Marți, 14 Iunie 2016 21:30

Avocat Remus Iustinian Burciu: „Întârzierea plății subvențiilor au dus la blocaje ale fermelor românești și străine deopotrivă și la instrăinarea lor către alte tipuri de investitori, la prețuri mult mai mici”

Scris de
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Proprietarii unor ferme par a se schimba (discret) în ultimele 12 luni, parte ca urmare a modificării de viziune a străinilor care au comasat deja suprafețe și care vor să-și securizeze câștigurile, iar pe de cealaltă parte din cauza întârzierii plății subvențiilor care i-au obligat pe fermierii români să mai salveze ce pot prin vânzarea exploatațiilor către investitori potenți financiar, în general străini, a declarat avocatul Remus Iustinian Burciu în cadrul unui eveniment organizat nu demult de Agro Intelligence SISA.

Prețurile de până acum două luni, afirmă avocatul, gravitau în intervalul 4.000 – 6.000 de euro hectarul de teren arabil în zona Bărăganului și în Câmpia de Vest și circa 2.500 – 3.000 de euro/ha în restul zonelor de interes agricol, prețuri practicate la achiziția suprafețelor comasate, fermelor de producție. Avocatul vorbește deja de „o schimbare a spectrului investitorului în achiziția de terenuri”, fapt confirmat inclusiv de achizițiile masive, dar discrete ale unor fonduri de investiții în suprafețe de teren arabil în România (deținute atât de străini, dar și de românii subcapitalizați), stat care nu este protejat îndeajuns de bine de legi protecționiste, lucru recunoscut inclusiv de Achim Irimescu, ministrul Agriculturii în exercițiu.

„În calitate de jurist, am perceput în ultimul an o schimbare a spectrului investitorului în achiziția de terenuri, în special în suprafețe agricole extravilane (baza producției), în sensul că au cam plecat, au cam înstrăinat foștii investitori de alte naționalități: italieni, greci, spanioli, lumea arabă, care au realizat achiziții înaintea intrării României în UE, în timpul intrării României în UE, „și-au făcut suma” din toate perspectivele, au scos înzecit sau poate însutit prețul de achiziție și minime investiții, mai ales în comasarea terenurilor, în organizarea solelor în mod concertat, și au înstrăinat fermele către alți investitori”, a precizat pentru Revista Fermierului avocatul Remus Iustinian Burciu. „Asta se întâmpla până în urmă cu circa două luni, pe prețuri mai bune, în zonele bine cotate ale României - spre 4.000 – 6.000 euro pe hectar anumite zone din Bărăgan (rare de altfel, specialiștii le cunosc bine), anumite zone din Câmpia de Vest, restul prețului cifrându-se la 2.500 – 3.000 euro pe hectar. Iar acum, printr-un blocaj (a se citi blocajul APIA), am constat de asemenea o concertare a unei presiuni pe un blocaj al fermelor care se organizaseră în România, de către investitori români sau din categoria străinilor care nu renunțaseră la investiția în agricultura românească, la blocarea lor și la determinarea înstrăinării către alte tipuri de investitori pe prețuri mult mai mici”.

În plus, avocatul Burciu este de părere că în ceea ce privește înstrăinarea terenurilor către investitori străini, acesta este din păcate „un proces ireversibil, de nestopat”, în condițiile în care pârghiile decizionale sunt la nivel unional (n.r. - a se citi la nivelul Uniunii Europene).

„Asta nu oprește însă la nivel unional ca, spre exemplu, un investitor român, potent financiar, la rândul lui să achiziționeze bunuri, inclusiv terenuri, pe teritoriul Uniunii Europene; cred că ne confruntăm în prezent cu un fenomen de mozaic”, a adăugat Burciu.

Instabilitatea și breșele din zona achizițiilor și comercializării de suprafețe arabile sunt date și de exploatarea abuzivă din partea arendașilor a dreptului de preemțiune, prevăzut clar atât în vechea legislație, cât și în noul Cod Civil, respectiv în Legea 17/2014.

