zootehnie - REVISTA FERMIERULUI

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că au fost stabilite cuantumurile aferente Ajutoarelor Naționale Tranzitorii (ANT) în sectoarele vegetal și zootehnic, pentru anul de cerere 2019. Valoarea totală a plafonului este de 246.232.400 de euro, iar banii sunt asigurați de la bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii (MADR).

Astfel, prin hotărâre de guvern au fost aprobate următoarele sume pe care le primesc producătorii agricoli pentru anul de cerere 2019:

- ANT 1 pentru culturi amplasate pe teren arabil: 13,3202 euro/ha (plafon 93.831.650 de euro);

- ANT 2 și ANT 3 pentru in și cânepă pentru fibră: 8,9570 euro/ha (plafon 6.050 de euro);

- ANT 4 pentru tutun: 1.569,4413 euro/ha (plafon 1.656.200 de euro);

- ANT 5 pentru hamei: 400,2599 euro/ha (plafon 92.400 de euro);

- ANT 6 pentru sfeclă de zahăr: 73,8219 euro/ha (plafon 1.667.050 de euro);

- ANT 7 Schema decuplată de producție, specia bovine, sector lapte: 17,7220 euro/tonă (plafon 20.376.400 de euro);

- ANT 8 Schema decuplată de producție, specia bovine, sector carne: 69,1109 euro/cap (plafon 85.631.700 de euro);

- ANT 9 Schema cuplată de producție, speciile ovine/caprine: 4,7157 euro/cap (plafon 42.970.950 de euro).

Plățile pentru Ajutoarele Naționale Tranzitorii în sectorul vegetal și zootehnic se fac în lei, la cursul de schimb de 4,7496 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2019 și publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 1 octombrie 2019.

APIA reamintește că, în perioada 16 octombrie – 29 noiembrie 2019, au fost autorizate plăți în avans aferente Campaniei 2019 în sumă de 1,319 miliarde de euro, reprezentând cea mai mare sumă autorizată la plata în avans începând cu Campania 2009, anul în care a fost acordată pentru prima data plata în avans.

De asemenea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură informează că, începând cu 2 decembrie 2019 și până în prezent, pentru efectuarea plăților regulare aferente anului de cerere 2019 au fost autorizați 759.466 de fermieri (90% din numărul fermierilor eligibili la plata regulară), suma totală ajungând la 690,98 milioane de euro, distribuită astfel:

- 598,32 milioane de euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA);

- 77,30 milioane de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- 15,36 milioane de euro cofinanțare de la Bugetul Național.

Publicat în Știri

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, în perioada 15 ianuarie -15 februarie 2020, se desfășoară sesiunea de depunere a cererilor de plată pentru anul 2020 aferentă Măsurii 14 –„Bunăstarea animalelor” - pachet a) Plăți în favoarea bunăstării porcinelor, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 6/10.01.2020 privind aprobarea modelelor cererilor de plată pentru Măsura 14 –„Bunăstarea animalelor” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală PNDR 2014-2020.

Sprijinul pentru bunăstarea animalelor are forma unei plăți anuale fixe pe unitate vită mare (UVM) și reprezintă o plată compensatorie pentru pierderile de venit și costurile suplimentare suportate de fermieri.

Ca urmare a apariției, în anul 2018, a cazurilor de forță majoră – pesta porcină africană - noul Ghid al solicitantului aferent Măsurii 14 –„Bunăstarea animalelor” - pachet a) Plăți în favoarea bunăstării porcinelor conține și metodologia de calcul pentru efectivele afectate de pesta porcină africană, precizează APIA.

Pentru mai multe informații referitoare la accesarea sprijinului pentru bunăstarea porcinelor se poate consulta Ghidul solicitantului pentru Măsura 14 –„Bunăstarea animalelor” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 - pachet a) Plăți în favoarea bunăstării porcinelor, Ediția a III-a-2020, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 15/14.01.2020, publicat pe site-ul APIA la adresa: http://www.apia.org.ro/ro/directia-masuri-de-sprijin-i-iasc/masuri-delegate-din-pndr/masura-14-plati-in-favoarea-bunastarii-animalelor/pachetul-a-plati-in-favoarea-bunastarii-porcilor.

Ghidul solicitantului pune la dispoziția potențialilor beneficiari informațiile necesare privind acordarea plăților, respectiv: condițiile pe care trebuie să le îndeplinească beneficiarii în vederea obținerii plăților; completarea și depunerea cererii de plată, fluxul documentelor utilizate și termenele ce trebuie respectate de solicitanți pentru obținerea plăților; angajamentele asumate pe care trebuie să le respecte solicitanții în vederea accesării subpachetelor; respectarea prevederilor legale în vederea asigurării unei abordări exacte și unitare a problemelor legate de completarea și depunerea cererilor, respectarea obligațiilor și a angajamentelor luate prin semnarea cererii și a posibilelor sancțiuni și reduceri pe care le suportă beneficiarii în cazul nerespectării acestora.

Publicat în Zootehnie
Marți, 14 Ianuarie 2020 23:52

Gripa aviară, și în România

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a transmis în această seară, marți 14 ianuarie 2020, un comunicat prin care anunță diagnosticarea într-o exploatație comercială de găini ouătoare din judetul Maramureș a gripei aviare, boală care evoluează la această dată în mai multe țări europene.

Pentru izolarea focarului, se vor aplica măsurile specifice, care vor fi gestionate de Centrele Locale de Combatere a Bolilor din județul Maramures și județele limitrofe”, precizează comunicatul ANSVSA, specificând că, la această oră, situația este sub control, fiind luate toate măsurile de combatere în focar și neexistând posibilitatea afectării sănătății populației.

Având în vedere că încă n-am reușit să scăpăm de pesta porcină după aproape doi ani de evoluție, apariția acestui focar de gripă aviară mie nu-mi miroase a bine.

