Vorba asta, știm cu toții, e un fel de ceartă, de reproș.

Nu la luptă, la muncă, ci la „de-a gata”.

O „urecheală” veche care mai face pe mulți dintre noi să nu accepte nici invitația civilizată, și cu nimic aluzivă, în a împărți lucrurile bune din jurul nostru.

Veniți domnilor să ne bucurăm de succes!

Vă invit să vă alăturați firmelor producătoare sau distribuitoare de orice, numai de vin nu, care împart brandingul sănătos pe care a început să îl facă comunitatea de promotori ai vinului românesc.

Nu e o noutate aceasta. Chiar în paginile de Revista Fermierului am arătat că coagularea în jurul vinului a altor produse și servicii se întâmplă de mulți ani în străinătate, în piețele mature.

Am arătat mecanismele și suporturile pe care cei din afara industriei vinului se pot sprijini. Am arătat și beneficiile de firmă, dar și pe cele ale colectivității în care aceasta își desfășoară activitatea.

Riscurile jurnalismului în a emite scenarii economice sau chiar postulări sunt destul de mari întrucât, de cele mai multe ori, emitentul, jurnalistul, oricât de bine înarmat teoretic-argumentativ ar fi, rămâne – până la urmă – în zona... teoretic-argumentativă.

Este și motivul pentru care, de foarte mulți ani, nu propun asocieri pe... proiecte. Un lucru deja făcut, rulat, exersat, analizat și îmbunătățit este, indubitabil, un centru de atracție mai mare pentru cei interesați pentru a se implica sau, pur și simplu, pentru a-și intensifica comunicarea către publicul-țintă. Cum ar veni, să lucrăm pe „concret”!

În această categorie a evenimentelor, agregărilor de marketing, deja existente, intră câteva care au atins deja succesul. Unele, multe ediții la rând.

VINARIUM, VISUAL WINE SENSATIONS, WINE SPECIAL ACTOR, ca să începem cu cele mai tinere, și Congresul de gastronomie și vin sau IWCB – International Wine Contest Bucharest (by VINARIUM) –, pentru a termina cu cele mai „vârstnice” (Internaționalul are deja 15 ediții!), au reușit să atragă parteneri din afara industriei vinului.

Privind însă spre modelele de succes din lume (Toscana, Provence, Bordeaux, Nappa Valley etc.), constatăm că o accelerare a acestei agregări vin-produse/servicii conexe sau din alte industrii este neapărat necesară.

Personal, în dubla calitate de teoretician și practician, pot afirma că lângă „fenomenul vin” pot veni, fără niciun risc, marii agricultori, cultivatorii bio, procesatorii de lapte, carne și cereale, rețele de retail ș.a.m.d.

Pentru a simplifica puțin pledoaria mea, permiteți-mi să vă invit să parcurgem împreună lista Partenerilor IWCB și, ca într-un studiu de caz, să validăm beneficiile (și riscurile, dacă le depistați) asocierii cu această competiție internațională.

Primul pe listă este NISSAN. Aparent, riscul de asociere cu vinul este cel mai mare. Totuși, producătorul japonez nu este singurul care a înțeles că publicul consumator de vin bun este și publicul lui. De la Formula 1 la Wine Spectator (cea mai puternică publicație internațională a domeniului vinului), toate mărcile premium se asociază cu vinul. Mai mult, NISSAN România vizează, prin parteneriatul cu IWCB, să își câștige capital de simpatie și să își comunice valorile de la și către profesioniștii podgoriilor și ai cramelor. În absența drumurilor „ca-n Vest”, oenoturismul se poate dezvolta și cu ajutorul tout-terrains-urilor de la NISSAN. Punct câștigat.

VALDO Invest. Firmă specializată în dotarea industriei alimentare (deci și a cramelor) cu echipamente specifice. Evident, deocamdată, publicul larg nu are o percepție completă asupra a ceea ce înseamnă o astfel de firmă. Targetul VALDO este industria alimentară. Cu toate acestea, încetul cu încetul, oamenii vor aprecia calitatea unor vinuri obținute în echipamente VALDO și, de asemenea, vor aprecia implicarea VALDO în demersuri cu efecte benefice colective, cum este IWCB. Primul pas al „notorizării” este captarea atenției industriei și a dezvoltării relațiilor de afaceri, dar, în plan secundar, pot apărea satisfacții și în zona recrutării de personal, teritoriu din ce în ce mai arid astăzi. Punct câștigat.

Aqua Carpatica. Apa și cu vinul nu stau neapărat foarte bine împreună în același pahar. Aqua Carpatica își consolidează poziția de apă premium, e vizibilă pentru horeca și se insinuează și în preferințele celor care consumă șpriț. Poate fi luat în calcul și un captatio benevolentiae pentru implicarea pe care o are în multe acțiuni non-comerciale.

Creative Impact (şi Constantin Photography). Firmă de creație, accesată de companii puternice din alte domenii. Beneficiul ca Partener IWCB este dublu – arată industriei vitivinicole capacitatea de a oferi soluții de concept și grafice specifice vinului, iar prin alăturarea cu vinul bun, își crește audiența în rândul decidenților cumpărători de servicii de imagine și publicitate, oameni care sunt, în general, consumatori de vin bun.

Farmexim. Medicamente și vin? Da, Farmexim este una dintre firmele cele mai importante din Pharma, devenită recent parte a grupului Phoenix, și care are în portofoliu și produse peste medie, inclusiv cosmetice.

Disjuncția de apartenență exclusiv la piața „compensatelor” îi oferă șansa de a vinde și produse cu valoare adăugată mare. Prezența pe scena evenimentelor din Lumea Vinului poate face compania Farmexim un vânzător credibil de oenocosmetice, de pildă.

IPPU – producător de etichete – își consolidează poziția de furnizor-lider pentru industria vinului. Pe de altă parte, există șanse ca unii consumatori de vin bun să se afle într-o poziție-cheie în diferite firme care să aibă nevoie de soluțiile IPPU. Nu în ultimul rând, IWCB fiind competiție internațională, urmăritorii săi fiind și producătorii străini, IPPU are șanse să își găsească piețe noi, în afara României.

La Mama – rețea de restaurante. Managerul de aici a ales două evenimente majore pe care să le susțină: Festivalul Internațional „George Enescu” și Concursul Internațional de Vinuri București – IWCB. Se poziționează ca restaurant care își alege cu grijă vinurile, devine abordabil ca prieten de către comunitatea vinarilor, elemente care vor conduce în final la conturarea unor factori de diferențiere, convertibili în succes comercial. Succes!

Fan Courier. Curieratul pentru sticlele de vin, dezvoltat odată cu magazinele online, are nevoie de un vârf de piramidă. Fan Courier s-a decis să îl ocupe. Și în acest caz, orice manager (care, dacă consumă vin, alege unul bun) are nevoie de servicii de curierat, iar Fan îi este deja... aproape. Firma este implicată și în alte activități, de mecenat și sprijin umanitar.

Climadiff – opțiune clară pentru un furnizor de sisteme și incinte de răcire pentru vin. Câștigă încrederea producătorilor de vin, a horecarilor și a publicului larg (din ce în ce mai dispus să ofere condiții bune vinurilor achiziționate pentru acasă).

Master Graphic Media (MGM) – firma produce în mod personalizat mobilier comercial, decoruri și corpuri pentru reclame, având dotări tehnice de ultimă oră și exclusivitate pentru anumite echipamente și soluții. Urmărește, în primul rând, captarea atenției producătorilor de vin pentru reabilitarea vizuală a cramelor și a punctelor turistice. MGM lucrează pentru Lumea Vinului încă din 1999.

Gastrotech. Este reprezentantul unor mărci de pahare (Stoltze) dezirabile în restaurantele care se respectă sau în locuințele adevăraților winelovers.

Transilvania Bois – producător de baricuri, își numără printre învingătorii IWCB clienții, fiind astfel un exemplu pentru alți vinari – din România sau din străinătate – care-și doresc performanțe.

Palatul Suter (fost Carol Parc Hotel) – prin singularitatea prezenței sale în piața românească, prin gradul exclusivist de finisare a hotelului și prin oferta sa, Palatul Suter este într-un pairing perfect cu excelența, iar personalitățile care acceptă să se alăture IWCB sunt cazate aici.