Pe fondul lipsei de interes și de cunoștințe (uneori bazale, de genul incapacității de a citi sau de a semna olograf un contract de arendă), proprietarii au dat spre arendă suprafețe pe mulți ani de zile, arendașul (român sau străin) fiind de cele mai multe ori cel care câștigă atât din producție, cât și din subvenționarea agriculturii la nivel local (ANT) și european (SAPS). Avocatul este de părere că proprietarii de teren au devenit realmente „captivi” pe propriile moșii, această activitate a arendașilor fiind catalogată drept „subversivă”. Cu alte cuvinte, „băieții deștepți” i-au forțat pe unii să vândă teren la prețuri de nimic.

„Tratarea în mod greșit a oportunităților privind subvenționarea agriculturii, la nivel european și la nivel local, a fost conștientizată de țărănimea română drept o sursă de subzistență, nu și de protejare a mediului agricol și drept mare izvor de creștere economică și de organizare în agricultură. În condițiile acestea, au apărut diverși arendași care au speculat această prevedere legală a dreptului de preemțiune, consolidat prin noul Cod Civil și redetaliat prin această Lege 17/2014. Ei i-au făcut «captivi» pe proprietarii de terenuri care au dat în arendă suprafețe agricole, mai mult sau mai puțin importante pentru ei, inițial, la nivel de subzistență și, după aceea, și mai importante la nivel de minimă arendă pe care o primesc. În condițiile acestea, printr-o minimă organizare subversivă, în general al arendașilor din România (nu vreau să-i culpabilizez pe toți, dar se întrevede situația asta), au ajuns să creioneze această captivitate și să speculeze dreptul de preemțiune în defavoarea înstrăinătorului de teren, să-i aducă la un moment dat în starea să înstrăineze, beneficiind evident de acest drept de preemțiune”, a mai punctat avocatul Burciu.

Cadastrarea nu va accentua și mai mult înstrăinarea terenurilor. Legea 17/2014 oferă protecționism prin preemțiune și coproprietarilor, și statului

Land GrabAcelași avocat afirmă totodată că procesul de cadastrare la nivel național care se preconizează a avea loc până la nivelul anului 2020, nu va duce la o accelerare a vânzărilor suprafețelor arabile, în condițiile în care marii investitori în agricultură caută suprafețe comasate deja (sau deja le-au achiziționat). În ceea ce privește suprafețele mici, care nu au cadastru și carte funciară, și acestea se vor comasa la un moment dat, în condițiile în care moștenitorii proprietarilor nu au, în majoritate, intenția de a rămâne în mediul rural și/sau bani de a lucra în mod eficient pământul (vorbim inclusiv de satele cu câțiva locuitori care până la urmă vor fi redate agriculturii).

Mai mult, Burciu consideră că supraoferta de suprafețe mici va duce și mai mult la scăderea prețurilor, în comparație cu piețele mult mai stabile din Vest.

„Împrejurarea că această cadastrare a întregului teritoriu al țării ar determina o mai facilă înstrăinare, achiziție a terenurilor de către potențiali investitori străini, este ușor falsă în opinia mea. La ora aceasta, investitorii străini se orientează către zone arondate marilor ferme, comasate și care sunt atractive. Restul înseamnă mici proprietăți care, oricum, în timp au aceeași soartă, a comasării, zone actual declarate locuibile la sate, care sunt absolut pustiite din punct de vedere uman și care vor fi redate agriculturii”, mărturisește avocatul. „Din discuțiile cu țăranii, am constatat că sunt zone pe care moștenitorii, care nu mai au nicio legătură cu satul românesc, le vor înstrăina, vor veni marii investitori în agricultură, vor desființa locațiile și vor reda aceste terenuri (cu costurile aferente) agriculturii. În condițiile acestea, de surplus de ofertă pe piață, prețurile în România nu vor fi la fel de competitive cu prețurile la nivelul UE. Doar o piață așezată în timp, manageriată de cei care știu într-adevăr înainte de toate să facă niște calcule economice, vor duce la o creștere accelerată a prețurilor, dar nu știu dacă la vremea aceea, câți dintre românii noștri vor mai manageria situația. Fenomenul este ireversibil pentru că nivelul economic al celor doritori să investească în agricultura românească nu le permite să acapareze proprietăți expuse înstrăinării, în condițiile în care, să nu uităm, inclusiv Legea 18/1991 republicată îi obligă pe proprietarii de terenuri să-l întrețină, să-l cultive, sub o sancțiune graduală timp de trei ani: avertisment, amendă și expropriere”.

