Conform rezultatelor studiului „Hrana în percepția românilor în 2018”, realizat în luna august a acestui an pe un eșantion de circa 800 de subiecți la nivel național, atât din mediul urban, cât și din mediul rural, peste 42 de procente din total ar consuma produse alimentare obținute prin tehnologii moderne, cu condiția să le fie explicat întreg procesul de producție, a anunțat Laurențiu Asimionesei, managing partner Stratesys, cu ocazia evenimentului aniversar „100 ani de agriCULTURĂ în România”.

„42,3 la sută dintre consumatori sunt dispuși să consume produse agroalimentare obținute prin tehnologii moderne, atâta timp cât înțeleg mai bine despre ce este vorba. Eu cred că plecând de la producător, la retailer, este de datoria tuturor să lucreze împreună”, a afirmat Asimionesei în cadrul conferinței organizate de Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM).

În acest sens, cei de la AIPROM susțin că își propun să comunice transparent cu toți cei care sunt interesați de protecția plantelor, dar mai ales cu cei care consumă produsele agricole, pentru că noțiunea de pesticid sperie.

„Când îl auzi (n.r. - numele de pesticid), imediat te gândești: - este toxic, este dificil, s-ar putea să am probleme de sănătate; total fals”, a mărturisit Vasile Iosif, președintele AIPROM. „Așa cum fiecare om, când are o problemă, apelează la un medic și la un remediu, la un medicament, același lucru se întâmplă și pentru plante. Asociația noastră își propune să comunice foarte deschis către consumatori, care nu sunt foarte informați vizavi de acest domeniu, că produsele de uz fitosanitar sunt absolut necesare dacă vrem să avem o hrană îndestulătoare și, mai ales, sănătoasă”.

De asemenea, un alt reprezentant al asociației producătorilor de pesticide, Pascal Cassecuelle a adăugat la rândul său că este foarte important să fie înțelese preferințele alimentare ale consumatorului.

„Trebuie să fim conștienți că segmentul consumatorului preocupat va crește în continuare, ca urmare a organizării și a accesului facil la informație. De asemenea, trebuie să dăm importanță încrederii. Aceasta se dezvoltă prin transparență și implicare, ceea ce înseamnă o responsabilitate crescută a AIPROM și a comunității agricole extinse de a se implica în dialog cu societatea și cu consumatorii”, a precizat Cassecuelle.

Nu în ultimul rând, Lucian Buzdugan, directorul general Agricost, unul dintre coloșii producției agricole românești, recunoscut pentru susținerea inovării în agricultură, a precizat că încrederea consumatorului în producător poate fi câștigată, atâta timp cât se face dovada că în fermă se dezvoltă și alte specii, independent de cele care asigură hrana.

„Aici s-a spus că vrem să mâncăm sănătos. Sunt oameni care au o preocupare normală, în timp ce unii sunt foarte preocupați, iar alții mai puțin preocupați. Cert este că aproape nu există familie în care o persoană să nu fie preocupată astăzi de calitatea hranei. Cred că un mod de a convinge oamenii este că acolo unde tu cultivi terenul, cresc și se dezvoltă și celelalte specii, dovadă că nu ești agresiv, extremist în ceea ce înseamnă utilizarea pesticidelor”, a mărturisit Buzdugan. „Legat de agricultura de precizie - pentru că aceasta va fi cu siguranță viitorul - consumatorul nostru va dori să preia, să consume sau cei care asigură hrană consumatorilor să știe, de exemplu, că se vrea un grâu dintr-o zonă unde nu s-a dat mai mult de 50 de kilograme de azot la hectar sau unde nu s-a folosit un anumit produs chimic”.

Studiul realizat de Stratesys și finanțat de AgroBiotechRom a identificat trei tipuri de clienți și atitudinea lor față de alimente. În primul caz vorbim despre indiferenți. Aceștia sunt tineri, necăsătoriți sau fără copii, cu o viață intensă care coroborează activitățile lucrative cu cele de distracție și nu acordă importanță calității și componenței mâncării, se implică mai puțin în faza de gătit și mai mult în faza de achiziție, însă cumpără ce li se spune. Nu în ultimul rând, aceștia nu percep riscurile.

Apoi au fost identificați „normalii”. Aceștia cuprind toate categoriile de vârstă și studii, nu acordă o importanță deosebită mâncării, aceasta fiind mai degrabă un lucru normal. Percep riscurile însă nu analizează în amănunt consecințele lor.

În fine, ultimii din listă, dar nu cei din urmă, sunt preocupații. Ei sunt părinți, cu copii (până în 12-14 ani), cu un nivel de studii peste medie, care gătesc în casă și care văd prin asigurarea hranei sănătoase familiei nu o necesitate, ci un mod de viață. Ei percep riscurile și caută să evite cât mai mult din consecințe.

Același studiu arată că românii caută pe etichetă sau pe ambalajul produselor prețul, dacă produsul este românesc, informații despre ingrediente și conținut, respectiv termenul de valabilitate.

Totodată, percepția celor intervievați asupra produsului alimentar avansat este că acesta este avansat tehnologic, și doar atât. Consumatorii nu cunosc ce reprezintă acesta de fapt, însă înțeleg că este dezvoltat cu scopul de a crea beneficii.

Editarea genomică a tomatei

Potrivit publicației Science Daily, pentru prima dată, cercetători din Brazilia, SUA și Germania au creat o nouă cultură dintr-o plantă sălbatică, într-o singură generație, folosind CRISPR-Cas9, un proces modern de editare a genomului. Plecând de la „tomata sălbatică”, aceștia au introdus, în același timp, o varietate de caracteristici ale culturii convenționale, fără a pierde proprietățile genetice valoroase ale plantei sălbatice.

Cercetătorii au ales Solanum pimpinellifolium ca specie de plante-mamă, o rudă sălbatică relativă din America de Sud, și progenitorul roșiilor moderne cultivate. Fructele sălbatice sunt doar de mărimea mazării, iar randamentul este scăzut - două proprietăți care fac din tomata sălbatică o cultură necorespunzătoare din punctul de vedere al producției horticole. Pe de altă parte, fructul este mai aromat decât roșiile moderne, care și-au pierdut gustul pe fondul hibridării continue. Mai mult, fructele sălbatice conțin mai mult licopen. Acest așa-numit „vânător de radicali liberi”, mai exact un antioxidant, este considerat sănătos și, ca rezultat, este un ingredient bine-venit.