Organizațiile profesionale de profil din țara noastră, încă de la apariția bolii în Polonia, au tot cerut autorităților măsuri urgente care să oprească virusul la granițe. Însă, nu doar ai noștri, ci și cei de la Bruxelles se mișcă cu o viteză mai mică decât cea a propagării gripei aviare, după cum se vede.

Organizațiile profesionale au tras semnale de alarmă. Degeaba!

Reamintim că, în primele zile ale noului an, Polonia, țară care nu a mai înregistrat focare din 2017, a notificat la Organizația Mondială pentru Sănătate Animală (OIE) primul caz de influență aviară înalt patogenă din 2020. În numai trei zile virusul s-a extins, fiind afectate trei ferme pe o rază de 3 km, cu aproximativ 400.000 de păsări. De asemenea, în decembrie 2019 au fost înregistrate notificări de cazuri de influență aviară slab patogenă de către Franța și Regatul Unit al Marii Britanii.

Autoritățile veterinare din statele membre UE au început aplicarea de măsuri pentru a preveni eventuala răspândire a virusului influenței aviare H5N8 în alte exploatații de pasări din statul afectat și din celelalte state membre, cu precădere cele care achiziționează păsări, carne și ouă din Polonia. În procent de risc, susține Uniunea Națională a Crescătorilor de Păsări (UNCPR), România este prima pe listă, deoarece importă din Polonia sute de tone de carne pe săptămână și sute de mii de ouă.

Ilie Van, preşedintele UNCPR, a cerut, înainte de apariția bolii și la noi în țară, interzicerea importurilor de carne de pasăre şi de ouă din Polonia, ţară ce este cel mai serios afectată de această epidemie. La fel, Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) și-a manifestat îngrijorarea încă de săptămânile trecute și a cerut autorităților din România măsuri urgente pentru protejarea consumatorilor și fermelor românești. „Asocierea pestei porcine africane în evoluție cu afectarea sectorului aviar cu gripă înalt patogenă ar fi un dezastru pentru societățile producătoare, dezastru care considerăm că poate fi evitat prin acțiuni rapide și ferme”, este de părere Mary Pană, președintele ACEBOP.

Prima restricție corectă ar fi suspendarea achizițiilor de carne și ouă până la aplicarea măsurilor stabilite de Comisia Europeană, cu scopul protejării consumatorului român, știindu-se faptul că virusul influenței H5N8 poate trece la om. Apoi, Mary Pană consideră că ar trebui un control întărit la destinație al cărnii și ouălor, respectiv în depozitele de la noi, pentru a reduce spre zero riscul pentru consumator, cât și retragerea lor de pe piață. Este necesar un recensământ al cantităților intrate în perioada noiembrie 2019 – ianuarie 2020 și destinația finală, o astfel de acțiune ajutând în eventualitatea unui risc.

În întâlnirile cu reprezentanți ai Ministetrului Agriculturii și ai ANSVSA, UNCPR a solicitat interzicerea urgentă a importurilor din Polonia. „Avem şi noi capacitatea de a produce carne de pasăre, nu trebuie să importăm din Polonia. Această ţară are în fiecare an probleme şi ar trebui să respecte condiţiile tehnice dacă vrea să activeze în piaţa comună. Anul trecut a umplut toată Europa de Salmoneloză, acum are probleme cu gripa aviară”, a punctat președintele UNCPR. Și totuși, crescătorii de păsări nu au reuşit să convingă autorităţile că interzicerea importurilor se impune. „Se prevalează de faptul că trebuie mai întâi Comisia Europeană să emită o decizie în acest sens. Probabil că aşteaptă să vină gripa aviară peste noi, ca să interzică importurile și să ia măsuri extreme care chiar se impun în aceste cazuri care pot dărâma un întreg sector. Vorbim de un virus care poate foarte uşor să se răspândească”, a spus Ilie Van. Și, președintele UNCPR nu s-a înșelat.

Înainte să ajungă și la noi, în Maramureș, conform organismelor europene, alte astfel de focare cu gripă aviară au fost descoperite şi în Slovacia şi în Ungaria.

În Slovacia, pe 9 ianuarie 2020, a fost depistat un focar de gripă aviară înalt patogenă cu subtipul H5N8. După care, un raport transmis Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală de către Ungaria anunţă detectarea unui focar de gripă aviară înalt patogenă de tip H5N8 la o fermă de cucani. Posibila sursă de infecţie este contactul indirect cu păsările sălbatice.

Specialiștii informează că virusurile de tip H5 ce produc gripa aviară sunt letale pentru păsări, însă afectează omul doar în cazuri rare, manifestându-se numai în prezenţa virusului gripei umane, când se combină cu acesta, preiau unul de la altul anumite gene şi rezultă un hibrid patogen pentru om.

Publicat în Știri

Ministrul Agriculturii, Adrian Oros a declarat că, în viitorul Program Național Strategic, fondurile din Pilonul II (dezvoltare rurală) vor fi direcționate pentru consolidarea fermelor de familie și transformarea fermelor de subzistență în ferme comerciale, ținând cont de aspectele proprii ale țării noastre.

„Am inițiat un proces de întâlniri cu țările din sud-estul Europei, cu o specificitate similară României, pentru a avea o abordare comună cu privire la acest subiect în viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC). Referitor la problema plafonării, România consideră că fiecare stat membru ar trebui să fixeze nivelul acesteia, în funcție de particularitățile întâlnite”, a spus ministrul, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc astăzi, 14 ianuarie 2020, la sediul MADR, cu ambasadorul Franței la București, doamna Michele Ramis.