Mult discutatul subiect al ineficienței Legii 17/2014 în ceea ce privește protecția intereselor românilor față de posibilul val de achiziții de teren arabil în România de către resortisanții străini a fost și el abordat de avocatul Burciu. În opinia sa, inclusiv erorile din sistemul de carte funciară face grea achiziția chiar și a cotelor părți de la coproprietari.

Cu efect de bumerang, tocmai cadastrarea care în anumite cazuri împiedică în mod artificial libera circulație a terenurilor, împiedică accesul la finanțare bancară/nebancară a achizițiilor de terenuri de către români cu dorință investițională.

„Cu privire la Legea 17/2014, regăsim în acest act normativ elemente importante și totuși protecționiste ale beneficiarilor drepturilor de preempțiune; primii ar fi coproprietarii. Legea oferă suficient protecționism persoanelor fizice și/sau juridice române deținătoare ale dreptului de coproprietate asupra unor terenuri agricole, pentru că legea face referire la terenul extravilan, nu doar agricol, și nu se aplică terenurilor intravilane. Nimic nu oprește, ci doar situația economică și interesul investițional pe coproprietari să nu întregească aceste asolamente și au nevoie de acea cadastrare a întregului teritoriu al României. Se izbesc toți investitorii, toți doritorii de achiziții chiar de cote părți, de această situație de compromis, de erorile din sistemul de carte funciară. Iată, e benefic. Trebuie pus la punct, trebuie reglementat o dată pentru totdeauna în detaliu acest sistem de carte funciară, văzut unde trebuie simplificat”, a precizat Remus Iustinian Burciu.

Pe de altă parte, mai spune avocatul, teritoriul României „s-a odihnit” suficient din punct de vedere agricol, este productiv, el trebuie tratat tehnic în mod tehnic corespunzător, iar asta n-o poate face decât în mod concertat cei care își asumă responsabilitatea investițiilor în agricultură. Statul român ar putea fi unul dintre investitori, cu condiția ca diriguitorii să își dorească acest lucru și să aibă și fondurile necesare (răscumpărare) de la arendași, români sau străini, și ei protejați de Legea 17/2014. ADS are drept de preemțiune conform Legii 17/2014, singurul impediment observat de avocat în împiedicarea vânzării terenurilor către străini fiind, așa cum a mai menționat, lipsa banilor/interesului de păstrare a pământului în patrimoniul național.

„Din perspectiva legii, există protecție și pentru aceștia (n.r. - arendași). Ce-ar putea face de fapt statul ca să se protejeze? Avem prin ADS posibilitatea dreptului de preemțiune oferit statului. Are statul bani? Are pârghiile necesare? Poate statul să apeleze la resurse economice de la UE, așa încât să ofere un astfel de protecționism prin reîntoarcerea terenului prin reîntoarcerea terenului în patrimoniul statului? Dacă statul statul răspunde la acest lucru, nu știu dacă are și mai ales dacă își dorește, atunci protecționismul este perfect, nu trebuie să modificăm legislația și nu trebuie să fim mai catolici decât Papa sau mai restrictivi decât alții”, a conchis avocatul.

Ministerul Agriculturii are în plan modificarea Legii 17/2014

irimescuChiar dacă avocați care au intermediat achiziții de terenuri, cum este și cazul lui Remus Iustinian Burciu, spun că Legea 17/2014 oferă protecționism, singurul lucru necesar fiind cunoașterea și aplicarea conformă a acesteia, ministrul Agriculturii pregătește modificarea acestui act normativ, fapt cerut cu vehemență de marii latifundiari români.

Chiar dacă străinii au cumpărat fără opreliști suprafețe întinse de teren încă din anii '95-'96, cum a declarat chiar unul dintre avocații care făceau due dilligence încă din studenție, cum este și cazul lui Cătălin Paramon, marii arendași ai României se plâng că țara noastră pierde teren în fața celor veniți de peste hotare. Demersul este până la urmă de înțeles, în condițiile în care Legea 17/2014 îi protejează atât pe români, cât și pe investitorii străini, în forma actuală.