Cercetătorii au modificat planta sălbatică prin utilizarea „CRISPR-Cas9 multiplex”, în așa fel încât plantele descendente să poarte mici modificări genetice în șase gene. Aceste gene decisive au fost deja recunoscute de cercetători în ultimii ani și sunt văzuți pe post de cheie genetică a caracteristicilor în tomate domesticite. În mod specific, cercetătorii au produs următoarele modificări în comparație cu tomatele sălbatice: fructul este de trei ori mai mare decât cel al tomatei sălbatice, care corespunde dimensiunii unei roșii cherry. Numărul de fructe este de 10 ori mai mare, iar forma lor este mai ovală decât fructele sălbatice rotunde. Această proprietate este populară deoarece, atunci când plouă, fructele rotunde se despart mai repede decât fructele ovale. Plantele au, de asemenea, o creștere mai compactă.

O altă proprietate importantă este și cea potrivit căreia conținutul de licopen din noua varietate de roșii este de peste două ori mai mare decât cel din părintele sălbatic - și nu mai puțin de cinci ori mai mare decât în tomatele cherry, convenționale.

„Aceasta este o inovație decisivă care nu poate fi realizată prin niciun proces de reproducere convențional cu tomatele cultivate în prezent”, a afirmat biologul prof. Jörg Kudla de la Universitatea din Münster”. Licopenul poate ajuta la prevenirea cancerului și a bolilor cardiovasculare. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al sănătății, roșiile pe care le-am creat probabil că au o valoare mai mare în comparație cu roșiile cultivate convențional și alte legume care conțin numai licopen în cantități foarte limitate. Până acum, horticultorii au încercat în zadar să crească conținutul de licopen din roșiile cultivate. Cu toate acestea, în cazurile în care au avut succes, acest lucru a fost în detrimentul conținutului de beta-caroten, element care protejează celulele și, prin urmare, este un ingredient de valoare”.

Rezultatele preliminare ale studiului „Evaluarea impactului socio-economic al interzicerii utilizării unor substanțe active asupra agriculturii României", parte integrantă a cercetării europene pe acest subiect (Low Yield, European Crop Protection Association & Steward Redqueen, 2016) relevă că fără cele 75 de substanțe active din produsele de protecție a plantelor, costurile de producție/tonă ar crește cu: 80% la grâu, 131% la struguri, 45% la tomate, 153% la mere, 47% la rapiță, 36% la cartofi și 121% la porumb. Studiul mai arată că producția la hectar ar scădea cu 33% la grâu, 50% la porumb, 50% la rapiță, 20% la cartofi, 40% la struguri, 55% la tomate și 17% la mere.

Publicat în România Agricolă

În ultimul deceniu, valoarea consumului de produse pentru protecția plantelor (PPP) în România a crescut de trei ori, fapt care a dus inclusiv la creșterea productivității agricole autohtone, dar ne aflăm cu mult sub nivelul de utilizare înregistrat la nivelul Uniunii Europene (UE), a declarat Vasile Iosif, președintele Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM), marți, 6 noiembrie 2018, cu ocazia evenimentului aniversar „100 ani de agriCULTURĂ în România”.

„La ora actuală, consumăm pesticide de aproximativ 450 de milioane de euro, adică a crescut de trei ori consumul de produse pentru protecția plantelor în ultimii 10 ani. Sunt extrem de încântat să vă spun că, în același timp, a crescut și productivitatea agricolă, randamentul pe hectar sau producțiile agricole”, a precizat Vasile Iosif, președintele AIPROM. „Am încercat să mă documentez și să aflu cât consumă România, de fapt, substanță activă pe hectar. De dimineață (n.r. - 6 noiembrie 2018) am primit răspunsul dintr-o sursă oficială – la ora actuală, România, crescând de trei ori consumul de produse fitosanitare, a ajuns la performanța să utilizeze 610 grame de substanță activă, de produs, pe hectar”.

Oficialul AIPROM a făcut o comparație între nivelul întrebuințării pesticidelor în România față de cel din Ungaria și a aflat că ne aflăm la jumătatea consumului din țara vecină, în condițiile în care valoarea produselor este aceeași.

„Ungaria, o țară cam de două ori și ceva mai mică decât România, consumă produse de protecție a plantelor de cam aceeași valoare cât consumă țara noastră, pentru că ei utilizează 1.250 grame la hectar. Și asta, în condițiile în care media Uniunii Europene este de 2.000 de grame substanță activă consum la hectar”, a mai precizat Iosif.

Șeful AIPROM a spus totodată că agricultura țării noastre se află constant în fața provocărilor generate de insectele dăunătoare, unele specii prezente de ceva vreme pe la noi, iar altele, care creează pagube de puțin timp.

Din acest motiv, secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dumitru Daniel Botănoiu, ia în calcul o nouă cerere de derogare pentru consumul de neonicotinoide.

„Indiscutabil, avem în fața noastră noi provocări – agenți de dăunare noi. Acum 7-8 ani, nimeni nu știa de Tuta Absoluta. De asemenea, Diabrotica Virgifera (n.r. - viermele vestic al rădăcinilor de porumb) știam că există în țările învecinate, dar în niciun caz că va veni și la noi într-o zi. Avem, de asemenea, probleme vechi, precum Tanymecus Dilaticollis (n.r. - rățișoara porumbului), o coleopteră care face ravagii la culturile cele mai importante”, a mărturisit Iosif. „Marți, 6 noiembrie 2018, într-o discuție cu secretarul de stat MADR, Daniel Botănoiu, acesta îmi spunea că se gândește foarte serios la partea de derogare, încă o dată, pentru neonicotinoide, pentru că, altfel, fermierul român va fi în postura să semene de două ori aceeași cultură pentru că, prima dată, Tanymecus o va consuma în totalitate”.

Nu în ultimul rând, reprezentantul AIPROM a mai precizat că, dacă acum câțiva ani, România se clasa pe primul loc la cantitatea de floarea-soarelui – aproape două milioane de tone producție -, la ora actuală, în 2018, se pare că vom fi cei mai mari producători de porumb la nivelul UE, cu 15 – 16 milioane de tone, „mult peste Franța”.

„Într-adevăr, trebuie să recunoaștem că ar trebui să fim foarte fericiți că avem cea mai mare producție, în condițiile în care randamentele la hectar sunt mai jos de 50 la sută față de Franța. Avem 2,5 milioane de hectare însămânțate cu porumb și o productivitate destul de slabă”, a conchis Vasile Iosif.

