Ca urmare a desfășurării primei licitații organizată de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (SAGO), în care au fost permise oferte pentru grâul care provine din regiunea Mării Negre, luni, 9 septembrie 2019, Arabia Saudită a anunţat că a achiziționat 780.000 de tone de grâu.

Furnizorii grâului pentru care s-a licitat fac parte din blocul comunitar (UE28), din regiunea Mării Negre, din America de Nord (excluzând Canada) şi din America de Sud, potrivit declarațiilor guvernatorului SAGO, Ahmad A. Al Fares, citat de Reuters. Grâul a fost achiziţionat la un preţ mediu de 217,79 dolari pe tonă.

Luna trecută, SAGO, entitatea responsabilă pentru achiziţiile strategice de grâu în numele statului arab, a anunţat anunța prin vocile sale autorizate relaxarea criteriilor privind pagubele provocate de insecte pentru următoarele licitaţii de importuri de grâu. Înainte de asta, grâul provenit din regiunea Mării Negre nu îndeplinea criteriile din Arabia Saudită privind un nivel zero al pagubelor provocate de insecte.

De ceva vreme, Rusia depune eforturi astfel încât să poată obţine acces la piaţa grâului din Arabia Saudită, ca parte a încercărilor Moscovei de a-şi majora cota de piaţă în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, în detrimentul UE şi SUA.

„SAGO nu specifică originea, ci doar parametrii de calitate. Furnizorul are opţiunea de a aduce grâu de la oricare din cele trei opţiune ale sale oferite ca parte a licitaţiei. La licitaţia de luni cele trei opţiuni furnizate de ofertanţi au fost: UE, regiunea Mării Negre, America de Nord (excluzând Canada) şi America de Sud. Furnizorul doar confirmă către SAGO originea grâului în momentul încărcării navelor”, a precizat Al Fares.

În ceea ce privește comercianții, aceștia sunt de părere că un procent substanţial de grâu va avea ca sursă regiunea Mării Negre, iar alți traderi susţin că va veni şi de la UE - furnizorul tradiţional al Arabiei Saudite.

Cu toate că intrarea grâului rusesc pe piața Arabiei Saudite se bucură de o atenţie majoră, traderii subliniază că ar putea creşte şi cantităţile de grâu exportate de Ucraina, România sau Bulgaria. Însă succesul grâului de la Marea Neagră pe piaţa saudită depinde de calitatea sa, apreciază traderii.

Publicat în Piata agricola

Decizia Arabiei Saudite de a-şi ajusta cerinţele pentru importurile de grâu, creând astfel o cale liberă către piața internă a cerealelor de la Marea Neagră, ar putea genera dificultăţi semnificative unor exportatori din blocul comunitar (UE28), care vor trebui să caute pieţe alternative, sunt de părere unii analiști din piață.

Joi, 8 august 2019, Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (SAGO) din Arabia Saudită, entitatea responsabilă pentru achiziţiile strategice de grâu în numele statului arab, a anunţat că va relaxa criteriile privind pagubele provocate de insecte pentru următoarea licitaţie de importuri de grâu.

De ceva vreme, Rusia depune eforturi susținute pentru a obține acces la piaţa grâului din Arabia Saudită, ca parte a încercărilor Moscovei de a-şi majora cota de piaţă în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, în detrimentul blocului comunitar şi al SUA.

Chiar dacă intrarea grâului rusesc în Arabia Saudită se bucură de o atenţie majoră, traderii subliniază că ar putea creşte şi cantităţile de grâu exportate de Ucraina, România sau Bulgaria. Însă succesul grâului de la Marea Neagră pe piaţa saudită depinde de calitatea sa, apreciază marii comercianți de cereale.

Arabia Saudită, Algeria şi Irak sunt trei pieţe majore unde grâul rusesc nu a putut participa la licitaţiile organizate de stat. Însă grâul rusesc este atât de accesibil ca preț încât, cu avantajele oferite de costurile reduse de livrare, ar putea domina pieţele, dacă i s-ar permite, a mărturisit un trader european.

Comercianții se aşteaptă ca grâul rusesc să fie vândut masiv pe piaţa din Arabia Saudită, provocând dificultăţi semnificative actualilor furnizori din Uniunea Europeană.

În sezonul agricol 2018-2019, care a început în iulie anul trecut, Germania a exportat 673 000 de tone de grâu către Arabia Saudită, până la 31 mai 2019. Exporturile totale de grâu german s-au ridicat la 2,2 milioane de tone, arată datele oficiale.

