Monitorizarea a doi dăunători periculoși ai rapiței, gărgărițele tulpinilor, trebuie să înceapă devreme, atât în culturile noi, cât și în cele vechi de rapiță. Cele două specii de Ceutorhynchus (pallidactyllus și napi) au importanță economică deoarece pot distruge plantele prin reducerea creșterii lor, afectând în final producția de semințe.
Prima decadă a lunii ianuarie 2025 a debutat cu temperaturi pozitive. În aceste zile, în unele zone din țară temperaturile au ajuns chiar și la 200C. În Banat se înregistrează maxime cuprinse între 15 - 180C. Este cunoscut că, în ferestrele calde din timpul iernii, gărgărițele tulpinilor de rapiță au tendința de a părăsi locurile de hibernare, păcălite uneori de temperaturile mai ridicate. De cele mai multe ori, după astfel de perioade calde urmează zile cu temperaturi mai scăzute. Contează câte zile consecutive sunt cu temperaturi mai ridicate. Când frigul intervine, adulții se vor retrage în sol, sub frunze etc. Dacă au apucat să se împerecheze și să depună ouă, acestea nu vor supraviețui.
Factorii climatici influențează foarte mult apariția și activitatea gărgărițelor în câmp (temperatura, umiditatea, precipitațiile). Dintre factorii amintiți, temperatura este cea mai importantă.
Migrarea se desfășoară în următoarele condiții:
Ceutorhynchus pallidactylus migrează când temperatura solului trece de 60C și începe să zboare la 120
napi își începe zborul la 9 - 100C [Büchs, 1998; Juran et al., 2011). După Büchs (1998), adulții încep să iasă de la iernat atunci când temperatura solului la 5 cm este în jurul valorii de 6°C. În realitate, cei mai mulți autori arată că gărgărițele părăsesc locurile de iernare când temperatura din stratul superior al solului ajunge la 9 - 100C [Sekulič & Kereši 1998; Juran et al., 2011].
Dintre cele două specii, napi produce pagube mai mari [Šedivý & Kocourek, 1994]. Detectarea acestor gărgărițe poate fi extrem de dificilă, deoarece adulții stau de obicei la suprafața solului, sub bulgării de pământ [Gratwick, 1992].
Monitorizarea, cheia succesului în combatere
În cazul ambelor gărgărițe, monitorizarea corectă reprezintă cheia succesului. Ciclul de viață, modul ascuns de hrănire și apariția eșalonată a gărgărițelor creează mari probleme fermierilor. Din acest motiv, de multe ori, fermierii execută greșit tratamentele, fie că le fac prea devreme, fie că le fac prea târziu. Așadar, este important să controlăm adulții în momentele cheie, conform datelor obținute la capcane și a pragurilor economice de dăunare (PED). Larvele pătrunse în pețioli și tulpini nu mai pot fi controlate.
Când începem monitorizarea
Indiferent de condițiile climatice, monitorizarea noilor culturi de rapiță ar trebui să înceapă în mod obligatoriu din luna februarie.
În anul 2024, gărgărițele au început să migreze în luna februarie (în Banat). Nu pot spune încă dacă în acest an migrarea va începe mai devreme sau mai tarziu. Vom vedea cum evoluează vremea. Deoarece traversăm o perioadă caldă, din ianuarie 2025 putem amplasa capcane pentru monitorizarea apariției adulților în culturile noi. Este valabil și pentru culturile vechi. Fermierii ar trebuie să monitorizeze cu ajutorul capcanelor ambele zone pentru ca rezultatele să fie optime.
Indiferent de tipul de capcană, citirea lor trebuie făcută cu multă acuratețe la fiecare trei zile. Momentele din zi ideale pentru citirea capcanelor (recomandate de cercetători) sunt „înainte de amiază” sau „la amurg”.
Zborul gărgărițelor poate fi monitorizat pentru stabilirea momentului optim de combatere cu mai multe tipuri de capcane:
Capcanele galbene cu apă (vase Moericke), clasice, sunt utilizate cel mai des pentru monitorizarea celor două gărgărițe. Din experiența acumulată de-a lungul timpului, apreciez că, cele mai bune rezultate se obțin cu aceste capcane.
Capcanele „Csalomon KLP+ trap” cu atractant. Aceste capcane sunt mai puțin cunoscute de către fermieri. Este indicat ca acestea să fie amplasate lângă vechea cultură de rapiță. Momeala din capcane atrage toate speciile de gărgărițe din genul Ceutorhynchus, dar există și momeli doar pentru pallidactylus. Alte specii pot intra în capcană doar accidental. La 3 - 4 săptămâni, producătorii recomandă schimbarea momelilor. Din păcate, monitorizarea realizată de mine cu acest tip de capcană pentru stabilirea momentului optim de combatere nu a dat rezultatele scontate (părere personală). Fermierii trebuie să știe că, acest tip de capcană este foarte eficient pentru detectarea timpurie la locurile de iernare. Dacă se înregistrează capturi în aceste zone, în una sau două zile gărgărițele vor migra în noile culturi de rapiță. Acest aspect este încurajat și de faptul că fermierii fac rotații scurte și nu respectă distanța dintre culturi. În consecință, migrarea se realizează foarte rapid. Capcanele cu momeli pot fi achiziționate de la Institutul de Protecția Plantelor din Budapesta [http://www.csalomontraps.com].
Capcane galbene cu adeziv. Acestea sunt cel mai des utilizate de către fermieri. Rezultatele obținute cu aceste capcane sunt bune, putând fi utilizate în stabilirea momentului optim de combatere.
Capcane galbene cu adeziv și momeală realizate la Institutul de Cercetări în Chimie „Raluca Ripan” Cluj-Napoca. Aceste capcane sunt în testare, iar fermierii le pot testa în mod gratuit (din câte știu eu). Anul trecut le-am testat pentru prima dată. Le voi testa și în acest. Rezultatele le voi face publice în cadrul materialelor informative.
Aplicarea insecticidelor în ferestrele calde din iarnă poate avea avantaje și dezavantaje
Înainte de a efectua un tratament consultați prognoza. Dacă se anunță vreme rece după câteva zile calde, este bine să nu faceți tratamentul. De ce afirm asta? După Klukowski (2006), masculii și femelele de C. pallidactylus (specia apare mai devreme în culturi comparativ cu C. napi) părăsesc locurile de hibernare în momente distincte. Masculii apar primii, după care încep să apară și femelele. Faptul că femelele apar mai târziu limitează posibilitățile de copulare de la începutul migrației. Astfel, infestarea plantelor în această etapă este redusă [Büchs 1998]. Multe studii arată că femelele tind să apară în grupuri, mai ales la marginea culturilor [Perry et al. 1996; Klukowski, 2006].
Prin urmare, tratamentele din iarnă nu întotdeauna sunt rentabile, mai ales atunci când intervin perioade cu temperaturi scăzute care opresc activitatea adulților. În astfel de situații este bine să nu întrerupeți monitorizarea gărgărițelor, pentru a surprinde perioadele maxime de zbor.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna (fotografiile din acest material sunt făcute în anii 2024 și 2023, în perioada de amplasare a capcanelor)
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Plutella xylostella este prezentă în culturile de rapiță, cu densități diferite, funcție de zonă și condițiile climatice.
Primii adulți i-am observat în Timiș la data de 31 martie 2024 în unele culturi (nu peste tot). După această dată am amplasat capcane pentru monitorizarea dăunătorului. Diferențele de temperaturi înregistrate între noapte și zi au influențat negativ zborul în Câmpia Banatului. La această dată, în Banat putem observa în culturile netratate adulți, coconi, larve, ouă. Densitățile sunt scăzute și nu ar trebui să ne îngrijoreze.
În alte zone din țară (unde este mult mai cald) dăunătorul poate crea probleme dacă nu se intervine la timp. Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al rapiței, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse, monitorizarea și managementul integrat.
Importanța economică
Molia Plutella xylostella este considerată specie invazivă, greu de combătut din cauza rezistenței la insecticidele actuale, cât și la biopreparatele pe bază de Bacillus thuringiensis [Tabashnik et al., 1990; Gong et al., 2014]. În multe zone din lume, această molie face parte dintre dăunătorii principali ai legumelor crucifere (varză, conopidă, broccoli), cât și ai rapiței și muștarului [Talekar & Shelton, 1993; Sarfraz et al., 2006; Furlong et al., 2013].
În țara noastră, Plutella xylostella este răspândită în zonele unde se cultivă varză, conopidă, rapiță. Creșterea suprafețelor cultivate cu rapiță în România a condus și la creșterea populațiilor de Plutella xylostella. Pe lângă asta, schimbările climatice actuale și-au pus amprenta asupra biologiei moliei. În literatura de specialitate se arată că primii fluturi apar primăvara în luna mai [Roșca et al., 2011]. Monitorizarea din acest an de la Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții din Timișoara arată că primii fluturi au fost observați la sfârșitul lunii martie 2024.
Larvă și daună la rapiță
Impactul economic al acestui dăunător este greu de evaluat, deoarece în unele zone din lume produce pagube importante, iar în altele nu. Eventual pot fi calculate cheltuielile cu pesticide. La nivel mondial se constată că, combaterea dăunătorului este din ce în ce mai costisitoare [Zalucki et al., 2012].
Daunele produse pot ajunge chiar și la 50% din producție în anii cu infestări masive. Fermierii observă dăunătorul târziu, iar pagubele sunt inevitabile. Monitorizarea este indispensabilă și poate ajuta în stabilirea momentului optim de combatere.
