Ca urmare a faptului că producția de cereale a Cehiei din acest an s-ar putea contracta cu 7,5 procente, până la un total de 6,345 milioane de tone, reprezentanții sectorului de morărit și panificație spun că se gândesc să majoreze prețul făinii și pe cel al pâinii pe filiera producător – comerciant, restul de creșteri de prețuri urmând să fie aplicat inclusiv de către retailer.

Concret, la pâine, prețul fără adaos, pe filieră până la comerciant, ar urma să fie mai mare de un sfert de coroană.

„Diminuarea (n.r. - de circa 27 helleri) ar putea reprezenta suma cu care se va majora prețul între fabricile de pâine și retaileri. Cu cât va crește prețul pâinii ulterior, asta rămâne în seama comercianților”, a spus Jaroslav Chochole, președintele Asociației cehe de Morărit și Panificație, citat de Radio Praha.

El a adăugat că asociația pe care o conduce va crește și prețul făinii, începând cu luna septembrie.

Potrivit unei estimări preliminare a Oficiului ceh de Statistică, informație preluată și transmisă de aceeași instituție media – Radio Praha – marți, 14 august 2018, vremea secetoasă, care și-a făcut simțită prezența din plin în acest an, va afecta semnificativ producția de cereale a țării, una care ar urma să înregistreze anul acesta o scădere de 7,5 procente, în comparație cu anul trecut.

Asta, în condițiile în care, anterior, oficialii cehi estimaseră un declin mai accentuat, de 8,2%.

Dacă estimarea publicată marţi de Oficiul de Statistică se dovedeşte a fi corectă, în 2018 ar urma să se înregistreze cea de-a treia cea mai scăzută producţie de cereale a Cehiei din ultimul deceniu.

„Până la un anumit punct, diminuarea este generată de secetă. În plus, ne aflăm pentru al doilea an agricol la rând când ne confruntăm cu scăderi ale producției de cereale. Tendința de diminuare este alimentată de o producție mai mică de grâu de toamnă, materie primă care reprezintă o treime din suprafața însămânțată în Cehia. Cu toate acestea, putem afirma că producția ne va fi de ajuns pentru autoconsum”, a precizat Marek Rojíček, președintele Oficiului ceh de Statistică.

Volumul total de cereale care ar urma să fie recoltat în Republica Cehă la finele anului agricol 2017-2018 ar urma să fie de 6,345 milioane de tone, conform estimărilor statisticienilor, informații bazate pe situația raportată la mijlocul lunii trecute. Și asta în condițiile în care, anul trecut, totalul din hambare a fost de 6,86 milioane de tone.

Declinul previzionat se bazează aproape în totalitate pe estimările privind reducerea randamentului la hectar. Vorbim de o medie estimată de 5,07 tone metrice/ha pentru primele șase luni și jumătate ale acestui an, adică o contractare de 6,6 la sută.

În contrast, anul acesta a fost unul bun pentru rapiță. Producția ar urma să fie mai mare cu 12 procente față de cea de anul trecut, conform informațiilor aceluiași Oficiu ceh de Statistică.

Motivele care stau în spatele previziunilor pozitiviste în ceea ce privește producția de rapiță sunt date de majorarea considerabilă a randamentului la hectar și a suprafețelor mult mai mari însămânțate cu acest tip de cultură agricolă.

Față de anul trecut, când totalul suprafețelor însămânțate cu cereale de bază era de 1.262.318 hectare, în 2018, acestea s-au diminuat până la un total de 1.250.441 de hectare.

Scenariu similar și în România?

Tot ce este posibil, în condițiile în care însuși președintele LAPAR, Laurențiu Baciu, are incertitudini cu privire la grâul din recolta acestui an, dacă va fi bun pentru panificaţie. În mod cert, a precizat acesta pentru Agenția Națională de Presă Agerpres, cantitatea pentru furaje va creşte, faţă de ultimii doi ani.

„Din punctul de vedere al grâului panificabil, este greu de spus acum, pe căprării, cât e panificabil şi cât pentru furaj. Cert este că faţă de anul trecut sau de acum doi ani, procentul între cele două s-a rostogolit şi astfel avem o cantitate mai mare de grâu pentru furaj şi mai mică pentru panificaţie”, a spus șeful organizației de fermieri.

În ceea ce priveşte preţul grâului, reprezentantul asociaţiei agricultorilor subliniază că acesta nu se formează acum şi este prematur de estimat cum va evolua.