Un prim pas - „Cerealcom Dolj de România” deschide drumul grâului autohton către Algeria

Pentru prima dată după mulți ani, o companie 100% românească reușește să vândă în mod direct cantități importante de cereale Algeriei, piață tradițională de desfacere pentru materia primă exportată de Franța și de țările din nordul Uniunii Europene.

Două vapoare tip handysize, încărcate cu câte 30 000 de tone de grâu de la Cerealcom urmează să plece din Constanța în primele două săptămâni ale lunii august, cu destinația Algeria, ca urmare a unei licitații organizate de OAIC (Biroul Algerian Interprofesional al Cerealelor), au declarat, pentru Revista Fermierului, surse din piață.

Livrarea are loc în urma unei schimbări de strategie și viziune în ceea ce privește intrarea pe piețe precum Algeria sau Tunisia, prin angajarea unui agent de intermediere. În plus, o altă piață cu potențial pentru Cerealcom este Arabia Saudită, stat care nu tolerează atac de ploșniță la grâul cumpărat.

Pe de altă parte, livrările către Algeria reprezintă mai mult de jumătate dintre exporturile de grâu moale ale Franţei în afara UE, în anul de marketing 2018-2019.

Luna trecută, s-a înfiinţat Grains Overseas, o alianţă formată de cooperativele franceze care cultivă cereale pentru a concura cu furnizorii de la Marea Neagră. Traderii avertizează că decizia de înfiinţare ar putea să nu fie suficientă pentru ca cel mai mare exportator al UE să piardă piaţa algeriană vitală în faţa concurenţei grâului rusesc.

Înfiinţarea acestei alianţe fără precedent, în care InVivo, Axereal şi NatUp vor combina exporturile de grâu moale şi orz furajer în afara UE, este un răspuns la majorarea semnificativă a livrărilor din Rusia şi Ucraina, apreciază analiştii.

Ascensiunea Rusiei, care a devenit cel mai mare exportator de grâu din lume, a redus vânzările franceze în ţări importante, cum ar fi Egipt şi Maroc, astfel încât Franţa a devenit mult mai dependentă de Algeria, ale cărei cerinţe la licitaţii exclud efectiv grâul din Rusia.

În sezonul agricol 2018-2019, care s-a încheiat la 30 iunie, Franţa a livrat aproape zece milioane de tone de grâu moale în afara UE, faţă de 12 milioane de tone, în anii anteriori.

Exporturile Rusiei au scăzut de la nivelul record înregistrat în 2017-2018, dar, la 36 de milioane de tone, sunt mult peste totalul UE, de 21 milioane de tone.

Grains Overseas are ca obiectiv menţinerea exporturilor masive de grâne franceze în Africa de Nord, evitând pierderile financiare care au afectat tranzacţiile în ultimii ani.

Franţa trebuie să accepte faptul că furnizările de la Marea Neagră sunt deseori mai avantajoase din punctul de vedere al calităţii şi al preţului, a apreciat un trader.

Un alt exportator major de grâne din Franţa, Soufflet, a inaugurat, anul trecut, o nouă facilitate la un port de pe coasta Atlanticului, pentru a sorta mai eficient grânele, în vederea îndeplinirii standardelor clienţilor din Africa.

Dar unii analişti avertizează că Franţa încă nu conştientizează extinderea furnizărilor de la Marea Neagră.

Publicat în Piata agricola

Alianţa formată luna aceasta din cooperativele agricole franceze InVivo, Axereal şi NatUp (Grains Overseas) pentru a concura cu furnizorii de la Marea Neagră ar putea să nu fie suficientă, astfel încât cel mai mare exportator al UE să nu piardă piaţa algeriană vitală în faţa concurenţei grâului rusesc, susţin traderii şi analiştii din piață, citați de agențiile de presă.

Cele trei entități vor combina exporturile de grâu moale şi orz furajer în afara granițelor blocului comunitar, ca răspuns la majorarea semnificativă a livrărilor din Rusia şi Ucraina.

Ascensiunea Rusiei, care a devenit cel mai mare exportator de grâu din lume, a redus vânzările franceze în ţări importante, cum ar fi Egipt şi Maroc, astfel încât Franţa a devenit mult mai dependentă de Algeria, ale cărei cerinţe la licitaţii exclud, efectiv, grâul din Rusia.

În sezonul agricol 2018-2019, care s-a încheiat la 30 iunie, Franţa a livrat aproape zece milioane de tone de grâu moale în afara Uniunii Europene (UE28), faţă de 12 milioane de tone, în anii anteriori.