Deși lista pentru studiul nostru se încheie, astăzi, aici, sperăm ca pe viitor să vă regăsim și pe dumneavoastră alături de cei care au scris deja istorie, care au fost la război, dar care n-au nicio ezitare să împartă ceea ce au obținut: poftiți la plăcinte!

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 15-30 noiembrie 2018

O analiză de dată recentă, realizată pentru anul agricol 2017, m-a pus pe gânduri. Nu cifrele, în sine, ci faptul că una dintre cele mai prospere țări din lume se bazează, totuși, în sectorul agricol, pe aceleași lucruri pe care ne-am (mai) putea sprijini și noi.

Țara aceea prosperă este SUA.

Rezultatele publicate de „a.a.w.e.” - American Association Wine Economics, arată că „America”, așa modernă și avangardistă, puternic dezvoltată industrial, nu își neglijează agricultura și, într-un fel sau altul, își menține în echilibru balanța comercială și prin exportul de produse agricole.

Poziția Nr. 1 la export este deținută, în mod surprinzător, de soia, valoarea exporturilor de soia ajungând la 21,6 miliarde (!) de dolari americani.

Porumbul aduce în țară 9,1 miliarde, iar nucile, alunele ş.a.m.d. (!!!), 8,5 miliarde USD.

Carnea de vacă și cea de porc aduc împreună 14 miliarde de dolari. Nu riscăm nicio comparație din simplul motiv că la noi lupta împotriva crescătorilor de animale a început prin ’90 și se află, cum-necum, cam în ultimul act. Cu românii învinși, firește.

Grâul este abia pe a 7-a poziție (6,1 miliarde USD), urmat de alimente procesate, bumbac, lactate și fructe proaspete. Deși pare mult în urma celor de mai sus, exportul de vin realizează circa 1,5 miliarde de dolari, adică doar de patru ori mai puțin decât grâul, în condițiile în care americanii au o poziție dominantă pe piața mondială cu această cereală.

Poate că cifrele acestea nu atrag atenția multora dintre noi, iar oficialilor din Ministerul Agriculturii chiar cu atât mai puțin.

Privind această stare de fapt în strictă corelație cu datele demografice și nivelul de consum al SUA, putem trage câteva concluzii interesante și, dacă ar fi să se și muncească la „nivel decizional” pe ele, ar putea fi chiar folositoare.

Așadar, deși consumul în State este unul mare, rămâne loc de export.

Vinul, repus în drepturi depline abia la vreo trei-patru decenii după Prohibiție (anii ’60-’70), ajunge să facă performanță și la export.

Bine, veți spune, dar suprafața de vie în SUA este foarte mare. Da și nu. Sunt plantate 440.000 ha cu viță-de-vie. Suprafață de (doar) două ori și jumătate mai mare decât cea a României vitivinicole. OK, dar populația Statelor Unite este mai mare decât a țării noastre cam de vreo ... 16 (șaisprezece) ori. Și nu orice populație, ci aceea care formează cea mai mare piață de vin din lume: 31,8 milioane de hectolitri consum.

Ce vreau să scot în evidență? Faptul că în cinci-șase decenii, datorită unei politici coerente de valorificare a acestei resurse – vinul –, SUA au ajuns să își alimenteze cu vin autohton propria piață (imensă, repet) și să facă export la o valoare doar de patru ori mai mică față de o vedetă a comerțului internațional american, grâul. Ce succes!

Dacă e să analizăm și parametrii de valoare adăugată, ce ar mai fi de spus? Oare unde credeți că este cea mai mare plusvaloare, la un kil de grâu sau la o sticlă de vin? Un singur lucru mai spun și despre comerțul intern cu vin din SUA: Trader's Joe’, care este un lanț de magazine foarte atent la vinuri (și, ca atare, unul dintre cei mai mari vânzători de vinuri din lume), se află în top 10 după ... Amazon, Google, Apple, Netflix și Facebook (toți cei de mai sus, ocupând câte 2-3 poziții pe diferite categorii). Mai e ceva de spus?

Da! Și anume că nimic nu vine ... din senin. De la sine. Pe de-a moaca. Doar din vorbe meșteșugite. În urma furatului. Ca efect al datului din umeri. Pe lângă șpagă. Din neștiință. Din neputință. Ca premiu pentru îngâmfare, țopârlănie, „popularitate” mimată, lipsă de colaborare cu mediul privat (ca să nu spunem „obstrucționarea” acestuia).

Nu e un secret că, de ani de zile, atribui o legătură cu cele de mai sus administrației centrale. În ordine și proporții diferite, dar, inevitabil, cu același efect: rânduirea noastră în coadă, pauperizarea poporului român și dizolvarea capitalului românesc. Și, pentru a-mi vărsa întreg năduful, această dramă se produce invers proporțional cu îmbogățirea funcționarilor și a ministeriabililor de serviciu (... că nu toți apucă să ajungă miniștri, dar, deh! se descurcă).

Buuun... Dar cum se întâmplă că americanii pot excela într-un domeniu în care noi chiar nu suntem nou-veniți (ba, să tot avem niște mii de ani ... )?

Aș îndrăzni să fac inventarul politicilor de încurajare a tot ceea ce înseamnă „lumina” pusă pe vin. În SUA.

Cărți, reviste, școli, emisiuni, filme (da, da!), concursuri, festivaluri, ș.a.m.d.

Toate acestea sunt, într-un fel sau altul, sprijinite de guvernul central, de autoritatea statelor în care se produce vin (și nu e vorba numai de producție, pentru că și comerțul, HoReCa, dacă e să luăm doar două exemple, se dezvoltă și creează bunăstare). Dar, uitați aici, ajungem și la sprijinul privat, și nu ca mecenat, ci, bineînțeles, unul practicat în interes propriu.

Agricultorii din SUA sprijină în interesul lor – toate evenimentele sau acțiunile care duc la notorietatea vinului.

La noi, știm. Statul nu înțelege ce are în seif (și cum s-ar putea „vinde” bijuteriile de acolo).

IWCB-ul, Concursul Internațional de Vinuri București. Despre VINARIUM, nici nu a auzit. Dar Dvs.? Credeți că e suficient să vindeți grâul, porumbul, ceapa, cartofii, sfecla, rapița și „totul va fi bine”? Da, trimiteți fata/băiatul la școală în Anglia/Elveția/SUA, firma merge. Viitorul nu e liniar, domnilor.

În turbulențele accidentelor istorice (care schimbă inevitabil paradigma în care gândim „la prezent”), doar „semnăturile” au făcut ca toate produsele unei țări să aibă șanse de a supraviețui în piețe.

Nu vă cere nimeni nimic. Nu trebuie să vă deteriorați confortul pentru vreo acțiune patriotică.

Fiți doar mai atenți. Vinul poate face ca țara asta să aibă, pe lângă prosperitate, și identitate.

Dacă nu reușim să ne „semnăm” ca națiune, de ce s-ar mai întoarce copiii voștri aici?

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 octombrie 2018

Marea Medalie de Aur i-a revenit companiei Vinex Murfatlar, pentru Elixir - Pinot Noir Roze, demisec, 2017.

Decernarea premiilor se va face pe 2 martie 2018, ora 14:00, în cadrul Târgului GoodWine (2-4 martie, Romexpo București), la standul Azoc Star.

Concursul Național Vin Bag-in-Box 2018, ediția a doua, s-a desfășurat pe 26 februarie, în București, gazdă fiind restaurantul La Mama – Ateneu. Au fost înscrise 103 vinuri, din care: 49 albe, 23 roze și 31 roșii. Concursul este organizat de Azoc Star SRL, partenerul oficial Smurfit Kappa Bag-in-Box pentru Europa de Est (Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Moldova și România) și beneficiază de sprijinul companiei franceze Smurfit Kappa Bag-in-Box și al filialei italiene Smurfit Kappa Bag-in-Box Vitop, fiind organizat după modelul celui mai mare concurs de vinuri de profil din lume – Concours International Wine In Box. „Concursul este o metodă de validare a calității vinurilor ambalate la bag-in-box, care va fi benefică atât consumatorilor, cât și revânzătorilor”, punctează reprezentantul firmei Azoc Star – Cătălin Costiniuc.