„Probabil, poate să fluctueze atunci când nu se va găsi marfă suficientă sau nu va fi de calitate foarte bună, atunci o să joace mai tare preţurile. Este prematur de a estima acum preţurile. Rămâne să aşteptăm, să vedem ce urmează din punct de vedere meteorologic, dar şi încheierea campaniei de seceriş la grâu. Aşa cum vă spuneam, încă sunt suprafeţe mari şi pe zi ce trece se diminuează producţia la hectar”, afirmă liderul LAPAR.

Şeful Ligii susţine că recoltatul la grâu încă nu s-a terminat, pentru că sunt zone unde apa nu permite intrarea utilajelor în câmp şi totul depinde de vreme.

„Cantitatea de precipitaţii a fost atât de mare, că sunt zone întinse în care apa stă pe câmp, mai ales în Moldova. Nu avem de unde ştii cât mai durează recoltatul la grâu. Nu ştiu dacă de la 1 iulie şi până în prezent cumulat pe fiecare oră am avut cinci zile bune pentru seceriş la grâu. Producţia totală pe zi ce trece tot scade şi va fi cu siguranţă mult mai slabă. E greu recoltatul în asemenea condiţii, se produc pagube destul de mari, şi nu ştim până unde se vor duce pierderile, pentru că procesul mai durează. Cu siguranţa producţia va fi mai slabă anul acesta, fără niciun dubiu, cel puţin cu acele procente pe care le-am anunţat deja, circa 20%, iar pierderile, cu cât întârziem recoltatul, ele vor creşte şi producţia va fi mai mică faţă de anul trecut”, a conchis pe acest subiect Laurențiu Baciu.

La începutul acestui an, în magazine, cetățenii au putut observa deja o scumpire de câțiva bani a pâinii și a produselor de panificație, astfel că sortimentul cel mai ieftin, franzela de un leu, a ajuns să coste peste această sumă. Reprezentanții industriei confirmau la acea vreme că pâinea s-a scumpit și nu excludeau majorări ulterioare de prețuri.

Publicat în International

Făina, zahărul, orezul, uleiul pentru gătit sau margarina (alimente de bază) au continuat tendința de scădere în valoare, potrivit Barometrului GfK Consumer Confidence dat publicității zilele acestea, pe fondul unei inflații de +1,5 la sută pentru produsele alimentare, iar consumatorii aleg produse mai scumpe.

„În primul trimestru al anului, piața bunurilor de larg consum a crescut cu 1,7% față de aceeași perioadă a anului trecut. Ritmul de creștere pare să încetinească, odată cu ultimul trimestru din 2016. Inflația se instalează (+1,5% pentru produsele alimentare), în timp ce populația continuă să prefere produsele mai scumpe (uptrade). Volumele însă au scăzut, pentru prima oară din 2015, cu 2,5%”, se precizează într-o sinteză transmisă presei de specialitate.

Dintre categoriile mari de bunuri de larg consum, în primele trei luni ale anului în curs, produsele alimentare proaspete rămân constante în valoare, chiar dacă tendința generala este că românii aleg produsele mai scumpe, dar reduc volumele achiziționate.

Cele care înregistrează creșteri sunt produsele alimentare ambalate (+3%), urmate de băuturi cu 2%.

Specialitățile de brânză, deserturile din lapte, batoanele de cereale, fructele uscate, cidrul, produsele de patiserie și pizza congelate au continuat să se dezvolte și să câștige tot mai multe gospodării din România.

Categoriile de „răsfăț”, cum ar fi înghețata, biscuiții dulci și sărați, gustările și pralinele, au crescut și ele, în principal prin intensificarea consumului.

Comerțul modern „încinge motoarele”

În aceeași perioadă a anului 2017, comerțul modern a atins o cotă de piață de 62%, câștigând aproximativ două puncte procentuale în detrimentul comerțului tradițional.

Discounterii, supermarketurile și magazinele moderne de proximitate au cea mai mare creștere a cotei de piață în valoare, primele două câștigând prin coșuri mai mari, în timp ce magazinele moderne de proximitate recrutează mai mulți cumpărători. Hipermarketurile sunt afectate de scăderea traficului și au pierdut aproape un punct în valoare.

Mărcile private au atins aproape aceeași cotă de piață ca în trimestrul întâi al anului anterior (~15%).

Vânzările la promoție au scăzut cu 0,7 puncte procentuale în primul trimestru din 2017, față de aceeași perioadă a anului trecut.

Românii continuă să vadă partea plină a paharului. Barometrul GfK Consumer Confidence arată că încrederea românilor în viitor atinge în primul trimestru al acestui an cele mai înalte cote de la începutul crizei.

