Ca în fiecare lună, se apropia momentul așternerii pe hârtie a unor gânduri de fermier și o îngrijorare îmi străbătu ființa, în timp ce mă gândeam asiduu la ,,prinderea” unui subiect potrivit pentru acest moment, când miraculos ca în ,,Salvați de clopoțel”, MADR a transmis un comunicat de presă către masele de agricultori, în care cu mândrie patriotică și din obligație politică s-a anunțat depășirea tuturor recordurilor posibile și imposibile privitoare la producțiile culturilor de toamnă din scumpa noastră grădină (pentru mulți se poate citi și țară), aflată de-o parte și alta a Carpaților și altor zone de relief.

Acum nu vreau să se înțeleagă că ar fi un lucru rău că ministerul cu ministrul și ai săi supuși (pardon, a se citi angajați) țin legătura cu poporul și cu breasla celor care asudă la obținerea recoltelor îmbelșugate, care să stea mândre pe masa românilor (atâția cât mai sunt, noroc că la fugă ne-au luat-o afgani înainte în ultima perioadă), dar modul de comunicare a rezultatelor întrecerii socialisto-capitaliste pe tarla și alte suprafețe plane și mai puțin înclinate îmi aduce aminte în mod instantaneu de comunicatele pline de avânt revoluționar ale fostului Partid Comunist, unde cred cu tărie că mulți dintre politicienii de acum și-ar fi găsit locul de lustragii ai clanțelor de cancelarii politice.

Dar revenind la comunicatul oficial al MADR, este de remarcat în analiza pe text modul absolut sublim și ,,mai puțin inteligent” prin care se argumentează cifrele care vor fi anunțate, în sensul că dacă alții au zis, putem și noi să spunem, adică nici nu mai contează ce spunem, că oricum nu se înțelege ce spunem – altfel spus în această înșiruire fără rost, nu se spune de fapt nimic, decât o producție care nu poate fi verificată, controlată sau argumentată.  

Astfel, în comunicatul MADR se arată că ,,Rating-ul «excepțional» pentru recolta agricolă din anul 2021 acordat României de către GEOGLAM (Group on Earth Observations Global Agricultural Monitoring Initiative) este confirmat de rezultatele obținute de către fermierii români. Până la această dată, culturile vedetă ale anului 2021 care plasează fermierii din România pe poziția de leader sunt: grâul, orzul și rapița.”

Adică mai pe românește spus, prin acest comunicat se introduce în discuție de către biroul de presă al MADR o afirmație relativă și rezervată, dacă se analizează contextul, a unora de la GEOGLAM (a nu se înțelege că respectiva organizație nu este de bună-credință), care să certifice eventualele noastre gogomănii (ale ministerului și conducerii acestuia de natură și esență profund patriotică, dar nu pentru români), iar cititorii să nu înțeleagă de fapt nimic și astfel se naște adevărul absolut, care în sinteză sună astfel – ,,măreața conducere liberală și a altor partide conlocuitoare, sub conducerea neobosită a ministrului Oros, la indicațiile prețioase ale ….(așteptăm congresul din 25 septembrie și revenim cu completarea),  a reușit depășirea tuturor recordurilor naționale și județene ale fostului ministru Daea, de sorginte muncitorească și proletară, având antetul PSD (fost FSN înainte de căsătorie)”.

Se impune o tragere a sufletului și să explicăm pe scurt ce reprezintă de fapt GEOCLAM, aceasta fiind o organizație care are în componență specialiști de la Universitatea din Maryland (SUA) și care folosește serviciile satelitare ale NASA și au ca scop dezvoltarea unor programe de evaluare a culturilor agricole cu ajutorul sateliților pe tehnologie NDVI, în vederea anticipării eventualelor probleme de aprovizionare a lanțurilor alimentare și bineînțeles anticiparea evoluției prețurilor la nivel global. Sună și este o chestiune interesantă, dar vestea pentru cei din minister între două vizite cu degustare de pâine și sare de le sare tensiunea este că aceste programe nu sunt singulare și poate cu această ocazie află și ei că sunt și firme românești care dezvoltă astfel de programe și cu performanțe remarcabile.