Totodată, oficialul nostru guvernamental a precizat că dorește accelerarea procesului de convergență, astfel încât să fie reduse decalajele dintre fermierii români și cei din alte state membre în privința nivelului plăților directe. De asemenea, Adrian Oros a menționat că modelul francez al fermelor de familie reprezintă o sursă de inspirație pentru țara noastră, „problema menținerii oamenilor în mediul rural și a atragerii populației tinere către sat fiind tratată cu maximă seriozitate în contextul îmbătrânirii populației care lucrează în agricultură”.

În ceea ce privește discuțiile abordate cu ambasadorul Franței la București, subiectele principale au vizat: poziționarea celor două state în raport cu viitoarea PAC, plafonarea, actualizarea cooperării bilaterale în cadrul parteneriatului strategic între Franța și România, cu o atenție deosebită pentru zootehnie, cu accent pe sectorul bovin și cel ovin, specializat pe producția de carne de calitate. În cadrul întâlnirii, s-a vorbit și despre măsurile de mediu și climă, fermele de familie, stimularea asocierii, învățământul agricol și cercetarea – schimburi de experiență, convergența plăților directe, invitarea României de a se alătura inițiativei lansate de Franța „4 pe 1000: sol pentru securitate alimentară și climat” și stadiul la care se regăsește țara noastră cu privire la această inițiativă.

Michele Ramis, ambasadorul Republicii Franceze la București, a afirmat că domenii precum creșterea animalelor, cercetarea și învățământul sunt aspecte prioritare. Totodată, și-a exprimat disponibilitatea de a identifica modalitățile pentru rezolvarea priorităților comune, și, în egală măsură, a arătat deschidere din partea colaboratorilor săi pentru a aprofunda subiectele discutate în cadrul întâlnirii de la sediul Ministerului Agriculturii. 

Publicat în Eveniment
Luni, 13 Ianuarie 2020 19:08

Dezumanizare. Trăim sau doar existăm?

Lumea agricolă e altfel, are puls, se bucură de viață. Cu bune și cu rele, agricultorul, țăranul își duce traiul mereu cu zâmbetul pe buze. Are întotdeauna o vorbă bună la el. Pentru oamenii care o formează, de asta îmi place agricultura. Pentru că încă se mai interacționează în Universul agricol, încă se mai întâlnește om cu om. Aș vrea ca lumea asta să încremenească în acest timp frumos al omeniei. Și totuși, mi-e teamă.   
„Dezumanizare, asta trăiți voi azi. Eu nu mai am mulți ani de dus pe aici (a zâmbit și a încercat să-și ascundă tristețea, a încercat să simuleze bucuria că nu mai are de petrecut mult timp printre roboți. Însă, ochii îl trădau, mâinile care se mișcau mai mult decât până în acest punct al discuției, vocea...care până atunci n-avusese nevoie să fie dreasă. Era clar, îi părea rău că va veni ziua să plece spre ceruri, dar nici aici pe pământ nu-i era bine, printre așa-ziși oameni, simple corpuri fără emoții, fără sentimente)...îmi pare rău pentru cum a evoluat omul, pentru voi, câțiva care încercați să rămâneți umani. Bine că eu vin din alt secol și mi-am trăit viața, o viață adevărată...” - Sunt vorbele unui om mare, pe care l-am întâlnit doar de câteva ori în viață, iar în toamna lui 2010 a avut chef de vorbă, l-am prins la un eveniment și am făcut un interviu cu el. Am vorbit de toate din domeniul lui, însă am povestit și despre omul din spatele marelui oenolog, academician. Nu-i spun numele. La finalul interviului m-a rugat ca partea de discuție despre, să-i zic, evoluția nefastă a omului, să n-o arăt publicului. Mie, însă, mi-a rămas în cap și am revăzut de curând înregistrarea brută. „Mă bucur când întâlnesc persoane în corpul cărora trăiesc oameni. Dar pentru cât timp? Și tu, domniță, și alții ca tine veți ajunge la dezumanizare. Ăsta e trendul, cum ziceți voi, tinerii de azi.” El nu mai e, dar sunt convinsă că trăiește în amintirea multora. M-am dezumanizat? Încă nu, zic eu. „Trendul” nu mă interesează. Sper să nu-i intereseze și pe acei „alții ca mine”.

„Vinul e viu, poartă cu el sufletul omului care îl creează, vinul transmite emoție, dacă îl faci așa cum am învățat eu.” Cum? „Nu doar oenologul face vinul, nu doar el își pune energia în vin, nu doar vinificatorul își spune povestea în vin. Mulți oameni lucrează pentru a oferi bucurie iubitorilor acestei licori. Oameni, nu roboți, trebuie să lucreze vinul (tonul aici a fost gros, categoric). Cum ar fi ca oenologul să transmită prin internet ce vrea de la struguri și de la oamenii din vie? Vinul n-ar mai fi...viu!”

Interlocutorul meu mi-a vorbit vreo jumătate de oră despre relații. Toate genurile de relații interumane. Și s-a oprit mult timp asupra iubirii, plăcerii. Dragostea pentru o meserie nu dezumanizează, lacrimile și durerea nu ne fac mai slabi, ci arată că trăim, că există viață în noi.