Măsurile economice demarate anul trecut au continuat și în primul trimestru din 2017: pensiile au crescut cu 5%, iar impozitul pe venit a fost eliminat pentru pensiile de sub 2.000 lei, venitul minim a crescut cu 200 lei, iar TVA a scăzut de la 20% la 19%.

Publicat în Piata agricola

Litrul de lapte ar trebui să fie plătit cu 1,7 lei (sau 40 de eurocenți), astfel încât producătorii să poată trece de nivelul de „breakeven” pe centru de cost, a afirmat Liviu Bălănici, șeful Panifcom, adăugând că nu cunoaște vreun fermier care să fie mulțumit de prețul laptelui materie-primă livrat către multinaționalele care colectează în prezent din România.

Nu mai devreme de anul 2014, Bălănici obținea 1,87 lei pe litrul de lapte, preț care îi permitea să facă investiții în ferma sa mixtă (cultură mare, creșterea porcinelor și bovinelor, respectiv panificație).

„În ceea ce privește producția de lapte, ne situăm în prezent la un nivel de 36-37 de litri pe cap de animal. Lucrăm cu LaDorna momentan, cu Lactalis și livrăm zilnic în jur de 20.000 de litri de lapte”, a declarat Liviu Bălănici, administratorul Panifcom Iași în cadrul Progressive Tour HolsteinRO - „Vezi pentru a te convinge”. „Nu cred că este mulțumit cineva de colaborarea cu multinaționalele care colectează și procesează lapte. Am avut doi ani în care prețurile au fost sub nivelul de breakeven. Chiar am pierdut bani, cu toate că am făcut producții mari și nici nu cred că vom câștiga bani în continuare. Și asta din cauză că peste 80 la sută din piață este ocupată de multinaționale și noi n-o să reușim niciodată să obținem prețuri bune. Cred că 1,7 lei litrul de lapte ar fi însă un preț corect. Acum doi ani am avut acest preț pe piață. Cu tot cu recalculat grăsimea, ajungeam până la 1,87 lei pe litrul de lapte materie-primă. Atunci era o perioadă când puteam face investiții în fermă”.

El a mărturisit însă că, în ultimul an, cu ajutorul subvențiilor europene și de la bugetul de stat a reușit să acopere o mare parte din pierderi.

„Dacă nu erau subvențiile la nivelul acesta, ușor-ușor trebuia să renunțăm la activitate. Am avut 248 de vaci eligibile la plată. Suntem cu 600 de animale la nivelul anului 2013 pentru acea subvenție națională. Cred că este incorectă data istorică și cine muncește ar trebui să primească subvențiile, nu alții care nu mai au vaci în curte”, a adăugat Bălănici.

Și pentru că tot venise vorba de costuri, el a precizat că are în continuare o mare problemă cu diferența de kilometri de la port și până în ferma sa, situată la doar nouă kilometri de frontiera cu Republica Moldova.

„Tot ce aducem din port ne costă aproape 30 de euro, iar tot ce ducem la port ne costă încă 30 de euro. În alte state, de exemplu în Germania, am văzut făcută această diferență. Toate terenurile bonitate primeau subvenții în funcție de calitatea terenului și distanța față de livrare. Acesta este un cost pentru noi, în Moldova”, a precizat șeful Panifcom.

În plus, Liviu Bălănici a declarat că în fabrica sa de pâine utilizează și făină cumpărată, în condițiile în care, în anul agricol anterior, din cele 3.500 ha, 1.200 de hectare fuseseră însămânțate cu grâu.

„Deținem o exploatație agricolă în sistem integrat: lucrăm o suprafață de 4.000 ha de teren arabil, din care 10 la sută se află în proprietate, creștem 4.500 de porcine și 1.300 de bovine (din care 560 de vaci la muls) și avem și o firmă de panificație care produce 1.000 de tone de pâine pe lună. Distribuim produse de panificație la nivel regional momentan, focusați mai mult pe orașul Iași, dar livrăm și în județele alăturate. Pentru fabrica de pâine cumpărăm făină și din altă parte. Avem însă și o moară și procesăm tot ce înseamnă grâul pe care îl producem noi. Anul trecut am avut însămânțate 1.200 ha cu grâu. Nu în ultimul rând, stăm bine la forța de muncă de nivel calificat, stăm însă mai rău la forța de muncă necalificată”, a conchis el.

Ferma Panifcom Iași este una dintre cele mai progresive ferme Holstein din țară, având ca obiective de selecție producția de lapte, ameliorarea sănătății ugerului, fertilitate, viață productivă și caracterele de conformație ale ugerului și membrelor.