Recunoașterea simptomelor
Imediat după eclozare larvele încep să se hrănească continuu, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. În funcție de vârstă, ele se hrănesc diferit și produc simptome diferite, după cum urmează:
În primul stadiu, au un mod de hrănire minier, consumând parenchimul frunzelor;
După două - trei zile încep să se hrănească pe partea inferioară a frunzelor, rozând epiderma inferioară și parenchimul, cu excepția epidermei superioare (aspect de ferestruire);
În următoarele trei stadii, larvele devin foarte lacome consumând frunzișul non - stop, lăsând găuri ovale de diferite dimensiuni în frunze, iar aspectul de ferestruire dispare [Talekar & Shelton, 1993; Castelo Branco et al., 1997; Roșca et al., 2011]. La infestări severe din frunze rămân doar nervurile;
În urma hrănirii pe tulpini și silicve apare un simptom de albire în zona respectivă;
Hrănirea cu muguri florali, flori și silicve tinere este poate cea mai păgubitoare. Semințele din silicvele atacate nu se vor mai umple și se pot deschide prematur. În cazul în care larvele consumă semințele în formare, producțiile vor fi scăzute [Canola Council of Canada, 2021].
Daune la frunze
Biologia dăunătorului
În România, Plutella xylostella prezintă trei generații pe an. În alte zone din lume, mai călduroase, poate ajunge la șase generații pe an și chiar mai mult. Dăunătorul iernează în stadiul de pupă în cocon pe frunzele atacate. În anul următor, primii adulți vor apărea spre sfârșitul lunii mai. Condițiile climatice au schimbat dinamica acestei specii, în unele zone din România apărând în acest an încă de la sfârșitul lunii martie (în Banat, de exemplu).
Cele trei generații se dezvoltă în următoarele perioade:
În lunile mai - iulie se dezvoltă prima generație;
În iulie - august, a doua generație;
Generația a treia, din august până anul următor [Roșca et al., 2011].
Ciclul de viață are patru etape sau stadii: adult, ou, larvă, pupă. Durata fiecărui stadiu este condiționată de condițiile climatice (temperatura mai ales). Adulții sunt mici (cam 9 mm lungime) și au culoare predominant maro - cenușiu către ocru. Aripile au culoare variabilă de la ocru la maro, cu pete negre. Când sunt pliate, în partea superioară formează trei sau patru zone în formă de diamant de culoare alb - cenușiu. Din acest motiv i se mai spune „molia diamantată” [Talekar & Shelton, 1993; Golizadeh et al., 2007; Sarnthoy et al., 1989; CABI, 2015]. Adulții au activitate maximă la amurg și în timpul nopții. Dacă intrăm într-un lan de rapiță și atingem plantele, vom observa zborul în zig - zag al adulților.
Cocon
Imediat după apariția adulților, începe împerecherea. La câteva ore după împerechere, femelele încep depunerea pontei. O femelă poate depune 80 - 100 ouă. După unii autori, pot depune până la 200 de ouă pe parcursul a zece zile. Aproximativ 95% din femele încep să depună ouă la câteva ore după împerechere. Ouăle sunt ovale, au culoare gălbuie și aproximativ 0,5 mm. De regulă sunt depuse mai ales pe partea inferioară a frunzelor (lângă nervuri de obicei) și mai puțin pe cea superioară. În acest fel, ele sunt protejate de lumina directă, de vânt, de ploi [Silva & Furlong, 2012; Talekar & Shelton, 1993; Åsman et al., 2001].
După 3 - 5 zile de incubație (funcție de temperaturi) apar larvele care încep să se hrănească, fiind recunoscute pentru lăcomia lor. Ele trec prin patru stadii și se hrănesc pe frunze, muguri florali, flori, tulpini și silicve. Ajunse în stadiul patru, larvele nu mai consumă frunze și intră în stadiul prepupal. Acest stadiu durează între 1 - 3 zile, atunci când temperaturile sunt cuprinse între 10 - 200C. Perioada pupală durează și ea între 3 și 20 de zile, funcție de planta gazdă și temperaturi (10 - 300C). Suma de temperaturi necesară dezvoltării unui ciclu de viață este de aproximativ 2600C. Ciclul de viață al unei generații se poate întinde pe 60 - 80 de zile, în funcție de condițiile de temperatură ale zonei, pornind de la pragul de 70C și o temperatură medie de 100C. Dacă temperaturile sunt mai ridicate, numărul de zile necesare dezvoltării se reduce la jumătate [Golizadeh et al., 2007; CABI, 2015; Liu et al., 2002].
În zonele foarte calde din lume, această insectă are un ciclu de viață scurt, în jur de 18 zile, iar populația sa poate crește de până la 60 de ori de la o generație la alta [De Bortoli et al., 2011]. Studiile indică că moliile pot rămâne în zbor continuu câteva zile, putând zbura până la 1.000 km/zi. Nu se cunoaște încă cum reușesc moliile să supraviețuiască la temperaturi scăzute și la altitudine mare [Talekar & Shelton, 1993].
Larvă pe silicvă, 2024
Managementul integrat al moliei verzei
Din păcate, managementul actual al moliei Plutella xylostella (și nu numai) se bazează în mare măsură pe tratamentele chimice. Pentru un control mai bun și mai durabil pe termen lung, managementul acestui dăunător trebuie îmbunătățit, în așa fel încât combaterea să nu se bazeze strict pe aplicarea insecticidelor (mai ales la varză, conopidă).
Combaterea moliei Plutella xylostella se poate face printr-o serie de măsuri profilactice, chimice și biologice (sistemul integrat de combatere).
Cele mai importante măsuri profilactice sunt:
Distrugerea buruienilor (a cruciferelor spontane mai ales);
Efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea resturilor vegetale;
Cultivarea soiurilor tolerante;
Rotația culturilor. Cultivarea pe suprafețe mari a rapiței, practicarea rotațiilor scurte au dus la creșterea populațiilor de Plutella xylostella;
Irigarea prin aspersiune (stresează adulții, larvele cad de pe frunze);
Practicarea intercroping-ului (cu usturoi, salată verde);
Înființarea de culturi capcană pe marginea culturilor [Shelton & Badenes-Perez, 2006; Roșca et al., 2011].
Tratamentele chimice pot fi eficiente doar dacă fermierii monitorizează dăunătorul. Pentru asta, cercetarea pe teren este necesară.
Capcanele cu feromoni pot fi utilizate pentru monitorizarea moliei și stabilirea curbelor de zbor. Curbele de zbor pot fi un bun indicator pentru alegerea momentului optim de combatere. Studiile efectuate în India arată că monitorizarea populațiilor de Plutella xylostella cu ajutorul capcanelor feromonale au dat rezultate foarte bune în combatere. Datele obținute au putut indica un moment optim de aplicare al tratamentelor, în așa fel încât populațiile au fost drastic diminuate și daunele reduse. Pe lângă asta, numărul de tratamente a fost și el redus [Venkata et al., 2001].
În același timp, câmpurile ar trebui verificate de cel puțin două ori pe săptămână. Controlul trebuie să se facă în mai multe puncte din lan sau cultură (cel puțin cinci). Se vor verifica în fiecare punct măcar 0,1 m2. Pe această suprafață se vor număra larvele.
Larvă pe silicvă. Preferă silicvele mai mici
În funcție de planta gazdă, fenologie, există mai multe praguri de dăunare calculate, după cum urmează:
La varză, PED-ul este de 8 - 10 larve/plantă [Tanskii, 1981]. Momentele de observație sunt: rozeta de frunze, începutul formării căpățânii;
La rapiță, pragul economic de dăunare la care trebuie efectuat tratamentul este de 20 - 30 larve/m2 [Canola Encyclopedia, 2015].
În cadrul sistemului de combatere integrată al acestui dăunător, măsurile chimice ocupă un loc fruntaș. În primul stadiu, larvele nu pot fi omorâte datorită modului minier de hrănire. Din stadiul doi ele pot fi combătute chimic.
În România sunt omologate câteva insecticide pentru combaterea moliei la varză: Cipermetrin; Deltametrin; Gama - cihalotrin; Emamectin benzoat; Clorantraniliprol + lambda - cihalotrin; Ciantraniliprol; Spinosad; Clorantraniliprol [Aplicația Pesticide 2.24.3.1, 2024].
Pentru rapiță nu sunt omologate produse în țara noastră, conform Aplicației Pesticide 2.24.3.1 din 2024. Dintre pesticidele recomandate, grupul chimic al piretroizilor este cel mai important și mai utilizat pentru controlul moliei P. xylostella.
Controlul chimic al P. xylostella se recomandă atunci când densitatea larvelor depășește pragul economic, care variază în raport cu stadiul de creștere al culturii și condițiile de mediu [Micic, 2005; Miles, 2002]. Utilizarea de multe ori incorectă a acestor substanțe chimice a crescut rezistența moliei verzei [Carazo et al., 1999; Castelo Branco et al., 2001]. Multe studii arată că, populațiile de P. xylostella sunt considerate foarte predispuse la dezvoltarea rezistenței la insecticide. De altfel, P. xylostella a fost primul dăunător raportat a fi rezistent la dicloro-difenil-triclor-etan (DDT), la numai trei ani de la începutul utilizării sale [Ankersmit, 1953]. Mai târziu a dezvoltat rezistență semnificativă la aproape orice insecticid aplicat, inclusiv la substanțe chimice noi [Sarfraz & Keddie, 2005; Ridland & Endesby, 2011].
Gestionarea populației de P. xylostella folosind metode de control chimice poate fi o strategie interesantă dacă este bine utilizată, datorită numărului mare de grupuri chimice cu ingrediente active diferite, care permite utilizarea alternativă a substanțelor chimice, prevenind dezvoltarea rezistenței. Aceste produse pot fi utilizate împreună cu alte tehnici de control pentru a reduce numărul de aplicații de pesticide și pentru a îmbunătăți calitatea producției.
Un aspect foarte important în alegerea produsului chimic este selectivitatea acestuia, deoarece multe substanțe chimice au o selectivitate ridicată pentru gazdă, dar nu și pentru agenții de control biologic, care contribuie la menținerea populațiilor considerate benefice pentru managementul integrat al P. xylostella.
