DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER, MEMBRU APA BRĂILA:

Asociația Producătorilor Agricoli (APA) Brăila, unul din județele greu încercate de seceta pedologică din acest an, propune Ministerului Agriculturii și Parlamentului un program de măsuri pentru întreg sectorul vegetal, măsuri care ar trebui adoptate cât mai repede.

Programul propus de fermieri, specialiști din asociația noastră, se vrea a fi o bază de discuții serioase pentru ieșirea din situația aproape disperată în care se află agricultura. Rugăm toți actorii politici și decidenții guvernamentali să înțeleagă că a venit un moment zero al agriculturii, în care trebuie să se acționeze urgent pentru rezolvarea unor probleme care trenează de prea mult timp și care sunt extrem de necesare în aceste momente de grea încercare, atât din cauza efectelor pandemiei de la COVID-19, dar mai ales secetei de proporții aproape biblice, care pe zi ce trece devine mai de amploare și care astăzi afectează peste patru milioane de hectare de teren agricol. Trebuie să se înțeleagă că fermierii români nu doresc să li se dea pomană, așa cum se încearcă acreditarea ideii, ci doresc un cadru legislativ clar care să le permită să se dezvolte, să poată munci și investi, să se poată proteja în fața calamităților naturale care afectează din ce în ce mai frecvent agricultura, odată cu accentuarea schimbărilor climatice.

Incoerența modului de înțelegere și evaluare a situației de acum de către autoritățile județene și centrale, lipsa cadrului legislativ și a planurilor de măsuri necesare prea mult amânate pot duce la consecințe nefaste care nu vor ține cont de culori politice, ci vor afecta pe toată lumea, iar furia și frustrarea vor fi greu de stăpânit.

Pe noi, fermierii, aruncarea responsabilității dintr-o parte în alta nu ne va salva de la situația grea în care ne aflăm și nici nu ne va permite să continuăm această activitate atât de necesară și prea mult dusă în derizoriu, iar probabilitatea ca mulți fermieri să își piardă fermele este foarte mare.

Astăzi, Ministerul Agriculturii vorbește deja de o producție de grâu mică, dar încă improbabilă, care nu va depăși cinci milioane de tone, evaluare pentru acest moment, dar seceta continuă, iar zonele și suprafețele agricole afectate cresc pe zi ce trece.

Trebuie menționat că România consumă circa trei milioane de tone de grâu pe an, iar rezervele de grâu nu sunt foarte clar anunțate și asumate de factorii responsabili, având în vedere recenta interzicere a exporturilor pe motiv că rezerva de stat nu era asigurată în întregime. Lipsa unei strategii privind rezervele de stat ne-a adus în situația în care s-ar putea să cumpărăm grâu scump de pe piețele externe, în loc să stabilizăm prețurile în România în anii de supraproducție.

Nici situația asigurării cu furaje a zootehniei nu va fi foarte ușoară, în condițiile în care suprafețe foarte mari de orz au fost calamitate, iar cultura de porumb deja are de suferit în mod semnificativ, iar lipsa de ploi consistente în următoarele 3-4 săptămâni poate duce la probleme serioase de asigurare a acestui necesar.

Sperăm că toate măsurile propuse de noi, pe care le considerăm pertinente, să ajute la redresarea rapidă a sectorului vegetal și indirect a altor sectoare, dar să permită și așezarea agriculturii pe piloni serioși, care stau și la baza agriculturii din alte țări.

Dacă vrem să fim competitivi în raport cu programele europene, trebuie să finalizăm structura internă a acestui sector, care conferă stabilitate și predictibilitate.

Propuneri APA Brăila

I. Măsuri de urgență pentru traversarea problemelor din anul 2020 provocate de secetă:

• Instituirea de urgență a unui sistem de acordare de cupoane valorice cu valoare fixă nerambursabilă, pentru o valoare de echivalent 200 euro/ha, care ar reprezenta circa 40% din costurile directe ale unei tehnologii medii;

• Aprobarea unui plafon de garantare a unor linii de credit cu perioadă de rambursare de până la 3 ani și dobânzi și comisioane subvenționate. Valoarea unitară avută în vedere ar fi de circa 300 euro/ha calamitat;

• Mărirea plafonului de rambursare a TVA fără control prealabil pentru exploatațiile agricole până la 250.000 lei - asta deoarece majoritatea exploatațiilor datorită sistemului de taxare inversă au de recuperat TVA.

