Dat ca exemplu de însuși ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia vizitei sale la repornirea unei amenajări de irigații din localitatea Salcia, județul Mehedinți, tânărul fermier, Filip Purnavel, are o poveste pe cât de simplă, pe atât de lăudabilă, și anume una de patriotism modest.

Fără a fi prea darnic în detalii, am reușit totuși să aflăm de la tânărul ploieștean (da, a plecat din Ploiești în Mehedinți să facă agricultură) că a reușit să cumpere de la doi spanioli o fermă relativ mare într-o zonă care ar reprezenta o provocare serioasă pentru oricare dintre agronomii români.

Și spunem provocare pentru că vorbim de suprafețe de teren aflate pe malul Dunării, expuse deja fenomenului deșertificării ca urmare a lipsei de precipitații, dar și a unui sistem de irigații funcțional. Administratorul SC Manolo Y Alberto SRL provine dintr-o altă zonă de activitate (una „umană” și atât), însă dorește să se pregătească temeinic în acest domeniu complex al agriculturii, fapt pentru care, la cei 32 de ani ai săi, Filip Purnavel a optat pentru o nouă facultate, și anume pentru cea de Agronomie.

Chiar dacă bazinul de refulare al SPA Salcia trece prin inima exploatației sale, din cauza costurilor mari ale utilajelor pentru irigații, Purnavel este obligat să se confrunte cu seceta la câțiva metri de Dunăre.

Suntem siguri că vreți să aflați care sunt provocările cu care se confruntă Filip, așa că vă invităm să savurați interviul cu tânărul fermier.

Revista Fermierului: Domnule Purnavel, ne bucurăm să vă avem astăzi la o nouă ediție a interviurilor marca Revista Fermierului. Ne aflăm la evenimentul de inaugurare a Amenajării pentru irigații Izvoare-Cujmir, localitatea Salcia, județul Mehedinți. Ce suprafață cultivați în zona adiacentă canalului reabilitat?

Filip Purnavel: În momentul de față, prin societatea pe care o deținem cultivăm aproximativ 1.700 de hectare. Astfel, suntem și principalii beneficiari ai stației de aducțiune de apă.

R.F.: Cât timp ați așteptat până ce SPA Salcia a fost repusă în funcțiune?

F.P.: Sunt aici de patru ani de zile, însă până nu demult nu aveam mari speranțe să vedem apă pe canal. Hai să spunem că eram mai degrabă circumspecți privind reabilitarea SPA Salcia.

R.F.: În viziunea dumneavoastră, îl considerați drept un beneficiu pentru fermier faptul că nu plătește apa pentru irigații? Știm din anii anteriori că susținerea sectorului de irigații pentru clientul final nu era altceva decât de o reducere a prețului energiei electrice, nicicum de gratuitatea apei pe canal.

F.P.: Fără îndoială că este un avantaj foarte mare că nu plătim apa. Vorbim de această dată de cu totul și cu totul altfel de agricultură. Chiar și așa, cu SPA Salcia reabilitată, încă ne bazăm pe ploaie. Din motivul lipsei precipitațiilor, cred că vom întoarce câteva sute de hectare de culturi agricole.

R.F.: Atunci când v-a prezentat membrilor presei, ministrul Agriculturii amintea de o organizație de udători din care faceți și dumneavoastră parte. Câți membri sunt în OUAI Salcia?

F.P.: Noi avem puțini membri în organizația de udători. Sunt eu, că am o suprafață mare. Metodologia este că trebuie să acoperim măcar jumătate din suprafața deservită, cel puțin teoretic. Spun asta pentru că ea nu va deservi sau cine știe când va deservi vechiul plan. Noi am avut noroc. În cazul nostru, este vorba de o suprafață mică, un microsistem aproape, în condițiile în care canalul de irigații deservește 5.500 ha, aproximativ, iar noi, laolaltă cu alți încă vreo 10 fermieri mici, abia am reușit să atingem pragul acela.

R.F.: Presupunem că veți apela totuși la fondurile FEADR pentru a achiziționa utilaje de irigat.

F.P.: Da. Domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea) a spus că putem iriga deja, pentru că este apă pe canal. Fără îndoială că, teoretic, acest lucru este posibil, dar implică niște costuri pe care nu ni le putem permite anul acesta.

Nici anul trecut n-a fost pentru noi unul bun, pentru că a plouat foarte mult în timpul recoltatului. Am pierdut 300 ha de mazăre pe câmp destinate ZIE, iar grâul, mai mult de jumătate din cantitate a fost încolțit.

R.F.: Mai devreme aminteați că veți întoarce în brazdă ceva culturi. Despre ce este vorba?

F.P.: Vom întoarce 300 ha din cele aproximativ 350 hectare însămânțate cu rapiță, ca urmare a faptului că nu a răsărit din lipsa apei.

R.F.: În prezent, mai întâmpinați probleme și la alte culturi?

F.P.: Avem 680 ha semănate cu grâu care nu vor răsări până când nu va ploua.

R.F.: Ce altceva ați mai însămânțat anul acesta pe restul suprafețelor?

F.P.: Avem 145 de hectare semănate cu lucernă. Urmează să însămânțăm în primăvară floarea-soarelui. Cu porumbul, noi nu ne riscăm. Solul este nisipos și se află în plin proces de deșertificare.

R.F.: Vorbiți-ne, vă rugăm, de parcul dumneavoastră de utilaje. Este unul croit pe specificul solului din zonă?

F.P.: Avem semănătoare Horsch de 8 metri de păioase, avem utilaje, nu ne plângem în acest punct de vedere. Dacă nu le-am fi avut, nu am fi reușit nici măcar să semănăm. Aici, fermierul mic, cu un disc mic, nu are ce face, pentru că nu intră în pământ.

R.F.: Preferați utilaje și implemente noi sau second-hand?

F.P.: Am încercat să achiziționăm utilaje și noi, și second-hand din import. Este ca și când ți-ai lua mașină din străinătate, din Bulgaria, din Germania etc. Important este unde găsești utilajul și la ce preț îl cumperi.

Purnavel si DaeaMuncă multă, bani puțini

Am continuat discuția cu fermierul mehedințean despre provocările piețelor de desfacere a materiei prime produse în România. Am primit aceleași răspunsuri sintetizate simplu în sintagma „Muncă multă, bani puțini”.

R.F.: Să vorbim puțin de comercializarea materiei prime pe care o produceți și apoi o recoltați. Cum reușiți să răzbateți de la an la an, în condițiile în care, știm foarte bine, prețul grâului nu este unul mulțumitor pentru producătorii români?

F.P.: Noi suntem niște pioni în mâinile traderilor. 90 la sută din marfă o vindem Cargill, direct din câmp. Am avut probleme cu vânzarea, prețuri foarte mici...

R.F.: Cum pleacă materia primă de origine agricolă de la dumneavoastră din fermă?

F.P.: Marfa pleacă rutier până în portul din Severin sau în cel din Calafat, iar apoi călătorește pe barjă până la Constanța.

R.F.: Ați spus despre prețuri la materia primă de origine agricolă că sunt foarte mici. Dumneavoastră ce prețuri medii ați obținut pe producția comercializată?

F.P.: Floarea-soarelui am valorificat-o cu prețuri variind între 1,10 – 1,20 lei, în funcție de cum am prins contractul. Grâul a oscilat la recoltat, o perioadă rămânând la un nivel de 0,55 lei. Acum, prețul este foarte sus. Marfa a fost proastă oricum, dar acum aceasta se cumpără la prețuri cu care, în anii trecuți, se achiziționa materia primă pentru panificație.

R.F.: În afară de floarea-soarelui și de grâu, ce alt tip de produs ați mai valorificat?

F.P.: Rapiță. Vorbim de o cultură bună, profitabilă și care aduce primii bani în fermă, după orz, dar și una riscantă, deopotrivă. Profitul mai mare presupune un risc mai mare. Nu este întâmplător faptul că prețul la rapiță este mult mai sus. În acest caz vorbim de un preț de 1,5 lei kilogramul, de obicei, cam în fiecare an, destul de stabil.