Totuși la acest moment, informațiile furnizate de aceste programe trebuie corelate cu informații provenite și de la alte organizații (cele de meteorologie, mai ales), care să permită integrarea mai multor indicatori și informații, plus că și în aceste condiții programele încă sunt departe de precizia pe care am dori să o avem, dar încep să își arate și beneficiile, iar pe viitor cred că vor deveni indispensabile.

Revenind la subiectul nostru, cei de la GEOCLAM au îndrăznit și ei timid să spună de fapt ca la începutul lunii iulie, după ploile căzute în România, erau perspective foarte favorabile din punct de vedere meteorologic de obținere a unor recolte deosebite LA ACEL MOMENT, doar ca aceste programe încă nu reușesc să facă anumite corecții de finețe pe care le face un agricultor, în sensul că sunt culturi care preferă temperaturile mai scăzute, cum ar fi rapița, dar alte culturi au nevoie și de căldură, dar nu excesivă, vezi grâul, porumbul sau floarea. Nevoile pot fi diferite inclusiv între soiuri și hibrizi, pot fi diferite aprovizionări cu substanțe nutritive, tipurile de sol pot și sunt diferite, pot fi diferențe în funcție de microclimatul local sau regional și mulți alți factori, care încă nu pot fi cuantificați în detaliu de aceste programe.

Dar credeți că aceste aspecte au vreo importanță în fața dorințelor și poftelor celor din minister în a-și arăta realizările deosebite, dar foarte probabil necontrolabile ca veridicitate?

Înainte de a explica de ce spun că am rezerve asupra cifrelor și posibilității de control al acestora, mai prezentăm o secvență de text din comunicatul MADR, unde se spune: ,,Conform datelor operative din data de 16 august 2021, producția totală de grâu recoltată este de 11,33 milioane de tone, fiind cea mai mare producție înregistrată de la data aderării României la Uniunea Europeană”.

În primul rând, pornind de la cele trecute în tabel încerc să-mi dau seama care au fost factorii sau metodele de creștere cu peste 20% a producției în anii 2017-2019 față de perioada anterioară și ce ,,vrăji noi” a făcut ministrul nostru de acum față de cel dinainte, de am reușit și în acest an să crească din nou producția la grâu cu încă circa 12%, față de creșterile anterioare ale perioadei 2017-2019? Adică se pare că învățămintele s-au transmis din demnitar în demnitar, iar agricultura românească a înflorit de nu mai pot oamenii să ducă binele adus, precum lumina de la Ierusalim în noaptea de Înviere.

A nu se înțelege că eu nu cred în evoluție și în progres, dar și acesta are limitele lui de manifestare și ori este foarte întâmplător, deci se manifestă izolat și poate fi foarte mare dar nu este repetitiv și se datorează exclusiv condițiilor meteo, ori este datorat unor progrese tehnologice, dar care trebuie argumentate și este relativ constant în creștere.

Se naște întrebarea (la unii doar) ce mari programe de reformă structurală au avut loc în agricultură, de au dus creșterea producțiilor la astfel de salturi bruște în cele două perioade enumerate, asta în condițiile în care afară de estimările INS, alte cifre în realitate nu avem, iar metodologia de colectare a datelor există, dar lipsește cu desăvârșire.

Mulți vor zice implementarea programelor pe fonduri europene, ceea ce poate fi o explicație, dar și acolo banii s-au dus în general la cei care oricum aplicau o tehnologie înaltă, deci este o oarecare rezervă în a crede acest lucru.

Cei din agricultură, aceia de mai sunt și care muncesc zi de zi în acest sector economic, știu și înțeleg rezervele pe care le exprim, fiindcă o creștere a producției medii la o cultură care ocupă peste două milioane de hectare ar trebui să fie resimțită și de cei care se presupune că au realizat-o, dar acest lucru nu îl constat și mi se pare ciudat. Anul acesta, au fost producții bune, dar nu am perceput entuziasmul unor producții-record, așa cum sunt prezentate de către oficiali, prin exprimarea unor cifre deloc verificabile.

