Afişez elemetele după tag: Politica Agricola Comuna - REVISTA FERMIERULUI

În contextul discuțiilor privind viitorul Politicii Agricole Comune (PAC) în Uniunea Europeană (UE), producătorii agricoli din țările Grupului de la Vișegrad plus Bulgaria, România și Slovenia vor ca actualele scheme şi măsuri să fie menţinute şi procedurile administrative să fie atenuate, este concluzia unei conferinţe referitoare la provocările PAC în perioada 2021-2027, care s-a desfăşurat luni la Sofia, transmite BTA, citată de Agerpres.

Concret, Bulgaria, România şi Slovenia şi statele din Grupul Vişegrad - Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovenia - şi-au reafirmat sprijinul pentru cele două componente de bază ale PAC - condiţii egale pentru concurenţă pe piaţa unică europeană şi susţinerea profitabilităţii şi a competitivităţii agriculturii UE.

De asemena, țările au subliniat necesitatea alocării unui buget adecvat care să reflecte valoarea adăugată ridicată a agriculturii.

Politica agricolă comună a UE (PAC) a fost elaborată la începutul anilor '60, transpunând obiectivele definite de Tratatul de la Roma (1957) şi preluate apoi în Tratatul privind Uniunea Europeană. Obiectivele PAC sunt: creşterea productivităţii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole, precum şi prin utilizarea optimă a factorilor de producţie şi, în special, a forţei de muncă; asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin majorarea venitului individual al lucrătorilor din agricultură; stabilizarea pieţelor; garantarea siguranţei aprovizionării; asigurarea unor preţuri rezonabile pentru produsele livrate consumatorilor.

Politica agricolă comună a UE a fost reformată de mai multe ori, ultima reformă fiind aprobată în 2013 şi aplicată din 2015. Însă de atunci, contextul s-a schimbat semnificativ, deoarece preţurile la produsele agricole au scăzut mult, în timp ce incertitudinea de pe piaţă a crescut (în principal din cauza unor factori macroeconomici şi a unor tensiuni geopolitice), motiv pentru care o planificare clară şi pe termen lung a sectorului este mai greu de realizat.

„În cadrul negocierilor comerciale se pune mai vizibil accentul pe acorduri bilaterale, mai degrabă decât pe cele multilaterale. Prin urmare, interesele ofensive şi defensive trebuie cântărite atent, iar sectoarelor sensibile trebuie să li se acorde atenţia cuvenită. UE şi-a asumat noi angajamente internaţionale. Pentru agricultură, sunt relevante în special cele privind schimbările climatice (semnate la cea de a 21-a Conferinţă a părţilor, COP21) şi cele privind dezvoltarea durabilă (luate prin adoptarea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă). Nu în ultimul rând, se înregistrează fenomene geopolitice ample, precum migraţia pe scară largă”, se arată într-un recent document al Comisiei Europene.

Potrivit sursei citate, toate aceste aspecte alimentează o dezbatere publică amplă, se analizează dacă reforma din 2013 a mers îndeajuns de departe pentru a putea răspunde provocărilor legate de echilibrarea sprijinului, de viitorul economic al agriculturii şi al zonelor rurale, de grija pentru mediu (ex. ecologizare), de combaterea schimbărilor climatice şi de asigurarea unei producţii sustenabile de alimente sigure. În plus, PAC ar trebui să integreze şi mai bine evoluţiile pozitive din domenii precum sănătatea, comerţul, bioeconomia, economia circulară şi economia digitală.

Chiar dacă șefia Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin vocea reprezentantului său, Alexandru Potor, secretar de stat, considera la începutul lunii mai a.c. că „nu trebuie promovată o Europă a mai multor viteze, a fracționării în blocuri, în grupuri (de la Vișegrad sau din altă parte), ci o Europă întreagă”, directorul adjunct al DG AGRI, Mihail Dumitru, era de cu totul altă părere și mărturisea că țara noastră a pierdut o oportunitate că nu a fost în Grupul de la Vișegrad de la bun început, un pol de putere din ce în ce mai vocal în interiorul Uniunii Europene (UE27, după Brexit) și care ne-ar fi putut sprijini în deciziile luate în Consiliul European (CEE).