„Iubirea... Mai știe cineva ce-i iubirea, o mai simte cineva cu adevărat? Azi, chiar și în relațiile de iubire comunicați prin internet, prin mesaje pe telefon, iar când doi iubiți se văd față-n față nu știu să se privească, nu știu ce să-și spună, sunt doi străini, pentru că nu simt, nu mai există emoție! Vocile nu vi le știți, pentru că nu vorbiți, doar vă scrieți prin niște mecanisme reci, fără suflare, așa cum ajung în final și relațiile. Știți voi, oare, cât poate transmite o coală de hârtie pe care sunt așternute câteva cuvinte cu cerneală? Simți, da, îl simți pe celălalt, îi simți parfumul, îi simți întreaga ființă, așa cum îl simți când e lângă tine, când îi asculți vocea, nu contează ce spune, e acolo. Plăcere, drag, emoție, astea azi nu mai sunt în oameni.” Trebuie să recunosc că au fost momente pe timpul discuției când m-am gândit că exagerează, că într-adevăr timpul tinereții lui a fost altul, că lumea a evoluat, iar „emanciparea” nu va duce la ”dezumanizare”. Acum, după aproape șase ani de la acest dialog, tind să-i dau dreptate. Comunicăm din ce în mai mult prin intermediul tehnicii, prin scris, e-mail, sms, facebook, whatsapp. Nici măcar la telefon nu prea se mai vorbește, ci aproape numai prin scris, prin intermediul unor „mecanisme reci”. Interviurile se fac prin e-mail, pierzându-se astfel emoția, plăcerea dialogului ochi în ochi, pierzându-se în fapt multe. În câte corpuri mai există emoții, sentimente, suflet? În prea puține. Cu siguranță, Omul de care v-am povestit a avut dreptate cu privire la dezumanizare...

Priviți în voi, călcați cu grijă pământul în călătoria prin viață, oferiți-le urmașilor un loc frumos în care să trăiască! Din ce în ce mai mulți, azi, doar există.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția august 2016

Publicat în Editorial

Căutările și zbaterile crescătorilor de vaci cu lapte din cea mai veche cooperativă timișeană, TimLactAgro, par să fi ajuns la rezultatul dorit, un brand propriu și o piață stabilă. Procesarea, copilul născut prin cezariană, pare să fie veriga magică din lanțul profitului.

Membrii cooperative agricole TimLactAgro, înființată în județul Timiș în anul 2009, produc zilnic între 40.000 și 50.000 de litri de lapte, iar la fabrica proprie de la Bucovăț se procesează aproximativ 7.000 de litri. Președintele cooperativei, Adriana Szekely, spune că lucrurile au început să se așeze după ce fabrica a început să producă. „Lucrurile încep să se lege acum. Adevărul este că e foarte greu să intri pe o piață a produselor alimentare, alături de branduri renumite. Este o piață extrem de concurențială și este foarte greu să faci clientul să guste din produsul tău. Nu ne este frică cu ceea ce producem, pentru că, până la urmă, calitatea și diversitatea vând. Este însă foarte greu să intri în supermarketuri ca producător local mic. Din cauza faptului că nu avem posibilitatea să procesăm o cantitate mare de lapte, din start suntem excluși de anumite supermarketuri, care preferă să lucreze cu procesatorii mari, dar de curând am reușit să intrăm cu stand la Auchan Timișoara Nord. Cea mai mare parte dintre produse o vindem însă prin magazinele de cartier din Timișoara și Arad. Am avut și magazin propriu în Timișoara, dar din cauza amplasamentului și a costurilor destul de mari, am fost nevoiți să-l închidem. Fără țigări, sucuri și alcool la vânzare, nu am avut nicio șansă”, povestește Adriana Szekely.

Cooperativa salvează fermierii de la faliment

Toader Mocan crește vaci cu lapte de mai bine de 30 de ani, iar apartenența la cooperativa agricolă TimLactAgro l-a ajutat nu doar să rămână pe piață, ci și să se extindă. „Numai asociați mai putem răzbate în ziua de astăzi, altfel este foarte greu să vindem producția. Este ușor să produci, dar nu te descurci la valorificat. Or, prin cooperativă, unindu-ne mai mulți, am reușit să obținem un preț mai bun și, tot prin cooperativă, cumpărăm input-urile. În 2010, când a fost criza laptelui, faptul că eram o cooperativă, că noi, crescătorii, eram membri ai unei cooperative agricole, ne-a ajutat să nu falimentăm. Nu mai vorbesc despre facilitățile fiscale și de faptul că avem o sursă importantă de informație prin cooperativă. Când am intrat în cooperativă, aveam 50 de vaci, acum am o fermă de 150 de capete. Am investit enorm în adăposturile pentru animale, mi-am făcut sală de muls și am cumpărat utilaje agricole performante. Astăzi, toată munca se bazează pe mecanizare, pentru că nu găsești oameni. Dar cea mai importantă realizare este unitatea de procesare a Cooperativei TimLactAgro, care ne asigură o saltea de protecție în momentele mai delicate de pe piața laptelui”, a punctat crescătorul Toader Mocan.

Pentru diversificarea ofertei la raft, o asociere de cooperative

Chiar dacă lucrurile par să se fi urnit, mai e mult până departe. Eșecul cu magazinul propriu a fost o lecție destul de amară, cum amară a fost și comparația cu organizațiile similare din Franța. „Suntem mult în spatele celor din Europa. Am fost într-o excursie în Franța și am avut un gust amar, văzând în ce fel funcționează cooperativele acolo. Toată producția finită, de lactate, o vând prin magazinele proprii, or, la noi este un vis încă prea îndepărtat. Ca să facem lucrurile să funcționeze, ar trebui să fim o asociere de cooperative, în așa fel încât să diversificăm la maximum oferta de la raft. Doar așa ne-am putea gândi la o rețea de magazine în care să găsim și legume, și fructe, și sucuri, și mezeluri, și lactate, și pâine. Din păcate, sunt prea puține semnalele de cooperare pe partea de legume, iar pe carne, chiar deloc”, este de părere președintele TimLactAgro, Adriana Szekely.

Dacă fabrica de lactate de la Bucovăț înseamnă o garanție pentru fermierii din cooperativă, în același timp înseamnă griji pentru conducerea cooperativei agricole, care trebuie să o facă și rentabilă, iar rentabilitatea înseamnă vânzări. Vânzările sunt date de diversitate și calitate, condiții pe care membrii cooperativei le îndeplinesc. „Lanțul se blochează în momentul în care nu ai suficientă desfacere, însă ca fermieri avem contracte și cu alți procesatori mai mari, unde dăm surplusul de producție, dar idealul nostru este să putem procesa întreaga producție de lapte prin unitatea noastră de procesare. În ceea ce privește diversitatea, încercăm să ținem pasul. Am început cu o gamă foarte redusă, după care ne-am dat seama că e nevoie de mult mai mult, așa că am dezvoltat gama și, la momentul de față, producem cașcavaluri cu mai multe mirodenii, telemea clasică, brânză dulce, caș, smântână, lapte bătut, iaurt și chefir. În afară de iaurturi cu fructe, producem cam de toate la momentul acesta”, a precizat Adriana Szekely.

