Răspunsul la această întrebare a venit chiar de la ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, cu ocazia conferinţei „Agri-business pe profit”, eveniment aflat la cea de-a V-a ediţie și organizat de Grupul de Presă Bursa, oficialul guvernamental precizând că numărul dosarelor prelucrate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) totalizează în prezent 247.000.

„Şi acum suntem în situaţia de a acorda la timp subvenţiile, şi o spun pedalând pe această afirmaţie: la cumpăna nopţii, în primul minut din 16 octombrie. Vă spun cu exactitate. Avem prelucrate până la această dată 247.000 de dosare pentru fermieri. Începem să dăm aceste subvenţii în aşa fel încât dumneavoastră, fermierii, să le puteţi valorifica în funcţie de interes, în funcţie de nevoi, într-un cuvânt, ce decideţi să faceţi cu ele, important este să le aveţi”, a menționat Daea.

Chestionat de jurnaliști dacă începând cu data de 16 octombrie 2018 vor primi avans şi crescătorii de animale, nu doar fermierii din sectorul vegetal, ministrul a răspuns: „Categoric da, dar într-o eşalonare”.

„Este o informaţie utilă pentru cei care dau cu sapa şi lucrează efectiv pentru ceea ce ne trebuie. Azi am primit comunicarea Comisiei Europene prin care se spune că România, la solicitarea noastră, dă 70% avans din plăţile directe şi 85% din FEADR pe măsurile specifice. Da. Începem prima dată cu avansul pentru plăţile directe pentru fermierii cu culturi şi apoi pentru cei din zootehnie”, a subliniat şeful MADR.

Executivul de la București a aprobat în data de 4 octombrie 2018 hotărârea privind stabilirea pentru anul 2018 a cuantumului per hectar a plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, dar şi a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Concret, plata directă în sectorul vegetal, respectiv schema de plată unică pe suprafaţă este de 102,5 euro/ha, plata redistributivă pentru intervalele între 1 ha şi 5 ha, inclusiv (5 euro/ha) şi peste 5 ha şi până la 30 ha, inclusiv (50,3 euro/ha), plata pentru înverzire (58,2 euro/ha) şi plata pentru tinerii fermieri (25,8 euro/ha). Aceste cuantumuri se pot majora sau diminua pentru încadrarea în plafonul financiar alocat, pe baza suprafeţelor determinate.

Pentru speciile ovine/caprine, plăţile directe pentru schema de sprijin cuplat au un plafon alocat de 56,1 milioane de euro, urmând să se stabilească şi cuantumul pe cap de animal.

Avansul se va acorda până la data de 30 noiembrie, iar din 1 decembrie 2018, APIA va efectua plăţile corespunzătoare diferenţei între plafonul financiar al fiecărei scheme şi cuantumul calculat şi acordat în avans, în condiţiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate.

Producătorii agricoli români au depus în perioada 1 martie - 15 mai 2018 mai bine de 855.000 de cereri unice de plată pentru o suprafaţă de 9,7 milioane de hectare. S-a înregistrat cu această ocazie o depăşire cu 250.000 de hectare faţă de anul 2017, în timp ce anul trecut au fost depuse 884.464 cereri, pentru o suprafaţă de 9,545 milioane hectare.

Plafonul alocat României pentru plăţile directe, prevăzut în regulamentul Comisiei Europene, este 1,912 miliarde de euro pentru campania din 2018.

Plăţile se fac în lei, utilizând cel mai recent curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2018 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv 4,6638 lei/euro.

Publicat în Finantari

Plata ajutorului de stat pentru reducerea accizei la motorina folosită în agricultură, aferentă cantităţilor utilizate în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2018, va demara marți, 9 octombrie 2018, potrivit unui comunicat al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) remis redacției, luni, 8 octombrie 2018.

Suma totală plătită va fi de 169.962.842 de lei, cu sursă de finanţare de la bugetul naţional, pentru un număr de 18.319 beneficiari şi o cantitate totală de motorină de 97.764.032,141 litri.

Fermierii din sectorul vegetal vor primi subvenţii totale de 156,69 milioane de lei, cei din sectorul zootehnic - 11,98 milioane de lei, iar cei care activează în sectorul de îmbunătăţiri funciare - 1,28 milioane de lei.

Valoarea nominală a ajutorului de stat pentru reducerea accizei la motorină pentru anul 2018 este de 1,7385 lei/ litru.

Publicat în Finantari

În situația în care s-ar putea decide plafonarea subvențiilor, țara noastră nu ar putea crea o masă critică necesară schimbării stării de fapt, a declarat luni, 8 octombrie 2018, președintele Federației Naționale „Pro Agro”, Emil Dumitru, cu ocazia evenimentului organizat de Ziarul Financiar, intitulat „Agricultura, sol fertil pentru dezvoltarea economică a României”.

Acesta a adăugat că viitorul bugetului pe Politica Agricolă Comună (PAC) depinde şi de negocierile post-Brexit ce au loc la ora actuală.

„Nu trebuie să ne ferim de a face şi un scenariu negativ legat de viitorul bugetului pe Politica Agricolă Comună. Deunăzi, m-am văzut cu domnul Michel Barnier (n.r. - negociatorul-şef al Uniunii Europene pentru Brexit) care nu era aşa de entuziasmat pe ce înseamnă negocierile post-Brexit, pentru că, de fapt, nu 10,2 miliarde de euro vor dispărea anual din bugetul Uniunii Europene, ci 14,8 miliarde de euro. Acele scăderi de 5% şi 4% din bugetul pe Politica Agricolă Comună s-ar putea să fie mult mai mari. Trebuie să discutăm foarte serios pe plafonare. Sigur că, dacă se va face, România oricât de mult s-ar opune, n-ar putea să creeze o masă critică. Din păcate, România nu a avut o strategie de a-şi reprezenta interesele într-un mod în care să poată să impună o masă critică de blocaj. În Grupul de la Vişegrad, România are doar statut de observator, adică avem doar rolul de aplaudaci la ceea ce spun ceilalţi, şi spun asta fără să jignesc pe nimeni”, a afirmat şeful Pro Agro .