• Inventarierea de urgență a stocurilor și suprafețelor de semințe certificate pentru culturile de toamnă – grâu, orz, rapiță.

Nu avem pretenția că aceste măsuri sunt singurele care pot ajuta, dar sunt unele dintre ele.

II. Reglementare legislativă arendare – este strict legislativă și se poate face prin amendarea articolelor din Codul Civil sau prin abrogarea acestora și adoptarea unei legi. Aceste modificări au ca scop următoarele obiective:

• Durata de arendare minimă 10 ani la neirigat și 15 ani la irigat.

Pentru stabilirea duratei de arendare, trebuie avute în vedere normele fiscale în vigoare care prevăd că durata de amortizare (recuperare a investițiilor) este de 8-10 ani în cazul utilajelor, tractoarelor, combinelor, instalațiilor zootehnice.

În cazul investițiilor care implică și amenajări de construcții, cum este cazul irigațiilor sau desecărilor, pot fi obiective cu amortizare de 20 de ani.

Această durată minimă permite:

• stimularea investițiilor în noile tehnologii;
• creșterea bonității fermelor față de sistemul bancar;
• eliminarea proprietarilor cu activități speculative și care nu urmăresc activitățile economice pe termen lung;
• aplicarea unor măsuri agrotehnice extrem de importante, cum sunt rotațiile sau cultivarea culturilor perene, cu efecte benefice pentru sol, dar care au durată de exploatare de 3-5 ani.

• În cazul primilor 5 ani de arendare, dacă se începe de arendaș amenajarea pentru irigații și/sau desecări, durata arendării crește automat la 15 ani.

Această prevedere permite stimularea investițiilor în aceste amenajări, dublate de garanții privind un timp de recuperare a investițiilor. Recomandăm în primii 5 ani să se permită, deoarece pornirea acestor amenajări implică obținerea multor avize și aprobări, care necesită studii și timp.

• În cazul înființării plantațiilor pomicole și viticole, durata arendării să fie de peste 15 ani.

Necesită obținerea acordului proprietarului, dacă este înființare pentru prima dată. Durata este dată de perioada până intră în exploatare economică plantația care variază între 4-7 ani, în funcție de cultură.

• Amenajarea pentru irigații și/sau desecări să se considere îmbunătățiri ale terenului și să nu necesite acordul proprietarului.

• Arenda să fie stabilită pe baza unor indicatori de bonitate a terenurilor stabilite prin lege, iar nivelul maxim si cel minim să fie stabilite tot de stat, în baza acestor indicatori – sistemul francez.

Se pot avea în vedere indicatorii de bonitare a valorii arendei pentru un teren, după cum urmează:

• tipul de sol
• calitatea terenului
• suprafața
• forma terenului
• panta terenului
• procent de suprafață inutilizabilă (crovuri, zone inundabile, zone ocupate de vegetație etc.)
• irigat sau nu
• alte particularități

Astfel, în funcție de nota de bonitare, terenurile de aceeași notă primesc aceeași arendă indiferent de arendaș – astfel dispar jocurile ascunse privind arendarea.

Statul ia în calcul și profitabilitatea fermelor pe baza unor studii și, în funcție de această valoare, poate stabili un coeficient de corecție pozitiv sau negativ, pentru a proteja stabilitatea sectorului în caz de perturbări ale pieței.

La valoarea arendei maxime stabilite de lege se poate aplica procent de majorare pentru fiecare an stabilit în plus la arendă, față de nivelurile minime – exemplu: pentru 15 ani durata arendare la neirigat, se adaugă 5% la valoarea arendei.

III. Reglementarea ajutorului de stat în caz de calamități excepționale – secetă pedologică, cu obiectivele:

— Înființarea unei polițe de asigurare a riscurilor pentru agricultură, după modelul aplicat în Spania, considerat la ora actuală cel mai performant (AGROSEGURO). Caracteristicile principale ale acestui sistem sunt asemănătoare cu polul pentru cutremur aplicat și la noi pentru locuințe, iar acestea sunt:

    Fermierii și organizațiile acestora:

–participanți în calitate de beneficiar de despăgubiri;

–principali contribuabili, prin plata polițelor;

–participă la luarea deciziilor prin membrii în Consiliul Director.