Publicat în Zootehnie

Anul acesta, doar între 3.000 şi 5.000 de hectare au fost pregătite de producătorii agricoli maramureșeni pentru a fi însămânţate cu grâu, ținând cont de faptul că estimarea pentru aceste culturi era de aproape 7.000 de hectare, a afirmat directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Maramureş, Virgil Tânţaş.

„Estimăm din discuţiile purtate cu fermierii că în această toamnă vor fi însămânţate cu grâu între 3.000 şi 5.000 de hectare, deşi iniţial credeam că o se ne apropiem de 7.000 de hectare. Există o orientare spre cultura triticalelor în ultimii an, deşi fermierii care cultivă au posibilitatea să-şi verifice întreaga recoltă pe piaţa regională a cerealelor”, a precizat Ţânţaş pentru Agerpres.

El a mai adăugat că o bună parte din recolta de grâu a fermierilor este valorificată pe piaţa locală printr-o mini-bursă a cerealelor organizată de Administraţia Pieţelor din municipiul Baia Mare care poate da o anumită orientare privind prețurile de achiziție a cerealelor.

„Pentru a veni în sprijinul fermierilor din judeţul Maramureş, Administraţia Pieţelor din Baia Mare organizează, anul începând cu luna noiembrie şi până în primăvara anului următor, o mini bursă locală a cerealelor care poate determina tendinţa preţului de achiziţie la grâu, dar şi la alte cereale cum ar fi porumb, orz, ovăz, secară. Preţurile sunt orientative, însă de cele mai multe ori reflectă cererea de piaţă pe ziua respectivă. Unii agenţi economici implicaţi în afaceri agricole i-au acest reper în raport cu preţurile practicate pe piaţa naţională. Mini-bursa cerealelor poate fi un barometru real pe o durată de timp fixată care vine atât în sprijinul fermierilor cât şi al potenţialilor cumpărători”, a mărturisit șeful DAJ Maramureș.

Unul dintre cei mai importanţi cultivatori de grâu din judeţul Maramureş, Ioan Mătieş, din comuna Mireşul Mare, susţine că înfiinţarea de noi culturi de grâu depinde în mare măsură de interesul industriei de panificaţie.

„O nouă cultură de grâu este motivată de interesul industriei de panificaţie, locale sau regionale. (...) Sigur, noi nu suntem mari cultivatori de grâu aşa cum ar fi sătmărenii, dar putem spune că la un nivel modest echilibrăm piaţa pe lângă necesarul de grâu necesar industriei de panificaţie pe durata a 12 luni de zile”, a menţionat fermierul, care a adăugat că ar putea cultiva în această toamnă câteva mii de hectare cu grâu pe terenurile deţinute în judeţul Maramureş şi Satu Mare.

Conform spuselor reprezentanţilor Asociaţiei Patronilor din Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase Maramureş, anual, industria locală foloseşte peste 200.000 de tone de făină pentru a oferi cumpărătorilor pâine, dar şi o gamă largă de alte produse.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în toamna anului 2015 au fost însămânțate cu grâu 1,993 milioane hectare (ha), cu secară — 8.569 ha, triticale — 83.867 ha, orz de toamnă — 292.146 ha, orzoaică de toamnă — 77.788 ha și rapiță — 471.396 ha.

Prognoza agrometeo a ANM valabilă pentru perioada 8-14 octombrie 2016 arată că, din punct de vedere al stării de vegetaţie a culturilor agricole, procesele de creştere la culturile de toamnă (rapiţă, orz şi grâu) aflate în primele faze de vegetaţie (germinare, răsărire şi înfrunzire) se vor desfăşura în general normal, îndeosebi în zonele de câmpie şi în ritmuri uşor mai lente în restul teritoriului agricol, precum şi pe suprafeţele afectate de fenomenul de secetă pedologică.

Publicat în Cultura mare

ROMPAN își propune ca atât în ultimele luni ale anului în curs, cât și pe tot parcursul anului 2017 să ajungă să exporte lunar către țări din Africa și din Orientul Mijlociu câte 10.000 de tone de făină lunar, în condițiile în care necesarul de consum a fost deja contractat, necesar care totalizează 1,8 milioane tone, a spus Aurel Popescu, președintele organizației, în deschiderea conferinței „Reducem risipa alimentară. Prețuim hrana!”, eveniment care a avut loc cu ocazia inaugurării Pack Expo 2016.