Capcană cu feromoni
În combaterea biologică a moliei P. xylostella pot fi utilizate preparate pe bază de Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (tulpina PB 34). Managementul integrat al P. xylostella bazat pe controlul biologic cu bacteria entomopatogenă B. thuringiensis este o metodă importantă pentru reducerea densității populației acestui dăunător în culturile de Brassicaceae. Cu toate acestea, utilizarea acestui entomopatogen trebuie să fie bine planificată, deoarece această molie se află printre primele insecte care au dezvoltat rezistență la insecticidul biologic pe bază de Bacillus thuringiensis [Kirsch & Schmutlerer, 1988; Tabashnik, 1990].
De interes sunt și fungii entomopatogeni Metarhizium anisopliae și Beauveria bassiana pentru controlul P. xylostella. Beauveria bassiana este disponibilă ca produs pe piață pentru gestionarea insectelor dăunătoare. Utilizată în combaterea moliei verzei, a redus cu succes populațiile și s-a constatat că se răspândește eficient de la moliile contaminate la cele sănătoase [Sarfraz et al., 2005].
În mod natural, toate stadiile moliei Plutella xylostella sunt atacate de numeroși parazitoizi și prădători, parazitoizii fiind cei mai studiați. Peste 90 de specii parazitoide atacă molia diamantată [Goodwin, 1979].
Paraziții de ouă aparținând genurilor polifage Trichogramma contribuie puțin la controlul natural, necesitând eliberări frecvente de viespi în câmp. Paraziții de larve sunt cei mai predominanți și în același timp cei mai eficienți. De exemplu, în Brazilia au fost observate șapte specii de parazitoizi într-o populație de P. xylostella la culturile de varză, cele mai frecvente fiind două specii: Diadegma liontiniae și Apanteles piceotrichosus. Cotesia plutellae și Actia sp., mai numeroase în trecut, au devenit parazitoizi minori în prezent.
Parazitoizii din genul Trichogramma se numără printre agenții entomofagi care au fost mult studiați pentru P. xylostella. Specia T. pretiosum, tulpina Tp8, poate parazita aproximativ 15 ouă de P. xylostella în prima sau a doua generație atunci când sunt crescute în această gazdă în condiții de laborator, cu apariție de 100% și 10 până la 11 zile pentru apariția adulților [Volpe et al., 2006]. Mai mult, modalitatea optimă de a crește în masă acest parasitoid în laborator este de a folosi ouă lipite pe cartoane de culoare albastră, verde sau albă [Magalhaes et al., 2012].
Dintre prădătorii moliei Plutella xylostella, de interes este P. nigrispinus, care are un potențial mare de utilizare în controlul acesteia. P. nigrispinus a fost raportat că se hrănește cu P. xylostella în culturile de crucifere, consumând în medie 11 larve sau 5 - 6 pupe în 24 de ore [Silva - Torres et al., 2010; Vacari et al., 2012]. Despre adulții de Orius insidiosus există date care arată că pot consuma în jur de 6 ouă de Plutella xylostella în 24 de ore [Brito et al., 2009].
Numeroase studii se fac astăzi cu privire la utilizarea nematozilor entomopatogeni în combaterea moliei verzei Plutella xylostella. Cercetările efectuate până acum arată că, nematozii Steinernema carpocapsae pot fi utilizați în combatere mai ales atunci când insecticidele se dovedesc ineficiente [Schroer et al., 2005]. Pentru că molia depune ouăle pe suprafața inferioară a frunzelor iar larvele tinere se hrănesc în aceeași zonă, soluția cu nematozi trebuie direcționată cât se poate de mult acolo. Eficacitatea tratamentului depinde foarte mult de tehnica de pulverizare [Brusselman et al., 2012].
Insecticidele de origine vegetală sunt, de asemenea, un grup foarte important pentru gestionarea populației acestui dăunător. Dintre acestea, extractul de neem (Azadirachta indica) a prezentat rezultate semnificative în controlul P. xylostella [Myron et al., 2012].
Plutella la ceas de seară. După ce am curățat capcana, un fluturaș s-a așezat comod pe acoperișul capcanei
Bibliografie
Ankersmit G. W., 1953. DDT resistance in Plutella maculipennis (Curt.) Lepidoptera in Java. Bulletin of Entomological Research 1953;44: 421 – 425.Åsman K., Ekbom B., Rämert B., 2001. Effect of Intercropping on Oviposition and Emigration Behavior of the Leek Moth (Lepidoptera: Acrolepiidae) and the Diamondback Moth (Lepidoptera: Plutellidae). Environmental. Entomology 30(2): 288-294.Brito J. P., Vacari A. M., Thuler R. T., De Bortoli S. A., 2009. Aspectos biológicos de Orius insidiosus (Say, 1832) predando ovos de Plutella xylostella (L., 1758) e Anagasta kuehniella (Zeller, 1879). Arquivos do Instituto Biológico 2009; 76(4): 627–633.Brusselman E., Beck B., Pollet S., Temmerman F., Spanoghe P., Moens M., Nuyttens D., 2012. Effect of the spray application technique on the deposition of entomopathogenic nematodes in vegetables. Pest Management Science 2012;68(3): 444 – 453.Carazo E. R., Cartin V. M. L. , Monge A. V., Lobo J. A. S., Araya L. R., 1999. Resistencia de Plutella xylostella a deltametrina, metamidofós y cartap em Costa Rica. Manejo Integrado de Plagas 1999; 53: 52–57.Castelo Branco M., França F. H., Medeiros M. A., Leal J. G. T., 2001. Uso de inseticidas para o controle da traça-do-tomateiro e da traça-das-crucíferas: um estudo de caso. Horticultura Brasileira 2001; 19(1): 60 – 63.Castelo Branco M., França F. H., Villas Boas G. L., 1997. Traça-das-crucíferas (Plutella xylostella). Brasília: Embrapa Hortaliças; 1997, 4p.CABI. 2015. Plutella xylostella. CABI.org, Invasive Species Compendium. [http://www.cabi.org/isc/datasheet/42318].Canola Council of Canada, 2021. Diamondback moth. Winnipeg, Canada: Canola Council of Canada. https://www.canolacouncil.org/.../insects/diamondback-moth/Canola Encyclopedia. Diamondback Moth. Canola Council of Canada, n.d.: [http://www.canolacouncil.org/can.../insects/diamondbackmoth/].De Bortoli S. A., Vacari A. M., Goulart R. M., Santos R. F., Volpe H. X. L., Ferraudo A. S., 2011. Capacidade reprodutiva e preferência da traça-das-crucíferas para diferentes brassicáceas. Horticultura Brasileira 2011; 29(2): 187 – 192.Furlong, M. J., Wright, D. J., Dosdall, L. M., 2013. Diamondback moth ecology and management: problems, progress and prospects. Annual Review of Entomology, 58:517-541.Gurr G. M., Wratten S. D., 2000. Measures of success in biological control. Dordrecht: Kluwer Academic Publishers; 2000, p 430.Golizadeh A., Karim K., Yaghoub F., Habib A., 2007. Temperature-dependent Development of Diamondback Moth, Plutella Xylostella (Lepidoptera: Plutellidae) on Two Brassicaceous Host Plants. Insect Science 14.4: 309 -316.Goodwin S., 1979. Changes in the numbers in the parasitoid complex associated with the diamondback moth, Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera) in Victoria. Australian Journal of Zoology 1979; 27(6): 981 – 989.Gong, W., Yan, H.H., Gao, L., Guo, Y.Y., Xue, C.B., 2014. Chlorantraniliprole resistance in the diamondbackmMoth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology, 107(2): 806 - 814.Kirsch K., Schmutlerer H., 1988. Low efficacy of a Bacillus thuringiensis (Berl.) formulation in controlling the diamondback moth Plutella xylostella (L.), in the Philippines. Journal of Applied Entomology 1988;105(1-5): 249–255.Liu S. S., Chen F. Z., Zalucki M. P., 2002. Development and survival of the diamondback moth, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae), at constant and alternating temperatures. Environmental Entomology 31: 1 - 12.Magalhães G. O., Goulart R. M., Vacari A. M., De Bortoli S. A., 2012. Parasitismo de Trichogramma pretiosum Riley, 1879 (Hymenoptera: Trichogrammatidae) em diferentes hospedeiros e cores de cartelas. Arquivos do Instituto Biológico 2012; 79(1): 55 – 90.Myron P. Zalucki, Asad Shabbir, Rehan Silva, David Adamson, Liu ShuSheng, Michael J. Furlong, 2012. Estimating the Economic Cost of One of the World's Major Insect Pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): Just How Long is a Piece of String?, Journal of Economic Entomology, 105(4):1115-1129.Miles M., 2002. Insect Pest Management II – Etiella, False Wireworm and Diamondback Moth. GRDC Research updates. http://www.grdc.com.au, 2002.Micic S., 2005. Chemical Control of Insect and Allied Pests of Canola. Farmnote No. 1/2005. Department of Agriculture, South Perth, Western Australia, Australia.Ridland P. M., Endersby N. M., 2011. Some Australian populations of diamondback moth, Plutella xylostella (L.) show reduced susceptibility to fipronil. In: Srinivasan R., Shelton A. M., Collins H. L. (eds.) Sixth international workshop on management of the diamondback moth and other crucifer insect pests. Nakhon Pathom, Thailand; 2011, 21 – 25.Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011. Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296;Sarfraz M., Dosdall L. M., Keddie B. A., 2006. Diamondback moth-host plant interactions: implications for pest management. Crop Protection 2006; 25(7): 625 – 639.Sarfraz M., Keddie B. A., 2005. Conserving the efficacy of insecticides against Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Applied Entomology 2005; 129(3): 149 – 157.Silva - Torres C. S. A., Pontes I. V. A. F., Torres J. B., Barros R., 2010. New records of natural enemies of Plutella xylostella (L.) (Lepidoptera: Plutellidae) in Pernambuco, Brazil. Neotropical Entomology 2010; 39(5): 835 – 838.Shelton A. M., Badenes-Perez E. 2006. Concepts and applications of trap cropping in pest management. Annual Review of Entomology 51: 285 – 308.Schroer S., Sulistyanto D., Ehlers R. U., 2005. Control of Plutella xylostella using polymer-fomulated Steinernema carpocapsae and Bacillus thuringiensis in cabbage fields. Journal of Applied Entomology 2005; 129(4): 198 – 204.Talekar N. S., Shelton A. M., 1993. Biology, ecology, and management of the diamondback moth. Annual Review of Entomology 1993; 38(1): 275 – 301.Tabashnik B. E., Cushing N. L., Finson N., Johnson M. W., 1990. Field development of resistance to Bacillus thuringiensis in diamondback moth (Lepidoptera: Plutellidae). Journal of Economic Entomology 1990; 83(5): 1671 – 1676.Vacari A. M., De Bortoli S. A., Torres J. B., 2012. Relation between predation by Podisus nigrispinus and developmental phase and density of its prey, Plutella xylostella. Entomologia Experimentalis et Applicata 2012; 145(1): 30 – 37.Van Lenteren J., Godfray H. C. J., 2005. Europen in science in the Enlightenment and the discovery of the insect parasitoid life cycle in The Netherlands and Great Britain. Biological Control 2005; 32(1): 12 – 24.Van Lenteren, J., 2012. The state of commercial augmentative biological control: plenty of natural enemies, but a frustrating lack of uptake. BioControl 2012; 57(1): 1 – 20.Venkata G., Reddy P., Guerrero A., 2001. Optimum Timing of Insecticide Applications against Diamondback Moth Plutella Xylostella in Cole Crops Using Threshold Catches in Sex Pheromone Traps. Pest Management Science 57.1: 90 - 94.Volpe H. X. L., De Bortoli A. S., Thuler R. T., Viana C. L. T. P., Goulart R. M., 2006. Avaliação de características biológicas de Trichogramma pretiosum Riley (Hymenoptera: Trichogrammatidae) criado em três hospedeiros. Arquivos do Instituto Biológico 2006; 73(3): 311 – 315.Zalucki, M. P., Shabbir, A., Silva, R., Adamson, D., Liu, S. S., Furlong, M. J., 2012. Estimating the economic cost of one of the world's major insect pests, Plutella xylostella (Lepidoptera: Plutellidae): just how long is a piece of string?. Journal of Economic Entomology, 105(4): 1115 - 1129.Waage J. K., Greathead D. J., 1988. Biological Control: challenges and opportunities. Philosophical Transactions of the Royal Society of London 1988; 318 (1189): 111 – 128.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pentru a urmări evoluția zborului celor două specii de Ceutorhynchus (napi și pallidactylus), am amplasat două capcane galbene cu adeziv și o capcană galbenă cu apă pe teritoriul Stațiunii Didactice a USVT Timișoara, într-o cultură de rapiță.