În cazul mazării, optez pentru această cultură în fiecare an, de vreo trei-patru ani încoace, chiar și înainte să existe condiția cu Zona de Interes Ecologic (ZIE). Prețul ei însă a scăzut constant, de la 1,1 lei kilogramul la 0,70 lei kilogramul, urmând să ajungă cam pe același palier cu grâul, dar la producții mult mai mici.

R.F.: Să vorbim puțin de genetica utilizată la dumneavoastră în fermă.

F.P.: La floarea-soarelui, noi ne-am orientat către Tehnologia Express, de la DuPont Pioneer, fiindcă comportă costuri mult mai mici. Avem tribenuron-metil care este mult mai ieftin decât imazamox. Floarea-soarelui convențională este greu de cultivat pentru că avem probleme cu buruienile.

Ca genetică la rapiță, de obicei mizăm pe cea de la Monsanto, pentru că se scutură mai greu.

R.F.: Chiar dacă ferma dumneavoastră nu este la distanță mare de Dunăre, aveți parte de secetă, cât și de fenomene meteo extreme. Știm că în 2017 ați avut probleme agrometeo serioase. Despre ce a fost vorba?

F.P.: Pe lângă faptul că am avut probleme cu recoltarea, noi am avut parte și de grindină, anul trecut. Am avut pierderi, doar că am avut culturi bune. Eu, în solele mele cu grâu, unde am avut pierderi de 20-30 la sută, am reușit un randament mediu de 5.800 de kilograme. Chiar și așa, n-am reușit să beneficiez de asigurare pentru că era încheiată pe o productivitate medie de 6.000 de kilograme de produs la hectar; ne încadram la franciză. Iată un subiect în plus de discuție privind asigurările și daunele.

R.F.: În ce sistem achiziționați inputurile destinate agriculturii?

F.P.: În cazul pesticidelor, lucrăm cu plata la recoltă. Complexele și azotul care comportă dobânzi mari, încercăm să le achiziționăm cu banii jos.

R.F.: La cei 32 de ani ai dumneavoastră, ce anume v-a determinat să alegeți agricultura?

F.P.: Am cumpărat o fermă, aici, în zonă. M-am sacrificat și am venit aici. Dacă nu ești aici, sunt probleme mari.

R.F.: Ocoliți puțin răspunsul. Să încercăm altfel – ați avut vreo legătură cu agricultura dinainte de achiziția exploatației? Poate, părinții?

F.P.: Nu. Pur și simplu, în 2012, ferma asta era o oportunitate investițională bună. Eu sunt din Ploiești, nu pot să spun că trec pe acasă prea des. Am venit aici și nu pot da „vina” decât pe „soartă”.

R.F.: Din ce domeniu veniți?

F.P.: Nu am avut nicio legătură cu domeniul agriculturii, înainte de achiziție. Acum sunt student la agronomie. Am venit din domeniul uman, iar pasul a fost unul accidental.

R.F.: Ce sfaturi le-ați da tinerilor cu privire la orientarea sau reorientarea către agricultură? Merită să încerce sau este bătaia de cap mult prea mare?

F.P.: Depinde ce fel de producție vrea să facă un potențial tânăr fermier. Dacă este interesat de sectorul vegetal, el trebuie să dețină sau să arendeze suprafețe mari, pentru că profitul este relativ mic și nu este sigur. Dacă vrei să te apuci de o activitate din sectorul agroalimentar și ești tânăr, trebuie să faci ceva mai specializat.

R.F.: Cunoaștem pe scurt povestea fermei dumneavoastră. Am putea spune că achiziția sa este un gest... patriotic. De ce ați păstrat numele vechi al exploatației?

F.P.: Am păstrat numele vechi - SC Manolo Y Alberto SRL – pentru că este mai bine așa pentru relațiile cu clienții.

R.F.: Cât ați investit până în prezent în această activitate care v-a „alungat” din Ploieștiul natal?

F.P.: În jur de două milioane de euro.

R.F.: Presupun că ați apelat și la credite bancare...

F.P.: De obicei, creditele bancare le contractăm pentru achiziția inputurilor. Avem în curs inclusiv credite pentru înființarea de culturi.

R.F.: La fondurile europene pentru investiții cu bani FEADR v-ați gândit?

F.P.: N-am accesat până acum fonduri europene. Mi-a fost frică de metodologie, de controale, de bețele-n roate care se pun, de obicei. Așa mi-au spus alți fermieri din zonă care au accesat aceste fonduri și care regretă acum.

R.F.: Vă gândiți să vă orientați și către zona de procesare a materiei prime sau zootehnie?

F.P.: Ar fi niște pași interesanți de făcut, numai că vorbim de costuri mari de producție, de aici și neajunsurile. Morăritul nu prea mai merge de ceva timp, animalele presupun alte cunoștințe sau oameni care se pricep.

Pentru că trec de la una la alta, la noi în zonă, din păcate, avem probleme cu oamenii, cu mâna de lucru, cu tractoriștii.

R.F.: Să înțeleg că nu mai sunt oameni dispuși să muncească?

F.P.: Nu, nu mai sunt. Cei care sunt au alte probleme, de aceea sunt... liberi.

R.F.: Care este salariul oferit unui tractorist la dumneavoastră în fermă?

F.P.: 2.000 lei, net, plus bonusuri de campanie. Spre exemplu, în perioadele de pauză, operatorii utilajelor încasează salariul, plus prime de sărbători, și iarna, și primăvara, apoi toamna, la finele campaniei. La fermele mari așa se întâmplă, însă se lucrează și mai mult. Fără îndoială, din punctul meu de vedere, dacă am iriga și am avea profituri mai mari, am oferi salarii și mai mari.

R.F.: La nivelul la care sunt în prezent, subvențiile vă sunt de ajutor?

F.P.: Subvenția este ceva esențial pentru activitatea noastră. Dacă n-ar mai exista plățile directe, 90 la sută din fermieri s-ar lăsa de agricultură.

R.F.: Vă gândiți să vă extindeți suprafețele din fermă sau vă sunt de ajuns?

F.P.: Creștem gradual, de la an la an. În acest moment, ne concentrăm doar pe comuna în care ne aflăm, unde mai există teren de valorificat. Acum patru ani de zile, când am ajuns aici, se lucrau undeva la 1.200 ha. Acum, deja am crescut și se crește gradual.

Pe de altă parte, este greu să coordonezi de unul singur o fermă atât de mare. Cu cât te vei extinde fără a avea o resursă umană solidă, cu atât o vei coordona mai prost, dacă se optează pentru acest sistem unic de mangement.

Publicat în Interviu

Nu mai puțin de 240.000 de tone de grâu de proveniență autohtonă au fost cumpărate în cadrul unei licitații internaționale lansată luni, 18 iunie 2018, de autoritatea egipteană de resort – GASC – cu expediere în perioada 1-10 august a.c.

Potrivit informațiilor vehiculate de comercianții citați de agenția Reuters, ADM ar urma să expedieze două cargouri, fiecare a câte 60.000 de tone de grâu românesc, la un preț FOB de 203,95 USD tona metrică plus 14,15 dolari americani/TM, adică 218,10 USD/TM.

De asemenea, CHS, un alt furnizor, va expedia 60.000 de tone de grâu autohton la un preț FOB 203,95 USD/TM plus 14,15 dolari americani tona metrică transportul, adică 218,10 USD pe tona metrică.

Nu în ultimul rând, Cargill va expedia 60.000 de tone de grâu provenit din România la un preț FOB de 203,95 dolari americani pe tona metrică plus 14,15 USD/TM transportul, în total 218,10 dolari americani/TM.

Autoritatea Generală pentru Aprovizionare a Egiptului (GASC) lansa luni, 18 iunie 2018, o licitație internațională pentru a achiziționa o cantitate pe atunci nespecificată de grâu de la furnizorii globali.