Eurostat are date finale privind consumul de pesticide doar din 2016

Potrivit datelor publicate luni 15 octombrie 2018, de Oficiul European de Statistică (Eurostat), în 2016, la noi în țară s-au comercializat 4.525.812 kg de fungicide şi bactericide, 5.066.293 kg de erbicide şi 743.763 kg de insecticide şi acaricide.

Aceleași statistici spun că în urmă cu doi ani, cele mai importante vânzări de pesticide în Uniunea Europeană s-au înregistrat în Spania, Franţa, Italia şi Germania (79% din total), ele fiind urmate de România, Portugalia şi Ungaria.

Totodată, Spania, Franţa, Italia şi Germania sunt principalii producători agricoli din UE, ele reprezentând aproape jumătate (46%) din terenul agricol utilizat din UE şi jumătate (47%) din totalul terenului arabil.

Conform Eurostat, există date disponibile pe 2016 pentru 20 de state membre ale UE. Statisticile privind vânzările de pesticide sunt folosite ca un indicator al consumului de pesticide în agricultură.

Publicat în România Agricolă

În prezent, agricultura traversează un moment revoluționar, fiind astăzi condusă de date și de IT datorită soluțiilor ag-tech. Inovația tehnologică este motorul din spatele agriculturii de precizie, astăzi fermierii căutând constant instrumente mai eficiente pentru munca lor și folosind din ce în ce mai mult IT-ul pentru a spori producția și a-și maximiza resursele. Dezvoltarea dronelor și a tehnologiei imagistice avansate, a roboticii, a senzorilor și a programelor software aduce schimbări majore în agricultură. Cu soluțiile ag-tech, fermierii pot primi în timp real date despre problemele din câmp. „Folosind tehnologia, tot ceea ce un fermier are de făcut e să trimită o dronă sau să facă o poză printr-un satelit și să adauge senzori să vadă dacă recolta are nevoie de apă sau de fertilizator, apoi primește o avertizare în cazul în care există pericolul unor dăunători. Companiile de protecția plantelor care vor să își păstreze avantajul competitiv nu au cum să ignore acest trend și e important să fie proactive, să profite de oportunitățile oferite de tehnologie. Pentru a ține pasul, ele trebuie să fie capabile să furnizeze o ofertă cât mai cuprinzătoare, care să confere o importanță și mai însemnată fermierilor și să răspundă dorinței lor de a spori recolta folosind resursele necesare la maximum”, ne-a spus Dimitris Drisis, CEO Adama Agricultural Solutions pentru România și Republica Moldova. Pe plan mondial, în ultimii ani, investițiile în agricultura de precizie, în biotehnologii, automatizare, robotizare au depășit zece miliarde USD.

 

Soluțiile ag-tech, siguranța fermelor

Reporter: Din ce în ce mai mult, astăzi, vorbim de agricultură inteligentă, agricultură de precizie. Cum se vede, în momentul de față, agricultura mondială?

Dimitris Drisis: În agricultura globală, este un trend foarte puternic de a o mecaniza. Este un nivel foarte mare de investiții care se concentrează la această oră în ag‑tech, această agricultură condusă de date şi de IT. Poate este o exprimare prea futuristă, dar adevărată, mergem către un viitor al farming-ului fără fermieri. Ne îndreptăm spre un viitor în care o fermă situată în Noua Zeelandă va putea fi coordonată din România.

Trei elemente au catalizat în ultimii ani investiții de peste 10 miliarde USD. Primul este agricultura condusă de date, de IT, al cărei principal scop este de a produce mai mult, cu input-uri mai puține. Principalul vector al acestei situații este lipsa mâinii de lucru. A fi fermier, a face agricultură fără prea multă mână de lucru angajată, aplicarea input-urilor şi a soluțiilor de protecție a plantelor numai atunci când este necesar, la momentul oportun, şi aplicarea fertilizanților în mod personalizat, bazat pe fertilitatea specifică fiecărei porțiuni de sol, așa se vede agricultura în anii următori.

Al doilea factor este determinat de atenția autorităților cu privire la produsele fitosanitare, în special în Uniunea Europeană, unde regulile sunt din ce în ce mai stricte și orice investiții care determină fie reducerea dozei de substanțe de protecția plantelor, fie creșterea eficienței lor la o calitate constantă sunt căutate, iar companiile investesc puternic în aceste tehnologii noi.

A treia dimensiune este o oarecare ineficienţă a lanţului de distribuţie, nu neapărat în Europa, pentru că agricultura produce materie primă, şi de la producerea materiei prime până la transformarea ei şi consumarea ei în alimente trebuie să se gândească cineva la lanţul logistic, iar o mare parte a producției, datorită neoptimizării lanţului logistic, este pierdută la mijloc. Cu cât te uiți mai spre vestul continentului sau al lumii, cu atât mai mult aceste pierderi se produc la raftul magazinului, 20-30% din hrana produsă, iar când te uiți spre est, în lumea în curs de dezvoltare, Asia, Africa, aici pierderile majore se petrec între fermă şi punctul de consum în familie, în general, din cauza capacităţilor slabe de a produce, poate că nu neapărat de a produce, cât de a conserva hrana.

Reporter: Forța de muncă este o problemă în întreaga lume, se pare. Spuneți că lipsa forței de muncă duce spre tehnologizare, mecanizare, spre agricultura inteligentă. Aveți vechime în agricultura românească, din poziția de manager al unei companii furnizoare de produse pentru protecția plantelor. Sunt pregătiți fermierii români pentru o astfel de agricultură, dominată de IT, drone, GPS?

Dimitris Drisis: Experiența mea arată că sunt trei tipologii de agricultori în România. Una foarte profesională, în care fermele se pot compara și pot fi competitoarele celor mai bune ferme din vestul Europei sau din Statele Unite. Apoi, la polul opus, sunt fermele de subzistență, foarte multe în centrul țării, în care fermierii, pentru a reuși să supraviețuiască, combină atât cultivarea terenurilor, cât și creșterea animalelor, sunt exploatații de mici dimensiuni. Mai există o agricultură, care este undeva la mijloc și unde, practic, cei care dețin fermele se ocupă și de alte activități fără legătură cu agricultura. Dar această agricultură care este la mijloc, probabil, o să dispară în următorii ani, cred eu că se va consolida cu fermele mari din prima categorie.