„Pe noi ne preocupă foarte mult acum exportul de făină, să dăm produse procesate la export, astfel încât aportul valutar să fie mai mare. Destinațiile sunt țări din Africa și din Orientul Mijlociu. Noi am exportat până acum circa 50.000 de tone și cred că vom dezvolta acest export, să vindem circa 10.000 de tone lunar, tot anul acesta și anul viitor”, a precizat Popescu. „Avem stocuri și de grâu, avem posibilități de producție. Morile sunt dotate cu tehnologie 2015. N-avem nicio problemă din acest punct de vedere. Necesarul de grâu a fost deja contractat, organizat, circa 1,8 milioane tone de grâu”.

Potrivit unui raport al Camerei de Comerț și Industrie Bacău, România reprezinta în 2014 cel de-al 49-lea exportator de preparate pe bază de cereale și produse de patiserie la nivel mondial (în anul de referință 2014), cu un total de 158,856 milioane dolari (0,23% din totalul exporturilor la nivel mondial), în creștere cu 71,9% comparativ cu anul 2011, când nivelul acestora a fost de numai 92,401 milioane dolari (și reprezenta o cotă de piață de 0,17% din totalul livrărilor pe plan mondial).

Publicat în Știri interne

Președintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România, Călin Matieș, se plânge că tocmai producătorii de preparate tradiționale atestați sunt controlați în urma semnalelor de alarmă trase cu privire la prezența în piață a unor falși reprezentanți ai acestei branșe și acuză că unii reprezentanți ai statului pe zona de control „promovează furtul și hoția”.

La finele ședinței Consiliului Consultativ privind modificarea Ordinului 111/2008 care a avut loc la mijlocul lunii iulie la sediul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), șeful Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România, Călin Matieș, a acordat un interviu publicației Revista Fermierului, ocazie cu care a punctat principalele probleme cu care se confruntă sectorul, dar și așteptările privind modificările legislative care se întrevăd la orizont, și anume modificarea Ord. 111/2008, respectiv apariția normelor de aplicare a Legii Supermarketurilor.

Una dintre hibele sistemului, arătată cu degetul de către Matieș, este și cea legată de controalele părtinitoare care au loc în piața produselor tradiționale. Chiar dacă cei îndreptățiți să solicite aceste verificări pentru a scoate la iveală falsurile – producătorii atestați – nu ar trebui să fie neapărat vizați în primă instanță de verificări, aceste controale fiind efectuate în mod constant, „alții” sunt voit ocoliți.

„Noi am cerut în repetate rânduri și ANSVSA, și MADR să intensifice controalele în târgurile de produse tradiționale, în piețele mari unde sunt localizate așa-numitele piețe tradiționale, doar că la solicitările noastre au venit și ne-au controlat tot pe noi, cei care sunem atestați, care am fost verificați cu două-trei luni înainte. Din nou am solicitat să facă controale și le-am spus că nu este normală situația. (...) Singur, eu, ca și președinte al Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România sau colegii mei, nu putem să-i scoatem afară pe falșii producători. Autoritățile trebuie să-și facă treaba: ANSVSA, ANPC, să facă curățenie și să specifice în lege – orice producător de produse tradiționale trebuie să aibă afișat statutul la vânzare. Nu-l are? Afară cu el! Se pare însă că mai avem și în organele de control oameni care ori sunt prieteni, ori sunt rude cu falșii producători și promovează furtul și hoția”, a spus Matieș.

Calitatea produselor brutăriei SC Matiaș SRL din Sântimbru (deținută de Călin Matieș) a fost recunoscută de Ministerul Agriculturii, care a acordat la finele anului trecut, pentru prima dată în România, titlul „Producătorul Tradiţional al anului 2015” firmei din județul Alba.

Președintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România preciza în 2015 că produsele pe care le comercializează, respectă rețeta tradițională, sunt realizate cu materie primă autohtonă, care nu a fost „îmbunătățită”, iar procesul tehnologic este în cea mai mare parte manual. Sortimetele de pâine „Rustiq” se numără printre cele 46 de produse tradiționale atestate în județul Alba.

Un alt subiect abordat cu Matieș a fost și cel de modificare a Ordinului 111/2008. ANSVSA urmează să vină în sprijinul micului producător/procesator din sectorul agroalimentar prin modificarea acestui act normativ, fiind vizată introducerea unei distincții clare între industriașul de profil și micul business în ceea ce înseamnă costurile pentru înregistrarea afacerilor nișate și cele aferente analizelor specializate, precum și diversificarea tipurilor de produse comercializate, orientarea actuală a consumatorilor fiind către produsele din pește și către cele vegetale.

