarea sumelor prevăzute la cantitățile de lapte livrate și/sau vândute direct eligibile, respectiv la efectivele de bovine sau femele ovine/caprine eligibile.

Pentru plata directă la schema de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, s-a aprobat plafonul de 48.500 de mii de euro, iar cuantumul se calculează prin raportarea plafonului la efectivul de animale eligibile.

„Menționăm că începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură va acorda plăți în avans în cadrul tuturor schemelor de plăți, iar începând cu data de 1 decembrie 2017, va efectua plățile corespunzătoare diferenței între cuantumul calculat și acordat în avans și plafonul financiar ar fiecărei scheme, în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate”, precizau reprezentanții APIA la finele lunii septembrie, a.c.

Plățile se acordă în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anii 2017 și 2018 și se fac în lei, utilizând ultimul curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2017.

Reducerea plăților directe, la mâna statelor membre?

Datele buletinului informativ LAPAR nr. 166 din data de 30 octombrie 2017 spun că, în ceea ce privește acordul încheiat în săptămâna 23-29 octombrie 2017 între cele trei instituții ale UE (Comisie, Consiliu și Parlament) cu privire la așa-numitul regulament Omnibus, cel care va modifica regulamentul financiar care reglementează punerea în aplicare a bugetului UE, precum și a altor 15 acte legislative sectoriale, inclusiv în domeniul agriculturii, în cazul plăților directe, acesta prevede printre altele și posibilitatea ca statele membre să-și revizuiască anual deciziile privind reducerea plăților directe.

Mai mult, plățile destinate tinerilor agricultori vor fi acordate timp de cinci ani de la data depunerii, atâta timp cât depunerea a fost făcută în termen de cinci ani de la înființarea fermei. În plus, statele membre pot majora plățile tinerilor agricultori în primul pilon până la 50% în cadrul plafoanelor existente.

În plus, în buletinul LAPAR 170 din 3 noiembrie 2017 se menționează că DG AGRI nu este în favoarea cofinanțării (egalarea nivelului subvențiilor directe cu propriii bani ai statelor membre pentru a compensa neajunsurile), conform unui proiect de comunicare privind viitorul PAC, deoarece acest demers ar însemna că unele țări își subvenționează fermierii mai mult decât alții.

Nu mai puțin de 860 de milioane de euro au fost plătite de APIA producătorilor agricoli din România ca avans pentru anul de cerere 2017, asta însemnând circa 80 la sută din totalul fermierilor înscriși la plată, a declarat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, în cadrul conferinței ZF Agribusiness 2017, menționând totodată că fermierii autohtoni au semănat 85% din totalul suprafeței programate.

„Îmi «displace», sincer, abordările superflue”, și-a început stângaci discursul ministrul de resort. „Am văzut foarte mulți care doar cu hârtia-n față știu despre agricultură extraordinar de multe lucruri. Cred că este o falsă abordare (...). Este pentru prima dată în România când ne-am construit o bază de date pe care să ne fundamentăm fiecare afirmație, dar, mai ales, să construim pe pe o bază realistă politicile agricole din România.

Astăzi, când vorbim, din bugetul de stat au plecat spre fermieri 860 de milioane de euro, care înseamnă în procente 80 la sută dintre fermieri care au primit subvențiile într-o perioadă când am reușit să însămânțăm în România 85 la sută din suprafața programată de către producătorii agricoli. Spre satisfacția românilor, 99,18 la sută din fondurile FEGA sunt în țară. Și de mult, nu de acum”.

Tot ministrul a precizat că, anul acesta, România va beneficia de un aport în economie, aferent zonei agrozootehnice, de 3,2 miliarde de euro.

„De la Uniunea Europeană (UE), cu cererile de restituire care au fost transmise, Guvernul țării românești își face datoria față de țară, aducând în România 3,2 miliarde de euro. Asta înseamnă fonduri date agriculturii, direct, prin plățile directe, și mediului rural prin PNDR 2020. Prin PNDR, anul acesta, s-a accesat o sumă de 1,564 miliarde de euro, cu mai bine de un miliard față de anul trecut. Dacă facem o analiză comparativă, față de anul trecut, atunci au fost 212 milioane de euro, anul acesta sunt peste un miliard de euro investiții.

Așa se face că, alături de acești bani și de câștigurile pe care le-au obținut fermierii lucrând terenul și dezvoltând activități productive în zootehnie, am putut să ne capitalizăm. Astăzi, fermierii au tehnica agricolă, un nivel ridicat de dotare, știu foarte bine, tehnologic, cultură pe un an climatic bun. Cu mici excepții pentru culturile care s-au semănat în primăvară în zona de vest și în partea de sud-vest a Olteniei, condițiile au fost normale și, cu suportul acesta de subvenții, producțiile au fost realizate pe măsura dotării, a condițiilor climatice și a celor spuse până acum”, a afirmat Petre Daea.

În ceea ce privește producția obținută în 2017, în cazul porumbului, țara noastră s-ar situa pe locul al II-lea, în urma Franței.

„Suntem, ca suprafață, la porumb, pe primul loc în UE, cultivând peste 2,5 milioane ha. Vom vedea unde vom fi ca producție, că eram pe locul al II-lea, după Franța. Vom vedea unde vom fi, pentru că încă n-am terminat recoltatul. Știu producția care este la această dată, nu vreau s-o lansez pentru că nu este încheiat recoltatul. Sperăm ca prin nivelul pe care l-am obținut, comparând cu randamentele pe care le-au obținut statele din UE, să vedem unde ne plasăm ca producție totală în ierarhie. Dar randamentele sunt bune, anul acesta”, a conchis el.

Cifrele vehiculate în urmă cu câteva zile de Petre Daea și Liviu Dragnea relevă o producție de 10.163.900 de tone de grâu și secară recoltate în 2017, în condițiile în care, în 2003, nivelul era de doar 2.496.500 de milioane de tone.

Randamentul mediu raportat de cei doi la grâu și secară este de 4.836,3 tone la hectar în cazul acestui an, în timp ce pentru 2003, acesta era de doar 1.428 de tone la hectar.

Un alt record al fermierilor români este cel la rapiță, unde producția a ajuns în acest an la un nivel de 1.684.000 de tone, față de cele nesemnificativ de mici din perioada 1992-1996 și, apoi, din 2003.

Productivitatea medie la hectar, conform datelor vehiculate de Dragnea și Daea, este de 2.845 de tone de rapiță la hectar, față de doar 473 în 2003.

Mazărea a atins în acest an un nivel al producției de 298.639 de tone, iar randamentul mediu, de 2.776 de kilograme la hectar.

La orz și la orzoaică am reușit un nivel de producție de 2.037.500 de tone, în timp ce media productivității a atins nivelul de 2.037,5 tone/ha.