    Statul:

–participant prin asigurarea controlului activității de asigurare prin instituții abilitate;

–are rol de adaptare a modificărilor legislative care se impun;

–participă financiar la acoperirea unei părți din primele de asigurări strânse anual.

   Firmele de asigurări:

–asigură gestiunea fondului de asigurare;

–asigură logistica de desfășurare a activității prin emiterea polițelor și participare la constatare evenimente;

–se ocupă de reasigurarea riscului la firme de profil recunoscute în piață.

Pentru evitarea oricăror perturbări de piață, se poate impune obligativitatea fermierilor de a-si asigura riscurile (prevăzut ca posibilitate în legislația din Franța), în special cele catastrofice, secetă pedologică, cutremur, îngheț iarnă și care nu sunt asigurate independent de firmele de asigurări.

Fondul are rol de solidaritate în combaterea catastrofelor climatice.

Aplicabilitatea pe zonă se poate face proporțional cu procentul de risc, adică în zonele secetoase valoarea poliței plătite să fie mai mare decât pentru zonele mai puțin afectate, ca rezultat statistic.

Despăgubirile vor acoperi maximum 65% din valoarea cheltuielilor directe de înființare sau exploatare.

— Stabilirea unui cadru de acordare de garanții de stat pentru accesarea de linii de credit cu durata de 3 ani.

Acesta să intre imediat în vigoare după notificarea Comisiei Europene și obținerea acordului acesteia.

Cadrul legislativ de aplicare să fie stabilit în prealabil și modul de acordare.

IV. Reglementarea cadrului pentru dezvoltarea suprafețelor irigate care vizează:

• Reglementarea cadrului juridic pentru exploatarea pentru irigații a apelor freatice și/sau de suprafață:
• să se prevadă clar condițiile de exploatare;
• instituțiile decidente;
• stabilirea unui timp maxim de eliberare a avizelor;
• modul de stabilire și plată a redevențelor;
• condițiile în care exploatarea acestor ape nu se poate face.

• Completarea cadrului legal de constituire și divizare a OUAI;
• să se permită divizarea unui OUAI în mai multe entități, inclusiv împărțirea patrimoniului și a datoriilor;
• sa se permită constituirea de OUAI ca entități noi unde există infrastructura principală, canale, dar nu există stații de pompare și punere sub presiune;
• să se stabilească posibilitatea concesion]rii de către ANIF de teren pe marginea canalelor de aducțiune pentru realizarea de noi stații de punere sub presiune pentru amenajări noi;
• stabilirea unei durate minime de 10 ani privind gratuitatea costului apei de irigații și modul eventual de calcul dacă această gratuitate nu poate fi menținută după acest termen, pentru a se putea evalua rentabilitatea investițiilor și predictibilitatea acestora;
• reglementarea unui cadru penal mai ferm pentru protejarea investițiilor în irigații și care țin de securitate alimentară.

V. Reglementarea cadrului pentru stimularea dezvoltării suprafețelor de culturi proteice, prin care se urmărește acordarea de subvenții mărite față de situația actuală și fără condiționări privind destinația producției, cu luarea în considerare a tuturor speciilor de leguminoase.

Trebuie avut în vedere că stimularea culturilor proteice va avea ca rezultat, printre altele:

• Reducerea chimizării cu îngrășăminte azotoase prin remanența azotului fixat simbiotic de către aceste culturi;
• Efecte de structurare a solului;
• Creșterea productivității pentru culturile succesive culturilor leguminoase;
• Producție de proteină, necesară pentru dezvoltarea zootehniei, dar cerută și la export.

Mai mult decât atât, acest proiect trebuie să aibă în vedere că interzicerea neonicotinoidelor va duce la lipsa de alternative serioase pentru fermierii din zonele afectate de Tanymecus, iar stimularea culturilor proteice poate fi o cale.