România are o infrastructură IT şi de telecomunicații foarte dezvoltată, avem unul dintre cele mai rapide interneturi din lume, deci se așteaptă ca fermierii, cei profesioniști, să adopte noile tehnologii într-un ritm alert şi se spune că în lume poți să promovezi, poți să implementezi agricultura, noua agricultură, noua paradigmă, dacă există un retur pe investiție de 1 la 3. În momentul când vorbești cu fermierii profesioniști şi le explici foarte clar că fiecare euro investit le aduce trei profit, atunci șansele sunt clare şi mari de a vedea acești fermieri profesioniști adoptând noile tehnologii. Am văzut în toate domeniile această rată accelerată de adoptare pe toate categoriile de input-uri, pe semințe, pe protecția plantelor, am văzut-o pe agricultura de precizie, dar va lua un anumit timp până când ea se va difuza până la ultimul fermier. Însă... este în curs.

Fermierii mici, care combină vegetalul cu zootehnia, în special cei din Transilvania, poate că nu vor fi „atinși” de noua tehnologie prea curând şi probabil că vor rămâne cumva cantonați într-un mod „mai tradițional” de a produce, în conotație cu specificul românesc.

O să fac un comentariu un pic sensibil. Agricultura, teoretic şi practic, este o activitate economică care ar trebui să se autosusțină. Ideal, ea nu ar avea nevoie de subvenții și, practic, planul pe care trebuie să ni-l facem sau modul în care am gândi agricultura românească, care este una totuși performantă, ar fi cumva în afara paradigmei subvențiilor. Subvențiile ar trebui doar să canalizeze ce să facă fermierii, ce culturi să adopte şi probabil că subvențiile nu mai au vocația de a păstra oamenii, de a fixa oamenii în zona rurală, așa cum, probabil, o făceau în anii ’80 sau ’90 la început. În acest context, dacă aș fi eu fermier, m-aș gândi în primul rând cum mi-aș putea face operațiunile, activitatea cât mai competitivă, pentru a face față și contextului european, dar și contextului mondial. Și cunosc exemple clare de țări în Uniunea Europeană care, pentru faptul că agricultorii s-au focalizat la sfârșitul anului pe primirea acestor subvenții, practic țesutul agricol a fost destructurat. A luat, probabil, 10 – 20 de ani ca să mutăm fermierii într-o mentalitate de agricultură subvenționată şi s-ar putea să ne ia mai mult de o generație în acest caz pentru a ieși din această mentalitate.

Asocierea, pentru a controla prețul de vânzare al producției și nu pentru input-uri mai ieftine

Reporter: În toate țările Uniunii Europene, fermierii sunt organizați în cooperative. Fermierul român, într-un viitor nu prea îndepărtat, credeți că mai poate rezista pe o piață competitivă, comună, singur, fără a face parte dintr-o formă de asociere?

Dimitris Drisis: Asocierea este viitorul, însă nu văd în asociere simplul fapt că acei fermieri se vor uni și vor negocia la comun achiziționarea input-urilor. Adevăratul interes al asocierii trebuie să fie vânzarea producției și la ce preț o vor vinde. Input-urile sunt, probabil, pentru agricultor, 10-20% din total costuri. Dar spre ce culturi ne orientăm cu predilecție în ferme? Și, practic, trebuie să ne și specializăm, să vedem ce cultură funcționează mai bine într-o anumită fermă, în funcție de situația solului, de condiţiile pedoclimatice și, nu în ultimul rând, odată ce avem producția, să putem s-o negociem la vânzare ca agricultori, optimizându-ne veniturile. Avem exemple în alte țări occidentale, Franţa, Germania, în care cooperativele sunt structuri cu mii de salariați. Lucrează sute de mii sau milioane de hectare de cultură mare, au fabrici de lapte, au zeci de mii de animale, au și branduri puternice, pe care le valorizează la raft în supermarket, atunci când nu-și vând ei, spre exemplu, laptele. Putem oare compara fermierul care-și mulge vaca și vinde laptele oricum, cuiva care e dispus să-l cumpere, cu fermierii care sunt împreună şi care-şi administrează împreună un brand de lapte puternic pe care-l impun la raftul magazinelor? Cum credeți că este mai bine?

Adevărata întrebare pe care trebuie să ne-o punem în asociere este ce se întâmplă cu output-ul, ce se întâmplă cu producția, nu ceea ce se întâmplă cu input-urile, cu ceea ce generează costuri. Dacă aș fi fermier, parcă nu m-aș concentra neapărat pe asocieri, pe cooperative, pentru a-mi optimiza costurile la input-uri, dar aș fi, în mod cert, incitat și interesat să mă asociez pentru a-mi controla prețul de vânzare al producției şi pentru a fi mai profitabil.

Adama, pregătită pentru reglementările UE privind PPP

Reporter: Referitor la protecția plantelor, domeniul în care activați este afectat de faptul că Uniunea Europeană impune tot felul de măsuri restrictive, interzicând în ultima vreme folosirea multora dintre substanțele active cunoscute și utilizate de agricultori de-a lungul timpului?

Dimitris Drisis: Cu toții în Europa suntem afectați de aceste rigori şi vom continua să fim. Suntem, asta e realitatea, o industrie cu reglementări foarte puternice și trebuie să urmărim aceste normative internaționale, comunitare, pentru că asta e legea. Aceste reguli protejează interesul consumatorului, iar noi, ca industrie, trebuie să răspundem acelorași imperative.

Uitându-ne însă la viitor, voi folosi exemple din alte industrii. Au existat sau sunt companii care vând petrol și sunt industrii care au ieșit din businessul de petrol, dar au rămas în energie investind în domenii conexe: în gaz, în energia eoliană, în energia solară, iar aceste schimbări în aceste companii au fost determinate și de legislația internațională, dar și de cererile consumatorului care are grijă de cum și ce consumă. Se așteaptă ca și industria de protecția plantelor să fie în aceeași paradigmă. Probabil că se vor substitui substanțe active care necesită doze mai mari pe hectar cu alte substanțe active cu doze mai moderate, vom folosi noi metode care ne vor determina să reducem substanța, cantitatea de produs utilizată la hectar. Agricultura de precizie ne ajută, ne dă metode în acest sens și, probabil, vor apărea și alte metode complementare chimiei convenționale. Vorbim de substanțele biologice, de măsuri paleative, precum utilizarea pe scară mai largă a biostimulatorilor, care îmbunătățesc sistemul imunitar al plantei și, deci, oferă o protecție mai bună stării fiziologice a plantei. Putem să luăm un exemplu din familiile noastre, în care o mamă, în loc să dea o aspirină copilului răcit, preferă să-i dea o doză de vitamina C înainte să răcească. Iar această nouă situație, acest nou context, probabil că va crea premisele unor noi principii ale modului în care noi gestionăm protecția plantelor. Ca industrie, ne vom schimba, bineînțeles, dar asta va schimba și modul de a fi fermier, de a face agricultură.

Reporter: Adama, compania pe care o conduceți, este pregătită pentru aceste noi reglementări ale Uniunii Europene?

Dimitris Drisis: Cele mai multe companii de dimensiunea noastră, ca și Adama, s-au pregătit pentru aceste schimbări cu mult timp înainte ca ele să intervină și continuă să se pregătească. În fiecare an, noi ne pregătim cu o proiecție de cinci ani, iar când se anunță o inovație, în portofoliu o proiectăm pe 10-15 ani înainte. Iar astăzi deja ne pregătim și vedem cum va fi situația în 2022 sau 2023. Rolul departamentelor noastre de omologare nu este numai de a apăra produsele care sunt deja înregistrate în piață, ci și pentru a asigura produsele din portofoliul companiei în anii care urmează. Iarăși voi folosi o paralelă cu alte industrii. Era o discuție amuzantă acum câțiva ani, când evocam posibilitatea de a avea camioane fără șofer. Iar la această oră am trecut de la glumă la lucruri serioase, s-a anunțat că în Statele Unite, în perioada următoare, sunt puse în pericol peste două milioane de locuri de muncă din breasla conducătorilor de autocamioane, pentru că aceste tehnologii apar, pentru că, iată, un tractor fără șofer a început să fie o realitate. Același lucru, și cu surse alternative de energie. Gazul natural, energia eoliană, energia solară vor înlocui clar dieselul și toate firmele care promovează sau care au promovat tehnologia diesel acum se uită la aceste tehnologii, pentru că ele pregătesc viitorul. Ca o companie responsabilă, și Adama va face la fel.

Reporter: Adama face parte dintr-o asociaţie dedicată industriei în care activați, AIPROM - Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România.

Dimitris Drisis: Suntem membri activi. Suntem foarte mândri de reușita proiectului SCAPA, care a fost generat în cadrul asociației. Acest proiect a cunoscut un real succes în România. Sistemul de Colectare a Ambalajelor de Pesticide al AIPROM este un mecanism de colectare, transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje din plastic, metal și hârtie, provenite de la produsele de protecția plantelor (PPP) importate sau produse în România de către companiile care susțin sistemul. Toate serviciile de colectare prin SCAPA sunt gratuite atât pentru fermieri, cât și pentru distribuitorii produselor, cu respectarea strictă a condițiilor de preluare ale sistemului. Implementarea SCAPA este organizată și susținută financiar în mod integral de companiile membre AIPROM și de companiile participante la sistem.

Reporter: Suntem în anul 2018 și totuși încă avem probleme cu produsele contrafăcute.

Dimitris Drisis: E ceva ce foarte greu se va opri sau, poate, niciodată. Am venit în România în anul 2009, pentru prima oară, și am văzut acest fenomen. După criza financiară, o criză generalizată care a afectat mai multe domenii, nu numai agricultura, după 2008, foarte mulți fermieri și foarte mulți distribuitori de input-uri au avut probleme financiare, am văzut o recrudescență mare a produselor contrafăcute în acea perioadă. Și la vreo 9-10 ani după aceea, cu progresele macroeconomice pe care le-a realizat România, cu inițiativele conjugate ale AIPROM cu firmele membre, și a fost și un suport din partea statului, poliția s-a implicat destul de mult, am sentimentul că aceste probleme s-au redus în mod semnificativ, nu mai sunt așa de pregnante ca atunci.

Din nefericire, în viața de zi cu zi ne întâlnim și noi foarte des cu produse false, fake-uri, care pot apărea oriunde: în cosmetice, în produsele de uz curent, în electronice. Privind totuși industria noastră, ne-am dat seama că nu este cea mai vitregită și că s-au făcut niște progrese mari în a stopa acest fenomen. Iar fermierii nu mai sunt aceiași nici ei, au evoluat. Și când văd ceva suspicios, și ei se activează: sună industria, sună poliția, sună presa... nu pun „batista pe țambal”. Acum zece ani, și cu anumite suspiciuni privind veridicitatea unui produs, tot îl foloseau. Acum, se uită să vadă: să fie dintr-un circuit fiscalizat, cine l-a distribuit, ce s-a întâmplat cu el, ca să fie sigur că au rezultat. Fermierii nu mai sunt aceiași chilipirgii care existau înainte, ne mai sună și pe noi: „Uite, am primit produsul ăsta cu un preț foarte mic, cu o etichetă care nu mi se pare în regulă, ce părere aveți? Puteți să-mi confirmați lotul?”. Și așa mai departe. Acum nouă ani, nu era așa o situație, iar fermierii au evoluat de atunci. Nu se mai întâmplă așa.

„Fermierul român trebuie să trateze agricultura ca o afacere adevărată”

Reporter: Se tot vorbește de schimbările climatice. Din nou, agricultura s-a confruntat cu o vreme atipică. Cum s-au comportat culturile care au beneficiat de produsele companiei Adama?

Dimitris Drisis: Încă a rămas un semn de impredictibilitate asupra vremii în agricultură. Însă, ca o companie responsabilă, trebuie să fim acolo, să fim pregătiți când vremea se schimbă. Am fost avertizați, am știut că, de exemplu, primul tratament cu fungicide la cereale ar fi putut fi pierdut anul acesta, din cauza condițiilor climatice. Am încercat ca în aceste condiţii extreme să ne pregătim cu soluții de protecția plantelor care să ajute fermierii în locul acestei verigi pierdute din cauza vremii. Vremea niciodată nu va fi constantă, nu există un an la fel ca altul. Vremea se schimbă, iar noi trebuie să ne adaptăm. Ceea ce trebuie să facem, responsabilitatea noastră de furnizor de produse de protecție, este să ne pregătim cu soluții adecvate și să le comunicăm în timp util fermierilor.

Reporter: Despre rezultatele companiei în anul trecut și despre portofoliul de produse, ce ne puteți spune?

Dimitris Drisis: 2017 a fost un an de mare succes, Adama România impunându-se printre cele mai profitabile companii, printre cele mai performante din cadrul grupului. Am realizat o cifră de afaceri cu circa 17% mai mare decât în 2016, obținând peste 200 de milioane de euro, anul trecut.

La nivel global, în 2017, din cauza constrângerilor impuse de legislația europeană privind libera concurență, după ce ChemChina a cumpărat Syngenta, compania noastră mamă fiind ChemChina, a trebuit să renunțăm la o bună parte din produsele din portofoliul nostru. Partea bună a situației a fost că Adama a trebuit să renunțe la produse din portofoliu, însă am fost compensați cu produse care veneau din portofoliul companiei Syngenta, pentru această pierdere datorată contextului normativ. De aceea, businessul nostru continuă să fie foarte consistent, substanțial, pozitiv în primele două trimestre ale anului 2018. Așteptăm multe produse noi în anii următori, 2019-2020.

Reporter: În final, ce sfaturi aveți pentru fermierul român?

Dimitris Drisis: Mereu le spun fermierilor români că sunt norocoși pentru că fac agricultură într-o țară foarte competitivă. România este o mare țară  agricolă în Europa. Fermierul român trebuie să trateze agricultura ca pe o afacere adevărată. Ăsta este următorul nivel pentru fermieri. Să ai niște rezultate financiare, o contabilitate în regulă, să ai specialiști, profesioniști în fermă, oameni pe care să te poți baza. Să calibrezi contul de profit și pierdere, să-ți calibrezi costurile, să-ți calibrezi profiturile. Pentru că acest comportament serios, asumat, va deschide calea finanțărilor de anvergură pentru ferme.

Acum patru ani, fermierii aveau mari dificultăți în a obține un credit de orice natură. Acum, creditul a început să curgă către ferme și, astfel, având acces la bani, pot fi mult mai competitivi și pot da o șansă în plus afacerii lor. Însă pentru a primi acești bani, ei trebuie să convingă finanțatorii, băncile, IFN-urile că ferma lor este o afacere solidă. Prin urmare, pe agricultorii români îi sfătuiesc să trateze ferma ca pe un adevărat business, cu nimic diferit faţă de orice alt business. Așa cum și noi tratăm, în Adama, businessul, totul e foarte serios. Exact la fel.

Publicat în Interviu

Agricultura țării noastre ar putea pierde 1,9 miliarde de euro, iar cele mai expuse riscului de a dispărea ar putea fi locurile de muncă din producția de grâu, porumb, rapiță și struguri, asta, dacă autoritățile europene ar decide să retragă din uz 75 de substanțe active dintr-un număr și mai mare de produse de protecție a plantelor, spun organizatorii evenimentului „O perspectivă echilibrată asupra rolului și impactului pesticidelor în agricultură”, parte din campania #CuSauFără #pesticide, desfășurată de AIPROM în 2017.

Potrivit rezultatelor preliminare ale studiului „Evaluarea impactului socio-economic al interzicerii utilizării unor substanțe active asupra agriculturii României” (Cumulative Impact Assesement of plant protection products on Romanian Agriculture), în cazul în care legislația bazată pe hazard la nivel european ar putea genera pierderea a 75 din 400 de substanțe importante pentru fermierii din UE, costurile de producție pentru fermierii români ar urma să crească, în medie, cu 88 la sută, s-ar putea confrunta cu pierderea a 21 la sută din recoltă și a nu mai puțin de 1,9 miliarde de euro.

„Fără cele aproximativ 75 de substanțe active din produsele de protecție a plantelor, costurile de producție/tonă ar crește cu: 80% la grâu, 131% la struguri, 45% la tomate, 153% la mere, 47% la rapiță, 36% la cartofi și 121% la porumb. Studiul mai arată că, la fiecare tonă/hectar, producția ar scădea cu 33% la grâu, 50% la porumb, 50% la rapiță, 20% la cartofi, 40% la struguri, 55% la tomate și 17% la mere. Instabilitatea locurilor de muncă ale celor angajați în producerea de grâu, porumb, rapiță și struguri constituie un alt impact major, în cazul în care cele aproximativ 75 de substanțe active ar fi interzise”, menționează cei de la AIPROM.

Numai în cazul glifosatului, o interzicere a utilizării acestuia ar putea aduce României pierderi de peste 186,3 milioane de euro, din care 89 la sută ar fi pierderi directe ale fermierilor. Și asta, în condițiile în care 27 la sută din totalul suprafețelor cultivate în România sunt tratate cu glifosat, la nivel național fiind utilizate anual 4,4 milioane de litri.

La nivel european, fără neonicotinoide, blocul comunitar s-ar putea transforma rapid în importator masiv pentru produse cum sunt porumbul, cartofii și uleiul de rapiță. Neonicotinoidele contribuie la creșterea producției în UE cu 21-31 de milioane de tone, care se transpun în venituri de 3-4 miliarde de euro anual.

Nicolescu, ASAS: Înainte, prăfuiam culturile cu 100 kg de substanță. Acum am ajuns la grame și zeci de grame, tratament la sămânță

Față de cifrele prezentate de AIPROM, vicepreședintele ASAS, Mihai Nicolescu, a menționat că țara noastră a trecut de etapa în care protecția culturilor era efectuată cu aero-tratamente, acele substanțele dure cu perioade de înjumătățire la doi ani și chiar mai mult.

„Tratam culturile cu 100 kg în trei reprize, le prăfuiam, mai bine zis, și se simțeau aceste tratamente de la distanțe mari. Astăzi, știința, în general, a făcut salturi extraordinare. Am ajuns la grame, zeci de grame tratament la sămânță, tratament care este deosebit de favorabil pentru protecția mediului, pentru protecția culturilor și, într-adevăr, acel lucru îl apreciem ca efort general realizat de foarte multe firme cu preocupări în domeniul respectiv, și, într-adevăr, cu rezultate în agricultura României”, a menționat oficialul ASAS.

„Pentru România, neonicotinoidele au un rol extraordinar de important. La sute, mii de exemplare pe metru pătrat, de multe ori asistăm la distrugerea culturilor de porumb, de floarea-soarelui și nu numai. De fapt, rățișoara (Tanymecus dilaticollis) a devenit polifag și, de multe ori, conduce la distrugerea totală a culturii. Pentru anumite zone din Europa, acest lucru nu este un pericol notoriu. Din acest punct de vedere, până când nu vom avea o alternativă la folosirea acestor substanțe care nici nu sunt incriminate în totalitate de toate forțele științifice ale Europei, cred că este bine să asigurăm acest echilibru în gândire și în practica de zi cu zi, de așa manieră încât să ne întrebăm: dacă nu folosim aceste substanțe, fără alternativă, com reuși să asigurăm securitatea și siguranța alimentară a zonelor Europei?”, a mărturisit Nicolescu.