Vicepreședintele instituției, Ahmed Youssef, a precizat că autoritatea era dispusă să achiziționeze grâu moale și/sau pentru panificație din SUA, Canada, Australia, Franța, Germania, Polonia, Argentina, Rusia, Kazahstan, Ucraina, România, Bulgaria, Ungaria și Paraguay.

Ofertele erau așteptate să ajungă la GASC până la ora locală 10:00, marți, 19 iunie 2018. Rezultatele aveau să devină publice după ora locală 15:30 a aceleiași zile. Ofertele trebuiau să fie defalcate sub forma prețului Free-On-Board, cu o ofertă separată de transport.

În cadrul ultimei sale licitații din 12 iunie 2018, GASC a achiziționat 420.000 de tone de grâu rusesc și românesc, cu expediere în perioada 15-25 iulie a.c.

Publicat în Piata agricola

Potrivit informațiilor provenite din zona de trading, achizitorul iordanian de stat a cumpărat 60.000 de tone de grâu dur pentru panificație de la Cerealcom Dolj, parte dintr-o partidă de 120.000 de tone pentru care s-a licitat miercuri, 8 mai 2018.

Materia primă a fost achiziționată la un preț de 225 de dolari tona, Cost&Freight, cu livrare în a doua jumătate a lunii septembrie a.c.

În ultima perioadă, Iordania a depus eforturi susținute să facă achiziții de cereale prin intermediul unei serii de licitații lansate în ultimele luni, în condițiile în care traderii vorbesc despre controale de calitate și termene de plată incerte, motive îndeajuns de bune să genereze reticență printre furnizorii internaționali.

În ciuda situației date, separat, Iordania a mai achiziționat 60.000 de tone de orz într-o licitație internațională separată, marți, 7 mai 2018.

Publicat în Piata agricola

Grâul românesc a mai dat o lovitură la licitația GASC de joi, 29 martie 2019, atunci când Cargill și Ameropa au reușit să strecoare sub nasul egiptenilor alte 120.000 de tone (două vapoare) de materie primă.

Potrivit Reuters, până la 475.000 de tone au fost cumpărate, în total, de GASC prin licitație, restul a fost reprezentat de grâu rusesc (355.000 de tone). Pe de altă parte, cantitatea totală vândută Egiptului la licitație a fost deconsolidată de traderi în mai multe partide.

Concret, GASC a licitat și a câștigat posibilitatea de a prelua în perioada următoare 55.000 de tone de grâu rusesc de la GTCS. Cu această ocazie, egiptenii au obținut un preț FOB de 217 USD, plus 16,18 dolari transportul, în total, 233,18 USD tona metrică de grâu.

Tot GTCS a fost desemnat furnizorul GASC a 60.000 de tone de grâu de proveniență rusească, la un preț free-on-board de 218 dolari tona, la care s-au adăugat 16,20 USD transportul, ajungându-se la un cost agreat de 234,20 dolari americani tona metrică.

Un alt transport pentru care egiptenii au licitat și au câștigat a fost cel de 60.000 de tone de grâu din Rusia, având ca furnizor traderul Daewoo. Acesta au vândut materia primă cu 218,40 USD tona, la care s-a adăugat un preț de 16,20 dolari transportul, rezultând un cost final pe tona metrică de 234,60 USD.

ADM și Aston au devenit și ei furnizori de grâu ai Egiptului, în numele Rusiei, fiecare vânzând câte 60.000 de tone la un preț de 219,30 USD tona, plus 16,20 dolari transportul, costul final fiind de 235,50 USD pentru fiecare.

În fine, pentru Rusia, GTCS a mai scos la livrare un Panamax de 60.000 de tone. Prețul negociat a fost de 219,90 dolari tona, plus 15 dolari transportul, totalul rezultat fiind de 234,90 dolari.

Pentru România, Cargill a licitat și a câștigat posibilitatea livrării unei partide de 60.000 de tone de grâu, la un preț de 219,90 dolari, plus 14 USD transportul, totalul agreat fiind de 233,90 USD tona metrică.

Nu în ultimul rând, traderul Ameropa a reușit să vândă egiptenilor o cantitate de grâu de 60.000 de tone, partidă al cărei preț FOB pe tonă a fost 219,65 USD, plus 15,15 dolari pe tona transportată, totalul negociat rezultat fiind de 234,80 dolari tona metrică.

Publicat în International

În urma unei laborioase activități detectivistice, adunând informații din mai multe zone, producătorul agricol teleormănean Marian Popa, deținător al unei ferme care exploatează circa 1.500 ha de teren arabil, a aflat că în spatele multor „investitori” români, dar mai ales străini, se ascund „grei” care provin din fosta Uniune Sovietică.

Comentariul a fost făcut de Popa în contextul unui interviu realizat de publicația noastră cu domnia sa la evenimentul de lansare a hibrizilor de porumb Artesian, dezvoltați de compania Syngenta.

La întrebarea dacă ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, va putea să se țină de promisiune și să comunice public, în următoarele două luni, cât teren agricol se află în proprietatea străinilor, Popa a precizat că nu crede că se va ajunge la vreun rezultat.

„Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică”, a afirmat fermierul teleormănean.

Reamintim că întrebat fiind câte din cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.

„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni de zile să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR la o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).

Pe lângă altele, în cadrul interviului, administratorul SC Polirom Prod SRL din localitatea Scurtu Mare, județul Teleorman, și președintele Terenord Cooperativa Agricolă a mai spus că apa pentru irigat se află la doar 100 de metri de ferma sa, singura problemă fiind aceea că nu are acces la ea deoarece barajul este concesionat piscicultorilor, iar porumbul său „moare de sete”.

Despre producții, traderi, țepe date de unii achizitori neserioși micilor fermieri, randamente și producții valorificate prin cooperativă, în cele de mai jos.

Revista Fermierului: Ce suprafață arabilă utilizați în momentul de față în procesul anual de însămânțări? De asemenea, în prezent, care este structura culturilor din ferma dumneavoastră?

Marian Popa: Lucrez aceeași suprafață ca și anul trecut, și anume aproximativ 1.500 de hectare. N-am avut în intenție să mă extind, însă dacă va fi loc, poate, dar foarte puțin, este suficient pentru o fermă de familie din punctul meu de vedere. Revenind însă, din acest total de circa 1.500 ha, aproape 400 de hectare sunt în proprietate, iar restul de 1.100 ha, în arendă.

În ceea ce privește însămânțările, în toamna lui 2017 am semănat 600 ha cu grâu, 300 de hectare însămânțate cu rapiță, porumb am pus pe 280 ha, iar floarea-soarelui pe circa 220 de hectare. De menționat este faptul că grâul semănat anual este de sămânță. Obțin dublu la valorificare și este suficient pentru mine pe această zonă.

R.F.: Din punctul de vedere al arendei, proprietarii de teren cu care ați semnat contracte sunt mulțumiți în momentul de față? Care este media cantităților sau plăților efectuate către arendatori?

M.P.: Din fericire, aproape toți proprietarii de teren doresc să încaseze arendă sub forma banilor și nu în produse. Arendatorii cu care am semnat contracte sunt în general proveniți de la oraș și nu au ce face cu materia primă obținută de noi în fiecare an agricol. Ca exemplu, noi am acordat la finele campaniei de anul trecut aproximativ 530 de lei pe hectar. Asta înseamnă o cantitate de peste 800 kg de grâu Arenda a crescut în general în România, în ultima perioadă. Asta, ca urmare și a concurenței dintre fermieri. Toți vor să se extindă. De asemenea, în ultimii patru-cinci ani, producțiile au permis obținerea unor cantități mai mari de cereale.

R.F.: Aveți în vedere să vă extindeți?