În plus, Dumitru a menţionat că preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene ar trebui să ne aducă nişte mesaje pe care să le punem pe agenda publică europeană, inclusiv pe agricultură, dacă o să le avem.

„Regula la Preşedinţia rotativă este ca ţara care o deţine să fie jucător. Cred că Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2020 - 2027 ar trebui să fie altfel gândit, pentru că nu o să fim competitivi. Cred că nu trebuie să distrugem fermele mari, şi dacă vom avea plafonare să încercăm, prin PNDR, să le finanţăm investiţii pentru creşterea valorii adăugate a materiilor prime”, a declarat reprezentantul Pro Agro.

România nu acceptă plafonarea plăţilor în viitoarea Politică Agricolă Comună, aceasta fiind poziţia mea în Consiliul de Miniştri, preciza ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, miercuri, 16 mai 2018, într-o conferință de presă care a avut loc la sediul MADR.

emil dumitru prezidiu„Am spus-o, înainte de a o spune dumnealui, că nu suntem de acord. În discuţiile pe care le-am avut, şi nu am avut puţine, cu comisarul Hogan, poziţia mea în Consiliul de Miniştri a fost aceasta: «Nu! România nu acceptă plafonarea plăţilor şi cu asta am încheiat»”, a precizat ministrul Agriculturii, întrebat ce părere are faţă de propunerea comisarului privind plafonarea subvenţiilor la 60.000 de euro pe fermă după 2020.

Comisia Europeană a solicitat o plafonare a subvenţiilor pe exploataţie la pragul de 60.000 de euro, iar comisarul pe Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Phil Hogan, şi-a exprimat deja sprijinul în favoarea unei astfel de măsuri.

Potrivit statisticilor vehiculate de oficialul Pro Agro, Emil Dumitru, în țara noastră activează 796.799 de fermieri care deţin 3,2 milioane de hectare, adică o medie de patru hectare pe fiecare fermier. Între 30 şi 60 de hectare există 15.692 de fermieri cu o suprafaţă cultivată de 659.000 de hectare, cu alte cuvinte o medie de 41 de hectare. De asemenea, între 60 şi 150 de hectare există 9.757 de fermieri cu o medie de 94 de hectare reprezentând 924.671 de hectare. Între 150 şi 250 de hectare, sunt 3.396 de fermieri cu o medie de 192 de hectare şi reprezintă 653.694 de hectare. Ultimele două paliere reprezintă zonele între 750 şi 1.500 de hectare unde sunt localizați 1.029 de fermieri cu 1,044 milioane de hectare şi o medie pe exploataţie de 15 hectare, respectiv pe dimensiunea 1.500 - 2.500 de hectare sunt 279 de fermieri care deţin 518.216 hectare, şi la peste 2.500 de hectare sunt 40 de fermieri, cu 697.000 de hectare, cu o medie de 483 de hectare.

Publicat în Știri interne

Zilele acestea, am descoperit că fostul meu partener de miuță din spatele blocului situat în cartierul bucureștean Balta Albă, Dragoș „Stoe” Stoenescu, cel care a apărat de multe ori spectaculos și cu succes poarta naționalei de polo a României, cultivă, mai nou, lavandă pe o mie de metri pătrați de teren.

Pe Dragoș îl știu de peste trei decenii, așa cum am mai spus, încă de pe vremea când băteam „mingea de 35” în spatele „blocurilor gri”, în niște pseudo-campionate de minifotbal pe viață și pe moarte (la care, apropo, la acea vreme, asista și Lavinia Petrea, vedeta știrilor Pro TV, pasionată și ea de sportul cu balonul rotund). Atlet de profesie („mânca” polo pe apă încă de atunci), „Stoe” era și un bun jucător de fotbal, adversar alături de care am spart vreo câteva bășici din cauciuc.

Anii au trecut însă, iar profesiile ne-au împins în direcții diferite, pe el către sportul profesionist, iar pe mine către gazetăria de nișă, astfel că, vreo 15-20 de ani, nu ne-am mai văzut. Grație însă unei rețele de social media, l-am „reîntâlnit” în mediul virtual pe Dragoș, acum vrei doi-trei ani sau mai bine, iar acum câteva zile am descoperit și noua sa pasiune – cultura lavandei. Cum nu puteam să scap printre degete oportunitatea de a vorbi cu un „tânăr fermier” în devenire, amic cu ștate vechi, am decis să-l întreb de trecerea sa de la polo pe apă (și de la haina militară, apropo, pentru că el activează în prezent ca ofițer al Poliției Române), la cultura de lavandă.

„Nu pot sta departe de bazin”

Chiar dacă Dragoș recunoaște că s-a retras din sportul de performanță în 2017, el mărturisește că nu poate sta departe de bazin.

„În timpul liber, mă duc sa înot sau chiar să joc polo cu foștii colegi”, recunoaște el.

Dragoș Stoenescu nu este singurul sportiv care conștientizează importanța sectorului agricol. În urmă cu cinci ani, Ion Ţiriac afirma că, cităm: „Agricultura e viitorul. Mâncarea şi energia sunt următoarele zone de investiţii enorme în România”. Și lista nu se oprește aici. O întreagă pleiadă de sportivi români au băgat bani în diverse exploatații horticole, agricole și zootehnice.

Din acest motiv, l-am întrebat și noi pe fostul jucător de polo cum vede el sectorul agroalimentar, în condițiile în care miza asigurării hranei la nivel global nu mai este de mult un moft.