Porțile cooperativei sunt, în continuare, deschise și pentru alți crescători de vaci din zona de vest a țării și, pe măsură ce aceștia înțeleg importanța cooperativei ca formă de asociere, există șanse reale ca TimLactAgro să crească. Obiectivul este scurtarea drumului de la fermă la cumpărător, dar și o ofertă variată de produse de calitate, făcute 100% din lapte.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 decembrie 2019

Publicat în Zootehnie

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, până la data de 31 ianuarie 2020, inclusiv, se depun Cererile de plată pentru rambursarea ajutorului de stat pentru cantitățile de motorină achiziționate și utilizate în agricultură, aferente perioadei        1 octombrie - 31 decembrie 2019 (trimestrul IV al anului 2019).

Cererile se depun la Centrele Județene ale APIA, respectiv al Municipiului București, de către administrator/reprezentantul legal sau împuternicitul acestuia, caz în care împuternicirea este emisă de către administratorul/reprezentantul legal și este însoțită de copia actului de identitate al persoanei împuternicite.

Ajutorul de stat se acordă sub formă de rambursare a diferenței dintre rata accizei standard și rata accizei reduse (stabilită la 21 euro/1000 litri) pentru motorina utilizată la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură a cărui valoare unitară este de 1,8959 lei/litru.

Pentru sectorul vegetal, cererile de plată pentru rambursare se depun însoțite de următoarele documente:

a) situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate la lucrări mecanizate, aferente perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9;

b) copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;

c) copie a documentelor de identitate și/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare;

d) adeverință în original de la Registrul agricol, cu suprafețele aflate în exploatare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare;

e) adeverință în original de la Direcția pentru Agricultură Județeană, pentru suprafețele plantate cu vie nobilă, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

Pentru sectorul zootehnic, cererile de plată pentru rambursare se depun însoțite de următoarele documente:

a) situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate pentru sectorul zootehnic, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

b) copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;

c) situația privind calculul efectivului rulat/efectivului mediu realizat, întocmită de beneficiar și vizată de medicul împuternicit de liberă practică, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 10 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

d) copie de pe cererea depusă de către apicultori la consiliul local în vederea asigurării acestora de vetre de stupină temporare sau permanente;

e) copie a documentelor de identitate și/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

Pentru sectorul îmbunătățiri funciare, cererile de plată pentru rambursare se depun însoțite de următoarele documente:

a) situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate pentru irigații, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

b) copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;

c) situația centralizatoare a cantităților de apă pentru irigații, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 11 din OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;

d) copie a facturilor de apă din care să reiasă volumul de apă consumat de către beneficiar/procesul-verbal de confirmare a volumului de apă livrat pentru irigații, întocmit de către orice furnizor de apă de irigații;

e) situația suprafețelor irigate, pe structuri de culturi, aferentă perioadei pentru care se solicită ajutorul de stat;

f) copie a documentelor de identitate și/sau a documentelor de înregistrare, în cazul în care au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare;

g) dovadă cont trezorerie dacă au intervenit modificări ale coordonatelor bancare față de cererea inițială.

Toate documentele depuse în copie vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de către solicitantul sprijinului, însușite prin semnătură și vor purta sintagma „conform cu originalul”.

Publicat în Știri
Miercuri, 08 Ianuarie 2020 17:51

Barca oieritului românesc, în derivă?

Piața fragilă a cărnii de oaie, aproape inexistentă pe plan intern, lipsa mâinii de lucru, lipsa pășunilor și profiturile tot mai mici obținute de crescătorii de oi conduc la regresul oieritului în România. Despre drumul pe care se află unul dintre cele mai importante sectoare zootehnice am stat de vorbă cu Nicolae Cioranu, președintele Federației ROMOVIS.

Reporter: Care sunt tendințele în oieritul românesc în 2019?

Nicolae Cioranu: Rămânem în continuare în topul european. Dacă efectivele au mai scăzut, ele au scăzut la toată lumea. Nu vreau să cred că e adevărat ce-mi spunea unul dintre cei mai mari exportatori din România, că efectivele au scăzut cu aproximativ 30%. Între timp m-am întâlnit și cu un producător de crotalii, care și el susține că anul acesta i-au scăzut vânzările de crotalii cu aproape 30 de procente.

Reporter: Deci se confirmă procentele.

Nicolae Cioranu: Păi, am legat informațiile între ele, pentru că producătorul de crotalii nu știa de informația pe care o aveam de la exportator. E clar, vedem noi între noi. Vedem cum ne împuținăm, fie ferme mai puține, fie oi mai puține.

Reporter: Cum se explică scăderea asta?

Nicolae Cioranu: Foarte simplu. Legea pășunilor, este dată și nerespectată. Personal cu cine să muncim nu avem, piața este vraiște, așa că despre ce vorbim?

Reporter: E greu de luat o decizie în momentul de față spre ce te îndrepți, spre oaia de carne sau spre oaia de lapte.

Nicolae Cioranu: Nu te îndrepți spre niciuna. Astăzi sunt foarte mulți crescători care iau în calcul reducerea efectivelor. Caută soluții prin care să ducă mai departe afacerea doar cu membrii familiei.

Reporter: Atâta timp cât mai există pasionați care și-au făcut un mod de viață din creșterea oilor, pentru că pe măsură ce se schimbă generațiile, interesul nu mai este același.