M.P.: Am o relație foarte bună cu toți arendatorii. Este și o tendință. Unii vor să vândă în continuare suprafețele. Eu sunt pregătit să mențin această exploatație la suprafața la care a ajuns și nu forțăm pe nimeni să vândă. Dacă vor să o facă totuși, avem dreptul de preemțiune.

R.F.: Pe ce baze faceți calculul arendei? Totul se bazează pe calitatea solului sau sunt și alte elemente de luat în calcul? Se face, spre exemplu, o cartare a terenului pe bază de prelevare de mostre?

M.P.: Legea arendării cam așa spune, sunt mulți factori care influențează nivelul arendei (n.r. - art. 14, Legea arendării 16/1994 - suprafața, potențialul de producție, structura parcelară, relieful și gradul de accesibilitate a mecanizării, posibilitățile de acces, distanța față de locurile de depozitare, industrializare sau comercializare, starea clădirilor, amenajările de îmbunătățiri funciare sau alte dotări). În ceea ce ne privește, categoria de fertilitate la noi în zonă este cam a III-a, nu este un pământ prea bun. Sunt alți factori care influențează însă nivelul arendei. În primă instanță, vorbim de concurența între fermieri. Am auzit de niveluri de arendă chiar și de peste două tone de grâu la hectar. Eu îi consider aventurieri pe acești fermieri. Probabil că oamenii aceștia s-au apucat de agricultură acum doi ani de zile și au văzut că se obțin 8-9 tone de grâu la hectar (cum am reușit și eu în acest an). Să spunem că în ani precum 2017 poți da o cantitate mai mare, însă noi vrem să menținem nivelul arendei constant. Este un contract care variază între 5 și 10 ani în care ai prevăzut niște clauze și un nivel de arendă; într-un an faci mai puțin și trebuie să dai tot mult.

R.F.: Știm că aveți în coordonare și o cooperativă agricolă. Despre ce este vorba?

M.P.: Așa este. Sunt președintele Terenord Cooperativa Agricolă, formă asociativă cu peste 40 de membri și suprafețe lucrate variind între 200 și 1.500 ha. Suntem afiliați LAPAR, Terenord fiind prima cooperativă pentru cultură mare înființată în județul Teleorman, acum șapte ani. Suprafața totală lucrată în cooperativă este în prezent de peste 20.000 ha, teren arabil utilizat. Am spus mai bine de 40 de membri pentru că la această formă asociativă aderă constant membri noi, fiind recunoscuți inclusiv pentru susținerea celor care au aplicat pentru proiecte europene.

Ce vreau însă să subliniez este faptul că în ciuda lucrurilor bune dovedite, ceilalți fermieri din județ nu prea au încredere în cooperativă. Încă nu-și dau seama de utilitatea asocierii, însă încet-încet au început să se orienteze către noi și să vadă avantajele înscrierii într-o coooperativă agricolă.

R.F.: Cum procedați cu achiziția necesarului pentru începerea unui nou an agricol?

M.P.: Ne întâlnim la negocierile pentru achiziția inputurilor, spre exemplu. Negociem și când vindem producția. Cooperativa are prerogative atât pentru valorificarea cerealelor produse, cât și pentru achiziția de inputuri la prețuri atractive.

R.F.: Ce cantitate de produse ați valorificat, împreună, în acest an?

M.P.: Toată rapița, floarea-soarelui și porumbul le-am valorificat prin negocieri cu firme specializate. În general, noi vindem produsele către cumpărători serioși. Ca o paranteză, există încă pe piața de achiziții de cereale anumiți achizitori dubioși. De exemplu, timp de doi ani, la noi în zonă a activat o firmă care cumpăra cereale și care provenea din Constanța. Timp de doi ani, această companie a dat dovadă de seriozitate, însă în 2017 i-a păcălit pe toți fermierii mici din județ: a adunat tot grâul și nu l-a mai plătit. Mulți dintre micii fermieri sunt în acest moment în pragul falimentului din această cauză.

Revenind, noi lucrăm cu achizitori serioși, cum este și cazul Bunge. Este o firmă care nu mai are nevoie de recomandări. Se știe că este un jucător serios. Prelucrează marfa aici, la Fetești; vorbim de rapiță și de floarea-soarelui. Apoi, pe piața porumbului un alt jucător important este CHS.

R.F.: Ați vorbit până acum de porumb și de oleaginoase. Grâul, unde îl valorificați?

M.P.: La grâu este o problemă. Aici nu prea putem face front comun toți membrii cooperativei, din mai multe motive. În primul rând, aș spune că nu putem valorifica toată cantitatea de grâu produs în comun deoarece calitățile obținute de membrii Terenord sunt diferite. În acest caz se negociază pe calități, pe indici, pretențiile sunt mai mari la grâu. Apoi, unii vor să vândă, alții nu; vor să mai pună prin magazii. Însă soluții sunt și aici. Mai exact, ne sunăm, ne sprijinim, ne informăm, chiar dacă fiecare vinde individual grâul.

R.F.: Care a fost media prețului la principalele produse agricole comercializate de cooperativa Terenord în 2017?

M.P.: În medie, grâul s-a cumpărat cu prețuri între 0,65 lei și 0,68 lei, în funcție de parametrii de calitate. La floarea-soarelui, la care am făcut contract, am obținut 1,35 lei kilogramul, iar la rapiță, 1,5-1,6 lei kilogramul de materie primă.

R.F.: Dar ca volume?

M.P.: Numai eu am comercializat vreo 2.000 de tone de floarea-soarelui. La nivel de cooperativă însă, am vândut circa 8.000 de tone de floarea-soarelui și la rapiță vreo 4.000 de tone, în condițiile în care suprafața cu rapiță este mai mică la noi.

IMG 20180125 191543Am baraj la 100 de metri de fermă. Aștept să fiu lăsat să irig

Revista Fermierului: Să discutăm puțin și de porumb. Nu vă întrebăm de prețuri și volume comercializate, ci de hibrizii utilizați la dumneavoastră în exploatație.

Marian Popa: Vorbim de firme consacrate în cultura porumbului, cum sunt Pioneer și Monsanto. Ele nu mai au nevoie de prezentare.

R.F.: Pioneer, cel puțin, are o istorie în România, ei sunt „pionerii” în domeniu...

M.P.: Eram eu pionier de când sunt ei în România! Am fost Gostat-ist la viața mea, am lucrat în IAS, iar pe acele vremuri, în comunism, singurul brand care a ajuns în România cu hibrizi a fost firma Pioneer.

Revenind la perioada actuală, sigur, au apărut și firme noi care dezvoltă hibrizi de porumb. Syngenta, spre exemplu, este o firmă care nu a excelat până nu demult la hibrizii de porumb. Anul acesta, la mine în societate, am înființat câmpuri demo de porumb și floarea-soarelui, cu semințe furnizate de principalii competitori de pe piața de sămânță de porumb: Pioneer, Monsanto, KWS și... Syngenta. În toamnă s-a alăturat și această ultimă companie din listă, astfel încât să fac o paletă de produși cultivând și hibrizii lor. Am avut surpriza, cam la toate firmele, să se obțină cam șapte tone de porumb boabe la hectar în nordul județului Teleorman. Am avut surpriza să descopăr la mai toate firmele hibrizi care s-au ridicat la nivelul așteptărilor. (...) Iată cum SY Orpheus de la Syngenta, pe care l-am și achiziționat pentru vreo 50 ha din 300 ha cât însămânțez anual, a făcut o producție similară cu hibrizii Monsanto și Pioneer.

R.F.: Câte boabe de porumb SY Orpheus de la Syngenta ați semănat la hectar în toamna lui 2017?

M.P.: Eu am semănat anul trecut (și am plusat un pic) 70.000 de boabe/ha. Am și nimerit-o că a plouat puțin mai târziu, dar a plouat. A avut apă porumbul și am nimerit-o.