„Domeniul agroalimentar nu e deloc punctul meu forte, dar consider ca ar merita mai multă atenție și, cu o susținere financiară și de specialitate, cred că poate ieși de o afacere bună. Am observat în ultima perioadaă că se caută produse românești și mai ales produse bio”, a precizat, pentru ediția online a Revistei Fermierului, Dragoș Stoenescu.

Pariul cu lavanda - „ideea a fost a mea și a cumnatului meu”

Cum trecerea de la sportul de performanță la cultura lavandei reprezintă un drum lung (și o provocare pentru mine în a înțelege resorturile din spate), am decis să-l întreb pe Dragoș de unde până unde noua abordare. El a recunoscut că totul a început dintr-o simplă joacă a imaginației, de genul cum ar fi dacă ar fi.

„Despre lavandă... s-o luăm cu începutul (n.r. - râde). Terenul este undeva în zona Teleorman, mai exact, în Tătărăștii de Jos. Acolo, socrii mei și-au construit o casă de vacanță și au o curte de aproximativ 2.000 de metri pătrați. Jumătate din spațu este plin cu pomi fructiferi, cu pomi decorativi și cu viță-de-vie, iar pe cealaltă jumătate am plantat noi lavandă”, spune fostul sportiv. „Ideea a fost a mea și a cumnatului meu (n.r. - fratele soției, și el, jucător de polo). Toată treaba cu microplantația de lavandă a început așa, în joacă, de la stadiul unei simple idei: «Ce frumos s-ar vedea, dar ce frumos ar mirosi etc.». Ne-am hotărât să încercăm, până la urmă.”

Următorul pas al fostului portar al naționalei române de polo a fost acela de a achiziționa 1.600 de butași de lavandă, de undeva din județul Constanța, mai exact ,din localitatea Ovidiu.

„Într-o vineri seara, la începutul lunii mai 2017, am plecat să cumpăr materialul săditor, iar sâmbătă-dimineața am și început să plantăm butașii. Șansa a fost de partea noastră, pentru că vânzătorul ne-a și sfătuit cum să-i plantăm, la ce distanță să punem firele ș.a.m.d. Am pregătit terenul, l-am arat, l-am discuit și «am tras» rândurile. Totul, exact cum mi-a spus comerciantul. Pe locul pregătit, am reușit să plantăm 1.300 de fire. Restul de 300 le-am pus «la școală»”, precizează Stoenescu.

Acesta recunoaște că la toată această treabă l-au ajutat și ceva oameni din sat, cu tot cu utilajele aferente.

„Au venit cu un tractor, cu un cal și cu alte utilaje. La plantat, am ajutat și eu, și cumnatul, plus trei persoane. Cert este ca am terminat plantatul cam în șase ore. Câteva zile, am udat... și asta a fost!”, explică Dragoș.

„Nu băltește niciodată”

Am fost uimit de discursul și de termenii folosiți de fostul meu adversar la minifotbal. Se vede că-i place să lucreze pământul, de vreme ce știe deja de buruienile dăunătoare, de băltire, dar și de necesarul de lumină solară pentru plantele sale. Deloc surprinzător, fostul poloist a depistat o altă problemă întâmpinată în mediul rural, și anume lipsa forței de muncă.

„Acolo, în curte, avem toate condițiile necesare: apă, energie electrică, loc de dormit, iar norocul este că terenul este în pantă și orientat către sud. Nu băltește niciodată, apa se scurge exact pe rânduri, iar soarele bate de dimineață până seara pe lavandă. Partea proastă sunt buruienile care «ne omoară» și, de asemenea, că nu găsești oameni care să te ajute. Am avut grijă de ea cum am putut și uite cu ce tufe bogate m-am pricopsit! S-au prins cam 95%, iar unde este mai umbră, tufele sunt puțin mai mici”.

Dragoș Stoenescu a afirmat că soiul de lavandă plantat de el și de cumnatul său este Lavandula angustifolia și ne-a mărturisit că... ar avea nevoie și de ajutor. Din păcate, lipsa de consultanță în cultivarea plantelor medicinale și aromatice își spune cuvântul, nu numai forța de muncă. În plus, valorificarea pare să fie, acum, o problemă.

„Trebuie tunsă (n.r. - lavanda) și nu știu ce să fac cu ea. Aici am nevoie de ajutor. Unde să o distribui?!”, se întreabă fostul sportiv de performanță.

„Ador să stau acolo, la țară”

La nivel european, se tot vorbește de transferul între generații, de întinerirea mediului rural. Sunt o grămadă de politici UE în acest sens, însă impresia este că rar mai găsești tineri de la oraș dispuși să dea viața agitată din Capitală pe liniștea și munca de la țară. Un exemplu care mă determină să cred că mai sunt șanse este însă și Dragoș. El se gândește chiar la extindere și orientare către piață. Ar fi și exemplul Alinei Stancu, proprietara Kale România, o altă tânără cu viziune, care a reușit să construiască un brand despre acest produs și despre care am scris în urmă cu vreo cinci-șase ani.

„Mie mi-ar plăcea foarte mult să mă extind și chiar să plantez altceva, dar lipsa timpului și, mai ales, a mâinii de lucru, reprezintă impedimente demne de luat în calcul. Eu ador să stau acolo, la țară, dar, momentan, este mai greu; trebuie să am grijă și de cele două fete ale mele care au un an și jumătate și trei ani și jumătate. Merg împreună cu soția și cu fetele acolo, dar nu prea vor ele să doarmă peste noapte”, mai mărturisește Stoenescu.

El recunoaște, de asemenea, că, atât pentru el, cât și pentru familia sa, munca din gospodăria de la Tătărăștii de Jos, în „minicâmpul de lavandă”, este o activitate relaxantă.

„Cel puțin, acum arată superb cultura și este plină de fluturi și de albine!”, ne mai spune el.