Dacă săptămâna trecută, pe 15 februarie 2024 nu aveam nici o captură la cele trei capcane (era frig, iar apa de la capcana cu apă chiar a înghețat), acum lucrurile stau cu totul altfel. Temperaturile mai ridicate de la sfârșitul săptămânii au favorizat zborul celor două gărgărițe. În consecință, avem capturi la cele trei capcane. Citirile la capcane le voi face pe întreaga perioadă de vegetație a rapiței în zilele de marți și vineri.
Ceutorhynchus pallidactylus (femelă stânga și mascul dreapta), la stereomicroscop. Masculul este mai mic decât femela
Ceutorhynchus napi la stereomicroscop
La citirea din data de 20 februarie 2024 (cinci zile de la ultima citire unde nu am avut capturi), situația capturilor la capcane este următoarea:
Capcana 1 cu adeziv - 9 capturi (1,8 gărgărițe/zi);
Capcana 2 cu adeziv - 30 capturi (6 gărgărițe/zi);
Capcana 3 cu apă - 43 de capturi (8,6 gărgărițe/zi).
Aceste rezultate trebuie să ne alerteze. De ce? Pentru că se anunță vreme caldă în perioada următoare și cu siguranță vom asista la o abundență de gărgărițe.
Din observațiile făcute în câmp, pe 20 februaie 2024, am observat că gărgărițele se hrănesc și au început să se împerecheze. Încă nu ne îngrijorăm, dar monitorizăm cu atenție acești doi dăunători pentru a surprinde momentul optim pentru aplicarea unui tratament (care este foarte greu de surprins din păcate).
Analiza adulților capturați la capcane arată că Ceutorhynchus pallidactylus este predominant prin comparație cu C. napi (deocamdată).
Ceutorhynchus napi. Timișoara, 20.02.2024
Nu am reușit să analizez toate capturile, dar vă pun la dispoziție rezultatele de la capcana cu apă unde am avut și cele mai multe gărgărițe. Din totalul de 43 de gărgărițe, 86% aparțin speciei „pallidactylus” și 14% speciei „napi”. Sunt prezente ambele sexe (masculi și femele). Ceutorhynchus pallidactylus este foarte activ, se împerechează. Despre Ceutorhynchus pallidactylus știm că primii adulți care ies din hibernare sunt masculi. Acum sunt prezente și femelele în procent destul de ridicat. Nu am găsit încă femele cu ouă. Cu siguranță sunt și poate chiar au depus și ouă. Voi verifica săptămâna viitoare acest aspect.
Ceutorhynchus pallidactylus la capcana galbenă cu adeziv. Timișoara, 20.02.2024
Ce trebuie să facă fermierii
Monitorizați zborul. Citiți capcanele la trei zile sau chiar și zilnic. Observațiile trebuie făcute înainte de amiază sau la amurg.
Dacă constatați că, timp de trei zile consecutiv la capcane vin zece adulți de Ceutorhynchus napi și/sau pallidactylus, trebuie să treceți la efectuarea unui prim tratament. Acest prag este recomandat de EPPO (Organizația Europeană de Protecția Plantelor) și vă recomand să țineți cont de el.
Știu că unii fermieri s-au grăbit cu primul tratament, efectuându-l în prima fereastră cu vreme caldă de la sfârșitul primei decade a lunii februarie. Acum vor trebui să intervină din nou, din păcate.
Adulți de Ceutorhynchus pallidactylus capturați la capcanele cu adeziv. Se observă că se împerechează
Pentru detalii cu privire la metodele de combatere ale celor două gărgărițe, accesați pagina universitară de facebook dedicată fermierilor USVT PLANT PROTECTION și pagina companiei Bayer Crop Science România. Sau, accesați link-ul: https://revistafermierului.ro/din-revista/protectia-plantelor/item/6041-gargaritele-tulpinilor-au-inceput-sa-migreze-catre-noile-culturi-de-rapita.html
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
În această perioadă se înregistrează la capcanele cu feromoni și momeli alimentare, cât și la cele automate cu lumină, zbor maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) generația a II-a, în următoarele zone: Crișana, Oltenia, Dobrogea, Moldova și Muntenia. În Banat nu s-a înregistrat pragul de alertă pentru această generație.
În parteneriat cu FMC Agro România monitorizăm de patru ani zborul adulților de Helicoverpa armigera în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM Farm Intelligence, pe care agricultorii o pot descărca în mod gratuit, atat pe telefoanele cu sistem de operare Android, cât și pe cele cu sistem de operare IOS. Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale dăunătorului. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu tratamentele insecticide vor fi mai mici, iar mediul va fi mai protejat. În cadrul acestui proiect, eu, ca specialist, am sarcina să validez capturile de dăunători ale capcanelor din următoarele regiuni ale României: Banat, Crișana, Oltenia, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Transilvania.
După cum deja cunoașteți, generația a II-a de Helicoverpa armigera poate produce daune considerabile la porumb. Putem vedea în câmp acum (mai ales în zonele unde pragul de alertă a fost atins), toate stadiile dăunătorului: adulți, ouă, larve și chiar pupe. Știuleții de porumb pot fi atacați în procent ridicat sau nu, în funcție de densitatea dăunătorului. La vârful știuleților, în zona mătăsii pot fi observate larve foarte tinere (vârsta I și II), dar și larve mai mature. Larvele din prima și a doua vârstă consumă mătasea. Larvele mai mature atacă știuleții în curs de dezvoltare iar boabele sunt consumate [Hosseininejad et al., 2015]. În zonele atacate se instalează de regulă fungii micotoxigeni din genul Fusarium (Fusarium verticillioides, F. graminearum) și Aspergillus (Aspergillus flavus, A. parasiticus). Fusarium verticillioides și Aspergillus flavus sunt fungi iubitori de temperaturi ridicate. Ei se dezvoltă foarte bine la temperaturi ridicate, comparativ cu alți patogeni care se opresc din evoluție.
Populații foarte scăzute în Banat
În ultimii doi ani de monitorizare a acestui dăunător în Banat, această generație s-a dovedit a fi foarte abundentă, numărul de capturi înregistrat la capcane fiind în unele zone de ordinul sutelor de indivizi. La fel s-a întâmplat și în alte zone din România. Anul 2023 se pare că nu este anul Helicoverpei armigera, în zona Banatului. Chiar dacă în mai multe zone din țară pragul de alertă a fost depășit, în Banat se constată că populațiile sunt mult mai reduse în acest an.
La Lovrin și la Timișoara, primii fluturi de Helicoverpa armigera au fost notați începând cu data de 10 iulie. La 24 iulie, cel mai mare număr de fluturi a fost de 15 la una din capcanele Csalomon cu feromon fabricat în Ungaria (maximul curbei de zbor al acestei generații la Lovrin). La celelalte tipuri de capcane testate numărul de capturi în acest moment este zero, comparativ cu anul trecut când sute de exemplare au fost înregistrate.
Dacă anul trecut, la data de 1 august 2022 la capcanele Csalomon din zona Lovrin s-a înregistrat un număr record de fluturi (991 în trei zile), la 1 august 2023, la același tip de capcane montate în zonele Timișoara și Lovrin, numărul de capturi a fost zero.