Făcând referire puțin la vremurile apuse, pe atunci se lucra pe economie maximă. Luai bătaie dacă nu semănai 70.000 de boabe în cazul hibrizilor Pioneer. Nu este treaba aceea cu „Rarul umple carul, iar desul umple fesul”. Într-adevăr, nu faci o producție mai mică dacă pui densitate mare. Am pus anul acesta 70.000 de boabe pentru că, și la ei, dezvoltarea materialului semincer după semănat depinde de mai mulți factori (germinație etc.); dacă îți rămân 65.000 de boabe viabile însămânțate este bine.

R.F.: Aveți acces la apa pentru irigații?

M.P.: Problema irigațiilor, am spus nu o dată, este mai importantă decât programul cu oaia sau cel cu porcul de Bazna și Mangalița. Aș fi foarte mulțumit eu, ca fermier de cultură mare, dacă s-ar construi centre de colectare a apei în fiecare județ, modele care să dovedească faptul că se poate. Gravitațional, apa curge la vale, de la munte către Dunăre și nimeni n-o oprește ca să udăm atunci când trebuie; n-aude nimeni.

La mine se vede cu ochiul liber că pot iriga toată ferma. Anul acesta, voi achiziționa un pivot de origine franțuzească, o investiție de circa 100.000 de euro. Fac o investiție pe cont propriu, deși ar trebui să primesc sprijin din partea statului pentru a face performanță. Ulterior, voi chema presa și voi arăta tuturor celor interesați că se poate.

Am apă lângă mine și aștept să fiu lăsat să irig. Barajele construite pe timpuri au fost luate de niște șmecheri pe 50 de ani, le-au populat cu pește (de parcă de asta aveam nevoie), dar nu s-a gândit nimeni că mai trebuie să și irigăm. Să ne dea statul bani, că facem alte baraje. Sunt atâtea locuri în România unde se pot face și de unde udăm fără o nevoie suplimentară de stații și canale sau să aduc 100 km apă de la Dunăre către mine...

R.F.: Sunteți departe de o sursă de apă?

M.P.: Barajul este lângă mine, la 100 de metri de sediul fermei și unde am însămânțat porumb în acest an agricol. Porumbul meu „stă” și „se uită” la apă, „moare de sete” cu apa lângă el.

R.F.: La modul general, din punctul de vedere al producției, la ce să ne așteptăm la finele sezonului 2017-2018?

M.P.: Până în acest moment, eu consider că lucrurile sunt aproximativ similare cu cele din 2017.

În ceea ce ne privește, în zona noastră avem puțin exces de umiditate; băltește apa, sunt lacuri, deja. Nu sunt însă afectat prea tare. Am făcut anumite lucrări în fermă și, până la 1,5 metri adâncime, solul este permeabil.

R.F.: Știm că ați investit ceva bani în lucrări de îmbunătățiri funciare în ferma dumneavoastră. Ar fi bine să primiți fonduri și de la stat? Actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, are ca prioritate declarată și irigațiile.

M.P.: Este marcat de epoca în care a făcut multă agricultură domnul ministru (n.r. - al Agriculturii, Petre Daea), cu vizite, hai cu oaia, hai cu... glume d-astea. Pe atunci, se făcea așa ceva și vrea să ne readucă aminte. Chiar nu trebuie să se urce pe fiecare tractor, ci, din birou, să dispună un program de îmbunătățiri funciare. Mie nu-mi trebuie mai mult de o săptămână să regularizez toată ferma.

R.F.: Ministrul Agriculturii a promis că în două luni ne spune cât teren aparține străinilor. Să-l credem?

M.P.: Nu cred că se va ajunge la vreun rezultat. Știm cu toții că terenurile sunt cumpărate mascat de străini, sunt luate prin șmecheri români. Eu am reușit să descopăr în jurul meu ce filieră a putut veni să cumpere terenul. Noi zicem că sunt danezi, iar în spatele lor sunt oameni din fosta Uniune Sovietică.

R.F.: Cum ați aflat aceste informații?

M.P.: Ajungi la originea lucrurilor, dacă vrei cu adevărat să te informezi.

Spre exemplu, la mine în zonă am aflat că 110 ha suprafețe de teren au fost cumpărate de un ceh, vândute apoi unui danez, iar cehul este cuplat cu un rus. Și acesta nu este un caz singular. Poți găsi teren aflat în scripte în proprietatea unui român, dar în realitate acesta să nu beneficieze de bunurile obținute (n.r. - uzufruct).

Apoi, ce să faci când firmele cu capital majoritar străin sunt înființate în România și prin intermediul lor este cumpărat terenul? Acum, lupta va fi una economică, suntem în război. Pentru a putea câștiga, trebuie să fim sprijiniți. Mie nu mi-e frică de niciun fermier străin. De ce? De atâta timp, știu mai multă meserie decât el și știu secretele zonei...

Există la noi o exploatație de 4.000 ha, daneză, teren cumpărat de la trădători români, undeva în zona Blejești-Cosmești, și am înțeles că au dat faliment și că vor să vândă – Agri Consortium (n.r. - AgriInvest, prin Agri Consortium Videle); de doi ani, au dat pierderi. Dacă acum, când toți fermierii din România spun că este bine, atunci când va fi secetă, ce vor mai face? Acolo sunt 60 de acționari care au adus un manager din Danemarca și care a lucrat cum a știut el, fără arătură și alte asemenea, șmecherii d-alea d-ale lor. Cine știe ce pământ au ei, acolo? Acum, știind asta, statul ar trebui să evalueze proprietatea și să ne propună nouă, românilor, cu credite la dobânzi avantajoase, pe 50 de ani, să recuperăm terenul respectiv, comasat deja. Ne putem asocia 4-5 fermieri și cumpărăm exploatații de acest gen.

R.F.: Este adevărată afirmația potrivit căreia fermierul mare trăiește bine, iar cel care și-a vândut terenul moare de foame?

M.P.: Dat fiind faptul că agricultura nu a fost atractivă în prima parte după 1989, oamenii au vândut pământul. Acum a devenit atractivă. Vine PSD-ul și dă ajutoarele sociale. Sunt unii care încasează câte 300 de lei, nu vor să vină la muncă și se gândesc ce mai pot fura sau sunt mulțumiți cu traiul de subzistență.

Eu, echipei pe care o am, îi asigur un trai decent – suntem 16 cu toții, inclusiv TESA. Fac inclusiv zootehnie hobby, astfel încât să-mi asigur autoconsumul – oi, porci, vaci. Am cantină unde valorific aceste produse și unde, între 12,00 și 13,00, zilnic, avem masă caldă și supliment, după-amiaza. Avem bucătăreasă și se gătește la comandă. Mâncarea se face în circuit intern și este gratuită. Oamenii sunt din sat, le asigurăm transportul la locul de muncă cu microbuze. Dacă eu sunt foarte bogat, iar ceilalți de pe lângă mine sunt foarte săraci, ce câștig din asta? Am tot ceea ce am nevoie. Sunt salarii bune și nu mai pleacă nimeni de la mine.

Publicat în Interviu

Ca urmare a licitației inițiate miercuri, 16 august 2017, de GASC – Autoritatea Generală de Achiziție a Mărfurilor din Egipt, în vederea achiziției unor canități de grâu de pe piața internațională cu perioada de expediere 20-30 septembrie a.c., cele mai bun preț FOB oferit a fost cel al rușilor – 192,29 dolari SUA, pentru o cantitate de 55.000 de tone, adică 208,04 USD cost&freight, au precizat traderii, citați de Reuters.

Pe de altă parte, oferta cea mai mică după contabilizarea costurilor de transport (adică C&F) a fost cea de 207,53 dolari SUA pentru alte 60.000 de tone de grâu rusesc, tot din partea Friends.

Conform cifrelor vehiculate de agenția de presă, una dintre ofertele din România este a doua cea mai mare tot după o ofertă din Rusia, grâul românesc fiind ofertat spre vânzare la 202,25 USD/TM FOB. Și prima ofertă tot din România s-a situat spre finalul clasamentului cu 198,99 USD/tona metrică, FOB.