În final, el recunoaște că pensia „nu se vede prea aproape”, însă atunci ar vrea să se retragă „undeva, lângă București, împreună cu familia”.

„De altfel, de patru ani ne-am mutat în Ciorogârla, unde și aici avem o curte mare care îmi mănâncă o groaza de timp (râde)”, a conchis fostul performer.

Piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă

Potrivit spuselor directorului Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Adrian Pintea, și în Campania 2018 levănțica se află pe lista culturilor subvenționate prin SAPS, ANT1, M10_P4, M10_P10, M10_P 9.1, M11_S1_P5 și M11_S2_P5.

Lavandula angustifolia este o specie exotică de subarbust târâtor, cultivat în regiunile cu temperaturi moderate.

Potrivit specialiștilor, tunderea plantelor de lavandă se face primăvara (aprilie-mai, după ce a trecut riscul de îngheț) și constă în tăierea lăstarilor afectați de îngheț, uscați, rupți etc. Apoi, tăierea presupune eliminarea inflorescențelor de anul trecut și a 2,5 centimetri din lăstar, pentru a stimula creșteri noi și îndesirea tufei.

În general, recoltatul lavandei se face în perioada 15 iunie – 20 iulie, în zilele însorite, fără risc de precipitații și după ce a trecut roua. Producția la hectar poate ajunge și la 5-6 tone, mai ales că plantele dau și o a doua floare, toamna, în funcție de cum sunt tăiate, ceea ce reprezintă uneori chiar jumătate din prima producție.

După ce se maturizează cultura, iar fermierul se experimentează, profitul poate ajunge și la 8.000 de euro pe an.

Pentru că există o piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă și o cerere în creștere, dar individual este mult mai greu să pătrunzi pe piață, iar valorificarea ar putea fi mult mai simplă în condițiile asocierii. Așa a și fost înființată, cu câțiva ani în urmă, prima cooperativă dedicată cultivatorilor de lavandă, și anume Cooperativa Agricolă Lavandine Oil. Sunt însă și alte forme asociative din care fac parte producători de lavandă din România, una dintre cele mai importante fiind în județul Alba.

Publicat în În vârful peniţei

Regimul fiscal al impozitării subvenției, precum și cum anume este percepută impozitarea subsidiilor din agricultură ca ingrediente ale unui „mix global al veniturilor la nivelul fermei”, iată două subiecte de discuție comune care ar urma să fie puse pe masa ministrului de Finanțe, Eugen Orlando Teodorovici, de către secretarul de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Dănuț-Alexandru Potor, potrivit acestuia din urmă, în cadrul conferinței „Dezvoltarea zonelor rurale prin intermediul PAC”.

„Subiectul acesta este unul larg dezbătut. (...) Din păcate, Ministerul Agriculturii nu face politica fiscală în domeniu. Adevărul acesta este. În momentul în care în aceeași oală intră toate veniturile, că sunt din subvenții (...), pot exista asemenea situații în care să apară un asemenea fenomen al impozitării subvenției. Vă promit că și eu voi prelua acest aspect și că o să port o discuție la următoarea întâlnire cu domnul (n.r. - Orlando) Teodorovici vizavi de acest regim fiscal al impozitării subvenției și de cum este văzută ca un mix global al veniturilor la nivelul fermei (...). Sincer, la nivel european nu știu care este felul în care se implementează regimul fiscal în acest domeniul”, a precizat oficialul MADR în cadrul evenimentului.

Cu privire la acest aspect a vorbit și Mihail Dumitru, director general-adjunct DG AGRI, directorat din cadrul Comisiei Europene (CE), și el fost ministru al Agriculturii cu câteva mandate în urmă. El menționează că deși regulamentele europene în vigoare prevăd ca subvenția în agricultură să fie plătită integral fermierilor, normativele UE nu specifică a fi ilegală afectarea subsidiilor de datoriile către stat.

„O să vă dau eu un răspuns din punctul de vedere al legalității. (...) Din punct de vedere legal, statul român vă poate executa dacă aveți datorii la buget (...) pe baza subvenției din Politica Agricolă Comună (PAC) (...). Nu există nicio prevedere în regulamentul european care să interzică statelor membre (n.r. - impozitarea subvenției), deși se prevede (...) că subvenția se plătește integral fermierului. Potrivit legislației fiscale naționale, această subvenție poate fi afectată de datoriile față de stat”, a precizat în plus Dumitru.

În urmă cu aproape doi ani, inclusiv președintelui României, Klaus Werner Iohannis, nu i se părea corect ca subvenția europeană să fie impozitată, iar ministrul Agriculturii pe atunci (n.r. - Achim Irimescu) părea a-l susține și arăta cu degetul către foștii săi colegi din Ministerul Finanțelor, precizând că legislația europeană spune foarte clar că subsidiile nu trebuie taxate în forma actuală, reglementată de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

„Nu mi se pare corect ca subvenția să fie impozitată. Din moment ce se acordă o subvenţie, este un ajutor al statului; chiar dacă sunt bani europeni, este un ajutor al statului sau al comunități de state pentru oamenii de afaceri. Care este logica să impozitezi? Adică, iei dintr-un buzunar şi pui într-altul şi spui că ai făcut o treabă. Nu ai făcut nimic! Se creează o complicaţie birocratică pentru cel care primeşte finanţarea. A, pentru birocraţie este mai simplu aşa! Dar nu vrem să construim o ţară pentru birocraţie. Noi vrem să construim o ţară pentru oameni şi atunci cred că trebuie să analizăm cu cei responsabili la modul cel mai serios cum se poate renunţa la această chestiune care este absolut neuzuală şi în plan european. Nu ştiu dacă mai există o țară europeană unde subvenția se impozitează”, preciza Iohannis în cadrul dezbaterii „Președintele României în dialog cu agricultorii”, eveniment din cadrul IndAgra 2016.