În acest sens, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) a organizat în data de 13 iulie, începând cu ora 10:00, la sediul instituţiei, o întâlnire de lucru cu membrii Consiliului Consultativ, având ca subiect principal tocmai acest proiect de modificare a normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare a obiectivelor din domeniul alimentar care desfăşoară activităţi supuse controlului specializat.

Scopul declarat al acestei întâlniri a fost consultarea reprezentanţilor operatorilor economici care desfăşoară activităţi în sectoare ce ţin de competenţa Autorităţii, în vederea definitivării în cel mai scurt timp a acestor reglementări.

Poate cea mai importantă modificare vizată de șeful Autorității este și cea cu privire la producția și comercializarea alimentelor tradiționale (mai nou produse din pește și vegetale), în cantități mici, însă notificate corespunzător Direcțiilor Sanitare Veterinare județene și respectând reguli de igienă și siguranță alimentară.

Conform afirmațiilor lui Radu Chețan, proiectul de modificare a Ordinului ANSVSA 111/2008 este în dezbatere publică timp de 30 de zile, conform Legii 544. Se așteaptă însă atât opiniile industriei de profil, cât și pe cele ale fermierilor, micilor producători, astfel încât să se ajungă la o formă finală unanim agreată.

Revista Fermierului: Domnule Călin Matieș, de ce ați fost prezent la ședința din 13 iulie 2016 care a avut loc la sediul ANSVSA?

Călin Matieș: Am venit la ședința Consiliului Consultativ ANSVSA pentru a-l susține pe micul producător; producătorul local. Ceea ce producătorii industriali încearcă să distrugă, astfel încât să rămână numai ei în piață, ANSVSA vine în sprijinul său, al micului producător, și completează Ordinul 111/2008 cu cererea pieței.

Să exemplificăm puțin. Pentru o cantitate oarecare de produs tradițional, să spunem 20 de borcane de dulceață, un mic întreprinzător ar trebui să plătească să zicem suma de 600 de lei pentru autorizare și alți 10 lei la analiză; s-a ales praful de tot businessul lui. Atunci, ANSVSA vine în sprijinul micului producător și spune că acest mic întreprinzător ar urma să aducă doar un borcan la analiză pentru care va trebui să plătească... să spunem 100 de lei. Micii producători nu pot plăti 600 de lei sau 1.000 de lei, cât achită nu știu care mare firmă care face un milion de borcane de dulceață pe an, în regim industrial. Se va face o distincție foarte clară între industrie și micul producător prin acest Ordin 111/2008 modificat. Cu siguranță, toți trebuie să fim controlați. Indiferent că vorbim de industrie sau de mici producători trebuie să respectăm igiena în cadrul societății. Trebuie să oferim un produs sănătos consumatorului, dar va fi la un nivel mai mic. Costurile cu analizele, cele pentru controale, pentru autorizare, vor fi mult mai mici decât le are industria.

Un alt exemplu - o firmă de procesare industrială a fructelor de pădure produce un milion de borcane pentru care, să spunem, are nevoie de 10 camere cu 10 frigidere fiecare, 100 de uși de acces în încăperi și 40 de luminatoare. Până acum, micul producător care obținea doar 10 borcane, aproximativ aceleași condiții de spațiu trebuia să le îndeplinească și el. În momentul acesta, cel care produce 100 de borcane, va avea poate numai două încăperi și va avea doar două chiuvete și nu 100 ș.a.m.d. Totul se va dimensiona în funcție de volumul business-ului.

R.F.: Care este contribuția dumneavoastră la piața produselor agroalimenare tradiționale? Această modificare a Ordinului 111/2008 va duce la o îmbunătățire a activității firmei dumneavoastră?

C.M.: Eu produc pâine tradițională. Sunt din județul Alba, din comuna Sântimbru. Pentru mine, nu știu dacă va folosi treaba asta, pentru că eu, deja, sunt autorizat, sunt înregistrat, de 20 de ani fac pâine și am trecut prin toate avizările. Și înainte de intrarea în UE, și după intrare am trecut prin toate furcile caudine.

Modificarea Ord.111/2008 ar putea să mă ajute poate prin faptul că pot să cer să nu mai fiu clasificat ca și mare producător. Vreau să trec în partea cealaltă, să plătesc doar 100 de lei analizele, să vină controalele o dată la șase luni la mine să mi se ia doar probe de apă, nu să vină tot la două luni. La cantitate mică, costuri mici, la cantitate mare, costuri mari.