Potrivit traderilor, până joi, 17 august 2017, următoarele oferte au fost înaintate GASC, toate în dolari SUA, pentru tona de materie primă, FOB: din Rusia avem oferta Friends – 60.000 de tone la un preț de 193,93 USD și 55.000 de tone la un preț de 192,29 USD, oferta ADM de 55.000 de tone la un preț de 195 USD, oferta ECTP de 60.000 de tone la un preț de 195,10 USD, oferta Louis Dreyfus de 60.000 de tone la un preț de 195,50 USD, cea a Glencore de 55.000 de tone la un preț de 195,70 USD, cea a Olam de 60.000 de tone la un preț de 196,45 USD, oferta Cargill de 60.000 de tone la un preț de 196,50 USD, cea a Aston de 60.000 de tone la un preț de 197 USD, oferta Daewoo de 60.000 de tone la un preț de 197,55 USD și cele ale GTCS de 60.000 de tone la un preț de 197 USD, de 60.000 de tone la un preț de 198 USD, de 55.000 de tone la un preț de 196 USD, respectiv de 55.000 de tone la un preț de 197 USD.

Tot din Rusia au mai venit oferte din partea Solaris de 60.000 de tone la un preț de 199,19 USD, a Allegro de 60.000 de tone la un preț de 200,90 USD, respectiv cea a Garant Logistics de 60.000 de tone la un preț de 202,90 USD.

Oferta din Ucraina îi revine tot Louis Dreyfus cu 60.000 de tone la un preț de 194 USD, în timp ce ofertele din România sunt din partea Ameropa – 60.000 de tone la un preț de 198,99 USD, iar cea a ADM de 60.000 de tone la un preț de 202,25 USD.

Oferta francezilor este cea a Cassilo, de 60.000 de tone, la un preț de 198,69 USD.

Potrivit spuselor traderilor, citați de Reuters, cele mai bune oferte pe bază de cost și de transport (cost and freight), în USD per tonă metrică, sunt următoarele: Friends – 60.000 de tone de grâu rusesc la un preț de 193,93 USD plus 13,60 transport, total 207,53 USD C&F și tot Friends – 55.000 de tone de grâu rusesc la un preț de 192,29 USD plus 15,75 transportul, total 208,04 USD CF.

Urmează apoi oferta Louis Dreyfus – 60.000 de tone de grâu ucrainean la un preț de 194 USD tona metrică plus 14,73 USD transportul, total 208,73 USD cost&freight.

Tot pentru grâu rusesc au fost oferte de la ECTP – 60.000 de tone la un preț de 195,10 dolari americani tona metrică plus 14 USD transportul, total 209,10 USD C&F. Și Louis Dreyfus a avut o ofertă bună pentru grâu rusesc, și anume 60.000 de tone la un preț de 195,50 USD/TM plus 13,60 transportul, total 209,10 USD CF. Olam a avut o altă ofertă interesantă pentru egipteni, și anume 60.000 de tone de grâu rusesc la un preț de 196,45 USD/TM plus 14 USD transportul, total 210,45 USD C&F.

Nu în ultimul rând, Cargill a avut o ofertă în atenția GASC de 60.000 de tone de grâu rusesc la un preț de 196,50 USD tona metrică plus 14 dolari americani pe tonă transportul, total 210,50 USD/TM C&F, iar ADM a ofertat 60.000 de tone de grâu rusesc la un preț de 195 USD/TM plus 16,10 USD/TM transport, total 211,10 USD/TM cost&freight.

Comercianții din România, asociațiile de producători principale (Pro Agro și LAPAR) dar și autoritățile portuare și ministerul de resort deopotrivă continuă să păstreze o tăcere neexplicabilă cu privire la tranzacțiile făcute cu parteneri externi.

Publicat în Piata agricola

Producția de grâu a Hexagonului din acest an prezintă niveluri foarte bune de proteină, în timp ce și ceilalți parametri de calitate a materiei-prime par a fi corespunzători pentru a face față nevoilor pieței, în ciuda impactului pe care ploile târzii le-au avut asupra culturii, a anunțat FranceAgriMer la începutul săptămânii trecute.

„În ceea ce privește calitatea, nivelul conținutului de proteină din grâul moale este mai mult decât satisfăcător, chiar și în parcelele cu randamente foarte mari”, a anunțat Reuters, citând un raport comun al FranceAgriMer în colaborare cu institutele de specialitate Arvalis și Terres Inovia.

Conform informațiilor date publicității de aceste entități, nivelurile de proteină înregistrate sunt adesea peste 12 la sută.

Parametrii anunțați îndeplinesc condițiile de panificație din Franța și din principalele sale piețe de export. Nivelul se situează inclusiv peste cel de 11% înregistrat în Hexagon, în ultimii ani, cu excepția anului 2016, atunci când randamentele mici au generat niveluri ale proteinei de peste 12 la sută.

Rezultatele testelor privind masa hectolitrică și indicii de cădere Hagberg – alte două modalități de cuantificare a calității grâului – sunt însă mixte, ca urmare a precipitațiilor căzute spre sfârșitul ciclului de creștere a plantelor, dar vor întâmpina cerințele piețelor de export, au mai adăugat vocile autorizate ale biroului specializat francez, fără însă ca aceștia să ofere cifre exacte în acest sens.

Rezultatele date publicității care reflectă un nivel „decent” de calitate a grâului produs în Hexagon, laolaltă cu o revenire a cantității obținute în 2017 față de cea de anul trecut, în conformitate cu estimările Ministerului Agriculturii din Franța de luni, 7 august a.c., ar putea plasa această țară pe o poziție de export favorabilă, după nivelul „dezamăgitor” al comerțului peste graniță înregistrat anul trecut.

Cu toate acestea, FranceAgriMer a precizat că ploile căzute în perioada premergătoare culesului au dus la apariția unor variații în rezultatele testelor pentru determinarea masei hectolitrice și au afectat diverși parametri ai indicilor de cădere Hagberg.

Pe de altă parte, o vară înnecată în ploi cu care s-a confruntat și Germania – locul II în topul producătorilor de grâu din blocul comunitar după Franța – a dus la consolidarea temerilor cu privire la deteriorarea parametrilor de calitate. În plus, traderii spun că ar putea apărea fluctuații la capitolul calitate și în nordul Franței, acolo unde recoltatul a fost definitivat în condiții de vreme umedă.

Indicatorii de calitate standard pentru grâul durum – varietate utilizată în producerea de paste – sunt favorabili, cu niveluri de proteină înregistrate de peste 14 la sută și ale masei hectolitrice catalogate drept „decente”, a mai adăugat FranceAgriMer, citată de Reuters.

Orzul de toamnă prezintă și el indici de calitate buni, cu excepția celor de proteină, de peste 11,5 la sută, care ar putea limita capacitatea de adresabilitate pentru piața malțului.

Pe de cealaltă parte, niveluri excesive de proteină au fost înregistrate în mai multe locuri în cazul orzului de primăvară, fapt care ar putea scoate definitiv de pe piața malțului cantitățile obținute de materie primă, în special pe cele din estul Franței, au mai adăugat specialiștii biroului FranceAgriMer.

20841036 1751386181821083 3917765953946970508 nDaea, de la oaie, la călăritul combinei pe câmpiile patriei

În cazul României, din păcate, secretomania nejustificată din ultimii ani cu privire la estimările privind producția principalelor cereale cultivate s-a păstrat și în cazul actualei legislaturi. Preferatul președintelui Camerei Deputaților, PSD-istul Liviu Dragnea, și anume năstrușnicul Petre Daea (năstrușnic pentru declarațiile sale publice pline de... să-i spunem mai plastic - tâlc), a lăsat la o parte problematica tomatelor, lânii și oilor și, mai nou, stă „călare” pe combine la recoltatul florii-soarelui, îmbrățișează plantele și, alături de unii jurnaliști „de casă”, se plimbă din gospodărie în gospodărie pe plaiurile mioritice.