În urma deliberării, juriul a hotărât acordarea unui număr de 30 de medalii. Din juriu au făcut parte membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România, somelieri, oenologi, jurnaliști și bloggeri din lumea vinului. Totodată, un juriu alcătuit din iubitori de vin a selectat cel mai popular vin ambalat la bag-in-box. În urma evaluărilor la Concursul Național Vin Bag-in-Box, vinurile cu cele mai bune punctaje vor fi înscrise cu sprijinul financiar al organizatorilor la Concours International Wine In Box – organizat în Franța, la Toulouse, în martie 2018. „Pentru cramele din România, participarea la competiții internaționale de acest gen este o modalitate de creștere a vizibilității la nivel mondial”, apreciază Cătălin Costiniuc.

Cel mai bun vin la bag-in-box, Medalia de Aur:

1. Viile Budureasca, Sauvignon Blanc, 2017, alb demisec
2. Crama Gîrboiu, Varancha, 2017, alb demisec
3. Agro Industrial Ceres, Crama Hermeziu, Sauvignon Blanc, 2017, alb sec
4. Domeniile Bogdan, Muscat și Riesling, alb demisec
5. Nalba, Crama Hamangia, Aequilibrum, Pinot Noir Rose, 2017, rose demisec
6. Agro Industrial Ceres, Crama Hermeziu, Cabernet Sauvignon, 2016, rose sec
7. Carl Reh, Crama Oprișor, Rose de Roumanie, rose demisec
8. Viile Budureasca, Cabernet Sauvignon, 2016, roșu sec
9. Nostalgic, Crama Viișoara, Fetească Neagră, 2016, roșu demisec
10. Vie Vin Vînju-Mare, Vinul Casei, Merlot 2015, roșu demisec

Cel mai bun vin la bag-in-box:

1. Viile Budureasca, Fume, Chardonnay cu Riesling Italian și Pinot Gris, 2017, alb demisec
2. CMD Dealu Mare Tohani, Sauvignon Blanc, 2017, alb demisec
3. Speed, Vinuri de Huși, Zghihara de Huși, 2017, alb sec
4. CMD Cotnari, Etichetă Galbenă, Crama Cotnari, alb demidulce
5. Vincon Vrancea, Vin Bun, Fetească Regală, alb demisec
6. Carl Reh, Crama Oprișor, Blanc de Romanie, alb demisec
7. Produse Moldovenești, F’Autor, Cabernet Sauvignon 2016, rose demisec
8. Ostrovit, Vinăria Ostrov, Cabernet Sauvignon 2017, rose
9. Alcovin, Merlot Rose 2017, rose demisec
10. Speed, Vinuri de Huși, Merlot Rose, 2017, demisec
11. Speed, Vinuri de Huși, Busuioacă de Bohotin, 2017, rose demidulce
12. Domeniile Boieru, Vin de Ciumbrud, rose demisec
13. Viile Budureasca, Red Cuvee, Cabernet Sauvignon cu Merlot și Shiraz, 2017, roșu demisec
14. Nostalgic, Crama Viișoara, Cabernet Sauvignon, 2016, roșu sec
15. Viile Budureasca, Cabernet Sauvignon, 2017, roșu sec
16. Carl Reh, Crama Oprișor, Fetească Neagră, roșu demisec
17. Produse Moldovenești, F’Autor, Merlot Cabernet Sauvignon, 2016, roșu demisec
18. Natura, Casa Panciu, Băbească Neagră, 2016, roșu demisec
19. Segarcea, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Sauvignon

Cel mai popular vin la bag-in-box:

Alb: Viile Budureasca, Sauvignon Blanc, 2017

Roze: Vinex Murfatlar, Elixir, Pinot Noir, 2017

Roșu: Crama Viișoara, Fetească Neagră, 2016

Ediția cu numărul 20 a GoodWine, eveniment dedicat universului vinului, are în această toamnă cel mai mare număr de expozanți la un târg de vin din România. Organizatorii târgului GoodWine promit să captiveze vizitatorii cu evenimente intrate deja în tradiție, dar și cu multe noutăți.

Cramele participante, al căror număr depășește 140, vor oferi spre degustare peste o mie dintre cele mai bune vinuri ale lor. Și asta nu e tot. Introdus în ediția precedentă, conceptul de VIP Lounge se extinde, oferind consumatorilor cu gusturi deosebite acces la vinuri, șampanie și coniac din categoria premium și superpremium.

Cei care vor să afle mai multe despre vinuri, despre modul în care sunt realizate și cum trebuie apreciate o pot face participând la masterclass-urile și seminariile susținute de somelieri și oameni cu experiență din industria vinului.

Lista atracțiilor este completată cu o zonă de Street Food, unde pasiunea culinară va acompania perfect notele speciale ale vinurilor aflate la degustare.

GoodWine are loc în perioada 3 - 5 noiembrie 2017, la Romexpo, pavilioanele C4-C5.

Program:

• 3 noiembrie 2017: orele 12:00 – 19:00
• 4 noiembrie 2017: orele 11:00 – 19:00
• 5 noiembrie 2017: orele 11:00 – 17:00

Biletele sunt disponibile la iabilet.ro sau direct la Romexpo.

Jidvei, unul dintre marii producători de vinuri din România, lansează a treia ediție a campaniei „Vin de casă din must de la Jidvei”. Această inițiativă vine în sprijinul micilor producători și al gospodarilor care doresc să obțină acasă un vin de calitate autentic românesc, susține Claudiu Necșulescu, proprietarul Jidvei.

„Tradiția de producere a vinurilor de casă este o moștenire pe care o prețuim și o susținem. Această campanie este unul dintre demersurile noastre de a încuraja producerea vinului de casă din must de calitate superioară și, totodată, de a forma prima comunitate a micilor producători de vin de casă din România”, a declarat Ana Necșulescu, marketing manager Jidvei.

An de an, numărul celor care au ales mustul provenit din strugurii de pe Valea Târnavelor a crescut. Peste 3.000 de persoane din 12 județe au comandat, în anul 2016, must de la Jidvei și au beneficiat de sfaturile specialiștilor pentru producerea unui vin de casă bun și natural. „Oamenii își doresc să facă vinul în propria lor casă, iar aceasta este o bună oportunitate de a avea cele mai bune condiții. După procesul de limpezire, în urma căruia impuritățile din atmosferă sunt eliminate, se obține un must cu o ușoară opalescență necesară pentru procesul de fermentație alcoolică”, a punctat Ioan Buia, director de vinificație la Jidvei.

Compania Jidvei pune la dispoziția celor care doresc să facă vin acasă must din soiurile Fetească Regală cu Muscat Ottonel și Sauvignon Blanc, calitatea acestuia fiind garantată prin Declarația de conformitate ce însoțește orice livrare. „Cantitatea minimă care poate fi comandată este de o sută de kilograme, urmând ca după recoltarea strugurilor, cantitățile de must comandate să fie livrate, în condiții optime, în localități din județele Alba, Sibiu, Mureș, Cluj, Brașov, Hunedoara, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Vâlcea, Harghita, Covasna și Prahova (până la Comarnic).

Perioada de preluare a comenzilor este 10 august – 1 septembrie 2017, comenzile putându-se realiza telefonic, la numărul 0755.70.60.00 (apel cu tarif normal), prin completarea formularului de pe site-ul www.mustdejidvei.ro sau prin completarea formularului de comandă distribuit în localitățile din cele 12 județe și retransmiterea gratuită a acestuia prin Poșta Română”, a precizat Ana Necșulescu.

Cel mai bun vin de casă din must de la Jidvei, premiat la Castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă

Cele mai bune vinuri produse în gospodăriile oamenilor sunt premiate în cadrul unui concurs jurizat de către renumiți degustători din țară.

Pe 10 iunie 2017, la Castelul Bethlen-Haller, de la Cetatea de Baltă, a avut loc a doua ediție a concursului „Vin de casă din must de la Jidvei”. Concursul s-a adresat micilor producători de vin de casă care au achiziționat minimum 200 kg de must de la Jidvei în campania desfășurată în perioada august-octombrie 2016.