Modul în care se plătește impozitul pentru veniturile din subvenții acordate fermierilor este reglementat prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul Titlului IV – Capitolul I (art. 62), precum şi în Normele metodologice de aplicare a acesteia (Titlul IV – Capitolul I – secțiunea a 2-a – punct. 3) aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.

Impozitarea acestui tip de ajutor are impact doar asupra persoanelor juridice, întrucât fermierii care au ca formă de organizare PFA sau II nu sunt impozitați direct din subvenție, ci plătesc norma pe venit agricol.

Tot în susținerea celor afirmate de președintele Iohannis, conform articolului „Tratamentul contabil și fiscal al subvențiilor” publicat în numărul 12 (4-10 aprilie 2017) pe portalul Ceccar Business Magazine, dr. ec. Expert contabil Claudia Grigore precizează că: „Potrivit prevederilor art. 62 lit. a) din Codul fiscal, în categoria veniturilor neimpozabile se cuprind și formele de sprijin cu destinație specială acordate din bugetul de stat și din fonduri externe nerambursabile în conformitate cu legislația internă și cu reglementările europene, de exemplu: a) sprijinul acordat producătorilor agricoli din sectorul vegetal sub forma schemelor de plăți directe și a ajutoarelor naționale tranzitorii în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări și completări prin Legea 104/2015, cu modificările și completările ulterioare; b) ajutoarele de stat și formele de sprijin acordate fermierilor din sectorul zootehnic potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2015, cu modificările și completările ulterioare; c) sprijinul nerambursabil acordat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene nr. C (2015) 3.508 din 26 mai 2015, cu modificările ulterioare, respectiv d) formele de sprijin nerambursabil acordate potrivit Programului Operațional pentru Pescuit 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2007) 6.664 din 14 decembrie 2007, și Programului Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2015) 8.416 din 25 noiembrie 2015”.

Publicat în Ultimele noutati

Atunci când ai colegi și apoi angajați care îți sunt aproape de mai bine de trei decenii, poți spune că nu prea ai probleme cu forța de muncă necesară și calificată pentru a întreține o exploatație agricolă de 3.500 ha cu doar 24 de salariați, dintre care 19 mecanizatori și șase șoferi, respectiv o fermă zootehnică-hobby de 60 de capete bovine și 300 de capete ovine.

În ultima vreme destul de rezervat în ceea ce privește aparițiile în presă, poate și din cauza atacurilor venite din partea unor reprezentanți ai mass-mediei de specialitate și generaliste, locală și centrală, cu privire la așa-zisa „încasare necuvenită a unor subvenții acordate pentru înființarea unor culturi ecologice în anul 2016”, inginerul agronom Viorel Nica, manager al SC AGRICHIM Fetești, a acceptat să vorbească cu reprezentantul publicației Revista Fermierului.

Astfel, printre altele, fermierul a discutat cu noi și despre necesitatea asocierii fermierilor mici din zona de sud-est a țării, în vederea achiziționării de echipamente de irigații „de foarte bună calitate”, capabile să eficientizeze consumul de apă și de energie.

Mai mult, Nica a recunoscut că este susținătorul agriculturii digitale și spune că dacă ar fi disponibil pe piață, ar investi chiar și acum în tractorul autonom, în condițiile în care, deja, el este proprietarul unor utilaje ai căror operatori mai întreprind doar mici operațiuni de supervizare.

Șeful Agrichim a investit în facilități de stocare a cerealelor produse și își permite în prezent să vândă atunci când nivelul prețurilor este unul favorabil.

Nu în ultimul rând, în condițiile în care prețurile carburanților sunt mari, el propovăduiește transportul pe calea ferată, pe care îl consideră „viitorul”, dar spune că achizitorii de cereale nu apelează la această metodă din cauza degradării facilităților de încărcare din danele portuare.

Revista Fermierului: În ceea ce privește sectorul de irigații, din punct de vedere calitativ, ce fel de echipamente ar trebui să achiziționeze fermierii români din zona de sud a țării, astfel încât să facă față provocărilor agrometeorologice ale ultimilor ani?

Viorel Nica: Pe linie de irigații, în sud-estul României este nevoie de echipamente de foarte bună calitate, performante, care duc la o economie de apă și care cresc uniformitatea pe unitatea de suprafață. În aceste condiții, culturile se dezvoltă destul de bine, uniform. Uniformitatea de la răsărire cu uniformitatea din timpul vegetației duc la o uniformitate la coacere, se realizează o producție foarte bună din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ.

Liga Utilizatorilor de Apă din România a analizat problema dotării cu echipamente de irigat pe OUAI-uri din proiectele nerambursabile de un milion pe hectar și au fost foarte bine primite de către fermieri.

R.F.: Ce ne facem însă cu fermierii mici, cei care nu au capacitatea să investească în instalații performante pentru irigat?

V.N.: Aici este o problemă care îi obligă pe fermierii mici să se asocieze, să comaseze suprafețele la peste 100 ha, deoarece aceste echipamente sunt destinate suprafețelor mari. Asta îi obligă totodată să semene aceeași cultură pe o suprafață amenajată la irigat cu un pivot care are o rază de până la 1.000 de metri liniari, echipamente liniare care pot să meargă până la 1.600 de metri, cu alimentare directă din canalele deschise, acolo unde nu au amenajare decât canale deschise.

R.F.: Revenind la situația din exploatația Agrichim, dumneavoastră cu ce tip de echipamente de irigații lucrați?

V.N.: Eu utilizez 18 echipamente tip pivot de aproape opt ani. Aceste echipamente sunt pornite și oprite pe bază de unde radio, cu ajutorul unei tablete. Astfel, pot verifica de la distanță pluviometria, viteza de înaintare, totul fiind digitalizat.