Răul cel mai mic

Mult mai tranșant în declarații a fost profesorul Mihai Berca, președinte onorific SNPPR. În opinia sa, în acest moment nu există soluții de mijloc pentru a face față cererii crescânde de hrană la nivel global. El consideră că ar trebui să luăm în calcul „răul” cel mai mic, în condițiile în care nu mai puțin de 450 de molecule de micotoxine reprezintă un pericol real la adresa sănătății animale și umane.

„Sunt de-a dreptul șocat de modul în care Uniunea Europeană (UE) reacționează față de propria ei agricultură. (...) Noi, societatea științifică, societatea civilă, ar trebui să avem un cuvânt de spus în fața acestor politicieni care nu știu pe cine reprezintă ei, acolo. Europa, așa cum arată Parlamentul ei în momentul de față, nu-mi place. (...) N-ai soluții. Ori mori de foame, ori mori de așa-zisele reziduuri de pesticide. Între ele nu ai altă alegere în momentul de față. Și cred că nimeni n-o să vrea să moară de foame cu hrana la nas, chiar dacă, să spunem, ar avea reziduuri care nu s-au demonstrat a fi mai periculoase decât produsele biologice dăunătoare – micotoxinele. Avem 450 de molecule de micotoxine care ne atacă în momentul în care nu avem tratamentele făcute sau o poziție de protecție împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor”, a precizat Berca.

În același ton, și-a prezentat punctul de vedere vicepreședintele LAPAR, Nicolae Sitaru. Vestit cultivator de porumb, el trage un semnal de alarmă și precizează că în cazul absenței neonicotinoidelor, în sudul României nu s-ar mai produce porumb și floarea-soarelui.

„Cred că și cei care ne conduc de la Uniunea Europeană trebuie să înțeleagă că noi, ca uniune de state, suntem diferiți. Trăim în zone diferite și măsurile trebuie luate un pic diferit. Dacă în nordul Europei sau în nordul țării nu este nevoie de tratament pentru rățișoara porumbului, în sudul țării nu s-ar mai produce porumb și floarea-soarelui dacă nu s-ar mai folosi neonicotinoide. Ar trebui folosită măsură punctuală pentru o anumită zonă, astfel încât să putem co-exista. Nu putem trăi aici, în Bărăgan, cu măsurile luate la Bruxelles, fără ca acolo să se cunoască realitatea”, a afirmat Sitaru.

El a adăugat, totodată, că glifosatul nu va fi scos de pe piață, motivând că, în condițiile în care ar fi fost dăunător, acesta ar fi fost interzis demult.

„Cinci ani înseamnă că specialiștii se mai pot gândi la el. (...) Dacă pesticidele nu sunt bune, le-ai scoate imediat. Nu trebuie să mai ai perioadă de tranziție. Dacă au fost bune 30 de ani, nu mai sunt bune mâine? Nu trebuie să avem cu ce înlocui produsele respective?”, a punctat fermierul.

Într-o notă diferită, reprezentantul crescătorilor de albine, Răzvan Coman, a precizat că derogările pentru utilizarea neonicotinoidelor nu respectă zonarea în România, fiind lăsat astfel loc pentru abuz.

„Se dă o derogare, se aplică la sămânță, dar noi avem o derogare pentru partea de sud-est a țării. De ce se aplică tratamente la sămânță în Baia Mare? În Maramureș? Și nu pentru suprafețe mari, ci pur și simplu 0,5 ha. Este o chestie generalizată. Înainte să vedem dacă infestarea există, noi facem tratamentul, intoxicăm solul respectiv”, a tras un semnal de alarmă reprezentantul ACA.

Doar cinci ani?

La data de 25 octombrie 2017, votul UE de reînnoire a autorizării glifosatului timp de 10 ani eșua. Acest lucru i-a determinat pe cei de la Comisia Europeană să negocieze o perioadă mai scurtă de reînnoire cu țările UE. Voturile exprimate nu permit obtinerea pragului necesar pentru a ajunge la o majoritate calificată: 16 țări (Bulgaria, Danemarca, Republica Cehă, Estonia, Irlanda, Spania, Cipru, Letonia, România, Slovacia, Finlanda și Regatul Unit) au votat în favoarea reînnoirii, Germania și Portugalia s-au abținut, în timp ce Belgia, Grecia, Croația, Franța, Italia, Luxemburg, Malta, Austria, Slovenia și Suedia au votat împotriva reînnoirii.

Ulterior, CE a propus în cadrul unei conferințe de presă reînnoirea licenței de glifosat timp de încă cinci ani, fiind optimistă cu privire la aceasta reînnoire. E nevoie de un motiv concret pentru a nu se decide reautorizarea, mai ales că o măsură contrară ar presupune existența unor îndoieli asupra științei privind siguranța glifosatului și ar putea submina Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Agenția Europeană pentru Produse Chimice, care au considerat erbicidul ca fiind sigur.

Publicat în România Agricolă

Cel mai recent comunicat de presă al companiei Syngenta vine cu informațiii de interes pentru utilizatori și fermieri deopotrivă, cu privire la publicarea regulamentelor europene prin care se stabilesc noi Limite Maxime de Reziduuri (LMR) pentru substanțele active Tiametoxam, Pirimifos-metil și Fluazifop-P în cazul culturilor de prun, cartof,  rapiță, secara depozitată pentru consum, floarea-soarelui, varză, ardei și ceapă.

Conform documentului, Comisia Europeană (CE) a modificat prin regulamente europene Limitele Maxime de Reziduuri pentru aceste substanțe active. În vederea conformării cu aceste modificări, spun cei de la Syngenta, de pe etichetele produselor EFORIA 045 ZC, ACTARA 25 WG, ACTELLIC 50 EC și FUSILADE FORTE trebuie retrase unele utilizări care pot duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise prin aceste regulamente.

„Aplicarea produselor după data sau termenele de punere în aplicare a noilor regulamente ar putea duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise în recolta obținută”, atenționează specialiștii Syngenta.

În cazul produsului EFORIA 045 ZC, Syngenta a solicitat retragerea utilizării acestuia la prun, modificarea timpului de pauză la minim 14 zile de la ultima aplicare și până la recoltare la cultura de cartof. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

În ceea ce privește produsul ACTARA 25 WG, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării la prun, rapiță, floarea-soarelui, varză și ceapă. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

Pentru produsul ACTELLIC 50 EC, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului pentru secara depozitată pentru consum. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 9 august 2016.

Cu privire la produsul FUSILADE FORTE, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului la cultura de ardei. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 19 iulie 2016.