Domnia sa a descoperit mai nou și transmisiile LIVE pe Facebook, ocazii cu care nu transmite nicio informație de interes pentru agricultura din România.

El combină cuvinte prețioase în postările sale de pe pagina rețelei de socializare, dar se ferește să precizeze informații chiar și preliminare cu privire la culturile de grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui etc., motiv pentru care lasă cale liberă achizitorilor de cereale să facă ce vor cu fermierii români.

Singurul care a transmis o informație mai clară a fost prof. dr. ing. Mihai Nicolescu, vicepreședintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), dar și aceasta destul de lacunară.

În cadrul conferinței „Schimbări climatice și influența lor asupra culturilor agricole”, care a avut loc la București în data de 10 august 2017, acesta a precizat că estimările cu privire la cultura grâului din România sunt, cităm, „favorabile”.

În plus, el a precizat că, din determinările realizate, materia primă recoltată până la acest moment din bazinul de sud al țării și din Banat este de calitate „bună”.

Vorbim, practic, de singurele aprecieri venite din partea unor oficialități, în condițiile în care țara noastră beneficiază de un aparat birocratic masiv, unul format din angajați ai direcțiilor agricole județene care nu raportează deloc proactiv estimările privind productivitatea, la polul opus față de abordările de acum 15-16 ani în urmă. La acea vreme, operativele din teritoriu erau transmise frecvent presei.

„Anul acesta, spre exemplu, culturile înființate în toamna anului 2016 au beneficiat, în general, de un regim pluviometric și condiții aproximativ favorabile, exceptând zona Transilvaniei și zona Moldovei de centru, unde, într-adevăr, am avut probleme la înființare. Rezultatele care se obțin la aceste culturi – cereale de toamnă – sunt favorabile. Ele nu sunt încheiate. Săptămâna trecută (n.r. - 31 iulie – 6 august 2017) încă se recolta grâu în zona Covasna, în Harghita, în Brașov, pentru că, într-adevăr, sunt situații legate de zonele mai reci, dar și de precipitațiile care au căzut în zona respectivă și au amânat recoltatul”, a afirmat Nicolescu, un veteran al ASAS. „Și anul acesta, grânele prezintă o calitate bună, cel puțin din determinările realizate. (...) Sunt în analiză probe luate din diverse zone ale țării. (...) Cultura de grâu recoltată la timp – și s-a recoltat în tot sudul la timp și din Banat, mai ales în condiții de secetă – prezintă o calitate bună”.

Chiar înaintea publicării articolului, am încercat să-l contactăm inclusiv pe secretarul de stat în cadrul MADR, Daniel Botănoiu, pentru a afla câteva informații cu privire la calitatea principalelor culturi agricole, însă fără succes pe această temă.

De neînțeles este și tăcerea marilor asociații de producători (LAPAR și Pro Agro). Cu siguranță, aceste entități au acces la date privind calitatea grâului, orzului, rapiței și florii-soarelui, însă nici ele, până la această dată, nu au dat publicității astfel de informații.

Publicat în Piata agricola

Potrivit celor mai noi estimări date publicității marți, 8 august 2017, de agenția Reuters, prețurile contractelor futures pentru grâul produs în blocul comunitar UE27 au atins noi niveluri minime, pe fondul scăderii cotațiilor pe Bursa de la Chicago, respectiv al așteptării unor previziuni mai clare din partea guvernului nord-american.

Grâul de panificație cu livrare în decembrie a.c. - obiectivul celui mai activ contract de pe Bursa Euronext de la Paris - BL2Z7, se află în scădere de preț cu 0,25 euro sau 0,1 la sută, până la un total de 167,75 euro tona metrică, cotație valabilă la ora 16:18 GMT, marți, 8 august 2017, după care a atins un alt minim înregistrat - 167,25 euro TM.

„Piața este blocată în rutină și așteaptă cu nerăbdare apariția raportului USDA”, a afirmat un trader sub protecția anonimatului, referindu-se la documentul lunar emis de Ministerul Agriculturii nord-american.

O nouă scădere a prețului grâului pe CBOT a subminat și mai mult sentimentul de stabilitate, în condițiile în care așteptările privind consolidarea unor stocuri importante de materie-primă s-au intensificat.

Biroul pentru Agricultură din Hexagon – FranceAgriMer – a precizat tot marți, 8 august 2017, că recolta de grâu pare a fi de o calitate bună, inclusiv niveluri ale proteinei de peste 12 la sută.

FranceAgriMer, citată de Reuters, a mai precizat că rezultatele analizelor indicilor de cădere, dar și ale altora de interes pentru zona de panificație sunt mai diversificate în ultima perioadă, ca urmare a precipitațiilor târzii. În plus, tot în acest context, traderii au mărturisit că în regiunile nordice din Franța încă se recoltează grâul, ca urmare indicii de calitate ar fi și mai mult în scădere de vreme ce condițiile agrometeo încă raportează umiditate ridicată.

Și în cazul Germaniei, atenția este orientată pe căderile de apă, situație care a întârziat recoltatul și a condus la temeri cu privire la calitate.

„În zonele de export mai nordice ale Germaniei, doar aproximativ 15-20 de procente din totalul recoltei este în sistemul de depozitare și sunt dovezi solide care susțin scăderea calității materiei-prime”, a mai precizat un trader, tot sub anonimat. „În nord, se pare că doar 50 de procente din grâu ar atinge standarde de export, restul urmând să fie redirecționat către nutriția animală”.

Ploile au căzut în mod repetat săptămâna trecută (31 iulie – 6 august 2017), în perioada de definitivare a coacerii grâului, practic cea mai vulnerabilă fază a sa din perioada recoltării.

Dintre problemele de ordin calitativ raportate de traderi atunci când vine vorba de grâul provenit din nordul Germaniei enumerăm mase hectolitrice specifice de nivel mic (76 față de 78 ca indice normal). De asemenea, indicii de cădere Hagberg se situează și ei la un nivel de 120, în mostre din culestul timpuriu din zona nordică a Germaniei.

Grâul standard pentru panificație cu conținut de proteină de 12 la sută a fost oferit spre vânzare în creștere cu 0,5 euro, mai exact cu 3,5 euro față de contractul-vedetă BL2Z7 din decembrie 2016, cu livrare în septembrie a.c., în Hamburg.

Grâul cu un nivel de proteină de 14 la sută cu livrare în Hamburg în perioada septembrie-decembrie 2017 rămâne la un nivel al plăților premium de 23-24 euro în plus față de contractul din Paris, cu livrare în decembrie 2017.

Românii au grâu de calitate, dar prețuri mici

Încă de la finele lunii iunie a.c., șeful Federației Pro Agro, Emil Dumitru, se plângea că „fermierii români au numai de pierdut, iar comercianții, numai de câștigat”.

Concret, organizația și-a manifestat îngrijorarea referitor la modul în care prețurile la cereale scad continuu în bazinul Mării Negre, „fără să existe vreo justificare”, cu implicații majore asupra prețurilor pentru recolta nouă din România 2017.

În această situație și ținând cont de estimările privind o calitate bună și foarte bună a noii recolte de cereale, Federația susține ferm, pentru toți fermierii, aplicarea unei strategii de preț bazată în mod agresiv pe calitatea produselor furnizate.

„Profitând și de faptul că fermierii au susținut introducerea conținutului de proteină în noul plan de gradare la grâu, Pro Agro recomandă cu insistență ofertarea prețului pentru grâul livrat de fermieri în funcție de gradul alocat, în principal în funcție de conținutul de proteină”, au precizat oficialii Federației. „Este, în sfârșit, momentul în care prețurile ofertate și oferite pe piață să fie diferențiate în funcție de calitatea produselor, iar contractele propuse fermierilor să cuprindă nu doar clauze de scădere de preț, calculate față de parametrii standard de calitate solicitați, ci și, (...) bonusuri de preț atunci când calitatea este superioară față de parametrii respectivi.