R.F.: De la vizita efectuată în 2017 de ministrul Agriculturii, Petre Daea, la dumneavoastră în fermă, ocazie cu care oficialul guvernamental a verificat la fața locului și o stație de pompare, ce alte investiții ați mai făcut în acest sector?

V.N.: Ministerul Agriculturii a făcut o vizită în amenajările de irigat, acolo unde au fost finalizate proiecte pe Măsura 125. Acum un an, în vară, ne-am deplasat la o stație în care a fost modernizată în proporție de 50 la sută din capacitatea sa de irigat, iar OUAI-ul a mai accesat un proiect pe Măsura 4.3 – Modernizarea infrastructurii de irigații. Pe acesta din urmă, îl avem înscris în SEAP, pentru achiziții, și sperăm ca în toamna lui 2018 să începem lucrările. Apoi, ne dorim ca în primăvara anului 2019 să avem stațiile de punere sub presiune la standarde europene și la nivelul la care noi ne-am propus să irigăm.

R.F.: Agricultura digitală. Iată un concept despre care vorbesc cu dărnicie atât companiile producătoare de inputuri, cât și de utilaje agricole. Pe lângă investițiile în echipamentele de irigații bazate pe tehnologie de ultimă oră, ce investiții ați mai făcut și care s-ar încadra la acest capitol?

V.N.: Agricultura digitală este prezentă într-o fermă în funcție de viziunea managerială a proprietarului. Trebuie să-ți administrezi ferma, din punct de vedere tehnologic, la cele mai înalte cote din experiența agriculturii occidentale. Personal, dețin și multiplic semințe de cea mai bună calitate din stațiunile de cercetare ale Occidentului. Pe lângă multiplicare, am achiziționat un echipament foarte bun de condiționat și de tratat sămânță. Am putut să-l suportăm financiar și el se amortizează în urma prelucrării semințelor prin vânzare. (...) Acest echipament este programat prin computer, își preia singur sămânța brută, se reglează și își calibrează automat sitele și, tot pe bază de soft, echipamentul își ia soluția pentru tratamentul semințelor, respectiv ambalează și paletizează materia primă. În ultimă instanță, cu un singur motostivuitorist se fac depozitarea și livrarea.

R.F.: Ați fi dispus să investiți în acele utilaje agricole autonome, dacă ele ar fi disponibile pe piață chiar în acest moment?

V.N.: Cine nu și-ar dori să aibă asemenea utilaje în gospodărie? Chiar și așa, în prezent noi lucrăm cu tractoare performante, cu softuri avansate și ghidare prin satelit, dar care necesită și prezența mecanizatorului, să supravegheze și să prevină apariția unor evenimente. În rest, ai pornit utilajul, acesta are cutie Vario, singur își ia sarcina, singur întoarce la capăt, are o eroare de împreunare la semănat de maximum 2-3 centimetri, așadar, sunt lucruri destul de bine puse la punct.

R.F.: La dumneavoastră în exploatație, elementul social contează foarte mult. Aveți o grădiniță, oameni care lucrează de mult în fermă. Pe zona de responsabilitate socială, ați mai investit ceva în ultima perioadă?

V.N.: Problema socială ar trebui să-l intereseze pe fiecare fermier. Sediul societății mele este în apropierea unui cartier de locuințe. (...) În contextul responsabilității sociale, locatarilor din zonă le furnizez apă caldă și energie electrică prin societatea mea. Avem până și o grădiniță deschisă, unde sunt primiți copiii salariaților actuali. Și pentru că vorbim de salariați, vreau să vă spun că am reușit să-i fidelizez. Am angajați cu care lucrez de peste 30 de ani.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent și cu câți angajați lucrați pământul? Mai aveți activitate pe zona de zootehnie?

V.N.: În prezent, lucrez 3.500 ha cu 24 de salariați, dintre care 19 mecanizatori și șase șoferi pe mașinile de transport rutier.

Pe zootehnie, îmi mențin același hobby – 60 de capete de bovine și 300 de capete de ovine. Ambele ferme sunt de selecție, înregistrate în registrul național. Sunt investiții de viitor, dar pe care nu le-am extins, deocamdată.

R.F.: În toamna anului 2017, ca structură de cultură, către ce anume v-ați orientat?

V.N.: Eu merg într-un asolament de patru ani din care nu-mi lipsesc cerealele păioase, porumbul și rapița.

R.F.: Cum ați valorificat producția obținută anul trecut? Sunteți obligat să vindeți la recoltă sau aveți soluții de stocare a cerealelor?

V.N.: Pe proiectele europene, în anul 2011, am accesat un proiect în valoare de peste două milioane de euro și dețin astfel o capacitate de depozitare de 23.000 de tone. Aceste spații de stocare sunt dotate cu taroare, cu sisteme de uscare etc. În ceea ce privește culturile de toamnă și o parte din cele de vară, în momentul de față mai dețin doar cantități de porumb și ceva grâu la care am început livrarea. Prețurile au început să crească, așteptăm exporturile și prețurile cresc cu aproape 20 de bani pe kilogram față de prețul de livrare de la recoltat.

R.F.: Cam care ar fi media prețurilor la producțiile pe care dumneavoastră le comercializați?

V.N.: În cazul grâului, prețul este de aproximativ 7,3 lei kilogramul, iar porumbul se vinde cu circa 6,3 lei/kg, în condițiile în care această cultură, la recoltă, era cu ceva timp în urmă 5,2-5,3 lei kilogramul, iar grâul se vindea cu 5,8-5,9 lei/kg.

Rapița a fost valorificată și ea la sfârșitul anului cu prețuri destul de bune, și anume în jur de 17-18 lei kilogramul. Mai am și acum 250 de tone la vânzare.