Publicat în International

În condițiile în care Comisia Europeană (CE) și-a fixat ca obiectiv dublarea utilizării instrumentelor financiare în această perioadă de programare, viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) ar putea fi și ea parte a unei „logici a celui de-al III-lea pilon” în ceea ce privește finanțarea sectorului, ocazie cu care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) este invitat să participe mult mai activ, a declarat Mihail Dumitru, directorul general-adjunct al Directoratului General Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI), prezent la atelierul „România – rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune” din cadrul Eurosfat.

El a mai spus că aceasta ar urma să fie cea de-a treia cale de implementare a unor politici viitoare, legate de investiții, de inovare, pentru că ele se orientează mai mult pe zonele de risc, unde piața nu își dorește să intervină.

Eu cred că suntem deja într-o logică a celui de-al III-lea pilon. La nivel european, avem PAC cu Pilonul I – sprijin direct, avem ceea ce noi numim fondurile structurale și de investiții (ESIF), care reprezintă intervenție directă publică în domeniul investițiilor, unde avem și componenta FEADR, respectiv Planul Juncker – planul european de investiții – faza I finalizată și considerată de foarte mare succes”, a precizat oficialul DG AGRI, vineri, 28 aprilie 2017. „Comisia și-a fixat ca obiectiv dublarea utilizării instrumentelor financiare în această perioadă de programare, în diferitele politici. (...) În contextul resurselor bugetare sub semnul întrebării, în cel în care, probabil, nu vom mai avea bani pentru toate tipurile de intervenție pe care le avem acum și în contextul în care anumite părți de intervenție pe care le avem acum sunt deservite mult mai bine și mai ușor prin instrumente financiare, eu zic că acestea vor fi a treia cale de implementare a unor politici viitoare, legate de investiții, de inovare, pentru că, de regulă, aceste instrumente financiare se orientează mai mult pe zonele de risc, unde, să zicem, piața nu vrea să intervină”.

În plus, a adăugat Dumitru, oficialii europeni consideră că instrumentele financiare sunt mult mai simple decât granturile, decât subvenționarea, motiv pentru care i-a îndemnat pe cei aflați la șefia MADR să nu piardă această oportunitate. Și asta, în condițiile în care România a avut până în prezent o participare „simbolică” la Planul Juncker.

„Am făcut și facem încă tot ce putem ca aceste instrumente financiare să fie mult mai ușor accesibile de către beneficiarii finali și mult mai ușor de gestionat în administrare. (...) Am o provocare pentru Ministerul Agriculturii – nu pierdeți această oportunitate!”, i-a îndemnat Dumitru pe oficialii MADR prezenți la eveniment. „În configurația europeană actuală, este foarte important să fiți printre primii care intrați în această logică (n.r. - a celui de-al treilea pilon). (...) Este aproape simbolică participarea României la Planul Juncker. Noi lucrăm acum la combinarea între Planul Juncker și fondurile de coeziune și cele de dezvoltare rurală. Chiar am lansat o nouă inițiativă pe baze-pilot, prima combinare între acestea două, care prezintă niște avantaje. Avanatajul este că acea contribuție la Planul Juncker sau combinare nu presupune cofinanțare națională, ci numai participare europeană. Este păcat că nu am reușit să ne menținem clasamentul în adoptarea instrumentelor financiare, pentru că acum căutăm și deja cred că am găsit și avem suficienți candidați care să intre în acest pilot pe care l-am lansat”.

„În țara noastră am văzut câteva proiecte timide de utilizare a acestui instrument”

Prezent și el la eveniment, Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul ministerului de resort, i-a dat dreptate lui Mihail Dumitru în ceea ce privește implicarea României în Planul Juncker și admite că sub mandatul său s-au făcut doar câțiva pași în accesarea acestui tip de finanțare.

„Instrumentele financiare și toată partea aceasta de sofisticare a utilizării capitalurilor pe care o vedem la nivel european; un exemplu foarte relevant este Planul Juncker. În țara noastră am văzut câteva proiecte timide de utilizare a acestui instrument. Este clar că și PAC va fi oarecum sub cupola acestei sofisticări a instrumentelor financiare. Din discuțiile purtate la nivelul Ministerului Agriculturii, în grupul de lucru, chiar au fost dezbateri intense asupra acestei perspective. Cel puțin, sub mandatul meu s-au făcut câțiva pași”, a punctat Potor.