Nicolae Cioranu: Sigur. Mai ținem de ele noi, ăștia care avem microbul în sânge. Nu creștem oi pentru că ne aduc mulți bani. S-au dus vremurile când cu 200 – 300 de oi trăiai foarte bine. Acum alergi după o mie și dacă nu ești atent la mutările pe care le faci, te trezești cu un picior în groapă. Nu crescătorul este de vină. Când e obligat să crească de la 200 de oi la 1.000 ca sa trăiască bine, înseamnă că e o problemă în sistem. Dar în condițiile astea, volumul de muncă crește de două sau trei ori. Este anormal.

Oaia românească, pe placul arabilor

Reporter: Haideți să vorbim despre piață, pentru că piața dă ora exactă a profitului, și să începem discuția de la oaia de carne. Unde și la ce preț pleacă ea din fermele românești?

Nicolae Cioranu: Ați pus punctul pe i! Oaia de carne pleacă la același preț cu Țurcana sau cu oricare altă oaie. Oaia de carne, zice-se, este căutată de europeni, dar nu se vinde, în schimb Țurcana și toată oaia din România le place foarte mult arabilor.

Reporter: Piața arabă e o piață deschisă și profitabilă pentru crescătorii români?

Nicolae Cioranu: Anul acesta, este o piață deschisă și vorbim de Arabia Saudită, de Emiratele Arabe și de Iran. Crescătorii au vândut în aceste țări cu un leu, un leu cincizeci mai mult decât până acum. Plus că marfa s-a căutat la vremea ei. De la bluetongue încoace, că poate fi considerat un punct istoric pentru oieritul din România, întotdeauna fermierii n-au putut să-și vândă animalele când au ajuns la o greutate optimă. Mielul, în câteva luni, ajunge la greutatea de abatorizare. Țările arabe au nevoie de carcasă grea, ele caută exact ceea ce nu caută țările europene și vă dau exemplul Italiei, care caută mieii ăia de 10 – 12 kilograme în viu. Arabii, cu familii numeroase, au nevoie de carcase de 18 – 20 de kilograme. Or, acest lucru este un avantaj și pentru noi, ca țară. Vinzi animalul mic să-l îngrașe altul, cu furaje din altă țară, sau preferi să-l dai tu gata finisat? Toată lumea vorbește despre tandemul vegetal – zootehnie, care ar trebui sa funcționeze și la noi. Din păcate, încă este o discrepanță foarte mare între cele două sectoare.

Reporter: Ce înseamnă, concret, prețul pentru oaia de carne?

Nicolae Cioranu: Dacă facem o analiză, vom vedea că prețul primit în perioada Paștelui nu-l mai primim tot anul. E, să-i spunem așa, un preț de sărbătoare. Așa este și la arabi. Ei caută carne de oaie mai ales pe perioadele lor de sărbătoare și normal că plătesc un preț mai bun. Noi, crescătorii, trebuie obligatoriu să ținem cont de perioadele astea. Până când s-a deschis piața arabă, am vândut cu 9 lei kilogramul în viu, apoi a crescut la 10 și chiar 11 lei. Apoi prețul a scăzut din nou, ajungând la 7, maximum 8 lei pe kilogram. Dar ce te faci dacă ai pregătit miei de vânzare și nu-i vinzi la vremea lor? Începe să se schimbe raportul între furajare și sporul de îngrășare, încep să crească costurile și să scadă profitul și la urmă îți vine să deschizi poarta fermei și să le dai drumul. Barca oieritului se clatină de câțiva ani buni.

Reporter: Unde trebuia peticită, în așa fel încât să nu mai ia apă?

Nicolae Cioranu: Simplu. Trebuia semnate acorduri sanitar-veterinare cu toate țările arabe. Mi-au demonstrat de multe ori exportatori de-ai noștri că există cerere. „Uite, mă sună din Maroc, au nevoie de un vapor de miei”, îmi ziceau exportatorii. Dar pentru că n-am avut acord sanitar-veterinar cu ei, au luat mieii din altă parte și noi am rămas cu ei în fermă, deși erau numai buni de livrat.

Reporter: E o problemă din acest punct de vedere la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor?

Nicolae Cioranu: Eu cred că da. Noi am venit cu propuneri la Ministerul Agriculturii, la ANSVSA, dar noi am spus, noi am auzit.

Reporter: Sunt convins că așa cum a fost cerere din Maroc, a fost și din alte țări...

Nicolae Cioranu: Sigur că au fost și, pentru că noi nu am putut să livrăm, au încărcat din Spania. Când s-a rugat Iordania de noi să le livrăm miei, a durat trei luni până am semnat acordul.

Reporter: Presupun că, și calitativ, mieii din România sunt peste ce se produce la ora asta în Europa.

Nicolae Cioranu: Vreți să vă spun că un oficial iordanian, la una dintre întâlnirile noastre din Iordania, ne-a spus că, pentru țara sa, relația comercială pe sectorul ovine este vitală. Noi am întrebat de ce? Din două motive, ne-a răspuns. Unu, pentru că din punct de vedere economic vaporul ne costă foarte puțin de la Constanța până la Aqaba și face doar 5-6 zile, și, doi, calitativ oaia din România, după oaia din Iordania, pentru că nu putea să spună altfel, este pe primul loc pe glob. Mai mult decât să te duci să vinzi și cumpărătorul să-ți laude marfa la el acasă ce să mai spui?

Lâna nu-i căutată, laptele n-ai cu cine să-l mulgi

Reporter: Ce înseamnă la momentul acesta piața laptelui de oaie din România, în contextul în care zona de vest a dispus de ceva capacități de procesare, iar laptele a fost căutat și plătit?

Nicolae Cioranu: La noi, laptele s-a plătit întotdeauna. Plătindu-se, oamenii au făcut tot posibilul să-l mulgă. Problema este că nu vor mai avea cu cine să mulgă oile, în viitor, și ajungem cu discuția de unde am plecat la pășune...