R.F.: Ferma dumneavoastră este aproape de calea ferată. De ce nu expediați cerealele cu trenul?

V.N.: Avem acces la calea ferată, însă materia primă încă se cară pe camioane. Dealerii de cereale preferă transportul rutier din cauză că descărcarea în danele portuare este mai grea din vagoane. Acesta va fi însă viitorul, pentru că s-au scumpit carburanții, iar costurile sunt mai mici în cazul transportului de cereale pe calea ferată.

Publicat în Din fermă-n fermă!

În prezent, crescătorii de ovine pot valorifica lâna în 20 de centre de colectare localizate în județele: Bacău, Bistrița-Năsăud, Brăila, Constanța, Galați, Maramureș, Sibiu, Suceava, Tulcea și Vaslui, capacitatea totală de colectare fiind de maximum 30.000 de tone, anunță Ministerul Agriculturii printr-un comunicat.

Centrele care colectează lâna sunt localizate pe întreg teritoriul țării, astfel încât se colectează lâna de la toți crescătorii de ovine, iar Direcțiile pentru Agricultură Județene au pus la dispoziția asociațiilor crescătorilor de ovine datele de contact ale acestora.

În plus, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a identificat, prin Direcțiile pentru Agricultură Județene, pornind de la efectivele de ovine și producția de lână obținută, zonele în care vor fi realizate centrele de colectare pentru lână și piei de animale.

„Măsura de identificare a centrelor de colectare a fost luată în urma apariției Hotărârii de Guvern nr. 500/2017 privind acordarea ajutorului de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii, pentru a veni în sprijinul fermierilor crescători de ovine”, se precizează în documentul de presă. „Reamintim că în Programul de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii și-au manifestat intenția de a participa peste 32.000 de beneficiari, cu o cantitate totală estimată de aproximativ 23.000 de tone, așadar prin centrele existente se poate prelua în totalitate această cantitate”.

Pentru a beneficia de sprijinul de 1 leu/kg pentru lâna comercializată, cei înscriși în program trebuie să depună la Direcțiile pentru Agricultură documentele justificative de plată până la data 1 iulie 2018. Documentele justificative de plată sunt factura/fila/filele din carnetul de comercializare, din care să rezulte cantitatea de lână comercializată.

Publicat în Zootehnie

Președintele SUA, Donald Trump, le-a mărturisit fermierilor din Tennessee, luni, 8 ianuarie 2018, că susține subvenționarea asigurărilor culturilor agricole, semnalând astfel o schimbare față de viziunea pe care acesta o avea în 2017, și anume cea de contractare a programului pe care mulți dintre producătorii agricoli nord-americani se bazează în finanțarea propriilor operații, anunță Reuters.

Într-un discurs al său cu ocazia convenției anuale a Biroului Agricol nord-american (un fel de federație a sindicatelor din agricultura SUA), Trump a afirmat despre Congresul Statelor Unite ale Americii că ar urma să includă subvenționarea costurilor cu asigurările agricole în următoarea lege a agriculturii, act normativ în baza căruia, anual, se redirecționează către agricultură, nutriție, alimente și programe de conservare a solului miliarde de dolari.

„Sunt nerăbdător să lucrez cu Congresul SUA, astfel încât să votăm legea agriculturii la timp, iar aceasta să producă efecte în favoarea dumneavoastră. Susțin o lege care să includă asigurările agricole”, a afirmat Doland Trump, după ce a observat că în auditoriu era prezent președintele Comisiei pentru agricultură din Senatul American, Pat Roberts. „Muncim din greu la legea agriculturii și cred că aceasta va funcționa corespunzător”.

În luna mai a anului trecut, Trump reușea să-i înfurie pe cei din marile grupuri de fermieri nord-americani (aceștia sunt reprezentanții votanților din mediul rural care, constant, susțin Partidul Republican) atunci când propunea diminuarea finanțării agriculturii cu nu mai puțin de 46,54 miliarde de dolari. Și asta, ca urmare a unei plafonări a plăților alocate pentru sectorul de asigurări agricole. În prezent, nu există limită de plafonare a susținerii investițiilor fermierilor în asigurările agricole.

După discursul său, președintele Trump a semnat un ordin executiv prin intermediul căruia facilitează accesul clădirilor și terenurilor federale la internet de mare viteză, parte dintr-un demers mai vast de conectare a Americii rurale la rețelele tip broadband.

Concret, Trump a semnat un memorandum prin care împuternicește United States Department of the Interior (n.r. - un fel minister al resurselor) să susțină dezvoltarea implementării accesului la internet de mare viteză în zonele rurale prin majorarea accesului la rețelele broadband ale facilităților federale locale coordonate de acest departament, precizează voci autorizate din Casa Albă, citate de agenția internațională de presă.

Vitezele mai mari de internet în zonele rurale sunt considerate vitale, în contextul distanțării economice tot mai mari dintre America urbană și cea rurală, însă până în acest moment costurile erau prohibitive.

Circa 39 la sută din americanii care locuiesc în mediul rural nu au acces la internet de mare viteză, au precizat specialiști ai Comisiei Federale pentru Comunicații, într-un raport dat publicității în 2016.

„Trebuie să conectăm la internet o mai mare parte a mediului rural din SUA. Avem nevoie de internet pentru tractoarele noastre, pentru școli, pentru micile afaceri de acasă”, a declarat pentru presa aflată la evenimentul celor de la Biroul Agricol al SUA.

Casa Albă a descris mișcările ca pe o etapă de creștere în vederea stimulării dezvoltării private, în timp ce administrația evaluează modul în care poate ajuta cu finanțarea, ceea ce ar putea deveni parte a planului Trump de a investi în infrastructură.