„Participanții înscriși în concurs pe site-ul www.mustdejidvei.ro au trimis probele de vin din soiurile Sauvignon Blanc sau Fetească Regală cu Muscat Ottonel, până la data de 31 mai 2017. Toate probele trimise și acceptate în concurs au fost jurizate de către zece reprezentanți ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România (ADAR)”, a arătat Ana Necșulescu, marketing manager Jidvei.

Ediția de anul acesta a concursului a avut ca element de noutate posibilitatea ca participanții care au trimis probe în concurs să și jurizeze, analizând după standardele ADAR probele înscrise în concurs. „Această jurizare are ca scop educarea, încurajarea și creșterea implicării participanților în timpul concursului”, a menționat Ana Necșulescu.

Pentru a face parte din comisia de jurizare, participanții au achitat o taxă de 200 de lei. Banii strânși din taxele de înscriere în comisia de jurizare au fost donați, alături de o contribuție din partea companiei Jidvei, către Asociația Autism Europa Bistrița.

În ceea ce privește evaluarea calității vinurilor, aceasta s-a realizat prin metoda scării de 100 de puncte, prin completarea „Fișei de degustare comună OIV – UIOE pentru utilizare la concursuri internaționale – Vinuri liniștite”. Premiile acordate în cadrul jurizării ADAR constau în produse de vinificație, în funcție de valoarea premiului câștigat: Locul I (92-100 puncte) – 3.000 lei, Locul II (86-91,9 puncte) – 2.000 lei, Locul III (82-85,9 puncte) – 1.000 lei.

Câștigătorii concursului „Vin de casă din must de la Jidvei” 2017 sunt:

Locul I – Radu Scorțea, pentru Sauvignon Blanc; Locul II – Nicolae Țăroi, pentru cupajul Sauvignon Blanc și Fetească Regală, cu Muscat Ottonel; Locul III – Emil Coman, pentru Sauvignon Blanc.

De asemenea, s-au acordat premii participanților la concurs care au făcut parte din Comisia de jurizare. Premiile au constat în cursuri de degustători autorizați susținute de ADAR.

„Premiul pentru cel mai bun degustător” i s-a oferit lui Mirel Rus, acesta fiind cel mai aproape de rezultatele degustătorilor profesioniști.

Radu Scorțea, ocupantul primului loc, a primit „Premiul de recunoaștere”, acordat persoanei care își recunoaște vinul trimis în concurs.

Grupul Jidvei deține cea mai mare plantație viticolă din țară și cea mai mare podgorie din Europa cu proprietar unic, având 2.500 de hectare de vie și crame dotate cu cele mai performante echipamente, situate la Jidvei, Tăuni, Blaj și Bălcaciu, în județul Alba.

În zona DOC „Târnave” – sub denumirea Jidvei, se produc unele dintre cele mai apreciate vinuri și spumante românești, calitatea acestora fiind confirmată an de an de medaliile obținute la competiții internaționale. Vinurile de Jidvei au fost distinse în ultimii ani cu peste 200 de medalii, în cadrul celor mai prestigioase concursuri de profil din lume.

În perioada 6-8 mai 2017, la Hotel Novotel din București se desfășoară a doua ediție REVINO, eveniment dedicat promovării vinurilor și turismului viticol din România.

Iubitorii de vinuri și persoanele interesate să le descopere vor putea degusta peste 200 de vinuri premium de la cele peste 30 de crame naționale și internaționale prezente la Revino. Dacă zilele de 6 și 7 mai 2017 sunt deschise publicului larg, ziua de 8 mai este dedicată în exclusivitate sectoarelor HoReCa și turism. „Prima ediție a târgului de vinuri Revino a avut loc anul trecut și s-a dovedit un real succes pentru crame și vizitatori. Anul acesta, numărul expozanților a crescut semnificativ, la fel cum ne așteptăm să crească și numărul iubitorilor de vinuri care vor fi prezenți. Am observat în ultima vreme un interes din ce în ce mai mare acordat de bucureșteni și nu numai vinurilor pe care le beau în anumite momente și locurilor pe care le vizitează în weekend sau în zilele libere”, spune Alina Iancu, Project Manager, fondator CrameRomania.ro și ReVino.ro.

Fiecare expozant de la Revino va prezenta publicului un număr de maximum șapte vinuri exclusiv HoReCa și va beneficia de aceleași condiții de prezentare. Vizitatorii au posibilitatea de a degusta vinurile și în același timp de a discuta cu reprezentanții cramelor pentru a le afla poveștile. Fiecare persoană va primi un pahar la intrare, împreună cu fișa pe care își va putea nota părerile și preferințele despre vinurile degustate, pe care le va putea cumpăra la plecare.

O noutate la această a doua ediție Revino – Descoperă Vinurile din România este „Biroul de turism viticol”. „Oferim cramelor care realizează turism viticol posibilitatea de a-și prezenta poveștile și ofertele vizitatorilor și de a-i convinge să le treacă pragul. În plus, un reprezentant ReVino.ro va da celor prezenți, într-un mod imparțial, informații despre toate zonele țării și detalii despre cramele care pot fi vizitate de grupuri mai mici sau mai mari de persoane”, a adăugat Alina Iancu.

Programul evenimentului este completat de o serie de patru masterclass-uri – seminarii susținute de experți în vinuri.

Costurile de participare la Revino se încadrează între 50 și 100 de lei pentru accesul la eveniment și între 80 și 120 de lei pentru acces la masterclass-uri, iar biletele pot fi achiziționate atât online de pe www.winefair.revino.ro/visitors/tickets, cât și direct la eveniment. De asemenea, ziua de luni, 8 mai, este dedicată în exclusivitate sectoarelor HoReCa și turism, iar intrarea este pe bază de invitație. 

Pentru a vedea cramele participante și alte detalii despre târgul de vinuri Revino, accesați link-ul http://winefair.revino.ro/.

Primul concurs național de vinuri dedicat producătorilor mici și mijlocii și-a ales câștigătorii, fiecare primind un pachet de promovare a afacerii, în valoare de 5.000 de euro, se precizează într-un comunicat de presă primit la redacție.

Prima ediție a concursul BASF „Povești cu vinuri românești” a ajuns la final, odată cu decizia juriului ADAR care a consfințit lista celor trei vinuri câștigătoare. Nu mai puțin de 260 de vinuri din toată țara au fost înscrise la concursul organizat de BASF, care și-a propus astfel să promoveze viticultorii mici și mijlocii, care cultivă suprafețe mai mici de 100 de hectare.

Fiecare dintre cele patru etape regionale a desemnat 12 vinuri finaliste (câte trei pentru fiecare categorie: alb, rosé, roșu). Marea finală a avut loc pe 18 mai, la Alba Iulia, într-un decor medieval, demn de faimoasa cetate. Cei peste 80 de participanți au primit onorul din partea Gărzii Cetății Alba Carolina și au putut asista la ceremonia de schimbare a gărzii, care s-a făcut cu salve de tun. Invitații au fost primiți apoi de personaje medievale fermecătoare, statui vii, dar și bufoni, ca la o adevărată curte regală medievală.

În această atmosferă au avut loc atât jurizarea propriu-zisă a vinurilor calificate în marea finală, cât și ceremonia de premiere. Juriul, format din oenologi, membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România, a fost prezidat de Georgel Costache, vicepreședintele ADAR, expert din partea României în Comisiile de Enologie și Băuturi Distilate la Organizația Internațională a Viei și Vinului și singurul degustător expert din România care a obținut marea medalie de aur la concursul mondial de vinuri Bruxelles, cea mai mare competiție de acest gen din lume.

Juriul a evaluat și apreciat calitățile celor 35 de probe calificate în marea finală de la Alba Iulia, conform sistemului de maximum 100 de puncte, folosit la toate concursurile internaționale.

„Este primul proiect de acest gen, în sensul că s-a dat posibilitatea producătorilor mici și mijlocii să participe la un astfel de concurs, organizat după regulamentul Organizației Internaționale a Viei și Vinului. Ca expert, am fost încântat să văd vinuri de foarte bună calitate, atât la fazele regionale, cât și la faza națională”, a precizat Costache.