Mai mult, în condițiile unei agriculturi polarizate cum este a noastră, o creștere a producției medii naționale cu circa 1 to/ha înseamnă creșterea producției medii la fermele bune de la 7-7,5 to/ha la circa 9 -9,5 to/ha (cifrele sunt date ca exemplu), ceea ce nu cred că s-a întâmplat, asta fiindcă fermele mici nu au putut participa la această creștere, deoarece tot decapitalizate sunt și deci nu își permit tehnologii mai ridicate.

Având în vedere aceste nedumeriri mai sus expuse, mă întreb: oare ne-am întors la vremurile când activistul de partid Costică îl suna pe brigadierul Vasile care să îi dea informații de la talpa țării, pe care le făcea apoi demne de asfaltul orașului și astfel ajungeam la producții de nu mai puteam să le numărăm (că de mâncat le mâncau alții, iar noi mâncam sporul de producție)?

Astfel am ajuns și la momentul în care privind și citind cele afirmate de MADR, încercăm să ne gândim și imaginăm (nu prea reușesc, dar perseverez) cum ajung datele din teren la centru în mod operativ și cum sunt ele colectate, iar ca o primă comparație îmi vine în minte cât a durat anul trecut contabilizarea suprafețelor afectate de secetă și care a durat vreo trei luni trecute fix, iar acum am depășit orice limită temporală, de am ajuns să avem în timp real și fără abateri situația recoltatului și a producției, rămânând să mai determinăm începând cu campania de anul viitor numărul de spice și de boabe căzute la combină și numărul de paie folosite pe centimetru pătrat de șoric pârlit în Ajunul Crăciunului.

Pentru cei care nu știu, din unele exploatații agricole determinate pe bază de metode statistice și în mod aleatoriu, se colectează date de producție sub forma unor formulare numite popular AGR-uri, care se transmit către direcțiile agricole și apoi acestea raportează datele la Institutul Național de Statistică (INS), care le centralizează, prelucrează și anunță estimările de producție parțiale și definitive. Dar problema pe care acum o avem este că aceste date se colectează de două ori pe an, nu zilnic sau săptămânal, și încă nu s-au transmis după această campanie. În plus, aceste documente sunt completate în special de exploatațiile mai mărișoare, dar ce facem cu cele mici, unde, parafrazând scrierile lui Negruzzi despre vorbele lui Lăpușneanu, exploatații mici, dar multe, adică aproape 50% din suprafața agricolă a țării.

Acum ce invenție a reușit MADR ca să găsească și să implementeze o transmitere telepatică și fără intervenția omului, prin care să centralizeze niște date colectate de „nicăieri” și să genereze date operative (a se presupune că sunt zilnice sau poate săptămânale) nu pot pricepe, dar poate ne va explica cineva. Nici datele colectate de INS nu dau o certitudine, ci o estimare ca la alegeri, unde apoi se poate gândi că se aplică inclusiv principiul lui Stalin, „votează toată lumea și iese cine trebuie”, adică în cazul nostru „recoltați ce doriți, dar producția este cea pe care o stabilim”.

De aici se naște o primă întrebare care mă frământă atunci când somnul nu mă găsește, cine și cum transmite la direcțiile agricole informațiile privind recoltele ce se strâng de pe câmpiile țării, vorba cântecului ,,de nu știu cine”, și tot așa mă întreb de ce mai trebuie noi să înregistrăm aceste cifre, dacă ministerul le știe mai bine decât producătorii?