Cea care însă a lăsat să se înțeleagă că țara noastră va fi mult mai activă și că ar susține această idee a logicii celor trei piloni a fost însăși șefa FGCR, Veronica Toncea. În condițiile în care și aceasta a recunoscut că agricultura românească este una cu „două viteze”, ea s-a întrebat retoric dacă țara noastră ar avea succes în eventualitatea susținerii acestei viziuni și tot ea a dat răspunsurile: „Dau din casă acum: - dacă România și-ar susține punctul de vedere cu trei piloni, unde al treilea pilon să fie acela al instrumentelor financiare, credeți că am avea succes? Aș putea justifica de ce trei piloni sau de ce instrumente financiare: - pentru că România, în primul rând, are o agricultură cu două viteze. Cei mari – care după două programe europene au investit și și-au făcut necesarul de investiții vizavi de suprafețele pe care le dețin – e posibil să nu mai aibă acces la viitoarea politică agricolă. Aceasta și în contextul în care bugetul este limitat, este posibil să se reducă alocările pe ferme. Dacă ar exista instrumente financiare, inclusiv aceștia ar putea beneficia de fonduri europene pe acest pilon de instrumente financiare. Poate că el ar permite ca o a doua categorie de ferme să primească o sumă mai mare și să poată ajunge într-un viitor apropiat la un anumit nivel de competitivitate care, la ora actuală, știm cu toții că nu există. Ar putea, totodată, să dezvolte o piață financiară paralelă cu piața bancară”.

Nu în ultimul rând, reprezentanta fostului guvern tehnocrat, condus de Dacian Julien Cioloș, Daniela Giurcă, de această dată ca simplu cercetător al Institutului de Economie Agrară al INCE din cadrul Academiei Române, a afirmat că este dezamăgită de faptul că implementarea instrumentelor financiare și a fondului de creditare cu partajarea riscului încă nu au început.

„Acesta din urmă ar fi venit și ar fi sprijinit accelerarea implementării proiectului. (...) Această măsură ar veni să sprijine foarte mult accelerarea și implementarea în condiții de calitate a PNDR-ului. Bineînțeles, acompaniate de fondul de garantare, care este din bugetul național și care, deja, bănuiesc că va funcționa”, a conchis ea.

Prin atelierul „România: rol-cheie în viitorul Politicii Agricole Comune”, Europuls și CRPE și-au dorit să lanseze o invitație la reflecție asupra posibilității ca țara noastră să asigure o președinție de succes prin asumarea modernizării PAC cu accentul pe flexibilitate și inovație.

În acest sens, atelierul a tratat rezumatul dezbaterilor europene în jurul reformei din 2013, subliniind argumentele pro și contra, precum și aportul viitor al acestei reforme.

Ulterior, cei prezenți la dezbatere au propus recomandări despre poziția României în continuitatea PAC și despre importanța promovării acestei priorități pe durata Președinției Consiliului UE.

Nu în cele din urmă, societatea civilă națională a avut și ea posibilitatea să exprime recomandări despre măsuri naționale necesare în domeniul agricol.

Publicat în Finantari

Reprezintă sau nu Brexit-ul o lovitură serioasă dată Politicii Agricole Comune, din punct de vedere bugetar? se întreabă zilele acestea co-fondatorul think tank-ului „Farm Europe”, Luc Vernet, răspunsul său imediat fiind cât se poate de clar: luând în calcul nivelul rambursărilor către Marea Britanie, mai exact echilibrul dintre contribuții și accesări de fonduri ale acestui stat membru al Uniunii Europene (UE) – NU!

Potrivit spuselor lui Vernet, Politica Agricolă Comună este o zonă în care Marea Britanie este, cel mult, contribuitor net. Așadar, impactul „divorțului” dintre insulari și UE va avea ca efect direct, în primă instanță, în principal asupra sectorului agricol britanic și asupra comerțului, totodată generator de incertitudini majore pentru fermierii englezi.

Conform statisticilor agregate de specialiștii Farm Europe, Marea Britanie este un contribuitor important la bugetul consolidat al Uniunii Europene, însă nu la fel se pune problema când vine vorba de Politica Agricolă Comună. Din analizele lui Vernet reiese că englezii își aduc aportul la bugetul consolidat al UE în procent de 10,5 la sută, însă un calcul mai amănunțit relevă faptul că insularii contribuie doar cu 5% la veniturile consolidate ale PAC.