Reporter: Oaia, în general, nu prea se pretează la mulsul mecanic, or, în condițiile astea, problema lipsei de personal devine una foarte greu de rezolvat...

Nicolae Cioranu: Da, dar nu imposibil, pentru că și alții au avut problema asta, înaintea noastră...

Reporter: ...și-au scăzut ca efective.

Nicolae Cioranu: Au scăzut, dar n-au renunțat la ele. Au găsit soluții. Le-au închis în garduri electrice. Statul i-a ajutat să-și facă garduri, să-și facă fântâni, fermierul lasă oile acolo și în timpul ăsta se ocupă de altceva, își face fânul, spre exemplu. Or, la noi, se închide o poartă și nu se deschide nimic în loc. Sper că nu se va întâmpla la fel și cu comerțul de oi. Vă amintiți că după ce s-au închis abatoarele în România s-a cam terminat și cu animalele. Din păcate, asta-i realitatea.

Reporter: Revenind la lapte, care este prețul lui la momentul acesta?

Nicolae Cioranu: Eu cred că fabricile de procesare nu vor să se trezească înainte de a fi prea târziu, pentru că 2,9 lei pe litru, cât s-a plătit la noi laptele, nu știu câtor le mai convine să-l mai mulgă la anul. Cantitatea este destul de mică, dar omul este nevoit să-l mulgă și să-l vândă, să mai facă niște bani, pentru că nu rezistă doar cu mielul.

Reporter: Și piața asta a laptelui se cam împarte în două. Pe de o parte, sunt cei care mulg și vând, și pe de alta, sunt cei care mulg, procesează și vând. Cum  este mai rentabil?

Nicolae Cioranu: După mine, cel mai rentabil este să-ți faci tu brânza și să o vinzi. Asta înseamnă să ai cu cine să mulgi, să ai permanent o masă în piață și să ai client la telemea și la caș.

Reporter: În aceste condiții, sprijinul la lână înseamnă ceva pentru crescători?

Nicolae Cioranu: Ajută extraordinar de mult, dar eu zic că n-a fost gândit bine ajutorul ăsta. Haideți să luăm povestea de alaltăieri, nu de ieri. Să zicem că alaltăieri vindeam lâna cu un leu cincizeci până la doi lei cincizeci. Anul trecut, am mai mers așa amestecat, am primit un preț mai mic, dar a fost și subvenția un leu și ne-am descurcat. Anul acesta însă, am ajuns mai spre fundul gropii. De ce? Am ajuns să plătim noi la un intermediar să vină, să încarce lâna și să ne dea documentele în baza cărora să putem încasa subvenția.

Reporter: Și-atunci, care este rolul subvenției?

Nicolae Cioranu: În situația în care nu caută nimeni lână, e mai mult decât nimic. Statul plătește niște bani pe care înainte îi plătea cumpărătorul. Dar, mă întreb eu, de ce să primești banii ăștia de la statul român, când înainte îi primeai de la cumpărător?

Reporter: Cam care ar fi efectivul de ovine care mai există în România la acest moment?

Nicolae Cioranu: Eu trăiesc cu impresia că nu am scăzut sub zece milioane, dar dacă se confirmă ce discutam mai devreme, că efectivul de ovine s-a redus cu circa 30 de procente, atunci avem o problemă.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019

Publicat în Interviu
Miercuri, 27 Noiembrie 2019 16:21

Agricultura evoluează, nu și Romexpo

Trag un semnal de alarmă. Nu e strigătul doar al unui simplu vizitator, ci al întregii agriculturi care, de aproape 25 de ani, toamnă de toamnă, ajunge în acest loc, un spațiu expozițional în mare parte degradat, înțelegând prin aceasta absolut toate formele termenului de degradare.

„Cere și ți se va da”. Ca expozant, plătitor al unui spațiu închiriat, poți cere ce vrei, că oricum nu ți se dă, nu te aude nimeni. La Romexpo, o afacere a statului român, acesta fiind acționarul majoritar, întâlnești aceeași relație contribuabil – stat (privat – funcționar public). Îți convine, bine, nu-ți place, iarăși bine. În urmă cu ceva vreme, după multe încercări de dialog cu reprezentanții Romexpo și organizatorii târgului Indagra, după numeroase expuneri ale problemelor centrului expozițional și propuneri de soluții, Asociația Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România (APIMAR) a boicotat câțiva ani această expoziție a toamnelor românești. S-au reîntors de o scurtă perioadă, însă companiile distribuitoare de tehnică agricolă n-au făcut-o pentru că organizatorii Indagra și-au plecat urechile la doleanțele lor, ci pentru cei câțiva fermieri reali care mai ajung pe la acest târg și care voiau să-și găsească acolo furnizorii de utilaje.

Indagra înseamnă agricultură, alimentație, ambalaje, băuturi. În fiecare an, scade numărul vizitatorilor cu adevărat interesați de produsele expuse, crescând numărul orășenilor veniți pentru mâncare, băutură, pixuri, șepci, pliante... Organizatorii comunică 50.000-60.000 de vizitatori, iar când întrebi firmele care activează în sectorul agricol, afli că s-au vizitat unii pe alții și, în cea mai mare parte din timp, s-au plictisit pe la standuri. Bani cheltuiți, mulți bani, și timp pierdut. Vânătorii de pixuri și șepci, de fapt, îngroașă statistica privind numărul de vizitatori.