Exporturile Rusiei au scăzut de la nivelul record înregistrat în 2017-2018, dar la 36 de milioane de tone câte s-au înregistrat în ultimul sezon agricol sunt mult peste totalul UE, de 21 milioane de tone.

Potrivit vocilor autorizate din piață, Grains Overseas are ca obiectiv menţinerea exporturilor masive de cereale originate din Hexagon cu destinația Africa de Nord, evitând pierderile financiare care au afectat tranzacţiile ultimilor ani.

Un alt exportator major de grâne din Franţa, Soufflet, a inaugurat anul trecut o nouă facilitate la un port de pe coasta Atlanticului, pentru a sorta mai eficient cerealele, în vederea îndeplinirii standardelor clienţilor din Africa.

Livrările către Algeria reprezintă mai mult de jumătate din exporturile de grâu moale ale Franţei în afara UE, în 2018-2019. În prezent, cerinţele stricte de la licitaţiile din Algeria exclud, efectiv, furnizările de la Marea Neagră.

La momentul de față, preţul grâului francez pentru morărit se tranzacţionează la aproximativ 170-180 de euro pe tonă.

Fermierii din Hexagon se aşteaptă să recolteze în acest an o cantitate de 37 de milioane de tone de grâu, cu 8,5% mai mult decât în 2018, a anunţat, săptămâna trecută, Ministerul francez al Agriculturii, cu ocazia publicării primelor sale estimări referitoare la recolta din acest an.

Publicat în Piata agricola

Potrivit unei strategii care prevede investiţii de zeci de miliarde de dolari în infrastructura şi logistica pentru cereale, ministerul rus al Agriculturii previzionează că propria recoltă de cereale ar putea ajunge până la 150,3 milioane de tone în anul 2035.

Conform agențiilor de presă naționale și internaționale, strategia în cauză a fost trimisă Guvernului spre analiză și ar presupune investiţii de peste 4 400 de miliarde de ruble (70 de miliarde de dolari), fonduri ce vor fi atrase de la investitorii privaţi, împrumuturi şi finanţare de la Executivul de la Kremlin.

Livrările de cereale ale Rusiei joacă un rol central în planul anunţat în urmă cu un an de preşedintele Vladimir Putin. Este vizată, astfel, majorarea exporturilor de produse agricole până la 45 de miliarde de dolari, în anul 2024.

Conform scenariului de bază al strategiei elaborate de Ministerul Agriculturii, Rusia ar urma să producă 140 de milioane de tone de cereale în anul 2035, iar exporturile se vor ridica la 55,9 milioane de tone. Calcule „optimiste” din strategie relevă că producţia ar putea urca până la 150,3 milioane de tone, iar exporturile la 63,6 milioane de tone.

În 2019, producția de cereale a Rusiei este prognozată să ajungă la 118 milioane de tone, iar exporturile pentru sezonul agricol 2019-2020 sunt preconizate la 45 de milioane de tone.

Viziunea specialiștilor ruși ia în calcul majorarea producţiei de cereale, îmbunătăţirea calității recoltei, stimularea cererii interne şi dezvoltării infrastructurii şi logisticii. În paralel se propune creşterea capacităţii infrastructurilor portuare de gestionare a cerealelor, precum şi extinderea capacităţilor de stocare a cerealelor până la 167,4 milioane tone în 2035, de la 156,9 milioane tone în prezent. Toate aceste măsuri combinate ar urma să permită reducerea cu 10% părţii reprezentate de costurile cu infrastructura în preţul cerealelor.

Aceste propuneri vizând creşterea investiţiilor în sectorul cerealelor vin într-un context în care VTB, a doua mare bancă din Rusia, a început să cumpere active de infrastructură destinate exporturilor de cereale. VTB deţine acţiuni la două terminale pentru exportul cerealelor din portul Novorossiisk de la Marea Neagră şi în prezent poartă discuţii pentru a cumpăra un alt terminal de cereale în portul Taman.

Publicat în Piata agricola
Luni, 08 Iulie 2019 17:53

Prețul grâului, în cădere liberă

Potrivit Reuters, citată de Agerpres, preţul grâului rusesc a scăzut în săptămâna 1-7 iulie 2019, în paralel cu intrarea pe piaţă a noii recolte, în pofida riscurilor generate de valul de căldură din luna iunie, conform aprecierilor mai multor analişti din piață.