În fine, la floarea-soarelui s-a înregistrat în acest an o cantitate de 3,167 milioane de tone, randamentul mediu la hectar fiind de 2.725 de kilograme de sămânță la hectar.

Publicat în Știri interne

Nu mai puțin de 722 de milioane de euro (78 de procente din total) au fost autorizate la plată ca avans din subvenția aferentă anului de cerere 2017 până la data de 25 octombrie 2017, a anunțat într-o emisiune televizată ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, adăugând totodată că, în acest an, țara noastră se laudă cu un an agricol excepțional, „fără precedent”, atât din punctul de vedere al dinamicii randamentelor, cât și al producțiilor totale obținute la principalele culturi agricole.

„La această dată, 78 la sută din avansurile pentru subvenții (n.r. - au fost autorizate la plată de către APIA). Asta înseamnă 722 de milioane de euro. Este un efort extraordinar al bugetului statului. (...) Da, fermierul lucrează, da, fermierul are tehnologia, însă, contribuția bugetului statului, prin subvenție, înseamnă 2,7 miliarde de euro introduse în exploatații. Statul vine cu acest suport bugetar extrem de important”, a precizat ministrul de resort la Antena 3. „Suntem în poziția de a fi prima țară din Uniunea Europeană (UE) care a accesat fondurile europene pe FEGA, care înseamnă 99,04 la sută. (...)”.

Tot în cadrul emisiunii „Punctul de întâlnire” cu Radu Tudor, Daea a adăugat că producția de grâu din acest an este „cea mai mare din istorie”, cu un randament mediu de 4.836 de kilograme la hectar. Situația pozitivă se repetă și la rapiță, și la mazăre, în cazul florii-soarelui România situându-se, conform datelor vehiculate de același Petre Daea, pe primul loc în UE, cu circa 3,15 milioane de tone de sămânță la hectar productivitate.

„Un an excepțional, un an fără precedent, un an istoric. (...) În primul rând, am realizat cea mai mare producție de grâu din istorie – peste 10 milioane de tone. Asta înseamnă o producție medie de 4.836 de kilograme la hectar. Așa s-a întâmplat și la rapiță, așa s-a întâmplat și la mazăre, așa s-a întâmplat și la orz, așa s-a întâmplat și la floarea-soarelui. La toate aceste culturi sunt producții istorice pe care nu le-a mai realizat România de când este țară și de când se cultivă aceste culturi”, a mărturisit Daea. „Suntem lideri la floarea-soarelui, locul I în Europa. Am realizat 3,15 milioane tone de sămânță. Vom vedea ce înseamnă producțiile celorlalte state pentru a vedea, compara. Randamentele sunt foarte bune, dar să vedem, să facem calculul la suprafața respectivă, să vedem ca producție totală unde ne aflăm”.

Atât Daea, cât și șeful său pe linie de partid, Liviu Dragnea, și el invitat în studio, au precizat că datele vehiculate sunt reale și, posibil, chiar mai mici decât situația din teren.

„Producția este, în mod real, mai mare decât o spun cifrele”, a precizat Dragnea, el fiind completat de Daea, care a menționat: „Este o reținere la fermieri, în general, să-și comunice întreaga producție și, atunci, ei stau până la sfârșitul anului să vadă ce și cum din punct de vedere contabilicesc. Este o producție reală care a putut fi constatată în teren de către fiecare fermier”.

Cifrele vehiculate de cei doi pesediști relevă o producție de 10.163.900 de tone de grâu și secară recoltate în 2017, în condițiile în care, în 2003, nivelul era de doar 2.496.500 de milioane de tone.

Randamentul mediu raportat de cei doi la grâu și secară este de 4.836,3 tone la hectar în cazul acestui an, în timp ce pentru 2003, acesta era de doar 1.428 de tone la hectar.

Un alt record al fermierilor români este cel la rapiță, unde producția a ajuns în acest an la un nivel de 1.684.000 de tone, față de cele nesemnificativ de mici din perioada 1992-1996 și, apoi, din 2003.

Productivitatea medie la hectar, conform datelor vehiculate de Dragnea și Daea, este de 2.845 de tone de rapiță la hectar, față de doar 473 în 2003.

Mazărea a atins în acest an un nivel al producției de 298.639 de tone, iar randamentul mediu, de 2.776 de kilograme la hectar.

La orz și la orzoaică am reușit un nivel de producție de 2.037.500 de tone, în timp ce media productivității a atins nivelul de 2.037,5 tone/ha.

În fine, la floarea-soarelui s-a înregistrat în acest an o cantitate de 3,167 milioane de tone, randamentul mediu la hectar fiind de 2.725 de kilograme de sămânță la hectar.

Publicat în Piata agricola

Executivul de la București a aprobat în ședința săptămânală de miercuri, 27 septembrie 2017, cuantumuri ale plăților pentru ajutoare în agricultură în valoare totală de circa 1,8 miliarde euro și a consfințit posibilitatea ca APIA să poată achita în avans sume în cadrul tuturor schemelor specifice.

Mai exact, este vorba de plățile directe în sectorul vegetal care se acordă pentru anul de cerere 2017, plafoanele alocate ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic și schema de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine care se acordă pentru anul de cerere 2017.

„Începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură poate acorda plăți în avans în cadrul tuturor schemelor de plăți, iar începând cu data de 1 decembrie 2017, va efectua plățile corespunzătoare diferenței între cuantumul calculat și acordat în avans și plafonul financiar ar fiecărei scheme, în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate”, anunță în mod oficial Guvernul Tudose. „Plățile se acordă în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anii 2017 și 2018 și se vor face în lei, utilizând ultimul curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2017”.

Potrivit unui comunicat de presă remis de Guvern, schemă de plată unică pe suprafață este în cuantum minim de 97,2452 euro/ha, plată redistributivă de 5 euro/ha pentru primul interval - 1-5 ha inclusiv și de 48,3251 euro/ha pentru al doilea interval: peste 5 și până la 30 ha inclusiv, în timp ce plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, denumită și plată pentru înverzire va fi de 57,1745 euro/ha, iar plata pentru tinerii fermieri – 24,3113 euro/ha.

„Suma totală necesară aplicării schemelor de plăți directe în sectorul vegetal este de 1,574 miliarde euro, din care 919,14 milioane euro pentru schema de plată unică pe suprafață, 97,07 milioane euro pentru plata redistributivă, 540,4 milioane euro pentru plata pentru înverzire și 18,01 milioane euro pentru tinerii fermieri”, anunță Executivul Tudose.