Potrivit datelor agregate de think tank-ul amintit anterior, în anul 2014, contribuția Marii Britanii a fost de 14,1 miliarde de euro, în timp ce cheltuielile UE cu acest viitor fost Stat Membru al blocului a totalizat șapte miliarde de euro. Iată că, Marea Britanie, în acest caz, a fost prin excelență un contribuitor net cu suma de 7,1 miliarde de euro.

„Și pentru a înțelege în și mai mare măsură impactul Brexit-ului asupra bunei funcționări a PAC, ca parte integrantă a bugetului consolidat UE, este necesar să ne întoarcem la motivația negocierilor asupra Cadrului Financiar Multianual, adică să analizăm poziția fiecărui Stat Membru, atunci când vine vorba de fiecare politică în parte”, a afirmat Luc Vernet într-una din analizele sale publicate recent. „Prioritățile de negociere ale fiecărui stat membru în parte în ceea ce privește împărțirea bugetului UE între atâtea zone de politici pot fi «citite», în mare măsură, drept consecință a performanței specifice, așa numita «recompensă a contribuțiilor» aferente fiecărei zone de politici, comparată cu performanța generală a statului membru”, afirmă Luc Vernet.

Această definiție complicată la prima vedere ne ajută, adaugă el, să ne facem o imagine asupra amprentei britanice asupra bugetului UE, cât și asupra implicațiilor absenței insularilor într-un context post-Brexit, implicații la nivelul ministerelor de finanțe, în ceea ce privește PAC.

Analistul Luc Vernet este de părere că indicele de performanță al englezilor în cadrul Politicii Agricole Comune este de 0,57. Asta înseamnă că englezii au primit 0,57 cenți la fiecare euro plătit, situație mult mai bună decât alte zone de politici: în general, dacă luăm toate cheltuielile UE la pachet, englezii primesc aproximativ 0,39 eurocenți pentru un euro plătit, în mare parte datorită politicilor regionale (fondurilor structurale).

Luând anul 2013 ca bază, Marea Britanie a primit 3,9 miliarde prin PAC și a contribuit la aceasta cu 6,8 miliarde. În termeni financiari, acest lucru înseamnă că impactul general al Brexitului asupra bugetului Politicii Agricole Comune ar fi limitat la mai puțin de cinci procente din total, mai exact 2,9 miliarde de euro pe an.

Pierderea acestor cinci procente ar putea fi contrabalansată politic în cadrul unor negocieri post-Brexit, spune Luc Vernet, cunoscând faptul că guvernele engleze au fost în mod tradițional principalele combatante împotriva susținerii bugetului agriculturii europene (și nu au fost singurii).

Analiza grupului de contribuitori neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

Potrivit datelor agregate de Farm Europe, în cadrul ultimelor negocieri bugetare europene, pozițiile grupului de contribuitori neți nu numai că au reflectat diferitele nevoi bugetare nete, dar și rolul lor în susținerea unei Europe nu neapărat ca bloc comercial, cât ca entitate politică.

Chiar dacă Marea Britanie și Suedia și-au expus opiniile cu privire la un buget comunitar mai mic, respectiv contribuții mai mici, Germania și Olanda au făcut apel nu numai la disciplină bugetară (fără majorări ale cheltuielilor europene), dar și la o Uniune Europeană mai puternică, mai unită, cu politici orientate doar către obținerea creșterii economice. Aceste țări UE doresc, de asemenea, să se asigure că nu numai Statele Membre cu economii puternice sunt chemate la apel atunci când va fi nevoie de majorarea contribuțiilor, dacă va fi nevoie.

Prioritățile de negociere ale diferitelor State Membre în relația cu distribuirea bugetului UE între cele trei mari politici unionale pot fi interpretate, în mare parte, ca urmare a performanțelor individuale, specifice fiecărei zone de politici, în comparație cu performanța generală a țării membre a blocului UE de acum 27. În cazul Austriei spre exemplu, în timp ce performanța generală este de 0,59 (0,59 euro primiți la un euro plătit), performanța defalcată pe politici separate arată că la nivelul PAC aceasta este de 0,92 (0,92 euro încasați la un euro plătit), 0,58 la politici de creștere și de locuri de muncă, respectiv 0,28 la politici regionale.

Calculând astfel, spun specialiștii Farm Europe, în cazul fiecărui grup de contribuitori neți din cadrul Statelor Membre UE (excepție făcând Marea Britanie, Suedia, Olanda și Italia) se poate observa că PAC este cea mai „profitabilă” politică europeană, în procentaje diverse.

