Pesta rumegătoarelor mici (PRM) este o boală infectocontagioasă a oilor și caprelor, cu caracter endemico-epidemic, cu evoluție supraacută și acută, caracterizată clinic prin febră, tulburări digestive și respiratorii, iar morfopatologic, prin necroze, eroziuni și ulcere la nivelul mucoasei digestive și al căilor respiratorii. Boala este produsă de un virus din familia Paramyxovi ridae, genul Morbilivirus, înrudit cu virusul pestei bovine.

Din cauza pagubelor economice însemnate pe care le produce, Pesta rumegătoarelor mici este o amenințare la adresa sănătății globale, prin apariția unor focare de infecție în diferite stări ale bolii. PRM este o boală infecțioasă contagioasă care afectează caprinele și ovinele, caracterizându-se prin: febră, eroziuni ale mucoasei bucale, jetaj, tuse, diaree profundă, iar lezional, prin stomatită ulcerativă și necrotică, dar și prin pneumonie și enterită. 

Originea bolii

Pentru prima dată, această boală a fost descrisă în Africa – Coasta de Fildeș, mai exact, fiind considerată inițial ca o entitate morbidă, diferită de infecția virusului pestei bovine.

În ultimele decenii, boala s-a răspândit în mai multe țări din Africa și Asia, precum și în unele țări din Europa – Grecia și Turcia –, iar, recent, în unele ferme de la granițele României.

Acest lucru demonstrează că, astăzi, când vorbim despre boli infecțioase cu potențial epidemic, trebuie să o facem și din perspectiva globală a lucrurilor, deoarece distanțele și granițele politice sunt obstacole relative în calea răspândirii acestor agenți patogeni.

Cauze și patologie

Sursele principale de infecție sunt reprezentate de animalele aflate în stare de incubație sau cele care sunt deja bolnave și elimină cantități mari de virus prin secrețiile cojunctivale, nazo-faringiene și salivă, dar și prin aerosolii formați prin tuse sau strănut. 

Boala se transmite prin contact direct cu animalele bolnave, iar virusul se răspândește rapid în organism prin căile respiratorii, localizându-se în amigdale, în limfonodurile mandibulare și faringiene, iar după replicare se concentrează în măduva osoasă, splină și mucoasa căilor respiratorii și digestive.

Boala nu este transmisibilă la om, fiind un lucru îmbucurător, însă poate produce pagube majore pentru fermieri, deoarece mortalitatea la oi și capre poate depăși 70%.

Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează printr-o evoluție de la forma supraacută la cea subacută cu manifestări de febră de peste 40 de grade Celsius și tulburări generale, digestive și respiratorii, apărând forme de dispnee și tuse. Morfopatologic, apar hemoragii, leziuni ulcerative, eroziuni sau necroze pe mucoasele digestive și respiratorii. 

Diagnostic, profilaxie și combatere

Diagnosticul se bazează pe date epidemiologice, clinice și anatomopatologice și se confirmă doar prin examen de laborator. 

Profilaxia sau prevenirea bolii constă în măsuri generale vizând îmbunătățirea condițiilor de întreținere și alimentație, dezinsecția periodică a adăposturilor și acțiuni de dezinfecție și deparazitare.

Pentru dezinsecție se recomandă soluția concentrată insecticidă Romparasect, iar pentru dezinfecție, Pursept tablete, un produs foarte eficient pe bază de dicloroizocianurat de sodiu. În plus, deparazitările la oi și capre se pot face cu Rombendazol 2,5%, suspensie cu un spectru foarte larg, deoarece combate atât nematodele, cât și trematodele și cestodele.

În ceea ce privește combaterea bolii, nu există un tratament specific pentru această infecție. Pentru limitarea răspândirii bolii și pentru păstrarea integrității teritoriului în cazul apariției acesteia, se aplică măsura radicală de sacrificare a tuturor animalelor.

Pesta rumegătoarelor mici este notificabilă și supusă măsurilor de carantină cu respectarea măsurilor de biosecuritate dispuse de autorități.

Articol de: Dr. VIORICA CHIURCIU, DVM, PhD, director general & președinte CA Romvac Company SA