De asemenea, guvernul a aprobat plafoanele alocate ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic și a stabilit cuantumul acestora pentru anul de plată 2017. Concret, vor fi alocate 24,08 milioane euro pentru schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul lapte, 101,2 milioane euro pentru sectorul carne, specia bovine, respectiv 50,78 milioane euro pentru speciile ovine/caprine.

„Cuantumul acestor ajutoare se calculează prin raportarea sumelor prevăzute la cantitățile de lapte livrate și/sau vândute direct eligibile, respectiv la efectivele de bovine sau femele ovine/caprine eligibile”, conform documentului de presă de la Guvern.

Nu în ultimul rând, Guvernul României a aprobat plafonul de 48,5 milioane euro, aferent plății directe pentru schema de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine care se acordă pentru anul de cerere 2017.

„Cuantumul pentru această schemă se calculează prin raportarea plafonului la efectivul de animale eligibile”, se mai precizează în finalul comunicatului.

Măsurile de sprijin auu fost confirmate oficial încă din seara zilei de marți, 26 septembrie 2017, cu ocazia sărbătoririi a 17 ani de activitate a AFIR. În alocuțiunea de deschidere, șeful MADR, Petre Daea, preciza că, cităm: „Pe data de 16 octombrie 2017 toate măsurile sunt asigurate, inclusiv actul normativ care mâine (n.r. - miercuri, 27 septembrie 2017) va lua drumul Guvernului pentru a intra în dispozitivul juridic, organizatoric, în așa fel încât în ziua de 16 octombrie să fie prima zi de acordare a subvențiilor, în așa fel încât cu dumneavoastră să vă faceți datoria (n.r. - fermieri, reprezentanți ai instituțiilor statului implicate în proces etc.)”.

APIA a fost lăudat de ministrul Daea, în condițiile în care potrivit raportului pe care l-a primit de la Comisia Europeană (CE), agenția a ajuns la un procent de accesare a plăților pe FEGA de 99,04 la sută.

Publicat în Ultimele noutati

Președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, a confirmat pentru Revista Fermierului spusele premierului Mihai Tudose (și susținute ulterior de ministrul de resort, Petre Daea), potrivit cărora România ar putea contabiliza în această toamnă „producții-record” la grâu și floarea-soarelui, declarațiile fiind făcute în cadrul ședinței săptămânale a Executivului de vineri, 4 august 2017.

Baciu a ținut însă să specifice faptul că la grâu vorbim de randamente mai mari la hectar (peste 4,5 tone la hectar), dar de o producție totală mai mică față de cea de anul trecut, în timp ce, la floarea-soarelui, tocmai cantitatea totală care ar urma să fie contabilizată în perioada următoare ar face diferența.

„Ne referim la producția la hectar. La grâu, avem randamente mari, nu și producție totală. România nu va mai realiza anul acesta cantitatea pe care a obținut-o anul trecut. Va fi mai mică pentru faptul că a fost suprafață mai mică semănată cu grâu”, a precizat Baciu pentru publicația noastră. „Din câte știu, până la ora actuală, 30 la sută din totalul suprafeței cultivate cu grâu încă nu este recoltat. Este greu și ne putem aștepta la surprize. Nu știm cum este pe partea aceasta a Ardealului și pe jumătate din Moldova; ei încă au de recoltat. De multe ori, când ai producții mai mici, acestea afectează media totală.

Oricum, media pe țară va depăși media de anul trecut. În 2016, aceasta a fost de patru mii și ceva de kilograme la hectar, acum se duce mult peste 4,5 tone la hectar, grâu. Calitativ vorbind, anul acesta grâul va corespunde parametrilor ceruți de cumpărători.

Dimpotrivă, anul acesta, la floarea-soarelui producția totală va fi mai mare; e tocmai invers. Sunt câteva sute de mii de hectare semănate în plus. Ce nu s-a realizat ca suprafață însămânțată la grâu (a rămas nesemănată toamna trecută din cauza intemperiilor) s-a îndeplinit la floarea-soarelui”.

Întrebat fiind care este situația în ferma sa, Laurențiu Baciu a mărturisit că și el mai are de recoltat tot aproximativ 30 la sută din culturi. În toamna lui 2016, șeful LAPAR a însămânțat floarea-soarelui pe o suprafață mai mare decât în toamna lui 2015 din cauză că n-a reușit să cultive mai mult grâu.

„În toamna lui 2016 am însămânțat vreo 400 ha cu floarea-soarelui, iar la grâu am circa 500 ha semănate”, a continuat el.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește estimările privind randamentele la hectar în ferma sa, la grâu, Baciu estimează o producție „bunișoară”, dar nu mai mare decât cea de anul trecut, adică de aproximativ 7.000 de kilograme la hectar.

Tudose l-a lăudat pe Daea pentru absorbția subvențiilor și producțiile din acest an

„Pentru prima dată, prin eforturile deosebite ale domnului ministru Daea (n.r. - Petre Daea), tot ce a fost fond european pentru agricultură de luat s-a luat și au fost date toate subvențiile cu mult înaintea termenelor. Ne-a ajutat și natura și se pare că o să avem cele mai mari producții la câteva culturi, cum ar fi grâul, floarea-soarelui, producții-record”, a spus Tudose, imediat după discuția cu ministrul Sănătății.

Ca răspuns, ministrul de resort, Petre Daea, a explicat că nu-l contrazice pe șeful Guvernului și că va confirma prin date pe care instituția pe care o conduce le va acumula peste câteva zile și pe care le va aduce în ședința Executivului, „pentru a se cunoaște exact”.

În ceea ce privește subvențiile, Daea a adăugat că peste 2,2 miliarde de euro sunt „în țară”, o cerere de restituire de mai bine de 310 milioane de euro fiind deja transmisă către Bruxelles.

„Referitor la fondurile europene la care dumneavoastră ați făcut vorbire, România are, la ora actuală, 2,225 miliarde (n.r. - euro) în țară, bani de la Uniunea Europeană (UE). Am transmis o cerere de restituire pentru lunile următoare încă de 313 milioane de euro. Vă asigur pe dumneavoastră și Guvernul României că toți banii pentru agricultură vor fi aduși în țară la timp, în așa fel încât fermierii să aibă sumele necesare, iar Guvernul să-și realizeze obiectivul de guvernare în această direcție”, a conchis Petre Daea.

Și totuși, în 2016, valoarea producţiei vegetale a crescut cu 5,3%

Potrivit INS, față de 2015, anul trecut, suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe a scăzut cu 1,5%, în timp ce producţia a crescut cu 8,3% faţă de anul precedent, datorită în principal creşterii randamentelor la hectar (producţia medie la hectar), astfel: porumb boabe (+16,3%), ovăz (+12,3%), orz şi orzoaică (+7,5%), respectiv grâu (+3,8%). Suprafaţa cultivată cu porumb boabe în anul 2016 reprezintă 46,4% din suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu, 39,2%.