Ca exemple concrete, Politica Agricolă Comună este cea mai profitabilă investiție pentru Danemarca (0,84 pentru PAC față de 0,50 performanță generală), Austria, Franța (0,95 versus 0,60) și pentru Finlanda (0,93 față de 0,60).

Afirmația este valabilă și pentru Germania, însă într-un procentaj mai mic (0,58 față de 0,49).

Performanța PAC față de performanța generală este de asemenea mai mare în Marea Britanie (0,57 față de 0,39), în cazul Suediei (0,55 versus 0,42) și Italiei (0,74 față de 0,72). Însă, pentru ultimele trei țări menționate, proporția este mai favorabilă în cazul politicilor de creștere economică și de locuri de muncă (0,67 atât pentru Marea Britanie, cât și pentru Suedia), iar în cazul Italiei în ceea ce privește politicile regionale (0,83).

Doar în cazul Olandei, performanța PAC este mai mică (marginal) decât performanța generală a statului în sine (0,43 față de 0,45), chiar dacă un indice de 0,98 la politici de creștere economice oferă o performanță relativă mai mare.

Cu excepția Danemarcei, entuziasmul guvernelor țărilor membre UE în cadrul discuțiilor privind bugetele defalcate pe diversele zone de politici este egal cu performanța comparativă proprie.

Cu toate acestea, afirmă analiștii Farm Europe, este de notat faptul că toate țările membre UE din cadrul grupului de contribuitori neți la bugetul consolidat european sunt și contribuitori neți pentru cele trei zone de politici majore, luate individual. Cu alte cuvinte, Politica Agricolă Comună (PAC), Politicile Regionale, respectiv Creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă constituie costuri nete pentru grupul de contribuitori mari din cadrul țărilor membre UE.

Analiza grupului de beneficiari neți. Încasări versus plăți la bugetul consolidat al UE/cele trei politici prioritare în anul 2013

În ceea ce privește grupul de țări membre UE care sunt beneficiare nete, cu excepția Luxemburgului, Belgiei, Maltei și Ciprului, a căror performanță pe zona PAC este mai mică de unu la sută, toate celelalte State Membre ale Uniunii Europene au rate mai mari de unu la sută (adică pentru fiecare euro contribuție la bugetul consolidat al UE, primesc mai mult decât un euro prin intermediul PAC).

Pentru aceste țări membre, demn de luat în seamă este faptul că performanța pe zona de politici regionale este dublă, uneori triplă față de cea a PAC, cu excepția notabilă a Irlandei.

Performanța PAC în Irlanda este de 2,46 față un indice de 1,32 acces general la fondurile UE, ratele de performanță pe zona de politici regionale și de creștere fiind de 0,17, respectiv 0,99.

În cazul Spaniei și României, performanța Politicii Agricole Comune este mai mare decât performanța generală, dar cu foarte puțin. România are un indice de 3,70 pe zona de politici agricole comune, 4,97 pe zona de politici regionale și doar 0,27 pe politici de creștere.

Bulgarii au pe zona de politici agricole europene un indice de 1 la 4,95 euro primiți față de 1 la 4,28 euro încasați, bani europeni primiți în general de la bugetul UE.

Bugetul anual al Uniunii Europene se ridică la 142 de miliarde de euro (conform cifrelor din 2014). Deși este o sumă importantă, ea nu reprezintă decât 1% din veniturile generate anual de statele membre.

Sursele de venit ale Uniunii Europene includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele la import aplicate produselor provenind din afara comunității și amenzile impuse întreprinderilor care nu respectă normele europene. Țările Uniunii convin asupra dimensiunii bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani.

Cele trei direcții din care provin banii UE

Un procentaj mic din venitul național brut al fiecărui stat membru (în jur de 0,7 %) reprezintă cea mai mare sursă de încasări la buget. În acest caz, principiile de bază sunt solidaritatea și capacitatea de plată, însă valoarea poate fi ajustată pentru a evita suprasolicitarea anumitor țări.

De asemenea, o altă sursă este reprezentată dintr-o mică parte a încasărilor din taxa pe valoarea adăugată armonizată ale fiecărui stat membru (în jur de 0,3 %), respectiv o parte importantă din taxele la import percepute pentru produsele din afara UE (țara care le percepe reține numai un mic procent din acestea).