Cu siguranță însă, se poate dezvolta zona rurală prin această decizie. Sunt atâtea zone unde locurile de muncă sunt departe, orice sursă de venit este departe și, atunci, din ceea ce obține micul producător în gospodărie, o poate transforma în profit. În loc să vândă porcul la trei-patru lei kilogramul în viu sau laptele să-l comercializeze la 0,40-0,50 lei litrul la procesator, poate face o brânză pe care s-o comercializeze la 10 lei kilogramul, un produs finit de calitate, curat, sănătos, respectând condițiile de igienă.

R.F.: Cât vă costă în prezent analizele produselor pe care le fabricați?

C.M.: În fiecare lună plătesc analizele la pâine circa 300 de lei. De două ori pe an plătesc 200 de lei analizele apei, mai achit o dată la trei luni încă vreo 400 de lei sanitația; o grămadă de bani. Eu plătesc aceleași taxe ca și cum aș face 10.000 de tone de pâine, producție industrială. Asta în condițiile în care eu obțin 800-900 de kilograme de pâine pe zi. Fac 700 de kilograme de pâine tradițională și vreo 200 kg standard.

Cumpărând un produs românesc, banii rămân în țară și ne dăm de lucru nouă înșine

Revista Fermierului: Legea Supermarketurilor a fost modificată: Legea 150/2016 a modificat Legea 321/2009. Care credeți că va fi impactul acesteia asupra micilor producători din sectorul agroalimentar românesc?

Călin Matieș: Ne bucură  această modificare și ar trebui să fim mai patrioți, nu doar o dată sau de două ori pe an. Ungurii au făcut treaba asta de acum un an, iar pe deasupra au obligat retailerii ca, unde vând ei, în alte țări europene, să comercializeze și 100 de produse maghiare. (...) Cumpărând un produs românesc, banii rămân în țară și ne dăm de lucru nouă înșine. Vom avea astfel noi mai mulți bani și vom avea mai multă prosperitate. Dacă noi cumpărăm un produs străin, banii noștri vor da de lucru fermierului francez, englez ș.a.m.d. Noi trebuie să cumpărăm produse românești și să găsim produse românești la raft.

Pentru că ați amintit de impactul modificării Legii Supermarketurilor, în momentul în care o rețea de retail adaugă produsului tău, din cifra de vânzări, undeva la 30 de procente și un alt adaos de 30 la sută, la raft, acestea este mai scump cu mai bine de jumate. Dacă eu îi dau retailerului pâinea cu patru lei, veți găsi pâinea mea cu 10 lei la raft. Nu-i normal ca ei să câștige 60%, iar eu 40 la sută. De aceea, acum, având această obligativitate de 51 la sută, ei vor trebui să-și facă un target, să respecte, să ajungă să acopere cele 51 la sută și, atunci, nu va mai decurge negocierea astfel:„Vrei? Bine. Nu? Pleacă acasă!”, sistem practicat până nu demult cu retailerii. Va fi o negociere ca între doi parteneri.

R.F.: Din câte am înțeles, legea, chiar dacă fost discutată pe îndelete, nu este încă aplicabilă. Este nevoie de norme aprobate prin Hotărâre de Guvern, perioadă de timp de așteptare până la implementare. Credeți că va fi utilă pentru micul producătoru această lege?

C.M.: Cred că sunt sute, dacă nu mii de producători mici din sectorul agroalimentar care au încercat să intre în rețelele de retail și n-au putut. În acest moment, când comercianții trebuie să atingă un plafon de 51 la sută, cu siguranță ușile se vor deschide și vor discuta cu alte pretenții. Producătorii sunt, așteaptă la ușă, doar ei nu-i vor.

Să vă dau un alt exemplu edificator: un producător oarecare spune că pe el l-ar costa tomata bio sau salamul tradițional, astfel încât să poată plăti salariații și să rămână cu o umbră de profit, suma de 10 lei, de aceea nu-l poate da retailerului cu doar patru lei. În condițiile în care taxele la raft nu vor fi mai mult de cinci la sută, producătorul ar putea oferi marfa comercianților chiar și cu cinci lei. Astfel, retailerul poate adăuga 30 la sută; ia marfa cu 10 lei și pune un plus de 30 de procente, astfel încât la raft să fie 13 lei. Perfect. Dar dacă producătorul oferă marfa cu 10 lei, iar retailerul adaugă alți 30 la sută și 30 de procente adaos comercial, se ajunge la 17 lei. Suma de 13 lei reprezintă un preț rezonabil, nu 17 lei la care se ajungea până acum. Va câștiga și consumatorul, va mânca mai sănătos și vom vedea și că sănătatea nației va avea de câștigat.