În cazul plantelor uleioase, producţia a crescut cu 19,7%, datorită atât creşterii suprafaţei cultivate (+6,9%), cât şi randamentelor la hectar. Creşteri ale producţiei s‐au înregistrat la rapiţă (+45,4%) şi floarea-soarelui (+9,4%), iar la soia boabe s‐a menţinut la nivelul anului anterior.

În comparaţie cu anul 2015, valoarea producţiei vegetale a crescut cu 5,3% (45,15 miliarde lei), iar valoarea serviciilor agricole cu 3,5% (899,8 milioane de lei), în timp ce valoarea producţiei animale a anului 2016 a scăzut cu 2,4% (23,29 miliarde de lei), comparativ cu anul precedent.

Structura valorii producţiei anului 2016 nu a prezentat modificări semnificative, în comparaţie cu anul precedent. Ponderea producţiei vegetale a fost de 65,1%, ponderea producţiei animale, de 33,6%, iar serviciile agricole au avut o pondere de 1,3%.

În data de 30 iunie 2017, în urma publicării în Monitorul Oficial nr. 505 a Hotârării de Guvern nr. 434 pentru completarea art. 2 din Hotărârea nr. 208/2017 pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naționale tranzitorii și schemelor de sprijin cuplat în sectorul vegetal, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de plată 2016, a fost efectuată plata sumei de 33.788.356,48 euro aferentă schemei de sprijin cuplat în sectorul vegetal - Campania 2016, pentru un număr de 11.091 fermieri.

Publicat în Cultura mare

Intrarom SA și Siveco România SA au fost amendate cu aproape 1,7 milioane de euro de către Consiliul Concurenței, ca urmare a „trucării unei proceduri de achiziţie publică organizată de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) în anul 2008” pentru atribuirea acordului-cadru pentru servicii de extindere şi dezvoltare a sistemului informatic, anunță instituția de stat printr-un comunicat de presă.

„Consiliul Concurenţei a sancţionat două companii care activează pe piaţa IT, cu amenzi în valoare totală de 8.009.695,55 lei (aproximativ 1,75 milioane euro) pentru trucarea unei proceduri de achiziţie publică organizată  de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) în anul 2008, pentru atribuirea acordului-cadru pentru servicii de extindere şi dezvoltare a sistemului informatic. Valoarea estimată a acordului-cadru a fost de  12.000.000 euro, fără TVA”, se precizează în documentul de presă postat de pagina de internet a Consiliului Concurenței.

Conform informației citate, Intrarom SA a fost amendată cu 2.125.796,48 lei, iar Siveco România SA cu 5.883.899,07 lei, în condițiile în care investigația a fost demartă în baza unor informaţii furnizate de Curtea de Conturi a României.

Pe parcursul cercetărilor, mai anunță Consiliul Concurenţei, au fost obținute dovezi privind înțelegerea dintre cele două companii, respectiv Intrarom SA să participe doar formal pentru a asigura numărul de participanţi la licitaţie, fără însă a concura în mod real cu Siveco România SA.

„În cadrul procedurilor de achiziţie publică, scopul fiecărei companii trebuie să fie acela de a câştiga în condiţii normale de concurenţă, consumatorul final beneficiind, astfel, de produse şi servicii calitative la preţuri cât  mai avantajoase”, precizează specialiștii Consiliului Concurenței.

Pe de altă parte, se mai afirmă în comunicat, în cazul celorlalte două companii participante la licitație, IBM România SRL și Teamnet International S.A., „investigaţia nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea Legii Concurenţei care să justifice impunerea de măsuri sau sancţiuni de către Consiliul Concurenţei”.

„Decizia şi sancţiunea aplicată, nefondate”, Siveco

De cealaltă parte, specialiștii în comunicare ai Siveco au precizat, tot prin intermediul unui comunicat de presă, că șefia companiei citate a luat la cunoştinţă decizia Consiliului Concurenței privind sancţionarea companiei și apreciază că „atât decizia, cât şi sancţiunea aplicată sunt nefondate”. Managementul Siveco mai spune că acestea două nu sunt susţinute de materialul probator de la dosar.

„Considerăm că acuzaţiile la adresa Siveco se bazează pe o aplicare greșită a dispozițiilor legale și pe o interpretare eronată a corpului probator administrat de Consiliul Concurenţei. Acesta nu dovedeşte încălcarea de către compania noastră a vreunei prevederi legale în materie de concurenţă”, afirmă managementul companiei implicate, adăugând că, cităm, „dorim să reiterăm faptul că nu a existat nicio înţelegere neconcurenţială între societatea noastră şi celelalte firme investigate”.

Conform aceluiași document, pe durata derulării investigației, societatea a pus la dispoziţia reprezentanţilor Consiliului Concurenţei toate informaţiile solicitate, precum şi date şi documente din care rezultă netemeinicia acuzaţiilor reţinute în decizie. Mai mult, șefii firmei spun că aceasta ar fi fost tratată „discriminatoriu” pe tot parcursul anchetei efectuate de Consiliul Concurenţei, în raport cu alte companii investigate în speţă, și spun că aşteaptă motivarea deciziei Consiliului Concurenţei, urmând să exercite căile legale de atac împotriva acesteia.

„Suntem încrezători în faptul că justitiţia va face dreptate”, au conchis aceștia.

Până la ora publicării articolului, pe site-ul Intrarom nu exista niciun comunicat de presă, unul similar cu cel postat de Siveco pe pagina sa de internet, astfel încât să-l publicăm.

04 Florin ILIAAproape 40 de milioane de euro a câștigat Siveco de pe urma contractului cu APIA

De-a lungul celor 11 ani de dezvoltare și implementare a sistemului IACS al APIA, perioadă în care statul român a plătit dezvoltatorilor 57,4 milioane de euro, firma Siveco a câștigat în total 39,4 milioane de euro, adică o medie anuală de 3,28 milioane de euro bani plătiți pe softul dezvoltat de consorțiul Siveco-Teamnet, se arăta într-un comunicat de presă al companiei, transmis în urmă cu o lună.

„În perioada iulie 2006 – iunie 2017 (11 ani calendaristici), valoarea medie anuală este de 5.222.599 de euro, defalcată astfel: 4.044.422 de euro pentru serviciile de dezvoltare de funcționalități pentru sistemul IACS al APIA, respectiv 1.178.177 de euro pentru serviciile de mentenanță și suport tehnic.