Motivația că unii parteneri externi (importatori) nu plătesc bonus de calitate (ex. Egipt) nu se susține pentru că, întotdeauna, un comerciant profesionist cunoaște tehnicile de amestec (blending) ale unui grâu de calitate superioară cu cel de calitate inferioară (care îl cumpără la prețuri scăzute), astfel încât să obțină o calitate conformă cu cerințele de export. În contractele pe care comercianții le impun fermierilor sunt introduse numai clauze penalizatoare, fără a exista și bonusări atunci când marfa comercializată are calități net superioare față de STAS”.

În data de 9 august 2017, grâul pentru panificație cu oferta de cumpărare din partea Cereale Colect D., Constanța, era situat la nivelul a 707,34 lei tona metrică, a celor de la Landmar Moldova FCA la 615 lei TM (cu trei zile înainte), iar cea a United Grain Constanța de 716 TM în data de 2 august 2017.

Publicat în Piata agricola

În ultimele zile, prețul grâului, la principalele burse din lume, a crescut semnificativ (800 lei tona metrică – CME, respectiv 827 lei pe tonă - MATIF), o veste bună pentru fermieri în plină campanie de recoltare, în timp ce prețul la Constanța era în această săptămână de 725 lei tona, potrivit informațiilor date publicității de portalul online AgroGo.

Conform analiștilor platformei online, prețurile contractelor futures cu livrare la termene mai îndepărtate (septembrie, respectiv decembrie), sunt și ele în creștere.

„Cea mai spectaculoasă creștere a avut loc la bursa CME Chicago (cea mai mare bursă de cereale din lume). Aici, prețul grâului a atins nivelul de 800 lei/tonă, o valoare maximă pentru ultimii 2 ani. Prețurile grâului la bursa europeană MATIF Paris s-au lăsat și ele duse de val, crescând la valoarea de 827 lei/tonă, cea mai mare cotație pentru grâu din ultimul an”, mai anunță specialiștii AgroGo.

Tot ei precizează că, în România, prețurile oferite de unii traderi în portul Constanța se aflau săptămâna aceasta în jurul valorii de 725 lei/tonă. Și asta în condițiile în care, prețul mediu la grâu pe baza cărui se face evaluarea în lei a veniturilor exprimate în natură obținute din arendarea bunurilor agricole, conform art. 84 alin. (5) Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a fost fixat de CJ Constanța pentru acest an la un nivel de 530 lei tona metrică.

„Avem, deci, prețuri mai bune decât în 2016, pentru aceeași perioadă din an”, continuă cei de la AgroGo.

Dacă cotațiile mari de la burse vor persista sau vor continua să crească, acest lucru se va simți tot mai mult și în piața fizică, mărturisesc aceștia.

„Urmează să avem în curând noi estimări legate de producția mondială din acest an, estimări ce vor influența trendul cotațiilor bursiere”, au adăugat angajații AgroGo.

Aceștia mai spun că, în comparație cu evoluția din ultimii trei ani pentru această perioadă, până în acest moment, sezonul 2017 seamănă cel mai bine cu cel din 2015. Atunci, în aceeași perioadă a anului, a existat un val similar de creștere a prețului la burse, însă în perioada august-septembrie, prețurile au scăzut.

„Vor merge prețurile din acest an după tiparul evoluției din 2015? Greu de spus”, se întreabă analiștii AgroGo. „Anul acesta vedem prețuri în creștere și în piața fizică, cu contracte de import grâu în Africa cu prețuri mai mari, ușor peste valoarea cotațiilor bursiere”.

AgroGo este platforma online de informare și tranzacționare a cerealelor, fiind prima platformă din România pe care se pot tranzacționa cereale la disponibil sau la termen. AgroGo oferă o alternativă simplificată a burselor de mărfuri și sprijină astfel fermierii români, prin încurajarea concurenței cumpărătorilor în piață.

Potrivit propriilor declarații de principii, AgroGo a fost creat cu scopul de a reduce riscurile și a crește profitul fermierilor, procesatorilor și chiar al traderilor. Platforma oferă informațiile necesare pentru luarea deciziilor în vânzarea și cumpărarea de cereale (prețuri la zi, analize, grafice, știri etc.) și permite tranzacționarea într-un mod organizat a produselor agricole.

Prețurile cerealelor sunt obținute de la principalele burse internaționale (MATIF – Paris, CBOT/CME – Chicago s.a.) și sunt completate de datele obținute de la Ministerul Agriculturii, portul Constanța, precum și de la traderii parteneri, platforma AgroGo prezentând cele mai multe surse de prețuri din țară, actualizate periodic.

Publicat în Piata agricola

Până luni, 3 iulie 2017, a fost recoltată 74,05% din suprafața însămânțată cu orz la nivel național, în Teleorman s-a adunat producția de grâu de pe 53,01% din totalul semănat, iar rapița pentru ulei a fost strânsă de pe 27,28% din suprafață, conform datelor centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Orzul a fost recoltat în județele Arad, Argeș, Buzău, Călărași, Dâmbovița, Dolj, Ialomița, Mehedinți, Olt și Timiș, campania fiind încheiată, iar în Gorj, Teleorman și Tulcea, aceasta apropiindu-se de final.

La orzoaica de toamnă, recoltarea s-a efectuat pe mai mult de jumătate din suprafața însămânțată, aceasta fiind încheiată în Arad, Buzău, Călărași, Mehedinți și Teleorman, aflându-se în stadii avansate în Dâmbovița, Neamț și Prahova.

Campania de recoltare a grâului s-a extins și a continuat în ritm susținut în județele Olt, Dolj, Mehedinți, iar în Teleorman s-a adunat recolta de pe 53,01% din suprafața însămânțată.

Rapița pentru ulei a fost strânsă de pe 27,28% din suprafață, Mehedinți și Timiș raportând finalizarea recoltatului.

Mazărea a fost recoltată de pe un sfert din suprafața însămânțată, județele Hunedoara, Ilfov și Giurgiu încheind deja operațiunea.

„Atragem atenția comercianților de cereale că aceia care fac efectiv această producție pe care o dau astăzi spre comercializare sunt fermierii, cei care au cheltuit mult și au depus eforturi uriașe pentru obținerea acestor producții prin dotări corespunzătoare și aplicarea de tehnologii moderne pentru a obține producții de calitate superioară”, se precizează în comunicatul de presă al ministerului.

Potrivit documentului, producătorii agricoli au așteptat un an pentru realizarea acestora în condiții grele de muncă și cu riscuri enorme.

„Agricultura se desfășoară sub zodia riscului, tot timpul trebuie să cauți decizia cea mai bună. În același loc ai grâu supracopt și trebuie să-l recoltezi cât mai repede, iar alături ai culturi suferinde de porumb sau floarea soarelui care așteaptă ploaia”, a afirmat ministrul Petre Daea.

Deși ministrul Agriculturii a afirmat în nenumărate rânduri că piața este singura care trebuie să stabilească prețul produselor agricole, domnia sa se declară a fi întotdeauna alături de fermieri în această privință.

În data de 13 iunie 2017 a fost demarată recoltarea la orz și orzoaică în județele din partea de sud a țării.

Ministrul de resort a inspectat la acea dată primele brazde recoltate în județul Teleorman, fiind alături de un fermier care a dat startul campaniei de cules. Suprafața înființată cu orz în județul Teleorman este de 23.390 de hectare, iar cea cultivată cu orzoaică este de 2.607 ha.

În județul Olt au fost cultivate cu orz 16.000 ha, iar în județul Dolj, 20.104 ha.

Specialiștii Comisiei Europene previzionau la începutul lunii martie, pentru țările UE, o producție de orz de 62,7 milioane de tone, în creștere cu 5 la sută de la an la an. Cifra vehiculată este peste cea preconizată de cei de la Strategie Grains cu 1,4 milioane tone la orz.

Publicat în Piata agricola
Pagina 1 din 2