Participanții au avut prilejul de a vedea cum s-au desfășurat cele patru ediții regionale și parcursul finaliștilor până la evenimentul de la Alba Iulia. Invitații au aflat poveștile și provocările viticultorilor mici și mijlocii, dar și care sunt cele mai bune metode și produse de protecție a culturii de viță de vie, pentru o recoltă de calitate, chiar de la Jörg Polzin, Country Manager al Diviziei BASF pentru Protecția Plantelor: „Avem onoarea de a premia cele mai bune vinuri românești și cei mai temerari viticultori. Împreună, producători locali și noi, cei care asigurăm protecția culturilor de viță de vie, îmbinăm succesul economic cu responsabilitatea socială. Noi, cei de la BASF, punem expertiza noastră în slujba viticultorilor. Produsele noastre inovatoare asigură un viitor sustenabil pentru vinurile românești”, a fost declarația lui Polzin.

Experții ADAR au anunțat și câștigătorii primei ediții a concursului „Povești cu vinuri românești”. La categoria vinuri roșii, cel mai bun sortiment a fost un Merlot din 2013, produs de Crama Basilescu. A fost un vin ales, care și-a etalat pe deplin calitățile.

„Caracteristice acestui vin au fost tocmai aromele de fructe prezente. Mă refer aici la arma proaspătă și foarte delicată de căpșuni, frăguțe, zmeură, cu un post-gust care duce la anumite nuanțe de fructe și faptul că vinul, fiind destul de mineral, îți dă o senzație de sănătate”, a apreciat președintele juriului, Georgel Costache.

Cel mai bun vin rosé a fost ales un cupaj între Merlot, Cabernet Sauvignon și Syrah, produs în 2015 la Crama Licorna.

„Au contat culoarea, rosé onion, dar și aromele florale și cele de fruct, date tocmai de soiurile care fac parte in cupaj”, a spus vicepreședintele ADAR.

Pentru viticultorul care a creat acest cupaj, Gabriel Lăcureanu, inițiativa BASF este mai mult decât binevenită: „E primul concurs la care rezultatul chiar are un impact pozitiv asupra viticultorului mic și mijlociu, îi ajută să se promoveze. Nici un alt concurs din România nu a mai făcut asta până acum. Nimeni nu a mai oferit ca premii și altceva, în afară de diplome și medalii. Asta e cel mai important, ajutorul acordat producătorilor mici și mijlocii”, spune acesta.

Cea mai strânsă competiție a fost în cazul vinurilor albe. Două dintre cele trei probe evaluate în marea finală a concursului „Povești cu vinuri românești” au obținut același punctaj, iar juriul a apelat la criteriile suplimentare, stabilite înaintea jurizării, pentru a desemna câștigătorul. Acesta a fost un Muscat Ottonel, din 2015, înscris la concurs de Casa de Vinuri Podgoria, din Buzău.

„Majoritatea sortimentelor participante la finală sunt vinuri de o calitate excepțională, care pot oricând concura la concursuri internaționale. Vinul alb câștigător a avut o aromă foarte delicată, de o anumită finețe. Deși este un vin tânăr, din 2015, mi-a plăcut foarte mult lipsa oricărei asperități, totul era rotund, armonios. Poate oricând să fie premiat și la un concurs de afară”, a apreciat Costache.

Viticultorul care a înscris proba câștigătoare nu se aștepta la asemenea laude venite din partea singurului degustător expert din România medaliat la Bruxelles.

„A fost un concurs excelent! Eu am participat pentru prima dată la un astfel de eveniment, pentru că suntem o cramă relativ nouă. Chiar am rămas surprins că vinurile noastre au fost apreciate de juriu. Mi-a plăcut că cei de la BASF s-au gândit și la micii producători. Chiar trebuie lăudată inițiativa lor, pentru că și noi, micii viticultori, venim din urmă cu vinuri poate la fel de bune ca și cele ale brandurilor consacrate”, a spus Benedict Olaru, reprezentantul Casei de Vinuri Podgoria.

Cei trei mari câștigători își vor putea promova acum afacerile mult mai bine. Marele premiu pus la dispoziție de BASF a constat în trei kit-uri de promovare a afacerii, în valoare de 5.000 de euro fiecare. Câștigătorii au posibilitatea de a alege între crearea unei identități de brand, crearea unui magazin online pentru vinurile produse sau închirierea unui spațiu expozițional pentru promovarea vinurilor în cadrul Promenada Mall, din București.

Pentru BASF, următorul pas este crearea catalogului tuturor viticultorilor mici și mijlocii care au luat parte la prima ediție a concursului.

„Vrem să lansăm acest catalog la următoarea ediție a concursului, unde sperăm să aducem și mai mulți participanți. A fost un concurs cu condiții excelente de jurizare, iar specialiștii oenologi ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România au fost pe măsura evenimentului. Pe viitor ne dorim să aducem informații noi despre vinurile românești, despre investițiile pe care le fac viticultorii noști și, în general, despre toate lucrurile bune care se întâmplă în industria românească a vinului”, spune Robert Băicoianu, crop manager culturi speciale BASF și organizator al concursului.

Despre divizia BASF de protecție a plantelor

Cu vânzări de circa 5,4 miliarde EUR în 2014, divizia BASF pentru protecţia plantelor oferă soluții inovatoare de protecție a plantelor, tratament pentru semințe și control biologic, precum și soluții inovatoare de management al nutrienților și factorilor de stres al plantelor.  Portofoliul BASF  include, de asemenea, produse pentru gazon și plante ornamentale, pentru controlul dăunătorilor și sănătate publică. Divizia BASF de protecție a plantelor este un inovator de vârf care sprijină cultivatorii să-și optimizeze producția agricolă, ajutându-i să producă hrană de bună calitate în mod eficient. Furnizând tehnologii noi și know-how, Divizia BASF de protecție a plantelor ajută cultivatorii să-și îmbunătățească eficiența economică și calitatea vieții lor, a familiilor lor și a comunității. Informații suplimentare pot fi obținute pe web la adresa www.agro.basf.com sau accesând conturile noastre de pe reţelele de socializare.

Despre BASF

La BASF, noi creăm chimie, şi facem acest lucru de 150 de ani. Portofoliul nostru include o gamă largă de produse, de la substanţe chimice de bază, produse pentru industria materialelor plastice, produse de performanţă şi produse pentru protecţia plantelor până la petrol şi gaze.  Ca lider în domeniul industriei chimice, combinăm succesul economic cu protecţia mediului şi responsabilitatea socială. Cu ajutorul ştiinţei şi inovaţiei, ne ajutăm clienţii din aproape toate industriile să facă faţă cerinţelor curente şi viitoare ale societăţii. Produsele şi soluţiile noastre  contribuie la conservarea resurselor, asigurarea nutriţiei şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.  Am rezumat această contribuţie în obiectivul nostru global: Creăm chimie pentru un viitor sustenabil. În anul 2014 BASF a realizat vânzări de aproximativ 74 miliarde EUR şi a avut peste 113.000 angajaţi la sfârşitul anului. Acţiunile BASF sunt cotate la bursele din Frankfurt (BAS), Londra (BFA) şi Zurich (AN). Informaţii suplimentare despre BASF sunt disponibile pe internet la adresa www.basf.com.

Lucian Marcu, International Affairs Manager IWCB

Totul a început într-o dimineață de toamnă cu accente de vară târzie. Noi, cei șapte fantastici, temerarii care au decis să răspundă invitației Excelenței Sale domnul Pande Lazarevski, ambasadorul Macedoniei la București, sprijinit în zona de operațional de bunul său prieten, pe numele lui Dimitar Anastasovski, un om de afaceri din Macedonia, am plecat pentru câteva zile să vizităm cramele macedonene (21-25 octombrie 2015).