Șeful principalului grup comercial din domeniul telecomunicațiilor nord-americane, Jonathan Spalter, a declarat că USTelecom va încerca să convingă guvernul SUA să pompeze bani pentru a ajuta la construirea și modernizarea infrastructurii rețelelor, precum și la reorganizarea și raționalizarea efectelor reglementărilor legislative.

Brambureala din România. Efecte în oglindă

Dacă în SUA, promisiunile se transformă în realitate de cele mai multe ori, nu aceasta este situația și în cazul României.

Mai bine de 80 de milioane de euro erau injectate de Uniunea Europeană în proiectul RO-NET, o idee ambițioasă care promitea românilor din cele mai defavorizate locuri din țară internet de mare viteză și acces la servicii de comunicații moderne.

Proiectul prevedea crearea unei infrastructuri și conectarea la internet a peste 780 de localități din România. Aceste lucruri trebuia să fie făcute însă până în 2015.

Chiar dacă proiectul este tot în stadiul de implementare, ministrul Comunicațiilor, Lucian Șova, transmitea la finele lunii august 2017 că structura pe care o conduce a reușit să deblocheze proiectul RO-NET și promitea că până la finalul anului peste 170 de localități din mediul rural vor fi conectate la internet de mare viteză. Nu s-a mai auzit nimic până la această oră de demersul în cauză.

Un alt element negativ semnalat chiar de Alexandru Potor, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, a fost acela al managementului defectuos al riscului în agricultură, astfel că, în momentul de față, doar 34 la sută din totalul terenului arabil din România beneficiază de o formă de asigurare. Din acest total, fermierii mici s-au asigurat în proporție de doar 20 la sută.

„Primele subscrise sunt de aproximativ 19 milioane de euro și suprafața totală care este acoperită de aceste instrumente de prevenire a riscului este de 2,8 milioane de hectare. 80 la sută din această suprafață provine din fermele de mari dimensiuni, în timp ce doar 20% fermieri sub 10 hectare utilizează aceste instrumente de protecție și de management al riscurilor în agricultură. Partea cea mai gravă este că acest portofoliu de asigurare care este gestionat de asigurătorii privați nu acoperă riscurile climatice catastrofale, cum sunt: seceta, inundațiile, partea de ploi persistente, temperaturi foarte scăzute din primăvară sau foarte devreme, toamna”, a conchis Potor.

La începutul lui 2016, oficiali ai Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare din România (UNSAR) își manifestau intenţia de a propune Guvernului revizuirea legislaţiei fondurilor europene. Miza acestei propuneri era subvenţionarea cu până la 65% a primelor de asigurare achitate de fermierii locali.

Specialiștii români în asigurări susţineau că subvenţionarea primelor de asigurare ar fi imperativă, în contextul în care fermierii români trebuie să concureze cu agricultorii din alte state europene (acum, și cu cei din SUA). Un alt argument adus de reprezentanţii UNSAR era și acela potrivit căruia în fiecare an se pierd aproximativ 30 de milioane de euro din banii alocaţi de UE pentru perioada 2014-2020.

În fapt, precizau aceştia, pentru că nu s-au cheltuit fondurile, România a pierdut până acum aproape 60 de milioane de euro. În prezent, cel mai scump risc de pe piaţa românească este cel de secetă. Explicaţia este că un produs viabil care ar acoperi seceta este foarte scump și, în consecinţă, nu toţi fermierii îşi vor permite să încheie o astfel de poliţă de asigurare. Ca urmare, asigurătorii spun că numărul fermierilor care îşi vor asigura culturile împotriva secetei ar fi foarte mic, doar fermierii cei mai expuşi secetei optând pentru o astfel de poliţă.

Publicat în International

Ca urmare a reluării plății regulare aferente Campaniei 2017, din data de 8 ianuarie 2018 au fost autorizaţi la plată 16.148 de fermieri, cu suma totală de 43,6 milioane de euro, anunță Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

Din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), s-au plătit 41,1 milioane de euro, iar diferenţa de 2,5 milioane de euro, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi cofinanţare de la bugetul naţional.

„Plăţile finanţate din FEGA se efectuează la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană de 4,5993 lei pentru un euro, iar plăţile finanţate din FEADR, la cursul de schimb valutar de 4,5390 lei pentru un euro. Reamintim că, în conformitate cu art.75, alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/ 2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290 /2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, plăţile din cadrul schemelor de sprijin se fac în perioada 1 decembrie - 30 iunie a anului calendaristic următor”, se precizează în comunicatul APIA remis AGERPRES.

Începând cu data de 16 octombrie şi până în prezent, APIA a autorizat la plată pentru Campania 2017 suma totală de 1,438 miliarde de euro, reprezentând avans şi plată regulară.

Publicat în Finantari

În săptămâna 1-7 ianuarie 2017, nu mai puțin de 644 de milioane de euro au fost încasate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) ca urmare a rambursării de la Comisia Europeană, în contul cheltuielilor efectuate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în perioada 16 octombrie - 30 noiembrie 2017, pentru acordarea avansului aferent campaniei 2017 din plățile directe finanțate din FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă), anunță instituția de resort.

Potrivit unui comunicat de presă, cheltuielile au fost finanțate inițial de la bugetul de stat, conform prevederilor europene,și se rambursează ulterior de la Comisia Europeană.

„Facem precizarea că plățile finanțate din FEGA se efectuează la cursul de schimb valutar stabilit de către Banca Centrală Europeană de 4,5993 lei pentru un euro și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 329/05 din 30.09.2017”, se menționează în același document.

În conformitate cu prevederile legislației în vigoare, plățile în avans s-au acordat în perioada 16 octombrie – 30 noiembrie 2017. În plus, în conformitate cu art.75, alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, plățile din cadrul schemelor de sprijin se fac în perioada 1 decembrie – 30 iunie a anului calendaristic următor.

Publicat în Finantari
Pagina 1 din 8