Cu combina șenilată prin bălțile din tarlale! Un producător agricol și-a făcut cruce: „E un dar dumnezeiesc!” (Stanson, Case IH) - REVISTA FERMIERULUI
Luni, 03 Iulie 2017 17:43

Cu combina șenilată prin bălțile din tarlale! Un producător agricol și-a făcut cruce: „E un dar dumnezeiesc!” (Stanson, Case IH)

Scris de

În cadrul evenimentului Agronomic Design care a avut loc în câmp, într-o fermă din localitatea Ulmeni, George Stanson, business manager Case IH&Steyr pentru România, Bulgaria, Serbia și Croaţia, a povestit  cum un fermier român a considerat un dar dumnezeiesc posibilitatea de a recolta floarea-soarelui rămasă peste an într-o tarla plină cu bălți.

Chiar și la o viteză de 4 km/h, producătorul agricol a recunoscut că niciun alt utilaj n-ar fi făcut față condițiilor date și... și-a făcut chiar și cruce, spunând că asta înseamnă un „dar dumnezeiesc”.

Într-un interviu acordat Revistei Fermierului, Stanson a mai spus că piața utilajelor își revine după o perioadă dificilă, inclusiv în Franța și în Germania.

Că lucrurile merg bine reiese inclusiv din declarațiile oficialului Case IH&Steyr, potrivit căruia fabricile din Vest au ajuns să angajeze încă un schimb pentru montaje.

Revista Fermierului: Domnule George Stanson, cum se vede piața utilajelor din România de la nivelul de top management al companiei pe care o reprezentați?

George Stanson: 2017 este cel mai bun an de când pot cuantifica eu piața – de 10 ani. (...) Tendința de creștere este de 20-25 de procente.

R.F.: Care a fost cel mai căutat produs comercializat de Titan Machinery?

G.S.: În momentul în care am preluat zona, producătorul agricol român făcea trecerea de la tractorul Universal 650 la alte produse cu vreo 30 de cai-putere mai mult – 85-105 CP. Ulterior, după vreo cinci ani, fermierul autohton (n.r. - și/sau prestator de servicii) a început să se gândească la utilaje de 150 CP și să schimbe și tehnologia din spate pentru ca, în prezent, probabil, achizițiile lor să se încadreze în intervalul 160 CP - 200 CP. Sunt foarte multe tractoare în această plajă de 160-200 CP pentru că au început să facă calcule, să conștientizeze că (...) un metru în plus în spate, la implemente, cere mai mulți cai-putere.

R.F.: Se observă ușor că fermierii români se gândesc inclusiv la tractoare șenilate, de mare putere.

G.S.: Acest segment de piață se dezvoltă mult. Noi ne-am gândit la utilaje șenilate încă de acum 30 de ani. Am tot investit și, în momentul de față, cred că de la o pondere de 20 la sută în piață (sau 15%, cât era acum patru-cinci ani), ne ducem, în Balcani în special, către 30 de procente. Vorbim de tractoare de peste 350-400 CP. Foarte mulți fac trecerea de la roți la șenile la peste 400 CP, din motive complet obiective.

Noi am recoltat la Râmnicu Sărat în ferma unui producător căruia îi rămăsese peste iarnă pe tarla cultură de floarea-soarelui, chiar în orezărie. Era baltă, însă utilajul șenilat avea capacitatea să recolteze cu 4 km/h. Producătorul agricol și-a făcut cruce și ne-a spus că pentru el 4 km/h înseamnă dar dumnezeiesc, pentru că altfel nu ar fi putut recolta cu nimic altceva.

R.F.: Știm că înainte de evenimentul care a avut loc la Ulmeni, în 22 iunie 2017, în Bulgaria a avut loc un altul, tot pentru prezentarea utilajelor din portofoliu. S-a reușit recoltarea la orz și acolo?