Și astăzi, după 30 de ani de când ne-am câștigat libertatea, vedem cum aceasta este interpretată în funcție de interesele fiecărui individ, luăm lucrurile și acționăm după cum ne convine, fără a ține cont de reguli, de firescul situațiilor, și într-un final ajungem, de fapt, să nu respectăm nimic, nici măcar pe noi înșine. Imediat după Revoluție, s-au distrus clădiri ale CAP, IAS etc., fiecare s-a dus și și-a luat cărămida ori petecul de pământ care a considerat că i se cuvine. Și continuăm să distrugem, cu voie sau fără voie.

Dacă ceva aparține statului, considerăm că e un bun al nostru, al tuturor, și, uneori, sau de multe ori, nu avem respect nici pentru lucrul respectiv și nici pentru stat. În realitate, nu avem respect pentru nimic și nu ne iubim nici pe noi și nici pe cei de lângă noi. Continuăm să distrugem locuri, clădiri, oameni, vieți, inițiative, pentru că, nu-i așa?, avem libertate! Adevărul absolut ne aparține și e mai presus de orice, lege ori Dumnezeu. Înainte să intru în subiect, fac o paranteză: zilele trecute, am văzut pe rețelele de socializare fotografii din câmpurile cu cereale distruse nu de secetă, ci de oi. Animalele n-au nicio vină...

În județul Dolj, la Ciuperceni, o localitate rurală care aparține de orașul Calafat, există un islaz. O vreme, destul de îndelungată, puteam folosi trecutul - „a existat”, pentru pășunea devenită groapă de gunoi și „scurtătură”. Acum, încet-încet începe să semene cu locul pe care odinioară pășteau animalele gospodarilor din zonă. Azi, animale nu prea mai găsești nici prin curțile oamenilor, dar peste gospodari mai dai. Eliana Dinuț, o tânără în vârstă de 30 de ani, care, împreună cu soțul - Costel (și el tânăr, 40 de ani), după ce-au muncit printre străini, s-au întors acasă, în 2014, și toți banii strânși acolo în șase ani i-au investit în vaci. Câți or mai fi în țară ca ei? Probabil că mulți au muncit peste hotare și au revenit pe meleagurile natale încercând să-și încropească o afacere, cu speranța unei vieți decente acasă. Numai că dezamăgirea își face loc printre toți acești gospodari. De data aceasta dezamăgirea nu e, culmea, legată de autorități, ci de „inițiative” ale unor colegi de breaslă, fermieri, crescători de oi și capre. Aceștia din urmă, consăteni ai familiei Dinuț, de vreo lună, în loc să-și ocupe timpul cu fermele lor, fac plângeri peste tot și-și prezintă propriul adevăr la autorități și pe facebook.

Sămânța de scandal, drumurile... ilegale

În anul 2018, Eliana și Costel Dinuț au închiriat de la primărie islazul. De fapt, au închiriat 92 de hectare, suprafață pe care toată lumea arunca gunoaie și pe care de-a lungul anilor localnicii au făcut drumuri (de pământ, nu asfalt), scurtături către câmpuri ori adăposturile de animale. Prin urmare, a intrat în obișnuința tuturor „s-o taie pe arătură”, pe de-a dreptul prin islaz. Poate și de aceea drumurile oficiale, vreo două ce țin de Primăria Calafatului, arată mai rău decât cele făcute de localnici pe pășunea comunală. Aici, la momentul când scriu aceste rânduri, sunt la pășunat peste suta de bovine.

Cum vă spuneam mai sus, familia Dinuț a închiriat pășunea de la primărie, pentru șapte ani și opt luni. Din 2018 încearcă să aducă terenul la destinația inițială de pășune. Când au devenit chiriași cu acte-n regulă, primul lucru de care s-au apucat a fost curățenia, operație încă nefinalizată, ca să înțelegeți cam ce-a fost pe acolo.