Controalele efectuate în câmp arată prezența larvelor de Helicoverpa armigera pe știuleții de porumb, iar la această dată putem observa larve de toate vârstele care se hrănesc cu mătase și cu boabele fragede. Comparativ cu anii precedenti, frecvența plantelor cu larve este mai scăzută în acest an în culturile din Banat (cel puțin la cele verificate de mine).
Adult de Helicoverpa armigera din generația a II-a la capcane
Deși numărul capturilor a fost foarte mic la capcane, consider că la data de 24 iulie s-a înregistrat curba maximă de zbor la capcanele Csalomon tip pâlnie de la Lovrin. Suma temperaturilor zilnice înregistrată la Lovrin până la data de 1 august 2023 a fost de 983,30C, corelându-se cu prezența larvelor de Helicoverpa armigera (gen. II) în culturile de porumb din județul Timiș.
Recomand controale în culturile de porumb, floarea-soarelui, soia, tomate, ardei, vinete, sfeclă și cânepă, unde dăunătorul poate fi prezent în stadiu de larvă, chiar dacă la capcanele monitorizate capturile au fost extrem de reduse în acest an.
De ce generația a II-a de Helicoverpa armigera este atât de scăzută numeric în acest an în Banat?
Cu siguranță, natura este în echilibru și după trei ani cu populații numeroase a venit si perioada de regres. Condițiile climatice au un rol important în dezvoltarea omizii fructificațiilor, iar precipitațiile abundente din această primăvară și vară din Banat au influențat negativ biologia dăunătorului.
Din luna ianuarie și până la 31 iulie 2023, în zona Lovrin au căzut 352,2 mm precipitații din 540 mm cât este media multianuală. În anul 2022, în aceeași perioadă, cantitatea de precipitații înregistrată era de doar 181 mm. Din cei 352,2 mm căzuți în acest an, 215,2 mm au fost înregistrați în lunile mai, iunie și iulie, iar luna mai a fost cea mai bogată în precipitații, înregistrându-se mai mult de 100 mm.
Cercetările actuale arată că expunerea la precipitații ridicate a dăunătorului H. armigera duce la moartea acestuia. Cantitățile mari de precipitații duc la creșterea umidității relative a aerului, dar și a conținutului de apă din sol. În consecință, rata de apariție a adulților va fi una foarte scăzută, sub 10% (Ge et al., 2003). După Li et al. (2016), precipitațiile modifică și fecunditatea dăunătorilor. Alți autori arată că umiditatea relativă crescută din cauza precipitațiilor poate duce la comportamente anormale ale insectelor (Hetz & Bradley, 2005). Echilibrul apei din corpul insectelor poate fi afectat de umiditatea crescută din cauza precipitațiilor, cu efecte asupra dezvoltării și reproducerii acestora (Tauber et al., 1998).
Din punct de vedere al regimului termic, luna iulie 2023 a fost una extrem de călduroasă, cu temperaturi maxime care au depășit 300 C, iar temperatura maximă medie a lunii a fost de 32,60C. Pe decade, maxima medie a fost de: 31,40C - decada a I-a, 35,10C - decada a II -a, 31,40C - decada a III-a. Temperatura medie lunară a fost de 24,30C, cu 2,10C mai ridicată decât media multianuală a lunii iulie. Se poate spune, pe bună dreptate, „căldură mare, monșer”.
De altfel, în ultimii ani, creșterea temperaturilor medii cu un grad și chiar mai mult decât mediile multianuale au influențat pozitiv dezvoltarea dăunătorului Helicoverpa armigera (Balogh et al., 2005). Pe de altă parte, dacă temperaturile depășesc 370C timp de mai multe zile consecutiv, dezvoltarea acestuia este stânjenită, iar ouăle și larvele tinere pot muri din cauza uscăciunii și a temperaturilor ridicate.
Helicoverpa armigera, atac la mătase
Analizând datele climatice înregistrate în zona Lovrin, apreciez că, dezvoltarea dăunătorului Helicoverpa armigera a fost afectată de precipitațiile masive căzute (averse, ploi torențiale) și de umiditatea crescută din sol, care cu siguranță a cauzat moartea pupelor.
Recomandări de combatere
Prin urmare, se impune efectuarea unui control al solelor de porumb și efectuarea unui tratament insecticid în urmatoarele 3-5 zile împotriva dăunătorului Helicoverpa armigera (acolo unde este cazul).
Nu uitați! Larvele tinere pot fi omorâte mult mai ușor comparativ cu cele mature care sunt mai rezistente la insecticide.
Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii de dezvoltare. Cele din stadiile I și II se hrănesc cu frunze fragede și pagubele nu sunt vizibile, iar din stadiul III, larvele produc daune vizibile. Dimensiunea larvelor din stadiul III este cuprinsă între 8 - 13 mm, iar în acest stadiu pot fi ucise/combătute cu ușurință. Stadiile cele mai dăunătoare sunt V și VI, atunci când larvele sunt mari, agresive și rezistente la insecticide sau bioinsecticide.
Înainte de efectuarea tratamentului verificați culturile. Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice, dar și biologice în cazul culturilor ecologice.
Controlul chimic
Utilizarea insecticidelor în gestionarea acestui dăunător este extrem de dificilă din cauză că larvele sunt ascunse în organele atacate. Există studii care arată că, deși au fost aplicate insecticide în sistem intensiv (tratamente la intervale scurte de timp), totuși larvele nu au putut fi suprimate [Reay-Jones et Reisig, 2014].
În general, Helicoverpa poate fi controlată/combătută cu aproape toate insecticidele. Totuși, s-a constat o rezistență a Helicoverpei armigera la insecticidele din grupa piretroizilor. După Yang et al. (2013), H. armigera a dezvoltat în timp rezistență la insecticidele cu spectru larg, în special la cele din grupa piretroizilor. Clasele mai noi de insecticide (spinosinele, diamidele) au asigurat un bun control al H. armigera [Perini et al., 2016; Durigan et al., 2017; Durigan, 2018].
Se recomandă alternarea insecticidelor din grupe chimice diferite pentru a încetini dezvoltarea rezistenței [Ahmad et al., 2019].
Combaterea chimică se poate face cu insecticide pe bază de: clorantraniliprol (CORAGEN 20 SC), clorantraniliprol + lambda - cihalotrin, deltametrin (după Pesticide 2.23.6.1). Aceste produse sunt prietenoase cu entomofagii, au efect ovicid și larvicid foarte bun și pot fi aplicate și la temperaturi mai ridicate (chiar și la 340 C). Produsele care conțin lambda-cihalotrin sau deltametrin au efect de contact și nu sunt prietenoase cu entomofauna utilă și nici foarte eficiente la temperaturi mai mari de 25-26 grade Celsius pentru că sunt volatile. Doar substanța activă clorantraniliprol (conținută de CORAGEN) este prietenoasă cu entomofauna utilă și eficientă la temperaturi ridicate de până la 33-34 grade Celsius. Insecticidul Ampligo conține clorantraniliprol + lambda-cihalotrin și este eficient și la temperaturi mai ridicate, dar nu este prietenos cu entomofauna utilă datorită substanței active de contact. Respectați dozele și momentele optime de aplicare.
Controlul biologic
În controlul biologic pot fi utilizate viespi parazite oofage din genul Trichogramma, dar și larve de Chrysopa carnea. Dintre entomopatogeni amintesc: virusul poliedrozei nucleare (NPV - nucleopoliedrovirus), fungii Beauveria bassiana, Metarhizium spp., Nomuraea spp., bacteria Bacillus thuringiensis (Bt).
Studiile efectuate arată că, fungul entomopatogen Nomuraea rileyi a dus la mortalitatea larvelor de Helicoverpa armigera în procente mari, cuprinse între 90 până la 100%. Beauveria bassiana a dus la reducerea cu 10% a daunelor. De asemenea, formulările de Bacillus thuringiensis (Bt) sunt utilizate cu succes în controlul Helicoverpei.
Tratamentele cu entomopatogeni și mai ales cele pe bază de Bacillus thuringiensis ar trebuie efectuate seara. Tratamentele efectuate seara s-au dovedit mai eficiente decât cele executate în alte momente din zi [Tang 2003, Nguyen et al., 2007; Luo et al., 2014].
În mod natural, larvele pot fi infectate de entomopatogenii amintiți. Infecțiile cu NPV apar adesea în câmp, uneori la sfârșitul lunii august fiind observate larve moarte pe mătase sau știuleți. Larvele atacate de NPV au aspect de flașerii (au culoare neagră și se lichefiază înainte de dezintegrare). O altă boală este produsă de un ascovirus și este răspândită de viespile parazite.
Disponibile pentru controlul larvelor de Helicoverpa armigera sunt preparate pe bază de NPV și Bacillus thuringiensis. În România este omologat un produs pe bază de Bacillus thuringiensis subs. Kurstaki, tulpina ABTS - 351. Produsul comercial pe bază de NPV este selectiv, infectând doar larvele de Helicoverpa armigera și punctigera. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.
Când se fac tratamentele
Primul tratament se aplică la avertizare, când aceasta a fost lansată este timpul să efectuați un control în culturi. Verificați într-un lan mai mult de 100 de plante. Larvele de Helicoverpa armigera pot fi văzute la vârful știuleților, pe mătase și sub pănuși.
Decizia de a utiliza insecticide sau bioinsecticide pentru combaterea acestui dăunător trebuie luată doar după un control fitosanitar serios al culturilor, dar nu trebuie să întârzie mai mult de 2 - 3 zile de la momentul primirii avertizării.
Repetarea tratamentului se recomandă după 7 - 8 zile acolo unde densitatea dăunătorului este mare. Este bine ca tratamentele să fie efectuate atunci când larvele pot fi combatute cu ușurință.
Momente recomandate:
Când larvele sunt mici și foarte mici, între 1 - 7 mm (pot fi controlate cu doze mici de insecticid);
Când se hrănesc la suprafața organelor sau în timpul deplasării (pot fi combatute mai ușor);
Înainte de a pătrunde în inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule (sunt mai greu de controlat sau chiar imposibil).