Spuneam că un expozant cheltuie mulți bani la Indagra. La ediția de anul acesta, îmi zicea un patron de firmă care comercializează utilaje că, de 15 ani de când participă, și-a făcut un calcul: a cheltuit 500.000 de euro. O firmă, în 15 ani, cinci zile pe toamnă! „Anul acesta, în sfârșit, au modernizat grupurile sanitare de aici, din cupolă”, mi-a spus omul. De vreo doi ani, sunt funcționale două pavilioane/hale noi, B1 și B2, într-adevăr moderne. Două, în 30 de ani! Iar la Romexpo, anual, au loc zeci de târguri și multe alte manifestări din care se încasează bani frumoși. Pe aleile din expoziție, dacă nu ești atent, riști să-ți rupi picioarele. Bucăți de asfalt decopertate, borduri lipsă. Parcările, oricum neîncăpătoare, au bariere, dar din multe lipsește cu desăvârșire asfaltul, iar pe întuneric poți nimeri într-o groapă. Cu toate că pavilionul central, atât cupola, cât și restul halelor vechi arată ca pe vremea lui Ceaușescu și oricând te poți trezi cu tencuiala-n cap, organizatorii se încăpățânează să bage și acolo expozanți. Dar nu vă imaginați că aceștia plătesc puțin pe metrul pătrat, pe priză, lumină și restul utilităților, că nu e cazul. Oh, și câte și mai câte neajunsuri sunt! Nu există o logică în amenajarea expoziției. Sunt de-a valma. Și indicatoarele sunt inexistente, în căutarea unei companii ori a unui sector din marea agricultură, te orientezi… după soare. În fapt, dai telefon la expozant și te direcționează. De la an la an, produsele tradiționale sunt tot mai dosite printre hale.

Accesul este dificil. Mulți fermieri au renunțat să viziteze Indagra și, din această cauză, traficul din București îi ține departe de târgul toamnei, cândva cel mai mare din România, dar care, acum, pare că se micșorează de la ediție la ediție.

Având în vedere că orașele sunt din ce în ce mai aglomerate, agricultura azi nu mai are ce căuta în mijlocul localităților.

Am auzit și varianta că nici agricultorul român nu mai are așa un mare apetit pentru târguri. Oare așa să fie? Atunci, de ce frecventează toate marile expoziții din lume? Este clar că la noi e problema, că pe meleagurile noastre ceva nu merge așa cum ar trebui.

Să luăm exemplul celui mai mare târg de tehnică agricolă din lume, Agritechnica, desfășurat o dată la doi ani, toamna, tot în hale și pe betoane ca la Romexpo.

Spațiul expozițional de la Hanovra este la o margine de oraș și se întinde pe o suprafață de vreo 60 de hectare. La fiecare ediție, numărul expozanților se apropie de 3.000, firme din peste 50 de țări, iar numărul vizitatorilor depășește cifra de 500.000, vin din 130-135 de țări. Credeți-mă, nu prea găsești la expoziția de la Hanovra gură-cască, nu vezi că se cerșesc pliante, pixuri, pălării ș.a.m.d. Biletele nu sunt ieftine, nici cazările în zonă, pe care trebuie să le faci cu circa un an înainte, nu costă puțin. Însă, cu siguranță, ceea ce găsesc vizitatorii la târg îi determină să nu se uite la bani.

Și n-am auzit niciun expozant să se plângă de organizatori. N-or fi nici nemții perfecți, dar probabil că dacă apare o problemă, ea este rapid rezolvată.

Spațiul expozițional unde are loc Agritechnica stă extraordinar la infrastructură.

Are propria gară, are stații de tramvai, dispune de propria linie de autobuz cu aeroportul și cu centrul orașului, are autobuze interne care te duc de la o hală la alta și la parcare. Este spectaculos, accesibil, indicat foarte bine.

Să revenim la noi. Vă rog să priviți cifrele de mai sus și să vă uitați acum la Romexpo. Se întinde pe o suprafață de 10 hectare, bagă de-a valma agricultura cu mâncarea, băutura și ambalajele, are vreo 900 de companii expozante pe o suprafață de puțin peste 5 hectare. Despre acces, infrastructură și vizitatori, am pomenit mai devreme.

Mă întreb și vă întreb, în afară de faptul că Romexpo, implicit statul, face o afacere bună cu Indagra, cui mai folosește, în prezent, acest târg? Agricultorul și-a pierdut interesul, furnizorii de input-uri, la fel.

Dacă agricultura românească are nevoie într-adevăr de un târg în perioada de toamnă, în Capitală, atunci să fie făcut ca la carte, să fie adaptat realităților actuale.

Dacă doar statul are de câștigat, atunci să vină altcineva și să facă la o margine de București o expoziție precum cea de la Hanovra. Și o dată la doi ani. Un an să fie despre echipamente agricole, semințe, de tot ce ține de nevoile unei ferme vegetale, iar alt an să fie despre zootehnie.

Centrul expozițional Romexpo nu-și mai are locul în agricultură.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019

Foto: economistul.ro

Publicat în Editorial
Luni, 23 Septembrie 2019 21:06

Suntem pe plus la exportul de animale

În primele șase luni ale lui 2019, țara noastră a comercializat peste graniță animale vii în valoare de 205,9 milioane de euro, cu 10,1% mai mult comparativ cu semestrul I al anului trecut, potrivit datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS).

În altă ordine de idei, importurile de animale vii s-au cifrat la 100,6 milioane de euro (plus 6,8%), rezultând un excedent de 105,3 milioane de euro.

Din totalul exporturilor de animale vii, 41% au avut ca destinaţie ţări din Uniunea Europeană, acestea însumând 84,4 milioane de euro. Principalele destinaţii au fost Croaţia (23,5 milioane de euro), Ungaria (23,4 milioane de euro) şi Italia (14,9 milioane de euro).

În ceea ce priveşte importurile, acestea au provenit în totalitate din ţările UE, în special din Ungaria (importuri de animale vii de 44,8 milioane de euro), Germania (17,6 milioane de euro) şi Olanda (9,9 milioane de euro).

Publicat în Zootehnie

Publicitate

TPV RF 300x250 2

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista