Am ajuns, ușor, ușor, la cel de-al treilea articol dedicat unor aspecte de strategie pentru agricultura românească, primul subiect abordat fiind problematica apei și a lipsei de gestionare sustenabilă, apoi am continuat cu analiza învățământului agricol care de mult nu își mai poate duce la îndeplinire misiunea pentru care a fost creat, iar astăzi ne vom opri asupra cercetării agricole românești sau, mai bine zis, asupra a ce a mai rămas din ea.

Rolul „ideologic și ipotetic” al acestor articole este de a atrage atenția clasei politice, dar și societății civile, asupra viitorului sumbru al agriculturii românești și cu implicații, greu de cuantificat acum, asupra securității alimentare, dar și modul cum o clasă politică mult prea nepregătită și lipsită de responsabilitate politică și civică a distrus atât cât mai exista bun în acest sector.

Când vrei să analizezi și să compari un sector economic, o faci întotdeauna în raport cu liderul din zona ta de activitate, și aici aș avea în vedere Franța, care, ne place sau nu, domină în prezent agricultura și industria alimentară europene.

Este drept că avem și politicieni de ,,top” în această țară, care consideră că trebuie să ne comparăm mai mult și mai frecvent cu țări precum Tanzania și Senegal, dar nu-i așa, câteodată și râsul, chiar și cel amar, are rolul lui.

Revenind, este important de precizat că în Franța cercetarea are mai multe paliere, dar noi ne vom opri doar la cercetarea agricolă sau la cea care are legătură cu acest sector. Astfel, primul nivel este reprezentat de Centrul Național de Cercetare Științifică, care este un organism public de cercetare pluridisciplinară fundamentală și activează sub tutela Ministerului Educației, Cercetării și Inovației.

Aici regăsim printre multele domenii și cercetările fundamentale de biologie (care cuprinde genetica și fiziologia), mediu, climă, sol și multe altele, care au tangențe multiple cu sectorul agricol.

Dar pentru a face cercetare la nivelul cel mai înalt este nevoie de un buget, iar acest ,,hub de cercetare” este susținut anual cu nici mai mult, nici mai puțin decât 3,8 miliarde de euro, adică, da, ați auzit bine, 3.800 de milioane de euro.

Ce fac francezii cu fondurile astea pentru cercetare fundamentală? Păi finanțează 1.100 de laboratoare de cercetare în Franța și în lume, plătesc 33.000 de angajați pentru acest sector, din care 29.000 sunt cercetători cu diverse grade.

Dar credeți că asta ar fi tot? Nici pe departe, aici am vorbit doar de cercetarea fundamentală la științele de bază, care au impact asupra întregii societăți franceze, dar apoi fiecare sector economic are propria cercetare.

Astfel, voi vorbi în continuare despre cercetarea la nivelul sectorului agricol, unde și aici avem o cercetare fundamentală, adică mă refer la domenii de bază cum ar fi știința solului, agrotehnică, fitotehnie, ameliorarea plantelor și animalelor și multe altele, care în Franța sunt domeniile de activitate în special ale INRAE (în traducere - Institutul Național de Cercetare Agricolă și de Mediu), institut aflat în grija Ministerului Educației, Cercetării și Inovației, dar și ale Ministerului Agriculturii și Securității Alimentare.

Franța astfel deține principala organizație de cercetare agricolă din lume, asta ducând la realitatea că una din patru citări științifice pe probleme agricole în lume face referire la lucrări ale cercetătorilor de la INRAE.

Pentru a avea un astfel de institut, statul francez a băgat din nou mâna adânc în buzunar și participă anual cu circa 80% la bugetul acestui institut, adică cu vreo 800 de milioane de euro, la care se adaugă veniturile proprii ale INRAE de vreo 230 de milioane de euro, adică în total, an de an, se alocă peste un miliard de euro pentru cercetarea fundamentală agricolă.

Veniturile private ale INRAE sunt reprezentate de contractele private de cercetare, activități economice proprii (drepturi de redevență, vânzări de produse, vânzări de brevete etc.) și  diseminarea informațiilor. Pentru a se ajunge la acest rezultat, pe lângă bani cu nemiluita, dar foarte atent administrați, se investește și în resursa umană și astfel institutul are peste 8.000 de angajați, dintre care peste 2.000 de cercetători (care au doctoratul), peste 3.000 de ingineri și asistenți și peste 3.000 de tehnicieni, adică o instituție ,,îmbibată de materie cenușie” .

Cercetarea fundamentală este urmată de cercetarea specializată și aplicată, iar aici mă refer la mai multe institute, cum ar fi Arvalis, înființat de fermieri și autorități în 2002, care se ocupă de stabilirea tehnologiilor de cultură pentru principalele culturi agricole, cum ar fi cerealele, porumbul, sorgul, cartoful, inul, tutunul și ceva plante furajere. Doar că acest institut este ,,mult mai sărac”, adică are un buget anual de doar vreo 55 de milioane de euro anual, din care susținerea statului francez se ridică la peste 20 de milioane de euro, având 450 de angajați, dintre care 215 cercetători și ingineri și 165 de tehnicieni.

Pentru culturile oleaginoase și proteaginoase (floarea-soarelui, soia, mazăre, lupin, bob și altele), s-a înființat în 2015 un alt institut, numit TERRES INOVIA, rezultat prin transformarea fostei structuri CETIOM, la care s-au adăugat și alte structuri, institut care beneficiază și el de un buget de circa 35 de milioane de euro, la care se adaugă resursa umană formată din cercetători și tehnicieni necesari.

Pe lângă aceste institute prezentate mai sus mai sunt și altele, cum ar fi cel privind cultura sfeclei, pentru agricultură organică și altele, care se adaugă la efortul comun al societății franceze, incluzând aici sigur și statul, care dorește să se dezvolte în acest domeniu.

Nu trebuie uitată nici activitatea de cercetare aplicată a camerelor agricole franceze, care fiecare în departamentul unde activează își face treaba la modul cel mai serios, astfel fiind puțini fermieri francezi care aleg un soi de grâu sau un hibrid de porumb fără să analizeze rezultatele multianuale ale acestor structuri.

Acum, ca o mică paranteză, o să mă refer și la modul de diseminare a informațiilor tehnice rezultate în urma cercetărilor. Astfel, ca un exemplu, pentru cei care poate se uită dezaprobator la prețurile cărților tehnice de la noi și spun că este prohibitiv (și este, dacă ne referim la veniturile cercetătorilor sau profesorilor), trebuie știut că un pliant de buzunar care prezintă pesticidele ce se pot aplica la o cultură agricolă realizat de Arvalis costă 7-10 euro, apoi o cărticică privind tehnologia unei culturi care are în jur de 70 de pagini în format A5 costă vreo 25-35 de euro, iar o carte cu problematica pe larg prezentată se duce spre 80-100 de euro, asta în condițiile în care Franța are printre prețurile cele mai scăzute la cărțile tehnice pentru domeniul agricol.

În schimb în Marea Britanie o carte de profil tehnic și tehnologie agricolă se duce ușor la peste 200 de lire sterline, iar în Germania la peste 200 de euro, iar prețuri de 250-300 de euro sunt destul de frecvente, mai ales ale autorilor cercetători recunoscuți la nivel global.

Astfel, ca exemplu, cartea unui cercetător rus, fundamental în studiul proceselor de formare a humusului pe nume D.S Orlov, a fost publicată doar în Marea Britanie (dar distribuită și în lume) în trei ediții, cu un tiraj total de peste 30.000 de exemplare și un preț de vânzare per bucată în jur de 270 de lire sterline, venituri pe care nu le realizează primele 20 de titluri vândute într-un an din toate domeniile (inclusiv beletristică) în România.

În Franța, institutul Arvalis nu prea publică nimic sub 5.000 de exemplare/ediție, iar lucrările de bază au frecvent două-trei ediții revizuite și adăugite, adică depășesc peste 10.000 de exemplare, în total.

Culmea este că aceste cărți se vând, se citesc, se analizează, se discută și se aplică, asta fiindcă cei care au nevoie de informații înțeleg să aprecieze și să răsplătească inclusiv financiar activitatea unor profesioniști, alții decât cei de pe rețelele de socializare care, cu bidonul de pesticid în mână, întreabă la ce folosește.

Trebuie înțeles că diseminarea informațiilor din cercetarea fundamentală și din cea aplicată se face într-o filieră clar stabilită și reglementată, în sensul că institutele de cercetare diseminează rezultatele prin cărți, în special către alți cercetători, apoi pentru consultanții (care nu sunt puțini) din Camerele agricole și cei din firmele private, plus specialiștii din firmele de inputuri agricole și nu în ultimul rând către fermieri.

Consultanții preiau această informație de bază (pentru care plătesc), o adaptează la situații concrete și o diseminează la rândul lor prin intermediul revistelor de specialitate, al publicațiilor camerelor agricole și prin prezentări directe cu public către fermieri.

Ce rezultate aduce tot acest efort de cercetare pentru sectorul agroalimentar francez?

Păi, să ne referim la câteva cifre simple, de exemplu la valoarea totală a producției agroalimentare franceze, care se ridică la peste 135 miliarde euro/an, din care 46,6 miliarde euro sunt reprezentate de exporturi. O fi mult, o fi puțin?

Pentru comparație, Franța, din veniturile turiștilor străini care vizitează țara, încasează în fiecare an peste 56,3 miliarde de euro, apoi din exporturile de avioane, elicoptere și alte produse aerospațiale (rachete, piese etc.) încasează aproape aceeași sumă ca din turism, adică 56 de miliarde de euro, iar agricultura vine să participe și ea la export cu cele 46,6 miliarde de euro. Este că deja altfel percepem forța sectorului agricol francez?

Dar, ca să înțelegem și mai bine valoarea sectorului agroalimentar francez, trebuie să înțelegem că doar acesta înseamnă circa 60% din PIB-ul României de circa 290 de miliarde euro sau reprezintă 120% din valoarea cheltuielilor bugetare ale țării noastre care sunt, anual, la vreo 110 miliarde de euro.

Să ne oprim și la câteva exemple de sectoare agricole franceze care merg foarte bine (fiindcă bine merg toate). În primul rând, viticultura și producția de vin aduc 25% din exporturile agroalimentare franceze, adică peste 10 miliarde de euro anual, sau producția de semințe certificate aduce venituri de 1,8 miliarde, dar și vânzările de cartofi proaspeți, cu peste 500 de milioane de euro.

Franța colectează, așa, de ,,amuzament”, peste 500 de milioane de litri de lapte de capră pe an, asta fiindcă producția de lapte de vacă nu intră pe ecranul calculatorului, adică discutăm de peste 16 mld kg lapte anual, având o producție medie pe vacă de peste 8.800 kg și producând ,,doar” circa 1,9 milioane tone de brânză anual.

În plus, este cel mai mare producător european de carne de vită, cel mai mare la vin, cel mai mare la semințe certificate, cel mai mare la zahăr, la cartofi, al doilea la lapte, al treilea la brânză și tot așa, până ne plictisim.

Despre cereale, rapiță, porumb, nu are rost să comentăm, fiindcă majoritatea fermierilor români simte concurența franceză pe terțe piețe.

Ce-i lipsește României? Bani și strategie!

România, la rândul ei, produce doar puțin peste 90.000 de tone de brânză, adică circa 5% din producția Franței, produce circa 19 miliarde de euro valoarea tuturor produselor agroalimentare, adică circa 13% comparativ cu agricultura franceză, dar asta în condițiile în care noi avem aproape 50% din suprafața lor agricolă, adică teoretic noi ar fi trebuit să producem produse agroalimentare de vreo 60-70 de miliarde de euro, la condițiile pe care le avem. De ce doar atât?

Explicații sunt multe și am tot scris despre asta, dar în mod clar unul dintre motive este și subiectul de astăzi, adică criza cercetării românești. Așa cum am văzut, Franța alocă doar specific pentru agricultură peste 1,4 miliarde de euro anual, iar noi??...

Institutul-fanion al României, adică INCDA Fundulea, are un buget de aproximativ 5,3 milioane de euro, adică 0,4% din bugetul INRAE (așa cum am arătat, institutul francez beneficiază de peste 1,1 miliarde de euro), din care efortul direct al statului prin subvenții directe este puțin peste un milion de euro (RUȘINE!!!), apoi încă circa 1,2 milioane de euro din contracte de cercetare, inclusiv cele finanțate de MADR (la fel, RUȘINE!!!), iar diferența de venituri de circa trei milioane de euro vine din producția agricolă, dar care, așa cum știm cu toții, aceasta are costuri pe măsură, deci efectul asupra cercetării poate fi eventual reprezentat doar de profit și acela nu prea există. Așadar, cercetarea la INCDA Fundulea are vreo 2,3 milioane de euro și ne dorim să fim ce…???  Din acești bănuți, INCDA Fundulea se chinuie să plătească 241 de angajați, din care cercetători și ingineri mai sunt doar vreo 40 de persoane, în timp ce INRAE Franța are peste 5.000.

Un alt institut important al agriculturii românești este ICPA (Institutul pentru Pedologie și Agrochimie), care are un buget anual de puțin peste 2,2 milioane de euro și din care își ,,permite” să mai țină 76 de angajați, iar salariul mediu brut al unui cercetător este de 5.900 lei/lună (atenție, cu taxe incluse), față de un angajat ,,special” prin regii, agenții, ministere, care dă banii aceștia pe un ,,city-break”.

De menționat că ambele institute sunt subordonate doar Ministerului Cercetării, fiindcă MADR se mulțumește să arunce în fiecare an doar niște firimituri ca la ,,milogi”, în loc să se implice și să își asume scoaterea din mocirlă a acestui sector fără de care nu vom putea avansa.

Mai avem și ASAS (Academia de Științe Agricole și Silvice), ultimul bastion care mai încearcă să se lupte cu ,,șerpăria politică”, care și-ar mai dori câteva părți din patrimoniul ASAS sau al stațiunilor subordonate.

Nu vreau să se înțeleagă că aceia din conducerea cercetării sau a ASAS nu ar fi putut sau nu ar fi trebuit să facă mai mult, fiindcă totul este perfectibil, iar greșeli s-au făcut destule, dar când tu ești ținut sub limita sărăciei ca sector vital pentru agricultură este greu să mai poți gândi strategii, tehnologii și soluții.  

Poate o soluție complementară ar fi mult discutata și îngropata Lege a contribuției voluntar obligatorii, din care s-ar putea aloca bani pentru asociațiile profesionale, Camerele Agricole, dar și pentru cercetare. Cred, de pildă, că o taxă anuală pentru cercetare de 1-2 euro/ha de teren agricol sau pe cap de UVM (unitate vită mare) nu ar fi o catastrofă pentru niciun fermier, din contră, poate permite strângerea a circa 30 de milioane de euro anual, bani care pot da o gură de oxigen și un viitor sectorului agricol românesc, dar asta doar prin cheltuirea chibzuită și transparentă a acestor fonduri.

Aici poate ar trebui gândit ca, în schimbul acestor fonduri, fermierii să participe prin reprezentanți (veritabili și fără sânge de căpușă) la administrarea instituțiilor de cercetare, astfel încât să existe chiar și o protecție față de imixtiunile politice.

În mod clar ar trebui gândită o nouă structură a cercetării, pe sectoare ale agriculturii, că vorbim de zootehnie, cultură vegetală sau viticultură, unde poate stațiunile să devină părți componente ale institutelor centrale de profil, iar ASAS și MADR să conlucreze pe alte baze pentru revigorarea sectorului agricol.

Ar fi multe de discutat și de rezolvat, dar cred că dacă am avea șansa unor oameni cu viziune, cu pricepere și aplecare, capabili să asculte și să accepte argumente mai bune decât ale lor, am putea renaște ca sector.

Dar de unde să începem? Revin cu propunerea făcută de mai multe ori, prin care ASAS ar trebui să devină gazda și forumul de dezbateri ale unor grupuri de lucru tematice, formate din toți actorii sectorului, care să se apuce de treabă. Dar cine să vrea să muncească degeaba dintre politicieni și demnitari, fiindcă oricum cercetătorii muncesc mai pe degeaba??!

În rest, numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Ambiția susținută cu care pornești în carieră, munca și pasiunea cu care i te dedici agriculturii te pot ajuta să devii tot mai puternic și mai mare. Dacă din primul moment parcurgi în acest fel, neîncetat, o viață întreagă, ajungi să deprinzi cea mai nobilă formă a înțelepciunii antreprenoriale, având posibilitatea de a depăși, chiar și prin profit, perioadele dificile ale pieței industriei agricole.

Marsat SA Roman este un lider al pieței agricole din Moldova, cu unele dintre cele mai mari și mai performante silozuri din această zonă, și are ca obiect principal de activitate depozitarea și producția agricolă în sectorul vegetal.

Administratorul acestei afaceri agricole este inginerul Vasile Balcan, un agronom veritabil, ajuns astăzi la onorabila vârstă de 67 de ani. Domnia sa conduce cu mână de fier și cu blândețea firii deopotrivă această întreprindere agricolă. Societatea a avut încă din anul 2015 o cifră de afaceri de peste 21 de milioane de euro. În prezent, Marsat are în derulare contracte și colaborări, în domeniul agricol, cu peste o sută de mici agricultori și cu peste 50 de societăți comerciale de profil.

„Vrem să trecem cât mai mult pe digitizare, pe utilaje care să fie echipate cu GPS și, dacă se poate, chiar autonome.”

Vasile Balcan face agricultură din 1981, începând această carieră profesională imediat după absolvirea Facultății de Agronomie. În prima parte a îndelungatei sale profesii s-a ocupat numai de mecanizare, dar din 1995 a trecut la lucrarea terenurilor și înființarea culturilor vegetale mari. De atunci face numai acest lucru, iar în toată această perioadă de aproape jumătate de secol a activat numai în domeniul agricol. „Agricultura, așa cum am susținut dintotdeauna, reprezintă motorul care pune în funcțiune întreaga economie a regiunii și a țării. Faptul că societatea Marsat e cotată ca fiind una dintre firmele de prim rang din agricultura județului Neamț este benefic atât pentru producători, cât și pentru comercianți”, spune Vasile Balcan. Spre exemplu, pentru activitatea desfășurată pe parcursul anilor trecuți în domeniul agricol, societatea a ocupat locul I în județul Neamț la categoria întreprinderi mijlocii și locul II pe țară la categoria Agricultură, Silvicultură și Pescuit, întreprinderi mijlocii, activitate auxiliară agriculturii și activități post-recoltare. De asemenea, societatea a primit o diplomă de excelență în afaceri pentru ocuparea locului I timp de șapte ani consecutiv la aceeași categorie. „Societatea Agromec Roman SA se ocupă numai cu lucrări și producție vegetală, iar societatea Marsat, numai cu comercializare, fiindcă la raportul comerț-producție depășeam 30% și nu mai eram eligibil pentru subvenția APIA, și a trebuit să mutăm toate contractele”, precizează inginerul Vasile Balcan.

Circa 2.600 ha exploatate, 700 ha în proprietate

Fiind un fermier cu o vastă experiență, trecut prin toate sistemele politice și agricole, am vrut să aflăm de la Vasile Balcan despre evoluția agriculturii în zona dumnealui. „Ca profesie, sunt la bază inginer mecanic agricol, practic lucrez în domeniu din 1981 și am trecut de la lucrări de mentenanță și exploatare de utilaje la exploatare agricolă, respectiv la lucrări în câmp efectiv și la producții vegetale. E clar că în decursul acestor ani am parcurs cam tot ceea ce a însemnat evoluția mecanizării în agricultură. Începând de la combinele tractate și până la combinele de ultimă generație de la această dată, așa că progresul în domeniu l-am simțit pe toată această perioadă.”

În prezent, Vasile Balcan lucrează circa 2.600 de hectare pe raza a două județe, având patru ferme dispuse în așa fel încât condițiile climaterice să nu îi fie total nefavorabile în anumite perioade. Suprafețele agricole sunt și în zona colinară și de munte, în zona localităților Roman și Bucecea din județul Neamț.

„Anul acesta, au venit mari poveri pe spatele producătorilor agricoli. Asta, din cauza prețurilor foarte mari care au fost pe piață la tot ceea ce a însemnat inputuri, carburant, energie electrică, gaz, toate au contribuit la coșul de cheltuieli.”

Vasile Balcan a specificat că nu intenționează să mărească suprafața exploatată. „Noi avem 700 de hectare în proprietate și restul suprafeței este în arendă. Am lucrat la un moment dat vreo 3.500 de hectare. A mai fost și zona localității Sascut (n.r. la sud de Bacău), la care am renunțat fiind mai îndepărtată în executarea lucrărilor. Ca tendință, este clar că în perioada următoare, având în vedere și lipsa de personal calificat, vrem să trecem cât mai mult pe digitizare, pe utilaje care să fie echipate cu GPS și, dacă se poate, chiar și autonome, în vederea executării lucrărilor. Vrem să rezolvăm problema fertilizării și a erbicidării care sunt foarte importante, apoi trebuie să urmărim cât mai repede să ne echipăm cu utilaje de ultimă generație.”

Irigațiile, speranța pentru producții profitabile

În opinia lui Vasile Balcan, 2023 este un an total atipic. „Nu am avut un an ca acesta în niciunul dintre cei pe care i-am parcurs. Și asta, din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere climateric, este clar că am avut secetă aproape în fiecare an. În schimb, anul acesta au venit mari poveri pe spatele producătorilor agricoli, în sensul în care s-au produs cereale oleaginoase cu cheltuieli foarte mari la hectar. Asta, din cauza prețurilor foarte mari care au fost pe piață la tot ceea ce a însemnat inputuri, carburant, energie electrică, gaz, toate au contribuit la coșul de cheltuieli. Practic, când e să tragi acum linie, chiar dacă ne dă 1-1,1 lei/kg de grâu, noi îl vindem cu 0,85 lei/kg. Și bineînțeles că nici producțiile nu ne-au ajutat prea mult anul acesta. Am avut în primăvară două luni de secetă, dar exact când trebuia apă. De exemplu, la cereale nu am avut apă și ne-a diminuat foarte mult producția. Normal că la cheltuielile pe care le-am avut eu trebuia să am producții de cel puțin 7.500 kg/ha. Am făcut 5.700 kg/ha. Ca atare, deja e diferență din producție nerealizată. Dacă înmulțesc cu 850 este pierdere. Or, acest lucru se întâmplă în condițiile în care noi avem niște facilități în aprovizionare și alte avantaje. Adică nu-s aceleași cheltuieli ca la orice producător, care mai are și creditare, și alte greutăți.”

„Probabil că vom trece la o renunțare totală la arătură. Deocamdată, pentru culturile de primăvară facem arătură cu întoarcerea brazdei, pentru culturile de toamnă pregătim din cultivator.”

Ca structură de culturi, pentru a realiza asolamentele, la Marsat se cultivă rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui, porumb, sfeclă. Despre aceasta din urmă, Vasile Balcan încă nu știe dacă s-o continue în structura de culturi. „Sunt culturi care ne ajută în primul rând la realizarea asolamentelor și a tehnologiilor pentru fiecare cultură în parte.”

Pentru cereale, Marsat își produce sămânța necesară achiziționând bază și cultivând C1 și cultură permanentă. „Probabil în perioada următoare vom trece la o renunțare totală la arătură. Deocamdată, pentru culturile de primăvară efectuăm arătură cu întoarcerea brazdei, pentru culturile de toamnă pregătim din cultivator”, a menționat inginerul Vasile Balcan, care a ținut să accentueze că din cauza războiului din Ucraina o să fie tot mai greu pentru agricultură. „Foarte multe societăți agricole vor fi afectate, în special cele mai mici. S-au aventurat anul trecut, pentru că au avut cheltuieli mici și valorificare, nu și-au făcut rezerve și acum le este aproape imposibil. Suntem de acord cu ajutorul acordat Ucrainei, dar până la un  punct. Anul trecut, firma noastră a fost printre primele care a trimis ajutoare în Ucraina, așa cum a făcut toată țara, fiecare contribuind cu ce s-a putut. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ni se respecte și nouă drepturile la nivel de Comunitate Europeană, unde nouă ni se impun reguli drastice.”

Și pentru că Vasile Balcan a amintit seceta cruntă din zona Moldovei, fermierul ne-a zis că Marsat a demarat deja un proiect de irigații, respectiv irigare cu alimentare din Siret – stație proprie. „Au fost demarate două proiecte și ne-am oprit cu cel din stânga, de lângă râul Moldova, și bine am făcut. Acolo am pierdut 50 de hectare din cauza construcției noii autostrăzi (n.r., Autostrada Moldovei A7). Practic, ne-a anulat în diagonală toate terenurile. Acum o să ne fie foarte greu la lucrări, să vedem pe unde o să ne ducă drumurile. Am vrut autostrăzi, dar uite că de data asta o să fim cei mai afectați. Scriptologia pentru irigații este foarte, foarte, foarte grea. Noi încă din februarie anul trecut am demarat proiectul, am căutat obținerea aprobărilor și a tuturor avizelor și nici la această dată nu sunt în totalitate obținute. Vom face primele 150 de hectare irigate mai mult ca sigur, în perioada următoare.”