Trebuie să spun ca ambasadorul Pande Lazarevski și Dimitar Anastasovski sunt mai vechi prieteni de-ai noștri, arătându-și în repetate rânduri dorința și dedicarea pentru stabilirea unor punți de legătură între lumea vinului din cele două țări. Împreună s-au implicat în aducerea de probe din Macedonia în cadrul Concursului Internațional de Vinuri de la București - IWCB 2015. Cu regret spun că, deocamdată eforturile au rămas unilaterale (adică doar din direcția Macedoniei), dar cum speranța moare ultima, am hotărât să spargem gheața și să vedem ce se întâmplă în domeniul viei și vinului în această țară mică și nu prea îndepărtată.

Poate unii dintre dumneavoastră vor fi surprinși de cel puțin două din afirmațiile de mai sus. Macedonia este producător de vinuri?! Da, și nu de acum, ci de câteva mii de ani! Cea de-a doua nedumerire poate fi legată de distanța dintre România și Macedonia. Răspunsul poate fi din nou surprinzător – nu sunt decât aproximativ 650 km din București până in inima uneia dintre zonele viticole importante și de ce să nu o spun de la început, plină de surprize foarte plăcute. Există un mic amendament legat de distanță – ea este cea corectă doar dacă vă asigurați că o apucați pe drumul cel mai scurt, ceea ce noi nu am făcut. Dar toate la timpul lor și să începem cu începutul.

Peripețiile, savoarea unei călătorii

Am decis să ne întâlnim la ora 8.00 dimineața, la ceas în Parcul Libertății, lucru care evident că nu s-a întâmplat din motive de trafic și altele. Oricum, nu am întârziat mult, doar vreo oră. Așadar, am avut timp să ne cunoaștem mai bine, să încercăm să găsim un loc unde să bem o cafea – lucru care nu ne-a ieșit - și nu în ultimul rând, să intrăm în atmosfera de excursie cu autocarul din vremea școlii. Mă rog, nu a fost chiar autocar, ci cu un microbuz, pus la dispoziție prin bunăvoința lui Ionuț Popescu (Vinescu.ro). Dar m-am luat cu povestitul și nu v-am spus care am fost cei șapte fantastici, temerarii plecați pe „drumul vinului” în țara lui Alexandru Macedon, pomeniți la începutul articolului: Cătălin Păduraru (CEO IWCB, Wine Ambassador), Cesar Filip (proprietar Infinity Drinks – magazine și import de băuturi fine), Ionel Stoica (Rifco Trading, importator și distribuitor de băuturi), Cosmin Tudoran (artist, student la Horticultură și promotor al culturii vinului), Laurențiu Horodnic (Oenolog.ro), Mihaela Prevenda (redactor șef Revista Fermierului) și subsemnatul.

Oricum, la orele 9.00 trecute fix am luat voinicește calea Giurgiului. Voinicește e cuvântul cheie aici pentru că oricât de repede am ajuns la Giurgiu, de voinicie am avut nevoie ca să trecem celebrul pod al prieteniei care este în reparații. Teoretic, pentru că practic nu am văzut prea mulți oameni să lucreze fizic, ci mai mult măsurau.

Înarmați cu răbdare, tutun și o sticluță de rachiu de cidru (ca să nu-i spunem calvados, deoarece era produs autohton) am avut tot timpul să admiram câinii din Giurgiu, care nu urlau, dar erau prezenți în număr semnificativ pe toata platforma vămii.

După (numai) două ore, iată-ne în vama bulgărească unde lucrurile au mers strună și ne-am așezat la drum, cap compas Sofia. S-au spus glume, s-a discutat politică, economie, comerț, s-a dormit, nu s-au spart semințe. Deh, un microbuz cu intelectuali. În schimb, la popasul de prânz s-au mâncat mici bulgărești, nu de foame, ci doar așa, să facem o paralelă, după părerea mea inegală, cu ai noștri. Micii noștri sunt mai buni, dar nu putem să strigăm chestia asta în gura mare, că ai lor nici nu se cheamă mici, ci cevapcici.

De la Sofia, lucrurile păreau clare și am cotit-o tot voinicește pe drumul care părea că duce spre Macedonia. Cum până la Sofia sunt vreo 400 și ceva de kilometri, iar distanța totală este puțin sub 650, ne-am făcut socoteala că în maximum trei ore suntem la destinație, cu niște mâncărică și un vinișor pe masă. După circa patru ore am început să ne întrebăm dacă nu am nimerit într-o gaură de vierme care ne va scoate într-un capăt îndepărtat al Universului. Deja era ora 21.00, întuneric și nimic nu prevestea că ne apropiem măcar de graniță, nicidecum de destinație. S-a luat decizia unanimă să întrebăm, asta deoarece GPS-ul rămăsese în mașina lăsată la București. Am scos din mânecă, sau din lavalieră, o combinație de sârbă, bulgară asezonată cu ceva semne și am aflat ca da, acela ar fi drumul spre Macedonia, dar că trebuie să facem la dreapta undeva. Mi s-a părut puțin ciudat, mai ales că ceea ce credeam eu că reținusem consultând Viamichelin.com nu se prea potrivea cu situația din teren. Am considerat că totul se datorează unei simple bariere lingvistice. Greșit  dragi prieteni, deoarece atunci când în fața noastră au apărut tiruri așezate cuminți la coadă și au început să se ițească clădirile de neconfundat ale punctului de trecere a frontierei, iar noi am îndrăznit să ne relaxăm, a venit și lovitura de sabie, care nu a fost a lui Alexandru Macedon. Pe placa mare și albastră din vamă era un cerc cu muuuulte steluțe sub care scria clar Hellas. Speranța noastră, a tuturor, s-a mototolit ca o bucată de hârtie, gândurile au început să se lovească de pereții capului ca niște păsări aflate într-o colivie prea strâmtă.

Ca să o scurtăm, am ajuns la granița cu Grecia, în care am fost forțați să și intrăm deoarece nu a mai fost chip să dăm înapoi și…am intrat în Grecia. Ne-am întors după 50 de metri, am pătruns din nou în țara vecină și prietenă Bulgaria (unde, normal, vameșii și-au îndeplinit misiunea și ne-au controlat la acte și bagaje, după ce o făcuseră și cu aproximativ 20 de minute mai devreme la ieșirea din țară), am mers înapoi preț de 15 km, am făcut la stânga acolo unde trebuia să facem la dreapta venind dinspre Sofia și după nici 45 de minute, iată-ne la granița cu Macedonia. Deși aceasta nu este o țară mare, noi ne aflam într-un punct de trecere a frontierei obscur la vreo 120 km la sud de locul unde ne aștepta, cel puțin în viziunea noastră, mâncărica și vinișorul. După o mică problemă legată de cartea verde (aproape că am crezut că facem cale-ntoarsă), repede rezolvată cu ajutorul autorităților am intrat în nu prea îndepărtata Macedonie.

Excedat de prea lunga așteptare, cel care urma sa ne fie gazdă pentru următoarele trei zile, bunul nostru prieten Dimitar, a venit și ne-a ridicat de la graniță și bine a făcut pentru că drumurile au fost destul de întortocheate. Astfel, pe la 23.00 ora locală, miezul nopții ora României, după un drum de 15 ore în loc de 7-8 ore cât ar fi trebuit să dureze, iată-ne la Popova Kula, una din cele șase crame pe care le-am vizitat în Macedonia, Popova Kula având și facilități de cazare.

Și de aici lucrurile devin serioase. Am parcat în fața cochetului hotel, atașat unei mici crame, cum am aflat mai târziu. O să vorbim despre această cramă la timpul ei deoarece, deși am fost cazați trei nopți acolo, nu a fost prima cramă la care am avut o degustare. Din acest moment, totul a intrat în normal, am fost întâmpinați exact cum ne așteptam, cu mâncare tradițională, cu vinuri surprinzătoare și cu o ospitalitate de excepție. Astfel a început programul nostru de vizitare a șase crame pe parcursul a trei zile. Am mâncat, am încercat vreo două-trei vinuri, am admirat restaurantul amenajat cu grijă și am mers degrabă la culcare în camerele primitoare.