UE încasează, de asemenea, impozitele pe salariile personalului instituțiilor europene, contribuțiile țărilor terțe la anumite programe europene și amenzile aplicate întreprinderilor care încalcă normele și legislația comunitară. Acest sistem a fost ales în unanimitate de statele membre ale Uniunii pentru o perioadă de șapte ani și a fost ratificat de toate parlamentele naționale.

În condițiile în care, în 2014, economia națională creștea 2,9%, automat avea să crească și contribuția anuală pe care țara avea s-o verse în conturile Uniunii Europene. Potrivit calculelor realizate de unii analiști, contribuția României la UE a fost în 2014 de circa şase miliarde de lei – patru miliarde din venitul naţional brut, 1,5 miliarde din TVA şi 0,5 miliarde din taxele vamale.

24 iunie 2016: Englezii vor să iasă din UE în procentaj de 51,9%; rușii spun că n-au nicio treabă cu acest demers. Doar Daniel Constantin a ieșit la rampă pe probleme de fonduri europene

Numărătoarea finală a voturilor de la referendumul de joi din Marea Britanie confirmă că majoritatea britanicilor au optat pentru Brexit, respectiv ieșirea țării lor din Uniunea Europeană, transmit vineri DPA, AFP și BBC, citate de Agerpres. Conform rezultatelor definitive, 51,9% dintre alegători au votat în favoarea Brexit-ului. Rata de participare la vot a fost de 72,2%. Numărul votanților care s-au pronunțat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană se ridică la 17.410.742 milioane.

Arătată de multe ori cu degetul pentru această ieșire dramatică a Marii Britanii de pe scena politică a UE, Federația Rusă, prin vocea liderului de la Kremlin, afirmă că nu s-a amestecat, nu se amestecă și nu se va amesteca în alegerea Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană (UE), informează ITAR-TASS.

„Aceasta este alegerea supușilor Marii Britanii. Nu ne-am amestecat în niciun fel în aceasta și nu intenționăm să ne amestecăm. Judecând după toate, acum vor urma niște proceduri oficiale, legate de decizia britanicilor privind ieșirea lor din UE. Vom urmări cu atenție ce se întâmplă, pentru a analiza”, a declarat Vladimir Putin.

Liderul rus a dat asigurări că autoritățile Federației Ruse vor face totul pentru a reduce la maximum efectele negative pe care decizia Marii Britanii le-ar putea avea pentru economia rusă.

Tot vineri, copreședintele ALDE Daniel Constantin a precizat în urma ieșirii Marii Britanii din UE, trebuie analizat impactul asupra absorbției fondurilor europene de către România și că, din acest moment, nu mai trebuie căutate scuze, ci să se treacă la o absorbție efectivă a acestor fonduri.

„Suntem la jumătatea exercițiului financiar 2014-2020 și cred că aici trebuie să analizăm care va fi impactul. Marea Britanie este cel mai important contributor la bugetul UE. (...) Trebuie să analizăm care va fi impactul asupra României și cred că, din acest moment, nu mai trebuie să căutăm scuze în ceea ce înseamnă absorbția de fonduri europene. Cred că trebuie să trecem la o absorbție efectivă, pentru că nu știm care va fi impactul pe termen mediu și lung al pierderii unui contributor net la acest buget din care ne hrănim și noi pe diverse teme economice”, a afirmat, la o conferință de presă, Daniel Constantin, citat de Agerpres.

Potrivit lui Constantin, una dintre cauzele pentru care Marea Britanie a luat această decizie este „un sentiment pe care britanicii nu l-au prea simțit în ultima perioadă, și anume acela de suveranitate în deciziile care se iau la nivel european și național”.

„Am făcut un apel către toți factorii de decizie ca de acum înainte să încercăm să fim ceva mai activi la toate nivelurile în raport cu UE astfel încât să încercăm să transmitem cetățenilor din țara noastră că suntem suverani în țara noastră”, a adăugat Constantin.

Până la momentul publicării acestui articol, ministrul Agriculturii în exercițiu, Achim Irimescu, nu a făcut nicio declarație oficială pe tema impactului Brexit asupra sectorului de care acesta se ocupă.

Publicat în Ultimele noutati
Pagina 3 din 3

newsletter rf

Publicitate

RO Fruits Vegetable

AT E Banner 250x250px rum

spumante romanesti 2019

AgroW WebBanner 300x250px

Revista