Costul de achiziție a grâului din noua recoltă, cu un conţinut de proteine de 12,5%, era de 193 de dolari pe tonă Free On Board (FOB) la finele săptămânii trecute, cu doi dolari mai puţin decât în săptămâna anterioară, conform specialiștilor firmei de consultanţă IKAR. O altă firmă rusească de consultanţă, SovEcon, susţine că preţul FOB al grâului cu livrare în luna iulie a scăzut cu cinci dolari, până la 193 de dolari/tonă.

În 2019, recoltatul cerealelor în Rusia a început mai devreme decât anul trecut, din cauza vremii secetoase din mai multe regiuni. Până la data de 5 iulie a.c., fermierii ruşi au recoltat 19,3 milioane de tone de cereale la o producţie medie de 4,06 tone la hectar. Randamentele la hectar sunt mai mari decât în urmă cu un an, dar sub estimările iniţiale ale unor analişti.

Tot ca urmare a intrării pe piaţă a noii recolte, au scăzut şi preţurile interne. Astfel, preţurile pentru grâul de categoria a treia au scăzut cu 250 de ruble, până la 10.825 de ruble (170 de dolari) pe tonă, la finele săptămânii trecute, în partea europeană a Rusiei, însă este vorba de preţuri franco-fabrica, care nu includ şi costurile de livrare.

Potrivit analiştilor de la SovEcon, în sezonul 2018/2019, Rusia a exportat 42,6 milioane de tone de cereale, dintre care 35,2 milioane de tone de grâu.

Aceeaşi firmă de consultanţă susţine că, în primele patru zile ale sezonului 2019/2020, Rusia a exportat 36.000 de tone de grâu, 107.000 de tone de orz şi 31.000 de tone de porumb. Pentru întreaga lună iulie, firma de consultanţă mizează pe exportul a 4,1 milioane de tone de cereale.

Publicat în Piata agricola

Potrivit analiștilor din piață, în ultima săptămână a lunii februarie 2019, prețurile grâului rusesc pentru export pe piața globală, cu livrare în martie-aprilie, au cunoscut o scădere cu 5-7 USD pe tona metrică, FOB, în porturile maritime.

Cu toate acestea, un astfel de preț încă nu a făcut din materia primă de proveniență rusească una din nou competitivă pe piața de export.

În plus, specialiștii ruși spun că dacă se vor întruni condiții propice agrometeo, producția totală de grâu a Rusiei ar putea atinge un nivel total de 80 de milioane tone în acest an.

Aceiași reprezentanți ai Ministerului rus al Agriculturii spun că majorarea producției susțin nevoia de pe piața internă, cât și exporturile.

La data de 1 februarie 2019, stocurile de cereale ale Rusiei, aflate în depozitele fermierilor, achizitorilor și procesatorilor, totalizau 31,2 milioane tone metrice, cu 26 la sută mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

În cazul grâului, statisticile oficiale ale Rusiei spun că totalizează 18,8 milioane de tone, cu 30,7 la sută mai mici decât în 2018.

Publicat în International

Cu ocazia unei licitații care a avut loc în data de 29 ianuarie 2019, Egiptul a achiziționat 360.000 de tone de grâu românesc și franțuzesc, depășind ofertele cel puțin generoase ale Rusiei doar pentru a doua oară în ultimele șapte luni.

De această dată, grâul rusesc nu a reușit să ajungă pe lista scurtă a celor mai atractive cinci oferte pentru prima dată din 2016 încoace, conform datelor agreate de Bloomberg.

Prețurile materiei prime rusești au crescut până la cel mai înalt nivel al ultimilor patru ani, pe fondul unui disponibil relativ restrâns, dar și al secetei de anul trecut, făcându-le astfel loc rivalilor, furnizori de această dată mult mai competitivi. Egiptul este cel mai mare importator de cereale, iar licitațiile sale sunt urmărite cu atenție deoarece ele dau tonul prețurilor materiei prime la nivel global.

Cu această ocazie, GASC a achiziționat 180.000 de tone de grâu din România, respectiv 180.000 de tone de grâu din Franța. Archer-Daniels-Midland Co. a oferit grâu la un preț de 266,5 USD tona metrică, transport inclus. Practic, oferta a plasat grâul rusesc pe locul șase pe lista scurtă, conform spuselor a doi traderi implicați în problemă.

Cu toate acestea, lucrurile s-ar putea schimba, în condițiile unei recolte de grâu a Rusiei care dă speranțe.