G.S.: Ulmeni a reprezentat o a doua locație de prezentare. Am început la Burgas, în Bulgaria, în săptămâna 12-18 iunie a.c., dar n-am putut recolta din cauză că orzul era încă verde; bulgarii erau cu trei săptămâni întărziați la acea vreme. Au preconizat ei cumva data de 15 iunie, dar până la 1 iulie-7 iulie nu se putea face nimic; umiditatea este ridicată acolo. A plouat în perioada premergătoare evenimentului, chiar și 40-50 de litri pe metrul pătrat, în aproximativ o săptămână, și cultura n-a apucat încă să se dezvolte. Era o cultură de orz puțin mai frumoasă decât cea de la Ulmeni – puțin peste opt tone la hectar estimări – care pentru orz este ceva fantastic, dar bobul era șiștav; în stadiu lapte-ceară. După toate calculele, între 14 și 20 de zile, cam atunci se va intra la recoltat.

R.F.: La Burgas au venit fermieri și din România?

G.S.: Nu. Am gândit conceptul în felul următor: ca să nu plimbăm toată caravana la sârbi, la bulgari, la cehi și la unguri, am adus cehii, slovacii și ungurii în Bulgaria și pe sârbi și croați i-am adus la Timișoara, în zilele de 6-7 iulie. Am avut evenimente la Corabia 2-3 iulie, iar pe 6-7 iulie am avut la Timișoara.

R.F.: Când spuneți că îi merge bine companiei la care lucrați, asta înseamnă că businessul se dezvoltă inclusiv la nivel global?

G.S.: Liniile de producție sunt sufocate, trebuie să mai angajăm câte un schimb. (...) În Austria ne este ușor, pentru că suntem într-o zonă foarte bine orientată din punctul de vedere al oamenilor cu spirit de asamblare. BMW produce la noi, la Steyr; au linie de producție. Cei de la SKF, cu rulmenții, iarăși sunt oameni cu istoric. Asta, în timp ce în Italia sau în Belgia este foarte greu să găsești forță de muncă. În Austria, marea majoritate a băieților care lucrează pe linie, foarte tineri, sunt fermieri de weekend. Nu voi spune că sunt mai de calitate tractoarele pe care le facem în SUA sau în altă parte, însă acei oameni, când își produc un tractor, pun foarte mult suflet, pentru că se gândesc că-l cumpără chiar ei sau membri ai familiilor lor.

R.F.: Asta înseamnă creșteri ale vânzărilor. Inclusiv în țări cu probleme de producție la cereale, cum este și cazul Franței?

G.S.: Da. Și Europa de Vest și-a revenit. Comparativ cu dezastrul de anul trecut, Franța și Germania sunt pe creștere. Franța, spre exemplu, ajungea la un nivel de 40 la sută creștere negativă în 2016, comparativ cu 2015 (...), ca număr de unități. Creșterea de anul acesta poate fi pusă și pe seama schimbării politice – se pare că Emmanuel Macron este foarte apropiat de agricultură. (...) Atât Franța, cât și Germania – piețe majore, piețe de 18.000 de bucăți pe an, respectiv 22.000-24.000 de bucăți pe an – își revin în 2017. Nu vor reveni la nivelul anului 2015, dar nivelul este în creștere.

R.F.: Se știe că nu vânzarea este totul, ci și asigurarea unui service eficient pot-vânzare. Cum stați cu stocurile de piese?

G.S.: Ultimii cinci ani au fost o perioadă dureroasă cu stocul specific de piese. Este foarte greu în momentul în care ai doar 200 de combine pe piață să-ți dai seama de un necesar exact, însă când ajungi la 500-800 de combine într-o piață nu te mai poți juca. În timp, am evaluat însă nevoia minimiă de piese. Și pentru a susține cele spune, pot afirma că am făcut o cascadorie fantastică pentru un client imens de lângă granița cu Moldova, la Huși – 5.000 – 6.000 ha. I-am livrat combina și (...), ca o paranteză, în doi ani, din 200 de combine, a fost prima problemă de motor, în prima sută de ore de funcționare; pur și simplu, s-a întâmplat. Fermierul abia ce intrase cu ea în grâu. Ne-a sunat la ora 11, într-o zi de vineri, am dat jos un motor nou de pe o combină situată la Ruse, l-am trimis pe fast courier și la ora 11, a doua zi, i-am montat motorul nou; ne-am luat înapoi motorul stricat, a fost problema noastră. Fermierul n-a așteptat mai mult de 24 de ore pentru a intra din nou în lan; a zis că așa ceva nu i s-a întâmplat niciodată.

Citit 856 ori

newsletter rf

Revista