Aș fi dornic să-l cunosc și eu pe acarul Păun de la oricare DADR din oricare județ și care strânge zilnic (sau săptămânal) informațiile din teritoriu și le transmite sârguincios către minister. Sunt curios, acest om (sau mai mulți) câte telefoane dă, cu câți oameni vorbește (se presupune că vorbește cu toți fermierii din zona de activitate), câte coli completează, câte creioane consumă, câtă cafea bea și când se mai joacă Solitaire, astfel încât noi toți să avem datele operative, exacte, mai ceva ca secundele din orologiul atomic al Pământului. 

A nu se înțelege că această colectare nu poate fi realizată și implementată, doar că acest lucru ar presupune o anumită organizare, o anumită digitalizare și o anumită acuratețe care să permită verificarea înainte de anunțarea ca rezultate absolute și definitive. Că putem veni și să spunem că ne așteptăm la un an bun, că producțiile din estimările realizate pe eșantioane de producători sunt astfel constituite, că în aceste eșantioane avem producători după ponderea mărimii exploatațiilor, că aceștia au fost înștiințați oficiali că vor face parte din eșantionul de control, că acest eșantion se poate face public dacă se dorește, că metodologia este stabilită în baza unei prevederi legale x sau y, toate acestea ar face lucrurile mai credibile.

În plus, dacă ministerul face aceste estimări atât de precise, de ce cei de la INS mai muncesc o dată și nu iau aceleași cifre, astfel încât să nu mai plătim o dată din taxe ceva realizat deja?

Mai mult, încerc să mă dumiresc de ce nu dorim realizarea unui sistem transparent și eficient de cuantificare a rezultatelor și informațiilor în agricultură, fără a ne mai chinui și a cheltui inutil bani și hârtii plimbate, în condițiile în care avem raportările de suprafețe și culturi de la APIA și se poate introduce și cere raportarea producțiilor obținute și ÎNREGISTRATE ÎN CONTABILITATE de la cei care doresc subvențiile, adică de la toți cei care contează ca agricultori.

Dar este drept că acestea nu pot fi operative zilnic sau săptămânal, însă ar certifica rezultatele finale și ar fi cele mai apropiate de realitatea de pe teren.

Astfel, de două ori pe an (august și decembrie) în sistem online se pot depune de către exploatații situația producțiilor obținute și atunci am ști clar cum stăm și încotro ne îndreptăm. Desigur vor fi mulți care îmi vor face urări „de bine”, fiindcă așa vor fi mai greu de ascuns anumite lucruri și se vor vedea mult mai repede anumite anomalii sau probleme, dar și pentru noi, fermierii, și pentru autorități, acuratețea cifrelor sunt primul pas spre realizarea unor strategii coerente și corecte, care să ne ajute  să progresăm.

Ne place să ne uităm la Franța, Belgia sau Germania ce situații detaliate au pe fiecare sector de activitate din agricultură, cum pot prelucra și interpreta rezultatele și apoi pot previziona efectul aplicării unor măsuri, ceea ce le face să fie extrem de performante. Oare noi dorim acest lucru? Oare cât de greu ar fi, pentru un sistem care există și funcționează la APIA, să dezvoltăm și să adăugăm un nou modul informatic, unul care să permită colectarea acestor date, cum ar fi producțiile obținute, prețurile medii de valorificare etc.?

Cât o fi de greu să scrii un ordin de ministru sau o hotărâre de guvern prin care să dispui ca APIA să fie obligată să furnizeze anumite informații către publicul larg, cum ar fi suprafața cultivată și declarată cu anumite culturi, evoluția și repartizarea pe regiuni și județe, producții obținute, prețuri de valorificare etc.? Dar pentru asta trebuie un pic de organizare, care, din păcate, nu poate fi făcută între o vizită la o stână în vârf de munte și o reuniune de partid prin care trebuie să te vadă lumea cât de obedient ești.

Din păcate, vizitele multe și dese, fără rost și nevoie, nu aduc performanță în actul administrativ, iar noi ne întrebăm mereu: oare este real ce ni se spune? Dar oare cineva vrea să știm realitatea sau folosim statistica în agricultură doar pentru munca de partid?

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER - BRĂILA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - septembrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html