R.F.: Produsul tradițional, prin definiție, înseamnă un produs de calitate, obținut în baza unor rețete transmise generațional, o manufactură până la urmă în care se pune suflet. Din păcate însă, sunt tot felul de impostori care vin în piață cu tot felul de produse, își pun clopul pe cap, cumpără brânză de duzină, îi adaugă ceva și o comercializează drept produs tradițional. Cum faceți să scăpați de oamenii aceștia?

C.M.: Noi am cerut în repetate rânduri și ANSVSA, și MADR să intensifice controalele în târgurile de produse tradiționale, în piețele mari unde sunt așa-numitele piețe tradiționale, doar că la solicitările noastre au venit și ne-au controlat tot pe noi, cei care sunem atestați, care am fost controlați cu două-trei luni înainte. Din nou am solicitat să facă controale și le-am spus că nu este normală situația. Le-am zis că dacă X-ulescu merge la supermarket și cumpără salam etichetat „De casă”, „Tradițional”, el își dă seama de diferență (s-a deșteptat după 25 de ani) și spune nu. Dacă produsul tradițional seamănă cu cel industrial nu are rost să cheltuie 30 de lei, în condițiile în care poate da 10 lei, spre exemplu. Ne-am furat căciula singuri în condițiile astea.

Singur, eu, ca și președinte al Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale din România sau colegii mei, nu putem să-i scoatem afară pe falșii producători. Autoritățile trebuie să-și facă treaba: ANSVSA, ANPC, să facă curățenie și să specifice în lege – orice producător de produse tradiționale trebuie să aibă afișat statutul la vânzare. Nu-l are? Afară cu el! Se pare însă că mai avem și în organele de control oameni care ori sunt prieteni, ori sunt rude cu falșii producători și promovează furtul și hoția.

R.F.: Cam cât la sută din piață estimați dumneavoastră, strict pe produse tradiționale, că ar fi ocupată de falsuri?

C.M.: Cred că au rămas puține falsuri în piață. Dacă vorbim de ceea ce se comercializează în momentul de față ca produs tradițional, și aici calculăm marja, nu știu dacă au mai rămas 10 procente. S-au mișcat lucrurile. Noi, ca Federație, am lucrat la Ordinul 724/2013 și l-am făcut destul de restrictiv, destul de clar, n-am lăsat loc de interpretări, prin afișarea atestatelor, prin publicarea pe site-ul MADR a numelor producătorilor. Am făcut treaba foarte transparentă. Ne bucurăm că din cele 4.200 de produse tradiționale înainte de 2013 au rămas circa 500 curate, autentice, produse de români și sănătoase.

R.F.: Pe zona de recunoaștere europeană, în prezent, ce produse tradiționale românești avem?

C.M.: Avem Telemeaua de Ibănești, Magiunul de Topoloveni. Pe partea cu rețelete consacrate avem salamul de Sibiu. Mai sunt în lucru Novacul, Telemeaua de Mărginimea Sibiului și cred că vine din urmă și Pâinea de Pecica.

R.F.: Vă regăsiți și dumneavoastră pe această listă?

C.M.: Eu mă încadrez și chiar am istoric, doar că firma care trebuie să ne acrediteze, nu este încă atestată pe pâine. De aceea, și eu, și Pâinea de la Pecica, noi toți de la Brutăria din Sântimbru așteptăm ca respectivii să se acrediteze pe produse de panificație, iar apoi să începem demersurile de acreditare. Deocamdată nu au acreditări decât pe carne, pește și lactate.

R.F.: De unde vă aprovizionați cu materie-primă?

C.M.: Făina neameliorată o iau de la noi din țară, cu toate certificatele, de la un producător de la care mă aprovizionez în ultimii 20 de ani, un român adevărat.

R.F.: Care sunt cele mai căutate produse tradiționale la export și ce ne împiedică să dezvoltăm pe această filieră?

C.M.: Toate sunt căutate, toate au un gust deosebit. De câte ori am fost la Săptămâna Verde de la Berlin, la Târgul de Produse Tradiționale de la Roma, oriunde am fost în lumea asta, că a fost dulceață, că a fost salam, că a fost pâine, toate au fost aplaudate. Avem niște produse extraordinare. Păcat că ne împiedicăm unul pe celălalt. Organele statului mă împiedică pe mine ca producător, eu încerc să-l împiedic pe celălalt de lângă mine... Așa nu trebuie să ne bată nimeni, că ne batem noi singuri de nu este adevărat.

Publicat în Interviu