Până de curând, tânăra familie de fermieri nu s-a atins de drumul folosit de alte două familii de fermieri. Doar că autoritățile statului le-au recomandat să intre în legalitate. Ce înseamnă asta, ne-a explicat Eliana Dinuț: „Când am aplicat pentru subvenție la APIA (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură), cei de acolo mi-au spus că pe pășunea noastră este un drum care nu are ce căuta acolo, el neexistând în acte. Am mers la primărie și ne-am lămurit. Niciun drum, că sunt multe făcute de localnici în timp, nu apare în acte, în hărțile cadastrale. Am întrebat ce-i de făcut, mai ales că știam că drumul acesta, care-i sămânță de scandal acum, este folosit de fermieri din zonă. Ni s-a spus clar că trebuie să ne îngrădim pășunea, să arăm așa-zisele drumuri, să însămânțăm suprafața închiriată, practic să-i redăm destinația inițială, de islaz. Și asta am făcut și încercăm să facem în continuare. Primăria a zis că nu e problemă pentru fermieri deoarece au alte două drumuri, care vor fi reabilitate și pe care se poate circula, pe care le pot folosi pentru a ajunge la animale și la culturi”.

Așadar, abia anul acesta, în urmă cu vreo lună și ceva, Eliana și Costel Dinuț s-au apucat și au îngrădit pășunea cu gard electric pentru animale, care de fapt e un fir, au arat drumurile, însămânțează și încă strâng gunoaiele pe care localnicii continuă să le aducă la islazul comunal. „De o lună n-avem liniște, vecinii noștri, fermieri ca noi, munciți ca noi, ne-au făcut plângeri peste tot. Primăria le-a zis cum stă treaba. Degeaba. Au venit în control de la Apele Române, au zis că-i totul în ordine, au venit de la DSV, de peste tot. Nicio autoritate la care am fost reclamați n-a găsit nimic în neregulă. De la APIA mi-au zis că nu pot veni în control din cauza situației generate de pandemie, dar când le-am zis despre ce-i vorba mi-au reamintit că pe cele 92 de hectare de pășune închiriate de noi nu există niciun drum. Avem acte, suntem cu toate în ordine. Acum au început să ne denigreze pe la alții, pe facebook pun fotografii cu pășunea noastră și spun că le-am închis drumul, că ne-am făcut stăpâni pe drumul public. Ce să facem dacă autoritățile statului susțin că pe pășune nu există drumuri și că noi trebuie să avem iarbă, să însămânțăm toată suprafața? Am investit în animale, în sămânță, în curățarea islazului, în toată această afacere numită fermă, am investit toți banii munciți în ani în Norvegia, vrem să rămânem aici, acasă, și tocmai ai noștri se poartă așa, de uneori îți vine să renunți și să pleci fără să mai întorci capul. Dar noi mergem înainte și o să vedeți că o să ne dezvoltăm, o să construim și adăpost modern la văcuțe, terenul ăsta o să arate ca o pășune adevărată, o să ne mai luăm și utilaje și eu voi duce la final visul meu cu produsele tradiționale făcute din lapte din ferma noastră, de la văcuțele crescute pe iarbă. Într-o zi o să funcționeze așa cum trebuie și cooperativa căreia i-am dat viață împreună cu câțiva fermieri din zonă. O să vedeți...”, a spus printre lacrimi, dar cu o voce puternică, Eliana Dinuț.    

Sunt atât de multe probleme în agricultura românească, în special în această perioadă de criză, încât când auzi o asemenea poveste te întrebi dacă ești în 2020 sau te-ai întors în timp, la „să moară vecinul ca să-i iau capra”, parcă vorba asta circula imediat după Revoluția din decembrie `89.

Și ne mirăm că sunt prea puține asocieri în agricultura noastră, dăm vina pe mentalități, când poate că e timpul să arătăm cu degetul spre educație. Da, să ne uităm la ultima lună, de stare de urgență. În România nu se respectă regulile, nu suntem prieteni cu legile, le cerem, însă nu pentru a le respecta. Vrem, dar nu vrem. Și, apropo, toți ne pricepem la toate.

Să ne întoarcem cu fața spre noi înșine, să ne privim cu atenție și să ne întrebăm dacă ne place ce vedem. Omul e supus greșelii, motiv pentru care există iertarea.

Cu Eliana Dinuț am mai stat de vorbă și pe alte subiecte, puteți citi aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/zootehnie/item/4398-ajutor-de-ochii-lumii-si-sperante-naruite.html