Fermierii ruși ar putea recolta cu șapte procente mai mult grâu sau 77 de milioane de tone în sezonul 2019-2020, an comercial care debutează în iulie, transformând-o în a doua cea mai mare recoltă din punct de vedere statistic, conform aprecierilor a trei consultanți de specialitate. Și asta, datorită amplorii luate de însămânțările din toamnă, realizate cu grâu de înaltă productivitate, de altfel principala varietate semănată și favorabilă condițiilor din această iarnă.

Fără taxe, grâul american a fost cel mai ieftin în licitația din 29 ianuarie 2019. Mai exact, Cargill a oferit grâu la un preț de 243 USD tona metrică. Asta, în comparație cu ofertele rusești care au variat între 255 și 260 USD tona metrică, preț FOB (free-on-board).

Publicat în Piata agricola

Ca urmare a revizuirilor în creștere în ceea ce privește previziunile privind producțiile de grâu ale Rusiei și Indiei, pentru sezonul agricol 2018-2019, estimările privind recolta se află pe un trend pozitiv, a anunțat joi, 24 ianuarie 2019, Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC).

Într-un raport lunar, organismul interguvernamental prevede o majorare a producției mondiale de grâu cu opt milioane de tone, până la un total de 737 de milioane de tone. Estimarea pentru anul agricol menționat este însă sub nivelul înregistrat în sezonul anterior, unul de 767 de milioane de tone. Asistăm astfel la prima scădere de la an la an a productivității, înregistrată în ultimii șase ani.

De asemenea, în proiecțiile lor preliminare, vocile autorizate ale CIC apreciază că producția globală de grâu în sezonul 2019-2020 se va majora cu două procente, până la un total de 751 de milioane de tone.

În anul agricol 2018-2019, recolta de grâu a Indiei ar putea să atingă nivelul de 99,3 milioane de tone, în creștere față de estimările anterioare care arătau un total de 95,5 milioane de tone, în timp ce producția din Rusia ar putea totaliza 71,6 milioane de tone, versus cele 69,5 milioane de tone, anterior previzionate.

În aceeași perioadă, cantitatea de grâu exportată de Rusia a fost revizuită în creștere până la un total de 33,5 milioane de tone, față de cele 32,5 milioane de tone anterior estimate. Și asta, în condițiile în care previziunile privind potențialul de export al nord-americanilor au fost revizuite în scădere până la un total de 28,5 milioane de tone, față de cele 29,5 milioane de tone estimate anterior, iar cel al blocului comunitar UE28, până la un nivel de 19,8 milioane de tone, față de cele 20,5 milioane de tone calculate anterior de analiști.

În plus, în cazul porumbului, CIC estimează că, în sezonul 2018-2019, producția ar urma să se majoreze cu trei milioane de tone, până la un total de 1,076 miliarde de tone, ca urmare revizuirilor în creștere pentru Ucraina (35,5 milioane de tone, față de 33,5 milioane de tone), respectiv pentru blocul comunitar UE28 (65 de milioane de tone, față de 61,5 milioane de tone).

Aceeași instituție specializată apreciază că în cazul Braziliei revizuirea este în scădere (93,5 milioane de tone, față de 95,1 milioane de tone estimate anterior), dar și pentru Africa de Sud (10,7 milioane de tone, față de 12,3 milioane de tone).

Nu în ultimul rând, estimările privind producția globală de soia, aferentă sezonului 2018-2019, relevă un total calculat de 363 de milioane de tone, în scădere față de previziunile anterioare. Pe atunci, analiștii din piață estimau un total al producției de soia de 367 de milioane de tone. Scăderea este pusă pe seama căldurii și secetei din Brazilia.

Publicat în Piata agricola

O treime din cele 180.000 de tone de grâu cumpărat de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare a Egiptului (GASC), miercuri, 12 decembrie 2018, prin intermediul unei licitații internaționale, provine din România.

Restul de 120.000 de tone de grâu va fi furnizat Egiptului de către Rusia, livrările urmând să aibă loc în intervalul 1-10 februarie 2019.

Potrivit datelor transmise de traderi presei internaționale de profil, ADM a vândut egiptenilor 60.000 de tone de grâu românesc la un preț FOB de 241,26 dolari americani pe tona metrică, la care se adaugă un cost de 15,11 USD/TM pentru transport, total 256,37 USD/tona metrică, C&F. Tot ADM a vândut către GASC alte 60.000 de grâu, de această dată rusesc, la un preț de 242 de dolari americani/TM plus 16,35 USD/tona metrică transportul, total 258,35 USD/TM. Nu în ultimul rând, Agro Industrial a vândut către Egipt tot 60.000 de tone la un preț de 242,80 USD/TM plus 16,35 transportul, total 259,15 dolari americani per tonă metrică de materie primă.