Recomand fermierilor să acceseze aplicația Arc Farm Intelligence dezvoltată de FMC Agro România pentru a vedea în timp util și gratuit alertele emise pentru combaterea celor doi dăunători monitorizați. Următoarea alertă va fi pentru generația a II-a de Ostrinia nubilalis.
Bibliografie
Ahmad, M., B. Rasool, M. Ahmad, and D. A. Russell, 2019 - Resistance and synergism of novel insecticides in field populations of Cotton Bollworm Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) in Pakistan J. Econ. Entomol. 112: 859 – 871.Balogh P., Takács J., Nádasy M. & Márton L., 2005 - The effect of the weather on the light-trap’s data of the cotton bollworm in Hungary. Cereal Res. Commun. 33: 427 – 430.Durigan, M. R. 2018 - Resistance to pyrethroid and oxadiazine insecticides in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) populations in Brazil. Ph.D. dissertation. University of Sao Paulo, ESALQ, Brazil.Durigan, M. R., A. S. Corrêa, R. M. Pereira, N. A. Leite, D. Amado, D. R. de Sousa, and C. Omoto, 2017 - High frequency of CYP337B3 gene associated with control failures of Helicoverpa armigera with pyrethroid insecticides in Brazil. Pestic. Biochem. Physiol. 143: 73 – 80.Ge, F., Liu, X. H., Ding, Y. Q., Wang, X. Z., & Zhao, Y. F. (2003). Life table of Helicoverpa armigera in Northern China and characters of population development in Southern and Northern China. Chinese Journal of Applied Ecology, 14(2), 241–245.Hetz, S. K., & Bradley, T. J. (2005). Insects breathe discontinuously to avoid oxygen toxicity. Nature, 433, 516–519. https://doi.org/10.1038/ nature03106Hosseininejad A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015 - Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae - feed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.Li, Z., Zheng, Y. S., & Tang, B. S. (2016). Study on the relationship between precipitation and number of cotton bollworm. Hubei Agricultural Sciences, 55(13), 3340–3348.Luo, S., S. E. Naranjo, and K. Wua, 2014 - Biological control of cotton pests in China. Biol Control 68: 6–14Nguyen, T. H. N., C. Borgemeister, H. Poehling, and G. Zimmermann, 2007 - Laboratory investigations on the potential of entomopathogenic fungi for biocontrol of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae and pupae. Biochem. Sci. Technol. 17: 853–864.Perini, C. R., J. A. Arnemann, A. A. Melo, M. P. Pes, I. Valmorbida, M. Beche, and J. V. C. Guedes, 2016 - How to control Helicoverpa armigera in soybean in Brazil? What we have learned since its detection. Afr. J. Agric. Res. 11: 1426 – 1432.Reay - Jones, F. P. F., and D. D. Reisig, 2014 - Impact of corn earworm on yield of transgenic corn producing Bt toxins. J. Econ. Entomol. 107: 1101–1109.Tang, L., 2003 - Potential application of the entomopathogenic fungus, Nomuraea rileyi, for control of the corn earworm, Helicoverpa armigera. Entomologia Experimentalis et Applicata 88: 25 – 30.Tauber, M. J., Tauber, C. A., Nyrop, J. P., & Villani, M. G. (1998). Moisture, a vital but neglected factor in the seasonal ecology of insects: Hypotheses & tests of mechanisms. Environmental Entomology, 27, 523–530Yang, Y., Y. Li, and Y. Wu, 2013 - Current status of insecticide resistance in Helicoverpa armigera after 15 years of Bt cotton planting in China. J. Econ. Entomol. 106: 375 – 381.
Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Primele larve de Helicoverpa armigera (prima generație) își fac simțită prezența la porumbul dulce din Banat (zona Sânnicolau Mare, județul Timiș). Porumbul dulce atacat a fost semănat în luna martie în solar. După sărbătorile Pascale a fost descoperit, iar acum știuleții sunt numai buni de consumat și foarte gustoși.
În perioada următoare, spre sfârșitul lunii iulie, prognozăm creșterea curbei de zbor a celei de-a doua generații de Helicoverpa armigera. Dăunătorul este monitorizat cu ajutorul capcanelor Csalomon amplasate la Stațiunea Didactică Timișoara - USVT (ferma 4 Cioreni) cu sprijinul FMC Agro România. A doua generație este și cea mai păgubitoare la porumb, de aceea tratamentele nu trebuie neglijate.
Poate produce pagube Helicoverpa armigera la porumbul dulce?
Sigur că da, chiar pagube serioase, fiind considerat un dăunător extrem de periculos al acestei varietăți de porumb (Zea mays L. var. saccharata). După Capinera (2008), porumbul dulce este preferat de larvele de H. armigera comparativ cu celelalte varietăți. În condiții favorabile, daunele pot fi cuprinse între 60 - 70%, iar în cazuri excepționale pot ajunge chiar la 90% (Palagacheva et Sevov, 2021).
În culturile de porumb dulce, pragul economic al acestui dăunător este scăzut, adică o larvă/plantă când recolta este destinată consumului în stare proaspătă. Larvele aflate în primele stadii de dezvoltare consumă mătasea, iar cele mai mari trec pe boabe (Hosseininejad et al., 2015). De obicei se hrănesc la vârful știuletelui, dar adesea consumă și boabe de la mijlocul știuletelui, cât și de la baza acestuia.
La porumbul dulce, în urma hrănirii larvelor, secundar se instalează bacterii care duc la putrezirea boabelor. Aceste simptome le-am constatat și eu la știuleții observați. Așadar, o larvă/știulete poate produce pagube serioase la porumbul dulce pentru consum imediat.
La porumbul dulce cultivat pentru procesare, pragul economic este mai mare (>1 larvă/plantă), considerându-se că vârfurile știuleților cu Helicoverpa armigera pot fi îndepărtate (dacă larvele rămân în acea zonă) - (Shelton et al. 2014).
Cum putem preveni daunele la porumbul dulce?
Nu este ușor deloc să facem asta. Dăunătorul trebuie monitorizat cu mare atenție cu ajutorul capcanelor feromonale. Când numărul capturilor crește, fermierul trebuie să meargă în câmp să verifice plantele. Se fac observații pentru detectarea timpurie a ouălor și a larvelor tinere. Larvele nu trebuie lăsate să pătrundă sub pănuși. Odată adăpostite, greu mai pot fi omorâte.
Decizia de efectuare a unui tratament are la bază în primul rând monitorizarea insectei și apoi observațiile în teren (Shelton et al. 2014).
Nu este indicat să tratăm cu insecticide chimice porumbul dulce destinat consumului imediat. În situațiile grave pot fi utilizate insecticide biologice pe bază de Bacillus thuringiensis, nematode entomopatogene, NPV (nucleopoliedrovirus) - Purcell et al., 1992; Burkness et al., 2001.
Trebuie să știm că, în momentul când mătasea apare (stigmatele), lanurile de porumb sunt predispuse la atacul omizii fructificațiilor. De ce? Pentru că femelele depun ouăle pe mătasea proaspătă. De aceea este important ca soluția să ajungă pe mătase. Tratamentele trebuie făcute după polenizare. Nu se fac înainte și nici imediat după, deoarece s-ar putea ca numărul de boabe să fie afectat din cauză că pot influența germinarea polenului, receptivitatea stigmatelor sau procesul de singamie care are loc în următoarele 28 de ore după polenizare (Mòl et al., 1994; Córdova et al., 2006).
Cu privire la insecticidele chimice, studii recente arată eficiența foarte bună a clorantraniliprolului aplicat după polenizare, aproximativ după 48 ore și chiar mai mult (Viteri et Ramírez, 2022).
Mulți factori concură la stabilirea momentului optim de combatere a omizii fructificațiilor la porumbul dulce: data semănatului, monitorizarea zborului adulților, modelarea datelor obținute la capcanele feromonale, fenologia plantelor etc (Latheef et al., 1991).
Important!
Accesați aplicația Arc Farm Intelligence dezvoltată de FMC Agro România pentru a vedea în timp util și gratuit alertele emise pentru combaterea celor doi dăunători monitorizați. Următoarea alertă va fi pentru generația a II-a de Helicoverpa armigera.
Bibligrafie
Burkness E. C., Hutchinson W. D., Bolin P. C., Bartels D. R., Warnock D. F., Davis D. W., 2001. Field efficacy of sweet corn hybrids expressing a Bacillus thuringiensis toxin for management of Ostrinia nubilalis (Lepidoptera: Crambidae) and Helicoverpa zea (Lepidoptera: Noctuidae). Journal of Economic Entomology 94: 197-203.Capinera, J. L., (2008). Maize (Corn) Pests and their management. In: Capinera J.L. (eds) Encyclopedia of entomology. Springer, Dor-drecht, DOI https://doi.org/10.1007/978-1-4020-6359-6.Córdova, D., Benner, E. A., Sacher, M. D., Rauh, J. J., Sopa, J. S., Lahm, G. P., Selby, T. P., Stevenson, T. M., Flexner, L., Gutteridge, S., et al., 2006. Anthranilic diamides: A new class of insecticides with a novel mode of action, ryanodine receptor activation. Pestic. Biochem. Phys. 2006, 84, 196 – 214.Viteri, D. M., Linares - Ramírez, A. M., 2022. Timely Application of Four Insecticides to Control Corn Earworm and Fall Armyworm Larvae in Sweet Corn. Insects 2022, 13, 278.EPPO/CABI. n. d. Data sheet on Helicoverpa armigera. European and Mediterranean Plant Protection Organization (EPPO) and CAB International, Wallingford, UK. https://gd.eppo.int/taxon/HELIAR/documents. 6 pp.Hosseininejad, A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015. Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae-fed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.Latheef, M. A., J. A. Witz, and J. D. Lopez. 1991. Relationships among pheromone trap catches of male corn earworm moths (Lepidoptera: Noctuidae), egg numbers, and phenology in corn. Can. Entomol. 123: 271–281.Mòl, R., Matthys-Rocho, E., Dumas, C., 1994. The kinetics of cytological during double fertilization in Zea mays L. Plant J. 1994, 5, 197 – 206.Palagacheva, N. & Sevov, A. (2021). Cotton bollworm (Helicoverpa armigera Hübner) – a key pest on sweet corn. Bulg. J. Agric. Sci., 27 (1), 156 – 160.Purcell M., Johnson M. W., Lebeck L. M., Hara A. H., 1992. Biological control of Helicoverpa zea (Lepidoptera: Noctuidae) with Steinernema carpocapsae (Rhabditida: Steinernematidae) in corn used as a trap crop. Environmental Entomology 21: 1441-1447.Shelton, A. M., B. A. Nault, M. P. Hoffmann, S. Reiners and C. Petztoldt., 2014. Chapter 25 - sweet corn. In: 2014 Cornell Integrated Pest Management Guidelines for Commercial Vegetable Production. Ithaca, NY, Cornell University Cooperative Extension.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
La Stațiunea Didactică a Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara (ferma 4 Cioreni), cu sprijinul FMC Agro Operațional România, au fost amplasate mai multe capcane Csalomon (funnel trap sau capcană tip pâlnie). Astfel sunt monitorizați dăunătorii porumbului Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera.