„Folosirea acestor produse la celelalte utilizări omologate în Romania, conform dozelor omologate și a instrucțiunilor de utilizare de pe eticheta produsului respectă, în continuare, Limitele Maxime de Reziduuri admise prevăzute de regulamentele europene în vigoare”, se mai afirmă în comunicat. „Menţionăm că acest anunț nu este un act de informare legislativă și nici o opinie legală cu privire la informațiile pe care le conține. Acest anunț nu înlocuiește și nici nu suplinește obligația terților de a se informa și de a se conforma cu dispozițile legale aplicabile activitățillor pe care le desfășoară. Pentru informații suplimentare privind conformarea cu prevederile acestor Regulamente, vă rugăm să vă adresați autorităților fitosanitare”.

Fermierii contestă omologarea unor substanțe active

Într-o declarație excusivă pentru Revista Fermierului, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, afirma în urmă cu aproximativ o lună de zile că a descoperit foarte multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și îi acuză pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Într-o declarație incendiară pentru publicația noastră, fără nicio legătură cu decizia recentă a companiei Syngenta, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, amintea nu demult că producătorii de pesticide au omologat cantități mai mici de substanță activă, astfel încât fermierilor români să li se pară mai atractive prețurile PPP-urilor în cauză.

El a făcut o paralelă între fenomenul Hexi Pharma și problemele care par a exista în sectorul pesticidelor și a pus la îndoială verticalitatea producătorilor de PPP-uri. Fermierul solicită ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și îi invită pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

În replică, într-un răspuns transmis solicitării noastre de a acorda un punct de vedere la ceea ce a afirmat Daniel Ciobanu, directorul executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, Carmen Botez, a precizat că entitatea pe care o reprezintă își dorește să aibă o relație de bună colaborare și cooperare cu asociațiile producătorilor agricoli din România și este dedicată unei abordări transparente a relației cu partenerii de dialog, asociația rămânând loială comunității agricole românești și oferind în mod constant servicii de calitate.

Carmen Botez a mai adăugat că Europa este împărțită în trei zone privind omologarea, patru zone climatice privind eficacitatea, respectiv două zone privind reziduurile. Mai mult, oficialul AIPROM a adăugat că parametrii unui produs omologat în România pot fi similari doar cu parametrii unor produse omologate în statele care respectă cumulativ apartenența la aceeași zonă de omologare, zona climatică și zona de rezidii de care aparține și România, dar vor fi diferiți față de parametrii (de exemplu, doza recomandată) aceluiași produs omologat într-un stat care aparține unei alte zone de omologare, climatice și de rezidii.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată într-un studiu Greenpeace. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Publicat în România Agricolă

Numeroase substanțe active utilizate pentru formularea produselor de protecția plantelor ar putea fi clasificate ca perturbatori endocrini fără evaluarea tuturor factorilor relevanți, reducându-se astfel opțiunile de soluții de protecție la care vor avea acces agricultorii, precum și capacitatea de protejare a culturilor, subiect de o deosebită importanță pentru competitivitatea agriculturii în general și a celei românești în special, se arată într-un comunicat AIPROM.

Conform documentului, pe 15 iunie 2016, Comisia Europeană a publicat criteriile care identifică perturbatorii endocrini în domeniul produselor de protecția plantelor. Asociația Europeană a Industriei de Protecția Plantelor (ECPA), din care face parte și Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM), și-a exprimat imediat dezamăgirea cu privire la criteriile propuse, considerând că acestea nu reușesc să deosebească substanțele care dăunează de acelea care nu prezintă niciun pericol pentru sănătatea umană. Mai mult, Comisia Europeană nu a luat în considerare impactul socio-economic atunci când a definit criteriile respective.

„Industria de protecṭia plantelor consideră că este esențial ca produsele existente pe piață să fie sigure pentru utilizatori și mediul înconjurător și înțelege de asemenea interesul publicului larg pentru acest subiect. În prezent, multe dintre produsele de larg consum, cum ar fi soia sau cafeaua, conțin substanțe active endocrin cu efecte de scurtă durată, cu acțiune benignă asupra hormonilor. Așa cum nu s-a pus în discuție niciodată interzicerea acestor produse, industria de protecṭia plantelor susține că nu ar trebui interzise nici produsele de protecția plantelor, supuse unor teste laborioase, riguroase și îndelungate înainte de a fi autorizate pentru utilizare, care sunt sigure și aduc beneficii fermierilor și societății în ansamblu. De asemenea, susținem că aceste criterii de clasificare a perturbatorilor endocrini trebuie să vizeze specific circumstanțele în care substanțele prezintă un risc real într-adevăr”, se arată în documentul sosit la redacție.

Potrivit reprezentanților AIPROM, industria de protecṭia plantelor a sperat ca reprezentanții Comisiei Europene să ia în calcul toate informațiile științifice disponibile atunci când evaluează caracterul de perturbator endocrin al unei substanțe, inclusiv impactul produsului, pe care industria de profil îl consideră a fi un criteriu esențial.

„Impactul este o măsură a efectului substanței: la aceeași doză, o substanță cu impact puternic are un efect considerabil și prezintă un risc real, în timp ce o substanță cu impact redus nu are niciun efect, iar riscul este neglijabil. Înțelegem că au fost propuse derogări bazate pe expunerea și riscul pe care îl prezintă un produs de protecția plantelor. Considerăm însă că această soluție propusă de către Comisia Europeană nu este una sustenabilă; reglementarea prin derogare nu este previzibilă, nu creează un cadru legislativ coerent și indică practic lacune în criteriile propuse”, se precizează în documentul de presă. „În concluzie, ne dorim ca perturbatorii endocrini să fie reglementați ca orice altă substanță de interes și să fie evaluați luând în considerare riscul pe care îl reprezintă, definit de proprietățile intrinsece, dar și de expunerea la substanța respectivă. (...) Industria de protecția plantelor are încredere că rolul său în asigurarea unei rezerve de hrană sigure, durabile și convenabile va fi luat în considerare în negocierile care urmează”.

Criteriile de definire a perturbatorilor endocrini urmează să fi dezbătute în continuare cu Statele Membre, în Parlamentul European și în Consiliul Uniunii Europene.

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) a fost înființată în anul 2002 și reprezintă companii care cercetează, inovează, dezvoltă, formulează și reambalează produse pentru protecția plantelor. AIPROM este membră a Asociației Europene de Protecția Culturilor-ECPA.

Inițiativa ECPA „Time to change-Este timpul schimbării!” este implementată de AIPROM prin proiectele sale și reflectă eforturile industriei de protecția plantelor de a oferi soluții durabile la provocările agriculturii contemporane.

Publicat în International