Ezemit Winery, 20 milioane de litri - capacitatea de procesare

Prima zi plină pe teritoriul Macedoniei, după micul dejun, am coborât în curte și am realizat că ceea ce părea drăguț noaptea este de fapt o proprietate superbă, construită cu nu prea mulți ani în urmă, dar în stilul unei cetățui locale. Piatra, lemnul, arcadele, ușa masivă de la intrare, de mărimea uneia dintr-un castel medieval, toate se potriveau, se îmbinau și iți dădeau impresia de bine gândit și bine făcut. Nici turnul nu lipsea și când l-am vizitat am putut admira priveliștea de jur împrejur. Un platou aflat la 150 m altitudine, înconjurat de dealuri și văi și alte dealuri în spatele cărora se întrezăreau munții în pâclă. Macedonia se laudă cu 300 de zile de soare pe an. Noi am prins două zile ploioase, dar sufletul ne-a fost luminat de locurile frumoase, vinurile bune, oamenii primitori, care ne-au arătat seriozitate și dorința de a merge împreună într-o direcție, aceea a vinului.

Și astfel am pornit să vizităm prima cramă aflată la vreo 40 km, numită Ezemit Winery. Când am ajuns, nimic nu ne-a atras atenția, în afară poate de un Ferrari în culoarea roșu - ferrari, evident. Clădirea, destul de tehnică, chiar anostă. La interior, o sală spațioasă cu rafturi pe care era prezentată întreaga ofertă a celor de la Ezemit. Când directorul general ne-a spus câteva cifre, ne-am schimbat cumva părerea. Ezemit Winery are două capacități de procesare, una mai veche - de cinci milioane de litri și o alta cumpărată anul trecut, cu o capacitate de 15 milioane de litri. Au în proprietate 400 ha de viță-de-vie și în 2015 au achiziționat aproximativ 12.000-13.000 tone de struguri. Cultivă și procesează cu precădere soiuri locale cum ar fi Vranec, Temianika (este același strugure ca și Tămâioasa noastră), Zuplianka, Smederevka, Plavac Mali, dar și soiuri internaționale ca Riesling de Rin, Sauvignon Blanc, Viognier, Pinot Grigio, Muscat Frontignac, Shiraz, Cabernet Sauvignon. Poate numele soiurilor locale nu sunt foarte prietenoase, însă acestea produc vinuri pline de caracter, care merită toată atenția și respectul nostru. Îndeosebi Vranec este soiul lor emblematic, un fel de Fetească Neagră a Macedoniei, deși originar din Muntenegru se simte extraordinar sub soarele macedonean. Soarele îl ajută să acumuleze zahăr mult și să-și clădească întreg caracterul. Cum zahăr se adună din belșug și ei îl vinifică în sec, tăria alcoolică a soiului Vranec, omniprezent în Macedonia, depășește în mod curent 15 procente. Am întâlnit cazuri și cu 17 procente tărie alcoolică. Vinurile sunt bine făcute, cu metode și abordări moderne, cu excepția acelui Plavac Mali care îmbracă o haină mai rustică dar foarte interesantă.

Când a venit vorba despre prețuri, surpriza a fost cel puțin la fel de mare. Prețuri medii de achiziție de 2,5 euro/sticlă, chiar pentru vinurile baricate, ne-au lăsat cu gura căscată. Evident, poate fi vorba și de o politică de prețuri mai agresivă din dorința de a clădi o piață rapid și de a lichida cât mai repede stocurile pentru menținerea unui cash-flow pozitiv după investițiile mari făcute în ultima perioadă. Am plecat de acolo spunându-ne „Uite, dom'le, că se poate!”.

Popova Kula Winery, cramă mică, în inima munților, cu vinuri mari

A doua cramă vizitată a fost chiar Popova Kula, locul unde eram cazați. O cramă aflată la polul opus față de cea prezentată în prima parte a zilei. Am avut ocazia sa îl cunoaștem pe proprietar, pe care nu numai că l-am cunoscut dar ne-am și împrietenit. Un amfitrion desăvârșit, cu o educație solidă primită în SUA, urmată de o carieră prodigioasă în țara sa. Fost președinte de bancă și mai apoi directorul unei agenții guvernamentale pentru dezvoltare, Jordan Trajkov a avut o cu totul altă abordare.

Cu o suprafață totală de aproximativ 50 ha, din care doar 18 cultivate și o producție de aproximativ 150.000 sticle/an,  Jordan Trajkov a ales să-și construiască brandul pas cu pas și să mărească producția treptat, prin plantări succesive pe suprafețe mici.

În același timp, s-a dedicat păstrării “în viață” a unor soiuri aproape pierdute, cum ar fi Zilavka, din care rezultă un vin alb plin de caracter. De remarcat Stanushina, un soi roșu care este vinificat în rose și roșu, care însă uneori suferă o mutație din care rezultă struguri albi. Din aceștia se face un vin alb foarte rar – nu mai erau decât 60 de sticle în stoc din cele 300 produse anul trecut, evident la un preț de cinci ori mai mare decât media celorlalte sortimente, care se situează în jur de 4 euro.

Un alt soi balcanic cultivat la Popova Kula Winery este Prokupac, roșu, pe care l-am întâlnit și la alți producători macedoneni și chiar în Serbia. Nici aici Vranec nu lipsește, având ocazia să degustăm vinul acestui an, direct din tanc, un vin care trebuie ținut minte și căutat peste vreo doi-trei ani.

Pe lângă soiurile locale, la Popova Kula se mai cultivă Sauvignon Blanc (vinul 2014 a fost bine apreciat în cadrul IWCB 2015 unde a câștigat medalia de aur), Cabernet Sauvignon și altele.

Am aflat, de asemenea, cu surprindere că hotelul (33 de camere) construit deasupra cramei, în mijlocul podgoriei, aduce venituri importante, acestea reprezentând peste 70% din cifra de afaceri. De fapt, este una din puținele daca nu chiar singura facilitate de cazare cu specific vini-viticol pe o rază de vreo 60-70 km.

Am degustat toate vinurile despre care am vorbit mai sus, am mâncat bine, ne-am delectat cu muzică autentică cântată de un taraf tradițional. Vă recomand cu căldură să vă opriți la Popova Kula în drum spre Grecia, sau chiar să rămâneți câteva zile și să vizitați și alți producători din zonă.

Tikves Winery, între primele 30 cele mai inovative companii din lume

Și iată că a venit și a doua zi în țara lui Alexandru Macedon, cu alte două crame.

Am început ziua cu un colos al erei iugoslave, pe numele lui Tikves. Cumpărat pe un milion de euro de un om de afaceri care și-a vândut firma de distribuție de bere și răcoritoare cu vreo două sute de milioane și care a înțeles să mai investească încă 30 de milioane după achiziție.

La Tikves Winery, tradiționalul se împletește cu modernul doar în măsura în care tradiționalul este gândit să te lase să vezi o parte din istorie și să te facă să te simți bine. O cramă modernă, cu o capacitate de prelucrare de 40 milioane de sticle/an, mii de hectare de vie în proprietate și achiziții pe măsura setei utilajelor din dotare. Aici am găsit soiuri locale, ca Temianika și nelipsitul Vranec, dar și soiuri internaționale. Prețuri modice în jur de 4-5 euro/sticlă la achiziție, culminând cu vasul amiral al acestui producător, numitul Barovo la prețul de 15 euro sticla, care dacă e să mă întrebați, face toți banii. Aici am avut și surpriza unor distilate bine făcute și decent poziționate ca preț.

Totul s-a desfășurat într-o sală de degustare rustică, cu un șemineu uriaș, unde am ajuns după ce am străbătut sute de metri de pivnițe, trecând pe lângă butoaie de fermentare din lemn vechi de o sută de ani.

Am plecat cu un gust bun de la Tikves, gust dat atât de vinuri, cât și de gustarea frugală dar bine închegată din produse din carne și brânzeturi tradiționale. Ceea ce am văzut ne-a lăsat și lumină în suflet, pentru că am realizat ce se poate face dintr-un vechi combinat comunist, bine direcționat și cu o viziune clară asupra destinației. Poate că nu e întâmplător  faptul că vinificatorul de la Tikves este unul dintre cei mai buni din lume, iar Tikves Winery a fost desemnată în 2008 la Paris ca fiind printre primele 30 cele mai inovative companii de pe glob.