Achiziția aceasta are o marjă de creștere a prețului de achiziție care a variat între 4 și 6 USD/TM față de licitația anterioară din 6 decembrie a.c.

Publicat în Piata agricola

Mihai Țurcanu, eurodeputatul român care din postura de raportor din partea Comisiei IMCO (Piață Internă și Protecția Consumatorilor) a reușit să obțină un acord provizoriu cu privire la revizuirea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele, a recunoscut că, până la urmă, Politica Agricolă Comună (PAC) post-2020 va veni aproape sigur la pachet cu plafonarea subvențiilor.

Conform afirmațiilor făcute de acesta miercuri, 28 noiembrie 2018, chiar dacă există în continuare dezbateri cu privire la propunerea de plafonare a plăților directe acordate în agricultură după 2020, din luările de cuvânt ale reprezentanților grupurilor politice din PPE reiese clar că va fi impusă această limitare a subvențiilor acordate agricultorilor.

El spune că marii fermieri au fost ajutați până acum, „foarte mult”, iar majoritatea dintre ei au reușit să se modernizeze „extrem de mult”, astfel că, a mai precizat europarlamentarul, el nu poate fi de acord cu ideea de faliment în agricultură dacă se plafonează plățile.

„Sunteți prea buni. Aveți cea mai bună tehnică, cele mai bune tractoare, cele mai bune combine, pământul este deja îmbunătățit. Ce facem cu cei mici și mijlocii care nu au putut reuși? Au demonstrat asta. Este o diferență enormă între producția marilor fermieri și cea a celor amintiți anterior”, a spus Mihai Țurcanu.

Marți, 20 noiembrie 2018, eurodeputatul Mihai Țurcanu reușea o negociere finală cu Consiliul European (ConsEu), astfel încât să se poată concluziona că limita maximă de cadmiu admisă ca prezentă în produsele fertilizante – 20 de miligrame pe kilogram produs –, susținută prin interpuși de interesele rusești, nu trebuie să rămână așa, ci să fie de 60 mg/kg.

Dacă raportul ar fi trecut conform intereselor Rusiei, susținute de țările vestice ale Uniunii Europene (UE), și anume în favoarea unei încărcături de cadmiu de maximum 40 mg/kg, iar apoi cu tranziție spre 20 mg/kg, România și alți producători din Europa Centrală și de Est ar fi fost dependenți de piața rusă, susține Mihai Țurcanu. Analiștii ruși știau ce avea să se întâmple, astfel că au achiziționat tot ceea ce înseamnă depozite de roci fosfatice cu un nivel scăzut de cadmiu. Un simplu exercițiu al minții ne-ar fi dat de înțeles monopolul astfel instaurat. Probabil, industria și agricultura din România ar fi avut acces la produs fertilizant foarte scump.

Materia primă din care se fac complexele pentru agricultură se obține din roci fosfatice. Acele roci sunt exportate de țări arabe (în mare parte, de Maroc) către industria de profil din România și către cele din țările vecine. Conform măsurătorilor făcute, rocile provenite de acolo nu au un nivel al cadmiului mai mic de 60 mg/kg.

Pentru Regulamentul „Țurcanu”, eurodeputatul român a negociat cu președinția estoniană, cu cea bulgară (cu care ajunsese la un „deal”, dar nu și cu CE) și, acum, cu președinția austriacă, unde se credea că va fi cel mai greu. Totuși, s-a reușit să se obțină un acord, bineînțeles prin strategii de tot felul. Inclusiv prin mesajul nespus că raportul român și echipa din umbră pot definitiva acest dosar și cu președinția română, care și ea trebuie să încheie niște dosare puternice și să fie una de succes.

De câte ori sosește la Parlamentul European (PE) o propunere legislativă, comisia care se ocupă cu subiectul propunerii întocmește o recomandare pe care o vor vota toți eurodeputații. De exemplu, dacă este vorba de transportul animalelor de fermă, raportul va fi întocmit în Comisia pentru agricultură; dacă este vorba de comerțul cu Canada, propunerea merge în Comisia pentru comerț internațional.

Comisia numește un eurodeputat pentru întocmirea raportului. Acesta, cunoscut sub numele de raportor, consultă grupurile politice și experți în domeniu, uneori în cadrul unor audieri publice. Pe baza informațiilor primite, deputatul sau deputata scrie un raport, cu modificări, care este votat în comisie, apoi în plen, de către toți eurodeputații.