De-a lungul celor 11 ani de dezvoltare și implementare a sistemului IACS al APIA, valoarea cumulată a serviciilor de dezvoltare de funcționalități este de 44.488.642 de euro, iar valoarea cumulată a serviciilor de mentenanță și suport tehnic este de 12.959.948 de euro. Astfel, costul total aferent dezvoltării și implementării IACS în perioada iulie 2006 – iunie 2017 este de 57.448.590 de euro.

Din valoarea totală, suma care a revenit Siveco România este de 39.424.243 de euro (3.285.354 de euro, valoare medie anuală), defalcată astfel: 30.750.585 de euro pentru serviciile de dezvoltare și 8.673.658 de euro pentru serviciile de mentenanță și suport tehnic”, se preciza în documentul de presă al companiei.

Într-o conferință de presă care a avut loc nu cu mult timp în urmă la București, Florin Ilia, preşedinte şi CEO al Siveco, preciza că softul creat pentru APIA nu este scump, comparativ cu cel care rulează în alte state, precum cel din Ungaria, şi raportat la sumele derulate prin intermediul acestuia.

„Am auzit comentarii în decursul anilor despre softul acesta IACS. Un comentariu care nu îmi place este «costă prea mult», «este prea scump softul acesta». Ei bine, softul acesta reprezintă, costul lui, mai puţin de 0,3% din valoarea banilor pe care îi gestionează, pe care îi aduce. Aceasta, în condiţiile în care Politica Agrară Comună şi reglementările naţionale se schimbă în fiecare an”, declara Florin Ilia.

Executivul Tudose, scump la vorbe. Sistemul informatic APIA, un vechi scandal

Față de experiența guvernărilor anterioare, actualul Executiv condus de Mihai Tudose nu mai detaliază informațiile lacunare transmise sub forma comunicatelor de presă, ca urmare a ședințelor săptămânale. Singurele detalii apărute joi, 27 iulie 2017, sunt cele potrivit cărora se anunța parafarea unei hotărâri de guvern privind aprobarea notei de fundamentare referitoare la necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente proiectului de investiţii „Servicii de extindere şi dezvoltare ale sistemului informatic al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură”, în aceeași zi cu anunțul efectuat de Consiliul Concurenței.

Într-o anchetă publicată de Revista Fermierului acum mai bine de un an, la acea vreme, patru cele mai importante module din noul Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS) nu erau contractate nici până la data de 15 februarie 2015, mai exact Modulul 3 „Control administrativ sector zootehnic înainte de OSC (controlul pe teren) – CR 02-78, Modulul 5 - Controlul administrativ dupa OCS (controlul pe teren), Modulul 6 „Calcul plăți” - CR 02.111, respectiv Modulul 7 „Aprobare și plată finală campania 2015” (CR 02.112), potrivit informațiilor obținute în exclusivitate din partea unor surse guvernamentale.

Aceste module urma să fie contractate (și încă alte câteva, conform unor surse de agrointelligence din zona privată) chiar de la data de 20 noiembrie 2015, lucru care însă nu s-a întâmplat până la momentul publicării anchetei. Motivele ar trebui să fie explicate atât de managementul vechi al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), cât și de cele noi (Irimescu și Daea), lucru care nu s-a întâmplat nici până acum.

La momentul plecării fostei conduceri a ministerului de resort (Daniel Constantin), Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) era încă în negocieri cu consorțiul Siveco-Teamnet pe partea de estimare și necesar pe partea de nou Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS). Ce s-a întâmplat mai departe? Greu de spus. Cert este că gurile rele spun că bugetul alocat contractului dintre MADR (APIA) și consorțiu ar fi fost majorat în ultimul timp cu 40 de procente, lucru neconfirmat însă în mod oficial. Pentru ce? Se întrebau la acea vreme jurnaliștii de la Revista Fermierului. Alt semn de întrebare, în condițiile în care existau întârzieri la finalizarea acordurilor, întrebări care nici la nivelul anului 2017 nu au un răspuns clar.

Sistemul de precontractare/contractare a acestor module este destul de complex și presupune o relație complicată de colaborare între APIA, consorțiul dezvoltator, evaluatorul extern și apoi feedback invers către APIA. Mai exact, pe scurt, în primă instanță, Agenția de Plăți transmite un CR (o cerere) către dezvoltator, acesta face (printre altele) necesarul de zile de muncă (man days), evaluatorul extern aprobă sau nu planul de cheltuieli, documentele se transmit către dezvoltator, iar acesta înapoi către APIA. Asta, dacă toți actorii implicați au resursele necesare pentru îndeplinirea taskurilor. În afară de evaluator, toți ceilalți actori par a avea probleme la capitolul resursă umană.

Sistemul informatic dezvoltat de SIVECO pentru APIA, denumit IACS (Integrated Administration and Control System), este un sistem care asigură administrarea şi controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor. Dezvoltarea şi implementarea IACS au reprezentat o condiţie esenţială pe care România a trebuit să o îndeplinească pentru a putea avea acces la fondurile europene destinate modernizării sectorului agricol.

Publicat în Știri interne

Ca urmare a procesului de evaluare și reflecție, dar și a dezbaterilor cu privire la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) pe care Tassos Haniotis, director pentru strategii, simplificare și analiza politicilor din cadrul Directoratului General AGRI al Comisiei Europene (CE), le-a urmărit îndeaproapte, el a identificat 3+1 tensiuni pe care această politică europeană trebuie să le abordeze (cea dintre economie și mediu, dintre subsidiaritate și simplificare, dintre locurile de muncă și creștere, dar și una relativ nouă, și anume riscul apariției unei dualități emergente în agricultura europeană) și să le transforme în, spune el, sinergii.

Circumstanțele actuale în care se află blocul UE27 (post Brexit) au redeschis discuțiile cu privire la viitorul PAC după 2020. Scopul acestora este, potrivit diverselor expuneri publice ale oficialităților europene, simplificarea și modernizarea acestei politici europene cu impact bugetar semnificativ. Orientările și scenariile privind noile coordonate ale PAC direcționează această politică spre elaborarea propunerilor privind conservarea mediului, gestionarea riscurilor și reînnoirea generațiilor de fermieri.

Dezbaterile actuale au scos în evidență numeroase puncte ce pot fi exploatate în mod favorabil de statele membre (adică și de România) prin mecanismele acestei politici, indiferent de scenariul ales (scenarii post-PAC 2020 – agricultură smart, agricultură rezilientă, economie rurală vie, corelarea cu alte politici, respectiv îmbunătățirea guvernanței). Pintre cele mai importante regăsim și valorizarea fermelor mici și mijlocii, a continuării plăților redistributive și a eco-condiționalităților, a continuării susținerii dezvoltării rurale printr-o abordare axată pe comunitate și a prioritizării măsurilor sociale în zonele cu decalaje mari de dezvoltare.