O cramă macedoneană în stare să cucerească iubitorii de vin români – Bovin Winery

Ne-am luat amintirile frumoase și sticlele achiziționate cu noi și am pornit către un alt producător – Bovin, unde am nimerit, spre seară, în mijlocul unei petreceri între prieteni și am fost primiți ca niște prieteni.

Cei doi frați, Kiril și Gjorgji Bogevski, au pus bazele cramei Bovin în 1998 cu o producție de 150.000 sticle, ajungând în prezent la peste 1,5 milioane de sticle produse anual.

Deși îi cunoșteam pe proprietari din timpul unei vizite a acestora la București acum câteva luni și le cunoșteam și vinurile,care de asemenea au obținut rezultate remarcabile la IWCB, nu am putut să nu fiu surprins de ospitalitatea lor și de nivelul calității vinurilor produse de aceștia. Lista este lungă și nu am găsit un singur vin care să mă dezamăgească, voi menționa doar patru nume Venus, Alexandar, Dissan și Imperator. De menționat, că acesta din urmă este chiar favoritul președintelui Macedoniei.

Daca primele două sunt vinuri proaspete, simple dar foarte atrăgătoare la nivelul de preț cu care ne-am obișnuit în Macedonia, ultimele două sunt interpretări ale celebrului de acum Vranec, poziționate la 15, respectiv 20 euro/sticlă. Nu le putem clasifica drept vinuri ieftine, dar calitatea și bucuria oferită este pe măsură.

Pe lângă cele patru vinuri amintite, în larga paletă a ofertei Bovin mai există două etichete pe care  trebuie să le menționez, dar nu știu unde să le așez. Vorbim aici de My Way, un vin care în mod clar nu este destinat comercializării fiind produs în cantități mici deoarece se produce cam la fel ca Amarone. Este din soiul local Vranec și are 17 grade tărie alcoolică, bine tolerate datorită restului de zahăr încă prezent. De aceea, proprietarii preferă să îl bea cu prietenii și pentru că tot nu au stres să îl poziționeze în vreo nișă de piață l-au evaluat la 150 euro/sticlă. Celălalt, pe numele lui de botez ERA este 200 de euro, așa ca să fie masa bogată. Sincer, niciunul dintre ele, la o degustare în orb printre vinuri din aceeași categorie nu ar fi chiar Cenușăreasa, dar încearcă să vinzi astfel un vin de Macedonia!

În opinia mea, Bovin este un nume care, dacă reușește să pătrundă pe piața românească va rămâne imprimat atât în minte, in inimă, cât și pe papilele gustative.

Seara a fost asezonată cu bucate tradiționale și muzică de petrecere cântată la chitară și vocal de judecătorul șef al regiunii Tikves, așa, ca să vedem că justiția știe și altfel. Backing vocals a fost asigurat de un alt comesean autohton, dar și de membrii echipei noastre, care au propus și piese din repertoriul românesc, doar ca să se știe că avem și noi, nicidecum din cauza gradelor dezlănțuite ale prea prețuitului My Way.

Am plecat cu greu de la Bovin, mai mult cu forța deoarece seara proprietarul de la Popova Kula, unde ne era culcușul, trebuia să ne prezinte câțiva parteneri de afaceri de origine americană care urmează să-i promoveze vinurile peste ocean.

Și așa mai trecu o noapte și a venit și ultima zi a periplului nostru macedonean.

Peste 20 de etichete, de la vinuri de masă până la vinuri premium – Stobi Winery

Cum cele din urmă crame incluse în programul nostru se aflau la 100 km distanță, în apropiere de Capitala Skopije, am eliberat camerele la Popova Kula, urmând ca ultima noapte să o petrecem la hotelul cramei Kamnik.

Înainte de a ajunge acolo, am făcut un popas de ajustare la Stobi Winery, după tipicul cu care începusem să ne obișnuim, cinci vinuri și mâncarea însoțitoare, care să ne ajute să le înțelegem mai bine.

Crama, nu mai veche de 6-7 ani, proprietatea unui magnat al oțelului care și-a dorit un loc special și l-a obținut. Stobi este o cramă modernă ca design și tehnologie, cu o capacitate de 4,5 milioane litri dintre care 1,2 milioane destinați fermentării. Majoritatea strugurilor provin din achiziții de la diverși producători din zona viticolă Tikves, care prin cele 12000 ha deține o treime din totalul plantațiilor din Macedonia. Această cramă are în proprietate plantații viticole mult sub capacitatea de prelucrare. Cu peste 20 de etichete, Stobi Winery produce de la vinuri de masă până la vinuri premium. Cu câteva vinuri cuvee interesante, dar și vinuri monovarietal, Stobi oferă produse foarte bine realizate și în mod clar acesta e doar începutul. De remarcat un soi originar din Georgia, vinificat foarte interesant la Stobi. Mă refer aici la R'kaciteli. Vranec este și acesta la el acasă la Stobi. Nici nu este foarte greu ținând seama că peste 50% din soiurile roșii plantate în Macedonia sunt reprezentate de acest soi cu un mare potențial.

Și crama Stobi ne oferă vinurile în același registru de preț pe care deja îl considerăm normal în Macedonia și oriunde în lume (1,5 – 2 – 4 euro/sticlă).

Chateau Kamnik a încheiat periplul prin cramele din Macedonia

Iată-ne îmbarcați în mașini, îndreptându-ne spre ultima probă specială a turului nostru – Chateau Kamnik. Am ajuns în mai puțin de 45 de minute și ne-am găsit într-un loc cu o perspectivă frumoasă asupra orașului. Un hotel de 4 stele, așezat pe unul din dealurile ce înconjoară Capitala Macedoniei. Ne-am cazat și cum degustarea era programată mai spre seară am plecat spre Capitală, aflată la doar zece minute de mers cu mașina. Aș descrie orașul ca fiind plin de viață, cu terase și restaurante pline, dar într-un anumit sens halucinant. Statui ale unor personaje din diverse epoci și domenii, privindu-te mai vesel sau mai trist de peste tot, într-un amalgam eterogen și amețitor. Cu timpul ne-am obișnuit, dar sincer, nu știu dacă la a doua vizită aș reuși să înțeleg mai mult, eventual să mă obișnuiesc până a le ignora.

După un prânz târziu, aproape o cină luată mai devreme, ne-am îndreptat spre cramă. Chateau Kamnik este probabil cel mai mic dintre producătorii pe care i-am vizitat. Cu o producție puțin peste 100.000 de sticle anual, dispune de plantații proprii amplasate pe dealurile din jurul capitalei, dar achiziționează struguri și de la anumiți cultivatori atent selectați, pentru a fi siguri de rezultatele finale, sau cel puțin asta își doresc. Crama, un amestec bine balansat de tradițional și modern se află în imediata vecinătate a hotelului, la nici cinci minute de mers pe jos, cu o priveliște minunată asupra orașului Skopije. Proprietarii, cu activități în domeniul cinegetic, de unde și modul în care este amenajat și decorat hotelul, au ales să producă vinuri în gama premium și super premium. Se acordă atenție detaliilor, de la faza de recoltare, procesul de vinificare până la sticle și etichete. Evident, toate astea conduc către prețuri mult peste medie nesusținute de toate vinurile prezentate în cadrul degustării. Totuși, nu se poate spune ca realizările acestei mici crame nu sunt remarcabile în ansamblul lor. Un aspect interesant, Kamnik este singurul loc din cele șase vizitate în care restaurantul propriu oferă o selecție foarte bună de vinuri, atât  domestice cât și străine, pe lângă vinurile proprii bineînțeles.

Pot spune fără nicio reținere că întreg traseul nostru, organizat de Dimitar Anastasovski, cu sprijinul Ambasadei Macedoniei la București a fost fără greșeală și ne-a dat ocazia să facem cunoștință cu această mică țară atât de apropiată nouă din multe punte de vedere și mai cu seamă cu acest domeniu drag multora dintre noi.

Așa s-a încheiat o experiență minunată pe care vă sugerăm să o încercați. Până la urmă este o călătorie ca de la București la Timișoara dar mai rapidă, cu condiția să nu greșiți drumul.