Așa cum a declarat nu demult în cadrul unei emisiuni televizate, transmisă de Realitatea TV, Achim Irimescu este de părere că țara noastră trebuia să fie mai atentă la legea privind achiziţiile de terenuri agricole şi să impună anumite cerinţe, însă în prezent este în discuţie la minister un astfel de proiect. Și a dat și exemplul altor țări aflate în situații similare cu cea a României.

„De exemplu, Bulgaria a adoptat odată cu România, în acelaşi an (2014 n.r.), dar a adoptat o lege mult mai dură, mai restrictivă. Polonia este pe cale să dea o astfel de lege, iar Franţa a reuşit să impună o serie de restricţii care sunt acceptate. Este foarte importantă forma sub care impui anumite cerinţe. Cred că România trebuia să fie mai atentă la Legea 17/2014 privind achiziţiile de terenuri agricole şi să impună anumite cerinţe”, a punctat ministrul Agriculturii în exercițiu.

El a afirmat totodată că Bruxelles-ul acceptă anumite condiţii dacă există argumente asupra unor obiective, or „România are astfel de obiective”.

„Chiar eu am discutat în 2013 la Bruxelles cu reprezentanţii DG Market care mi-au spus că se pot aplica restricţii sau mai exact nişte condiţii, dacă avem nişte obiective clare de atins şi România are astfel de obiective: comasarea terenurilor, siguranţa şi securitatea alimentară. Toate acestea pot fi aduse în discuţie şi sunt pe un proiect de lege în minister pe care trebuie să ne punem de acord cu producătorii. Să nu uităm că terenul în România are o particularitate aparte. Au fost după anul 1990 familii care au ajuns efectiv să se ucidă pentru teren. Românul are spiritul proprietăţii terenului extraordinar de dezvoltat”, a mai spus Irimescu.

România a liberalizat piaţa funciară la 1 ianuarie 2014, potrivit obligaţiilor incluse în Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, fapt care permite persoanelor fizice din UE să cumpere terenuri agricole în ţară, demers care a modificat regimul existent până la finele lui 2013, când doar persoanele juridice aveau dreptul să cumpere terenuri agricole.

landgrabbingÎntr-un clasament al cumpărătorilor de teren agricol în România, pe primele locuri se află Italia, urmată de Germania şi de ţările arabe. Cele mai active trei zone ale ţării, în funcţie de numărul de dosare înregistrate cu oferte de vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan, sunt Timiş, Vaslui şi Arad.

În momentul de față, la noi în țară, preţul unui hectar de teren agricol pleacă de la 2.000 de euro şi poate ajunge până la 18.000 de euro, însă în ţările UE depăşeşte şi 30.000 de euro.

Un studiu aprofundat al celor de la Agro Intelligence SISA realizat în 2014, documentat cu ajutorul notarilor din România, relevă faptul că deținem un total de 14,7 milioane hectare suprafață cu destinație agricolă (13,298 milioane ha conform datelor agregate de Agerpres), din care 8,3 milioane sunt folosite ca teren arabil, 3,3 milioane hectare de pășuni, 220.000 ha cu vii și 206.000 ha cu livezi.

Conform rapoartelor notariale intrate în posesia Agro Intelligence SISA, acum doi ani exista un milion de hectare din totalul de 8,3 milioane ha de teren arabil care se afla în proprietarea străinilor (italieni – 23,4 la sută, nemți – 15,5 procente, arabil 10%, unguri – 8,2 procente, spanioli – 6,2 la sută, austrieci – 6,1%, danezi – 4,5 procente, restul fiind în proprietatea olandezilor, grecilor, turcilor și altor naționalități.

De asemenea, multinaționale precum Rabobank, Generali și Asi Europe exploatau terenuri agricole din România în interes bioenergetic, astfel încât riscul formării unor piețe speculative este cât se poate de posibil, „o reală amenințare la securitatea alimentară” a țării noastre.

Citit 3808 ori