În acest context al evaluării impactului reformei Politicii Agricole Comune, Tassos Haniotis a identificat 3+1 tensiuni pe care specialiștii de la Bruxelles trebuie să le abordeze, dar și câteva sinergii în care acestea trebuie să se transforme, respectiv întrebări la care trebuie să se răspundă cât de curând.

Potrivit spuselor lui Tassos Haniotis, director pentru strategii, simplificare și analiza politicilor din cadrul Directoratului General AGRI al Comisiei Europene (CE), prima tensiune identificată este cea dintre economie și mediu, cea de-a doua tensiune este cea dintre subsidiaritate și simplificare, între locurile de muncă și creștere, dar și prefigurarea un risc al apariției unei dualități emergente în agricultura europeană.

Dacă despre prima tensiune, Tassos nu a vorbit prea mult în primă instantă, iar despre cea dintre subsidiaritate și simplificare grecul a precizat că aceasta își face apariția în special atunci când se pune întrebarea care sunt prioritățile blocului comunitar cu privire la valoarea adăugată, despre tensiunile între locurile de muncă și creștere a fost mai generos.

Revenind la tensiunea dintre subsidiaritate și simplificare, Haniotis a explicat că subsidiaritatea înseamnă să lași statul membru să facă ce știe el mai bine. De cele mai multe ori însă, a afirmat oficialul DG AGRI, în legislație au fost menționate condiții pe care unele țări membre nu le îndeplinesc atât de bine.

„Și asta a complicat politica enorm, iar această politică, la nivel UE, plătește un preț greu din cauza celor ce se petrec la nivel de stat membru”, a mărturisit oficialul grec.

În ceea ce privește tensiunile între locurile de muncă și creștere, în viziunea sa, agricultura este, prin definiție, un sector care pierde locuri de muncă, în timp ce mediul rural, nu.

„Sunt zone din mediul rural care dau exemple concrete despre cum poți susține creșterea economică, activități care au legătură cu agricultura și care generează locuri de muncă bazate pe utilizarea cunoștințelor de specialitate”, a punctat totodată Tassos Haniotis.

Chiar dacă menționată ulterior, cea mai nouă tensiune depistată de angajații CE ar fi cea care a reieșit din unele discuții interne, și anume prefigurarea unui risc al apariției dualității emergente în agricultura europeană. Practic, a explicat Haniotis, această dualitate apare între fermierii care sunt avansați și pregătiți din punct de vedere tehnologic (și nu este vorba numai de agricultura de precizie la care unii producători au apelat, în condițiile în care unii mici producători agricoli folosesc Internetul pentru cele mai bune practici) și alții care folosesc... „ceea ce i-a învățat bunicul!”.

„Această dualitate a agriculturii europene își face apariția din ce în ce mai clar și pune în pericol avantajul enorm pe care UE îl are, și anume diversitatea. Uneori observăm că diversitatea este cel mai mare dezavantaj”, spunea Haniotis în legătură cu această tensiune.

În contextul acestei tensiuni, el a explicat că agricultura de precizie nu ar trebui să fie numai apanajul fermierilor europeni de nivel mare. Această practică este benefică pentru oricare producător agricol din blocul comunitar, dincolo de ordinul de mărime. În opinia sa, ea este în directă legătură cu o mai bună încorporare a cunoștințelor și inovației în practicile zilnice.

Și Haniotis a și exemplificat: „Nu demult, mă aflam într-o fermă belgiană experimentală (o exploatație reală de 140 de hectare) pe care două companii – una de inputuri și cealaltă de utilaje – o utilizau pentru a testa noi produse. Am auzit acolo o informație potrivit căreia 25 la sută din fermierii europeni au îmbrățișat deja agricultura de precizie. Că nivelul la zi este de 25 de procente sau nu, din punctul meu de vedere este irelevant. Și asta deoarece mâine vor fi cu siguranță 25% fermieri europeni care practică agricultura de precizie sau vor face în curând, mai ales în anii care vor veni. Un fapt este însă clar – producătorii agricoli care vor adopta aceste tehnologii, sunt capabili să facă lucruri într-un mod total diferit față de cei care nu o practică, iar prăpastia se mărește rapid. Politicile coomunitare au la rândul lor probleme să facă față acestei situații”.

Tensiunile converg către sinergii și ținte de reformă îmbunătățite

În prezent, discuțiile de la Bruxelles conduc către ideea continuării PAC conform liniilor directoare setate prin reforma din 2013, însă într-o formă simplificată și cu un accent sporit pe conservarea mediului, managementul riscurilor și reînnoirea generațiilor de fermieri.

Se consideră că fermierii care se specializează în producția anumitor bunuri și servicii trebuie sprijiniți, câtă vreme ei conservă și îmbogățesc într-un mod măsurabil așa numitele bunuri publice – animale, natură și peisaje. Un alt element care nu va lipsi în viitoarea politică este accentul sporit pe inovare, care se traduce atât prin răspândirea la scară largă a tehnologiilor moderne (ex. agricultura de precizie), cât și a inovării pe lanțul agro-industrial.

Cu alte cuvinte, se vrea transformarea tensiunilor exprimate anterior în... sinergii, așa cum îi place lui Haniotis să le descrie. Practic, spune el, prima țintă de atins este cea a unui echilibru între bunurile publice și cele private (ambele aflate separat în situația de eșec de piață). Iar ca sistem de gândire al unui fermier european, exemplificat în contextul acestei sinergii, Tassos Haniotis a precizat următoarele: «Vreau să-mi produc propriile bunuri, de aceea nu-mi pasă decât de costurile mele și de cum anume să le diminuez. Ce se întâmplă cu prețurile, asta depinde de piețe care nu sunt sub controlul meu. Ce voi face cu nivelul meu de producție depinde de vreme ceea ce, de asemenea, se află dincolo de controlul meu. Mă focusez astfel pe costuri și, pentru că piețele nu plătesc pentru beneficiile de mediu, pe termen scurt, ignor total acest aspect».

Cu privire la exercițiul acesta de gândire, tot el a replicat: „Cred însă că tot fermierii vor fi primii care vor conștientiza că, pe termen lung, acest lucru este un dezastru. Problema reală este însă cea care vizează echilibrul dintre primele pe care le oferim sub formă de subvenții și legătura dintre acestea și livrarea produselor, respectiv bunul public. Una dintre școlile de gândire actuale este orientată doar către bunul public, ignorând impactul economic. În contrast, cealaltă școală de gândire spune să uităm de mediu, prea mult lux”.