Revista Fermierului: De ce s-a dorit modificarea Regulamentului 2003/2003 privind îngrășămintele destinate agriculturii?

Mihai Țurcanu: După 15 ani, Comisia Europeană (CE) a considerat că Regulamentul 2003/2003 privind îngrășămintele nu mai este de actualitate și că trebuie să ne adaptăm noilor cerințe de piață. Vechiul act normativ nu era deschis la tot ceea ce este inovativ în prezent. Spre exemplu, gunoiul de grajd sau nămolurile din stațiile de epurare nu erau considerate, înainte, îngrășăminte.

S-a mai desprins ideea că îngrășămintele actuale sunt pline de metale grele, care ar putea dăuna sănătății consumatorilor noștri; s-au căutat soluții. CE a venit cu un draft de raport și l-a transmis Parlamentului, la Comisia IMCO – Piață Internă și Protecția Consumatorului. Acolo, noi am amendat raportul și l-am votat în plenul Parlamentului. Numai că, acolo, chestiunile esențiale au picat la 10-15 voturi. Era o luptă între vest și est. Vesticii, neavând o industrie foarte bine dezvoltată, subiectele respective nu prezentau pentru ei un interes, astfel că nu și-au dat seama de importanța acestui fenomen. Pentru noi, cei din Europa de Est, dimpotrivă, pentru că veneam la pachet cu fabrici cum este și Azomureș sau polonezii, care dețin o companie de stat și vreo cinci-șase fabrici de anvergură.

R.F.: Și am putea adăuga nevoia puternică de a amenda solul.

M.Ț.: S-a pornit de la premisa ca nivelul de cadmiu din îngrășăminte să fie coborât spre 20 de miligrame de cadmiu pe kilogram, în condițiile în care, până acum, fusese valabil sistemul „no limit”. Ca termen de comparație, celelalte state terțe cu care noi suntem parteneri comerciali (...) Noua Zeelandă, acolo cea mai mică limită este cea de 260 mg de cadmiu pe kilogram, iar în Australia – 250 mg pe kilogram. Noi propuneam o țintă extrem de îndrăzneață, care ar fi putut să afecteze grav industria producătoare de îngrășăminte pentru fermierii europeni.

Care era pericolul – resursele naturale (materia primă) au „migrat” către Rusia, prin depozite de roci fosfatice, în condițiile în care principalii furnizori sunt țări africane, cu preponderență Maroc și Tunisia. Revenind, în depozitele lor rușii dețineau materie primă, culmea, cu 20 de miligrame cadmiu pe kilogram. Între timp, aceștia achiziționaseră și alte depozite pe glob, crezând că, astfel, vor deveni lideri ai comerțului cu rocă fosfatică. Nu puteam accepta să fim dependenți doar de o singură sursă de aprovizionare. De aceea, am zis să fim corecți, iar firmele noastre implicate să aibă la dispoziție o ofertă mai largă.

Ne-am zbătut, am agreat subiectul în trialog, am negociat cu trei președinții ale Consiliului UE (ConsEU), au lăsat ei, am lăsat și noi; asta înseamnă compromis, consens. Astfel, în data de 20 noiembrie 2018, toată lumea a picat de acord și s-a stabilit, printre altele, ca limita superioară a nivelului de cadmiu aflat în fertilizanți să fie de 60 mg pe kilogram. După intrarea în vigoare a Regulamentului revizuit, peste trei ani de la momentul votării în plen și peste alți patru ani, se va putea lua o decizie dacă acest raport se va rediscuta sau nu, în funcție de apariția unor noi tehnologii de decadmiere.

Și pe denumire ne-am luptat foarte mult. Nouă ne-ar fi plăcut să spunem „îngrășăminte folosite în agricultură”. Ei au zis nu, ele sunt mai mult de atât. Ca urmare, în întâlnirile tehnice și în negocierile politice, am lăsat „produsele fertilizante”.

R.F.: De când va intra în vigoare modificarea Regulamentului 2003/2003?

M.Ț.: Noi prognozăm că se va vota în martie 2019, în actuala legislatură, și peste trei ani va fi obligatoriu pentru toți factorii implicați.

Poziția Guvernului României - „Fără plafonare”, una proastă

Revista Fermierului: Am vorbit de trialog între CE, PE și ConsEU în ceea ce privește Regulamentul 2003/2003. Cum va fi implicat acest proces în discuțiile privind viitoarea PAC? Guvernul României, prin vocea ministrului Agriculturii, Petre Daea, afirmă că nu este de acord cu plafonarea.