În aces an, testăm feromoni de diferite proveniențe: feromoni produși în Ungaria, Bulgaria și urmează să primim și feromoni din Franța. Vom vedea la sfârșitul verii care feromoni au fost mai eficienți în atragerea fluturilor la capcane.
Datele obținute sunt introduse la fiecare trei zile în aplicația ARC Farm Intelligence, unde fermierii români au acces gratuit. Pe baza datelor introduse se obține curba maximă de zbor, utilizată în stabilirea perioadei optime de combatere, în așa fel încât tratamentele să fie eficiente.
La această dată și Ostrinia și Helicoverpa sunt la finalul zborului primei generații. În culturile de porumb larvele de Ostrinia nubilalis au pătruns în nervurile frunzelor, în paniculul nedesfăcut și în curând vor pătrunde și în tulpini. Cei care au făcut tratamentele conform avertizării emise de FMC Agro România la data de 22 iunie 2023 ar trebui să își verifice culturile. De ce? Pentru că apariția larvelor este foarte eșalonată și de cele mai multe ori tratamentul trebuie repetat la 7 - 8 zile.
Capturi de Helicoverpa armigera la capcana cu feromoni ungurești - 4 iulie 2023
Capturi de Ostrinia nubilalis la capcana cu feromon unguresc - 4 iulie 2023
Capturi de Ostrinia nubilalis la capcana cu feromoni din Bulgaria - 4 iulie 2023
Fluturi de Helicoverpa armigera capturați la data de 4 iulie (în patru zile)
Prima generație de Helicoverpa armigera nu este importantă pentru cultura porumbului. Spre deosebire de prima generație, a doua generație de Helicoverpa armigera poate produce pagube serioase porumbului. De aceea, în această perioadă monitorizăm cu mare atenția evoluția zborului. În perioada următoare vor apărea cu siguranță și primii fluturi din generația a doua de Helicoverpa.
La Timișoara, în data de 4 iulie 2023 au fost capturați la capcanele Csalomon zece și respectiv șase fluturi de Helicoverpa armigera. Maximul curbei de zbor prognozăm că va fi către sfârșitul lunii iulie.
Când sunt eficiente tratamentele?
Tratamentele sunt eficiente doar când se întrunesc criteriile obligatorii pentru emiterea avertizărilor (criteriul biologic, ecologic și fenologic). Criteriul biologic este foarte important și de aceea monitorizarea cu ajutorul capcanelor feromonale este esențială în prognoză și avertizare.
Larvă de Ostrinia nubilalis în nervura frunzei de porumb - 4 iulie 2023
Nu faceți tratamente la începutul zborului insectelor sau când vedeți un fluturaș. Nu sunt economice aceste tratamente, ba mai mult, eficiența lor este zero. Tratamentele corecte se fac la câteva zile de la maximul curbei de zbor. În acel moment putem spune că ele sunt eficiente.
Excremente produse de larve
Stați cu ochii pe aplicația ARC Farm Intelligence dezvoltată de FMC Agro România pentru a vedea în timp util și gratuit alertele emise pentru combaterea celor doi dăunători monitorizați. Următoarea alertă va fi pentru generația a II-a de Helicoverpa armigera.
Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
La Stațiunea de Cerectare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin este al patrulea an de monitorizare continuă a doi dăunători periculoși ai porumbului (Helicoverpa armigera și Ostrinia nubilalis) alături de compania FMC Agro Operational România, în cadrul programului ARC Farm Intelligence.
Primele citiri și primele capturi de Helicoverpa armigera (omida fructificațiilor) la capcanele Csalomon, Delta și la cele automate le-am făcut pe 19 mai 2023, la câteva zile de la montarea capcanelor. Fluturii sunt atrași de feromonii sexuali, cât și de momelile alimentare. La Ostrinia nubilalis n-am făcut nici o captură deocamdată.
Helicoverpa armigera, 19 mai 2023
Pe lângă fluturii de Helicoverpa armigera, la capcane au fost capturați și un număr mare de fluturi de Autographa gamma (sunt atrași de momelile alimentare). Toate datele sunt introduse în aplicația AEC Farm intelligence, la care fermierii au acces gratuit.
Autographa gamma
Recomand agricultorilor să stea aproape de SCDA Lovrin și FMC Agro România pentru a fi la curent cu evoluția zborului și pentru a afla când este momentul optim de combatere al primei generații de Helicoverpa armigera. Ținerea sub control a primei generații va avea ca și consecință populații mai reduse numeric la celelalte generații, cunoscut fiind că a doua și a treia generație produc pagube importante în producția de porumb.
Din cauza implicării dăunătorului în epidemiologia fungilor micotoxigeni (Aspergillus flavus și Fusarium verticillioides), nu este afectată doar producția, ci și calitatea acesteia. Ne aducem aminte de anul 2022, când infecția produsă de Aspergillus flavus a fost deosebit de severă, iar producția de porumb a fost contaminată cu aflatoxine peste limitele permise de legislația în vigoare. Pe lângă aflatoxine (B1, B2, G1, G2) în recolta de porumb de anul trecut s-au regăsit și micotoxine produse de Fusarium verticillioides (fumonisine), cât și de Fusarium graminearum (DON).
Monitorizarea zborului este necesară pentru stabilirea cât mai precisă a perioadei optime de aplicare a tratamentelor chimice și biologice în culturile de porumb unde cei doi dăunători sunt prezenți în densități mari.
Helicoverpa armigera. Fluturi capturați la capcana automată CropVue
Miercuri, 17 mai 2023, împreună cu FMC România au fost montate la SCDA Lovrin capcane automate (SMAPPLAB Ungaria, Grecia - tip pâlnie, Canada - tip Delta), capcane cu feromoni (Csalomon, tip pâlnie) și capcane Delta cu feromoni și momeli alimentare (fabricate la Institutul Raluca Rîpan din Cluj) pentru monitorizarea zborului dăunătorilor amintiți mai sus. Pe lângă capcanele de la Lovrin, ca specialist, am sarcina în cadrul acestui program, de a valida aproximativ 200 de capcane amplasate în mai multe zone climatice din România, respectiv Banat, Crișana, Oltenia etc.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Monitorizarea gărgărițelor Ceutorhynchus napi (gărgărița tulpinilor de rapiță) și C. pallidactylus (gărgărița tulpinilor de varză) este extrem de importantă în această perioadă.
Suntem aproape de sfârșitul lunii februarie 2023, iar temperaturile vor începe să crească. Cele două gărgărițe, Ceutorhynchus napi (gărgărița tulpinilor de rapiță) și C. pallidactylus (gărgărița tulpinilor de varză), sunt deja prezente în noile culturi de rapiță din unele zone din Timiș și Arad. În ferestrele calde din această iarnă au fost observate frecvent. Săptămâna trecută le-am găsit în culturi de rapiță de la Curtici, dar și din județul Timiș. Specia identificată a fost Ceutorhynchus pallydactilus, care se pare că apare înaintea lui C. napi care e mai friguros (observație personală). Odată cu creșterea temperaturilor, gărgărițele vor migra masiv către culturile de rapiță, unde vor începe să se hrănească, să se împerecheze și să depună ouă.
Capcana Csalomon KLP +, tip pălărie cu un panou galben care atinge solul cu unul din colțuri
Pentru a veni în sprijinul fermierilor, dar și pentru efectuarea unor studii cu privire la managementul speciilor de Ceutorhynchus din culturile de rapiță, la Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin am montat la data de 20 februarie 2023 două capcane CSALOMON® KLP+ pentru monitorizarea acestora. Capcanele au fost achiziționate de la Institutul de Protecția Plantelor din Budapesta. Aceste capcane au forma unei pălării și sunt fără lipici. Gărgărițele sunt atrase în capcană cu ajutorul unor momeli sintetice. Sunt atrase ambele sexe. Speciile de Ceutorhynchus ce pot fi capturate cu ajutorul acestei capcane sunt: Ceutorhynchus napi, C. pallidactylus și C. assimilis. Accidental, în capcană pot ajunge și specii de Phyllotreta și chiar Delia radicum. Acest tip de capcană poate fi utilizat pentru detectarea timpurie a gărgărițelor la locurile de iernare (de obicei în apropierea vechilor culturi), cât și la noile culturi de rapiță, dar și pentru monitorizarea densității acestora în toată perioada de zbor. Când primele gărgărițe sunt detectate la locurile de iernare (vechile culturi), fermierul trebuie să știe că, în una - două zile ele vor migra către noile culturi. Se montează foarte ușor, de obicei pe un suport metalic îndoit în formă de L. Noi le-am montat între doi țăruși de lemn. Montarea se face cât mai aproape de sol, în așa fel încât colțul inferior al panoului galben al capcanei să atingă solul. Producătorii recomandă fixarea panoului galben de sol cu ajutorul unei sârme, ceea ce noi am și făcut. Momeala se fixează în partea superioară a panoului galben, sub pălărie. Înlocuirea momelii se recomandă după trei sau patru săptămâni, funcție de temperaturi.