O altă țintă sau sinergie despre care Haniotis a vorbit în cadrul conferinței „CAP&the food chain”, care a avut loc în perioada 5-6 iulie 2017 la Bruxelles, a fost și cea legată de redefinirea echilibrului dintre ceea ce face UE, statul membru și fermierul, mai exact a responsabilității fiecăruia în acest context. Din punct de vedere economic, Haniotis a spus că, în principal, fermierii ar trebuie să decidă cu privire la ceea ce produc, de aceea au fost decuplate de plăți majoritatea producției.

„Nu am decuplat însă și mentalitățile producătorilor cu privire la bunele practici agricole și ce anume pot face pentru susținerea mediului înconjurător”, a mai punctat oficialul DG AGRI.

Nu în ultimul rând, Haniotis a vorbit de sinergia dintre locurile de muncă și creștere, unde situația este extrem de diversă. În acest context, chiar dacă nu s-a insistat foarte mult, se discută din ce în ce mai mult la nivel european de o agricultură rezilientă, prin abordarea volatilității veniturilor și consolidarea poziției agricultorilor europeni în lanțurile agroalimentare. De asemenea, se are în vedere sinergiile între sprijinul direct (inclusiv plățile pe suprafață) și gestionarea riscurilor. De asemenea, se urmărește o mai bună legare a practicilor agricole la țintele privind mediul/clima la nivelul întregii Uniuni. Se au totodată în vedere stimulente pentru o mai bună integrare a tehnologiilor existente și a rezultatelor cercetării și inovării (prin intermediul serviciilor de consultanță). Nu în ultimul rând, viziunea este de redistribuire puternică a sprijinului de la fermele mari către cele mai mici și prietenoase cu mediul. O plafonare obligatorie limitează suma maximă care poate fi încasată prin plăți directe. Această opțiune promovează cerințe mai stricte de mediu, lanțuri scurte de aprovizionare și piețele locale.

În contextul inițiativei de evaluare a impactului, care sintetizează înțelegerea din acest moment a
contextului și formulează o serie de orientări privind reforma PAC, orientări denumite de Tassos Haniotis „Întrebări la care viitoarea PAC trebuie să răspundă”, acesta precizat: „Principala întrebare pe care trebuie s-o abordăm este: care este cea mai bună direcționare a subsidiilor? Să fie oare terenul arabil cel către care să ne orientăm atenția? Sau către beneficiarul plăților directe? Dezbaterea cu privire la plafonare este un exemplu în acest sens. Plafonarea are legătură cu beneficiarul subvențiilor, nu cu nivelul plăților pe suprafață. Este clar că atunci când vine vorba de beneficiari avem puține date și prea multe dificultăți legate de activitatea lor. În cazul suprafețelor de teren, altfel este abordată problematica, cu condiția de a găsi o modalitate de simplificare procedurală. (...) Am văzut că, în medie, aproape 50 la sută din terenul agricol al UE este arendat. Această marjă diferă însă în intervalul 20-80% în diferite state membre ale Uniunii Europene. Așa că definiția fermierului activ se schimbă complet. (...) De fiecare dată când suntem întrebați să definim un fermier activ la Bruxelles, vom avea în final descrierea unui monstru. (...)

Trecând la performanță, aceasta ajută puțin, însă necesită o schimbare monumentală de mentalitate, necesară inclusiv la nivel instituțional și, de asemenea, la nivelul statelor membre. Trebuie să decidem ce anume trebuie să controlăm, de ce și cum”, a conchis el.

O nouă modernizare și simplificare a PAC, ținta post-2020

Potrivit raportului „România – Rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune”, din cauza contextului geopolitic aflat într-o continuă schimbare și al provocărilor de ordin economic și social, PAC a necesitat constantă modernizare și adaptare la complexitatea realităților generate de extinderea procesului de aderare, dublarea populației agricole la nivel european și apariția unor noi provocări, cum sunt schimbările climatice, siguranța alimentară și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale.

Ca urmare, această politică a fost nevoită să treacă prin mai multe reforme, ultima și cea mai relevantă în contextual actual fiind „Reforma Cioloș 2013”. Aceasta a trebuit să ia în considerare diversitatea structurilor agricole și a priorităților celor 27 state membre.

„În esență, noua reformă și-a setat trei obiective majore, și anume producția alimentară viabilă, managementul durabil al resurselor naturale și acțiunile legate de climă și dezvoltarea teritorială echilibrată, de atins prin intermediul celor doi piloni (pilonul I - plăți directe pe suprafață și măsuri de gestionare a pieței și pilonul II - dezvoltare rurală). Un element de noutate a fost faptul că s-a vizat sporirea legăturilor dintre acești doi piloni, astfel încât să existe o abordare integrată și cuprinzătoare.

Practic, reforma 2013 a țintit transformarea acestei politici într-una mult mai echitabilă (în interiorul, cât și între statele membre) și mai ecologică, asigurând în același timp o politică simplă, competitivă și eficientă. Propunerile au inclus plăți directe mai sustenabile, distribuite mai echitabil și îndreptate spre fermierii activi, simplificarea gestionării financiare, introducerea de noi instrumente menite să ajute fermierii să facă față volatilității prețurilor și a veniturilor, precum creșterea competitivității și a dezvoltării în zonele rurale”, se menționează în document.

După „Reforma Cioloș 2013”, în prezent, procesul de evaluare, reflecție și dezbateri cu privire la viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) începe din nou, generat de două seturi majore de realizări, și anume necesitatea simplificării PAC, precum și a modernizării acestei politici, astfel încât să poată răspunde la schimbarea contextului extins al Uniunii Europene (UE).

În fiecare stat membru au fost lansate recent largi consultări privind impactul măsurilor actualei PAC în atingerea obiectivelor generale și specifice și pentru a oferi posibile schimbări de politică în contextul Cadrului Financiar Multianual al UE post 2020.

Până în prezent, discuțiile au avut loc în cadrul reuniunilor Consiliului de Miniștri din timpul ultimelor președinții rotative (olandeză, slovacă), în Parlamentul European - care a adoptat mai multe rapoarte cu propuneri pentru reforma PAC -, precum și în cadrul unor conferințe cu participarea factorilor interesați la nivel european (Conferința Cork 2.0. privind Dezvoltarea Rurală 5/6 septembrie 2016, Conferința privind perspectiva agriculturii UE 6/7 decembrie 2016, Grupul de Dialog Civil (GDC) privind PAC 16 decembrie 2016).

Rezultatele preliminare disponibile în studiul de evaluare vor fi utilizate atât pentru elaborarea Comunicării privind modernizarea și simplificarea PAC (prevăzută a fi adoptată la finalul lui 2017), cât și pentru Evaluarea Impactului de către Comisie pentru PAC după 2020.