Mihai Țurcanu: Într-un mod similar cu cel al dosarului în care am fost eu raportor. În raportul meu, am avut onoarea și norocul că eram raportor plin. Eu dictam tempoul, când trebuie să accelerez negocierile sau când să le liniștesc. Oamenii sunt peste tot la fel.

Am avut momente în întâlnirile tip „shadow meeting” unde „i-am urcat pe pereți” pe cei cu care discutam, doar să le arăt că depind de mine și că dacă nu sunt de acord și cu propunerile noastre, eu pot duce raportul în plen și fără susținerea socialiștilor sau a celor din ALDE. Au realizat pericolul respectivii eurodeputați că nu pot obține pentru țările lor nimic din ceea ce își doreau, astfel că nu au mai fost atât de reticenți la negocieri.

Revenind la problemele noastre, cunoaștem poziția guvernului. Este o poziție proastă și o strategie proastă. Dacă spui nu de la începutul negocierilor, aproape că nu mai ai ce negocia. Rămâi încorsetat în acea propunere pe care tu o faci – NU plafonare. Ceilalți vor continua negocierile, vor găsi soluțiile de compromis, iar tu vei rămâne pe afară.

Într-adevăr – Guvernul României a spus – NU plafonare – și invocă faptul că 70 la sută din producțiile din agricultură sunt făcute de fermierii mari care ar putea fi afectați. Am încercat să argumentăm și noi în acel mod, în Comisiile de agricultură sau în grupurile politice de care aparținem. Colegii mei dețin însă niște date atât de exacte, că pe de rost ne-a explicat reprezentantul comisarului cum nu vor fi afectați decât trei la sută dintre producători și sunt soluții viabile și pentru aceia, în cazul implementării sistemului de plafonare a plăților.

Ni s-a atras atenția să ținem cont și de aceia care, până acum, au fost niște oportuniști și, prin această subvenție, nu sunt investitori reali, ci consumatori și exportatori de bani. Vorbim de acele fonduri de investiții care nu numai în România se poziționează, ci merg peste tot, acolo unde plățile directe sunt apetisante pentru ei. De fapt, ce fac aceștia? Își cumpără pământurile pe bani europeni.

R.F.: Și totuși, marea majoritate a fermierilor români afirmă că ne paște „pericolul plafonării”. Reprezintă acest proces un pericol pentru ei?

M.Ț.: Nu este niciun pericol. Eu zic că este greșit să spunem „pericolul plafonării”. Nu. Va fi o plafonare, respectând însă principiul regresivității. Mai exact, toate cheltuielile colaterale ale unui fermier, cât este el de mare sau mic, vor fi în afara acestei sume de 100.000 de euro. Cu alte cuvinte, dacă un fermier mare are diverse cheltuieli – salarii, impozite etc. - de 90 la sută din total buget, închipuiți-vă că sumele respective sunt asigurate de CE. De asemenea, există și un venit sigur de 100.000 de euro. Fermierii noștri trebuie să fie cinstiți și să comunice exact ce cheltuieli au pe principiul regresivității. Acestea vor fi acoperite, plus 100.000 de euro.

R.F.: Am avea nevoie de un raportor plin pe un dosar care implică agricultura?

M.Ț.: Da, dar este foarte greu să-l obținem. Nu cred că are cineva atâta anvergură în prezent să poată fi raportor plin pe un dosar atât de important.

R.F.: De-a lungul președinției rotative a ConsEU, ar putea România să-și susțină interesele, cel puțin pe zona de agricultură?

M.Ț.: Puteam stabili anumite aspecte ca priorități, dacă dosarele gestionate erau în faza de închidere. Dacă este la debut un dosar, nu prea ai ce face. Al meu, spre exemplu (fiindcă eram în trialog), în orice întâlnire de trialog puteam concluziona sau nu; să facem „deal”. Eu vorbeam în numele PE, CE prin reprezentant/reprezentanți, în numele instituției citate, iar ConsEu, în numele lor. Dacă toți cei trei factori implicați - PE, CE și ConsEu - cad de acord cu privire la un compromis făcut, se aplaudă, se merge mai departe, se scrie un text după această întâlnire și toată lumea este mulțumită că s-a muncit, că s-a îmbunătățit o propunere venită din partea CE.

Publicat în Interviu
Pagina 1 din 6