În interior are o bandă adezivă unde gărgărițele se lipesc ușor. Capcana se vinde și fără această bandă. În astfel de situații trebuie utilizate insecticide care să le omoare. De regulă, unii entomologi pun în capcană pliculețe antimolii sau curelușe antipurici de la câini. Se mai poate stropi interiorul capcanei cu insecticid etc. Totuși, banda adezivă este soluția mai bună. Ea poate fi schimbată la nevoie.Pentru obținerea unor rezultate bune, capcanele ar trebuie amplasate în câmp în luna februarie, fie la vechile culturi, fie la cele noi. Ideal ar fi ca în ambele zone să fie amplasate capcane. Citirea capcanelor trebuie făcută la fiecare trei zile, de regulă înainte de amiază sau la amurg.
Cunoaștem că, acești doi dăunători au un mod de viață și de hrănire ascuns. Mai știm că, apariția lor este extrem de eșalonată, aspect care îngreunează foarte mult combaterea. Odată larvele pătrunse în pețioli și tulpini, nu mai pot fi omorâte cu nici o substanță. De aceea, monitorizarea corectă este cheia succesului.
Larve de gărgăriță
Primul tratament trebuie aplicat imediat ce pragurile economice sunt atinse (uneori chiar depășite). În literatura de specialitate se recomandă ca primul tratament să se facă la pragul de 10 - 20 adulți capturați timp de trei zile consecutiv sau când mai mult de un adult este găsit la cinci plante controlate, sau când sunt semne de ovipunere pe mai mult de 20% din plante (Juran et al., 2011). După EPPO (2003), combaterea gărgărițelor tulpinilor de rapiță este necesară atunci când în decurs de trei zile la capcane sunt prinși zece adulți. Poate că ar fi bine să respectăm recomandarea EPPO.
Ceutorhynchus pallydactilus
Šedivý (2000) arată că pentru C. napi, un prag des utilizat este cel de 4 - 6 gărgărițe/capcană la trei zile, iar pentru C. pallidactylus, 12 gărgărițe/capcană la trei zile. Aceste praguri sunt relative de cele mai multe ori [Seidenglanz et al., 2009]. În realitate, momentul optim de combatere este foarte greu de surprins.
În zonele unde rapița se cultivă pe suprafețe mari, iar plantele sunt atacate an de an, se recomandă chiar efectuarea unui prim tratament la atingerea pragului de 3 gărgărițe/capcană/zi. În țara noastră se indică un prag economic de 2 adulți/plantă (Goga et al., 2020).
C. napi
Ideal ar fi, ca cei doi dăunători să fie combătuți în perioada de migrare, hrănire și chiar de început a depunerii ouălor. Combaterea se face cu insecticide omologate. Primul tratament ar trebui efectuat imediat după apariție când este atins pragul de alertă. Repetarea tratamentului se recomandă la 7 - 8 zile (mai ales când sunt populații abundente) sau la 12 - 14 zile (pentru a surprinde noile apariții).
Insecticidele omologate în România pentru combaterea diferitor specii de Ceutorhynchus sunt: acetamiprid, cipermetrin, deltametrin, lambda - cihalotrin, acetamiprid + lambda - cihalotrin, gama - cihalotrin. Respectați dozele recomandate, fenofazele când pot fi aplicate (la unele insecticide), numărul de tratamente impus de producător într-un sezon, timpul de pauză etc. Tratamentele trebuie efectuate în zile cu temperaturi de peste 5 grade Celsius, fără vânt și fără precipitații.
Bibliografie
EPPO (2003). Guidlines for efficacy evaluation of plant protection product – insecticides & acaaricides, Effi cacy evaluation of insecticides – Ceutorhynchus napi and Ceutorhynchus pallidactylus on rape. Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 33: 65 - 69.Goga N., Mondici S., Ursulescu V. B., Brejea R., 2020, Manifestations of the pest Ceutorhynchus napi (Large rapeseed beetle) in the agroclimate of North - Western Romania, Annals of the University of Oradea, Fascicle: Environmental Protection, doi.org/10.5281/zenodo.4362296, Vol. XXXIV, 61 - 66.Juran I., Gotlin Čuljak T., Grubišic D., 2011, Rape stem weevil (Ceutorhynchus napi Gyll. 1837) and cabbage stem weevil (Ceutorhynchus pallidactylus Marsh. 1802) (Coleoptera: Curculionidae) – important oilseed rape pests. Agriculturae Conspectus Scientificus, 76: 93 – 100.Seidenglanz M., Poslušná J. Hrudová E., 2009, The importance of monitoring the Ceutorhynchus pallidactylus female flight activity for the timing of insecticidal treatment. Plant Protect. Sci., 45: 103 – 112.Šedivý J., 2000, Škůdci ozimé řepky. In: Vašák J. (ed.): Řepka. Agrospoj, Praha: 199 – 220.
Articol scris de: DR. ING. OTILIA COTUNA, șef Laborator Protecția Plantelor SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Helicoverpa armigera (posibil și alte specii de Heliothine, Helicoverpa zea, de exemplu) nu încetează să ne uimească în această toamnă. Dacă credeam că frigul o va opri din evoluție, ei bine, datele de la capcanele Csalomon spun altceva.
Timp de șapte zile la Lovrin nu s-au putut citi capcanele din cauza ploilor care nu au permis intrarea în câmp. Pe 23 septembrie 2022 capcanele au fost citite și mare ne-a fost mirarea când am văzut numărul mare de capturi (fluturi vii și morți).
Atac de Helicoverpa la cânepă, la 23 septembrie 2022
Numărul de capturi înregistrat la capcanele Csalomon pentru Helicoverpa armigera a fost: 700 capturi la prima capcană (100 capturi/zi) și 465 la a doua (66,4 capturi/zi).
La capcanele pentru capturarea fluturilor de Ostrinia nubilalis, numărul de capturi a fost: la prima capcană - 1 adult de Ostrinia nubilalis, 74 de Helicoverpa (10,6/capturi/zi) și 11 de Autographa gamma (1,6/zi), iar la cea de-a doua - 5 O. nubilalis, 89 Helicoverpa (12,7/zi) și 33 Autographa gamma (4,7/zi).
La capcana automată pentru Helicoverpa au fost notate 4 capturi (fluturi vii), iar la cea de Ostrinia doar un singur fluture.
La capcanele Csalomon pentru Ostrinia, unde feromonul are o selectivitate redusă sunt atrase și alte specii, în special cele menționate mai sus. În acest an, încă avem capturi de Ostrinia nubilalis la capcane, iar fluturașii pot fi observați cum zboară prin ierburile de la marginea culturilor de porumb. Cu greu am reușit să fotografiez unul, deoarece zburau continuu. În aceeași perioadă, în anul 2021, zborul Ostriniei se oprise. Vom vedea incidența atacului la porumb când începem să evaluăm atacul de Ostrinia la cei șapte hibrizi pe care îi avem în câmpul experimental de la SCDA Lovrin. Deocamdată, vizual apreciez că toate plantele din lot sunt atacate. Dacă la prima generație, incidența a fost undeva către 50%, generația a II-a a făcut prăpăd. O să vă țin la curent cu datele din teren la momentul potrivit.
Capturi numeroase la capcanele Csalomon. Aici 700 Helicoverpe (proiect ARC farm intelligence, colaborare SCDA Lovrin și FMC România)
Capturi de Helicoverpa la capcanele Csalomon pentru Ostrinia nubilalis. Se observă și fluturii de Autographa gamma. 23 septembrie 2022
Nici un știulete de porumb fără boabe roase de Helicoverpa
Cariopse roase de larve de Helicoverpa, la 23 septembrie 2022
Atacul de Helicoverpa la știuleții de porumb este masiv în acest an. Pe rănile produse de larve s-au instalat fungii micotoxigeni Aspergillus flavus și Fusarium sp. Am constatat în câmpul de porumb o frecvență ridicată de știuleți cu mucegai verde produs de Aspergillus flavus. Intensitatea atacului la știuleți este și ea mai ridicată în acest an comparativ cu alți ani, când Fusarium era pe prima poziție. Producție mică de porumb în acest an și parcă nu era suficient asta, iată că și calitatea va fi scăzută. Date mai exacte voi aduce în atenția dumneavoastră imediat după evaluările pe care le vom face în perioada următoare.
Mucegai verde produs de fungul micotoxigen Aspergillus flavus, la 23 septembrie 2022, SCDA Lovrin
Dar ce fac larvele de Helicoverpa?
Larvă de Helicoverpa pe Datura stramonium (ciumăfaie), la 23 septembrie 2022
Ei bine, se hrănesc nestingherite pe rapiță, varză, cânepă, porumb etc. Am observat că se hrăneau și pe buruienile de la capătul culturii de porumb, în special pe Datura stramonium (ciumăfaie). Această generație de toamnă a Helicoverpei (a IV-a credem noi, conform curbelor de zbor înregistrate în acest an și a gradelor acumulate) se dovedește a fi una extrem de numeroasă și posibil ca rezerva biologică pentru anul următor să fie ridicată (deși nu întotdeauna se întâmplă așa). Vom vedea cum vor evolua condițiile climatice. Dacă toamna va fi blândă este posibil ca Helicoverpa să zboare până târziu în octombrie. Vom urmări la capcane evoluția capturilor până la finalul zborului.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef Laborator Bioinginerii Vegetale SCDA Lovrin, șef lucrări Facultatea de Agricultură - USV „Regele Mihai I” Timișoara
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html