Publicat în International

De-a lungul celor 11 ani de dezvoltare și implementare a sistemului IACS al APIA, perioadă în care statul român a plătit dezvoltatorilor 57,4 milioane de euro, firma Siveco a câștigat în total 39,4 milioane de euro, adică o medie anuală de 3,28 milioane de euro bani plătiți pe softul dezvoltat de consorțiul Siveco-Teamnet, se arată într-un comunicat de presă al companiei.

„În perioada iulie 2006 – iunie 2017 (11 ani calendaristici), valoarea medie anuală este de 5.222.599 de euro, defalcată astfel: 4.044.422 de euro pentru serviciile de dezvoltare de funcționalități pentru sistemul IACS al APIA, respectiv 1.178.177 de euro pentru serviciile de mentenanță și suport tehnic.

De-a lungul celor 11 ani de dezvoltare și implementare a sistemului IACS al APIA, valoarea cumulată a serviciilor de dezvoltare de funcționalități este de 44.488.642 de euro, iar valoarea cumulată a serviciilor de mentenanță și suport tehnic este de 12.959.948 de euro. Astfel, costul total aferent dezvoltării și implementării IACS în perioada iulie 2006 – iunie 2017 este de 57.448.590 de euro.

Din valoarea totală, suma care a revenit Siveco România este de 39.424.243 de euro (3.285.354 de euro, valoare medie anuală), defalcată astfel: 30.750.585 de euro pentru serviciile de dezvoltare și 8.673.658 de euro pentru serviciile de mentenanță și suport tehnic”, se precizează în documentul de presă al companiei.

Într-o conferință de presă care a avut loc miercuri la București, Florin Ilia, preşedinte şi CEO al Siveco, a afirmat că softul creat pentru APIA nu este scump, comparativ cu cel care rulează în alte state, precum cel din Ungaria, şi raportat la sumele derulate prin intermediul acestuia.

„Am auzit comentarii în decursul anilor despre softul acesta IACS. Un comentariu care nu îmi place este «costă prea mult», «este prea scump softul acesta». Ei bine, softul acesta reprezintă, costul lui, mai puţin de 0,3% din valoarea banilor pe care îi gestionează, pe care îi aduce. Aceasta, în condiţiile în care Politica Agrară Comună şi reglementările naţionale se schimbă în fiecare an”, a afirmat Florin Ilia.

În condițiile în care APIA a gestionat plățile directe pentru circa două milioane de agricultori în perioada iulie 2006 – iunie 2017, la o valoare medie anuală totală de 5,22 milioane de euro, vecinii maghiari (ARDA), pentru doar 178.300 de fermieri, au plătit anual 5,91 milioane de euro, însă doar pentru perioada 2003-2004, respectiv 2010-2014. AGEA din Italia a plătit pentru perioada 2007-2016 o valoare medie anuală de 120 de milioane de euro, la un nivel de procesare a cererilor de plată aferente celor 1,236 milioane beneficiari.

De la momentul aderării României la Uniunea Europeană (UE) şi până în prezent, APIA a derulat fonduri europene şi naţionale destinate susţinerii agriculturii româneşti şi fermierilor români de peste 20 de miliarde de euro, a declarat, în cadrul aceleiași conferințe, Adrian Pintea, directorul general al Agenţiei.

„De la aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007 şi până în prezent, instituţia pe care o conduc a derulat fonduri europene şi naţionale destinate susţinerii agriculturii româneşti şi fermierilor români de peste 20 de miliarde de euro. Partenerii noştri vă spuneau doar de 17 miliarde de euro care sunt strict prin sistemul IACS, dar prin APIA mai sunt derulate şi alte forme de sprijin în afara acestui sistem. Deci, în total, APIA a adus peste 20 de miliarde de euro, având o rată medie anuală de absorbţie a fondurilor de peste 96%”, a spus Adrian Pintea.

Potrivit acestuia, referitor la plăţile anului 2016, din luna octombrie şi până la data curentă s-a autorizat la plată o sumă de peste 2,5 miliarde de euro.

Într-o anchetă publicată de Revista Fermierului acum mai bine de un an, la acea vreme, patru cele mai importante module din noul Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS) nu erau contractate nici până la data de 15 februarie 2015, mai exact Modulul 3 „Control administrativ sector zootehnic înainte de OSC (controlul pe teren) – CR 02-78, Modulul 5 - Controlul administrativ dupa OCS (controlul pe teren), Modulul 6 „Calcul plăți” - CR 02.111, respectiv Modulul 7 „Aprobare și plată finală campania 2015” (CR 02.112), potrivit informațiilor obținute în exclusivitate din partea unor surse guvernamentale.

Aceste module trebuia să fie contractate (și încă alte câteva, conform unor surse de agrointelligence din zona privată) chiar de la data de 20 noiembrie 2015, lucru care însă nu s-a întâmplat până la momentul publicării anchetei. Motivele ar trebui să fie explicate atât de managementul vechi al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), cât și de cele noi (Irimescu și Daea), lucru care nu s-a întâmplat nici până acum.

La momentul plecării fostei conduceri a ministerului de resort (Daniel Constantin), Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) era încă în negocieri cu consorțiul Siveco-Teamnet pe partea de estimare și necesar pe partea de nou Sistem Integrat de Administrare şi Control (IACS). Ce s-a întâmplat mai departe? Greu de spus. Cert este că gurile rele spun că bugetul alocat contractului dintre MADR (APIA) și consorțiu ar fi fost majorat în ultimul timp cu 40 de procente, lucru neconfirmat însă în mod oficial. Pentru ce? Se întrebau la acea vreme jurnaliștii de la Revista Fermierului. Alt semn de întrebare, în condițiile în care existau întârzieri la finalizarea acordurilor, întrebări care nici la nivelul anului 2017 nu au un răspuns clar.

Sistemul de precontractare/contractare a acestor module este destul de complex și presupune o relație complicată de colaborare între APIA, consorțiul dezvoltator, evaluatorul extern și apoi feedback invers către APIA. Mai exact, pe scurt, în primă instanță, Agenția de Plăți transmite un CR (o cerere) către dezvoltator, acesta face (printre altele) necesarul de zile de muncă (man days), evaluatorul extern aprobă sau nu planul de cheltuieli, documentele se transmit către dezvoltator, iar acesta înapoi către APIA. Asta, dacă toți actorii implicați au resursele necesare pentru îndeplinirea taskurilor. În afară de evaluator, toți ceilalți actori par a avea probleme la capitolul resursă umană.

Sistemul informatic dezvoltat de SIVECO pentru APIA, denumit IACS (Integrated Administration and Control System), este un sistem care asigură administrarea şi controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor. Dezvoltarea şi implementarea IACS au reprezentat o condiţie esenţială pe care România a trebuit să o îndeplinească pentru a putea avea acces la fondurile europene destinate modernizării sectorului agricol.

Publicat în Finantari

newsletter rf

Revista