Puterea medie în fermă, 400 CP

Având în vedere profesia interlocutorului nostru, inginer mecanic, nu puteam să nu abordăm și domeniul tehnicii agricole. „Dacă ar fi să fac o comparație la nivelul anului 1990, la acel moment aveam un parc enorm de tractoare, fiind și directorul fostei SMA Bâra (n.r., Stațiunea pentru Mecanizarea Agriculturii Bâra), pe care am privatizat-o ulterior, devenind societatea Marsat SA de astăzi. Pe timpuri aveam vreo 270 de tractoare în parc, cu puteri cuprinse între 45 și 110 CP. Totodată, aveam 67 de combine Gloria. Practic, în decursul anilor a mai scăzut și suprafața lucrată, față de momentul anului 1990, dar și randamentele tractoarelor și mașinilor agricole au crescut foarte mult. Astăzi, de exemplu, lucrăm 2.600 de hectare cu patru combine, din care două de ultimă generație: Case IH Axial-Flow 7250 și 9250 (n.r. AFS Harvest Command)”, arată Vasile Balcan.

În ceea ce privește tractoarele, Marsat are un parc de 12 unități. „Dar nu lucrăm cu toate la capacitate maximă. Dacă în urmă cu nu mai târziu de zece ani lucram cu o gamă de putere medie de 200 CP, acum creșterea puterii medii a ajuns la 400 CP. Bineînțeles că gama de cultivatoare, semănători și alte utilaje am adaptat-o la puterea tractoarelor. În decursul anilor am avut cam toate mărcile de utilaje. Am trecut la Case IH datorită performanței oferite de aceste utilaje, în special datorită raportului bun între calitate și consum. Consumul de carburant este foarte important în relația economică de la această dată”, ne-a spus în încheiere inginerul Vasile Balcan.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023

Abonamente, AICI!

Marți – 21 noiembrie 2023, Clubul Fermierilor Români a lansat cea de-a treia serie a programului de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”, care vizează creșterea performanței și competitivității fermierilor din România prin transformarea propriei afaceri într-un model de business sustenabil. Ediția cu numărul trei a programului reunește cursanți cu vârste cuprinse între 28 și 56 ani, din toate regiunile țării.

Crearea unui plan de dezvoltare sustenabilă a propriei afaceri agricole, cu impact imediat în creșterea performanței și alinierea la tendințele actuale prin includerea digitalizării și a reglementărilor de mediu, reprezintă obiectivele principale ale programului „Antreprenor în Agricultura 4.0”.

Prezent la evenimentul de lansare a celei de-a treia serii a programului, Daniel Botănoiu, consilier de stat în cadrul Cancelariei prim-ministrului, a punctat faptul că fermierii își pot asigura un venit decent investind „în primul rând în perfecționarea managerială și adaptarea la nevoile pieței”.

Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români, a adăugat că formarea și perfecționarea abilităților antreprenoriale reprezintă cel mai bun și durabil răspuns la criza multiplă cu care se confruntă astăzi agricultura românească, perioadă în care se suprapun efectele negative ale crizei economice și de securitate, impactul schimbărilor climatice și începerea aplicării noilor politici de mediu-climă ale Uniunii Europene. „Astăzi, o nouă serie de antreprenori din toate zonele țării, cu vârste cuprinse între 28-56 ani, cu experiențe și pregătiri diferite, dar cu interese comune, încep cursurile de perfecționare managerială din cadrul programului Antreprenor în Agricultura 4.0. Este un curs intensiv, pe care îl vedem ca parte dintr-un proces de consolidare a cunoștințelor dobândite de fermieri, prin schimburi de experință și analize ale modelelor de dezvoltare aplicate în cele mai performante ferme din România, prin punerea împreună a informațiilor rezultate din proiecte de success și eșecuri, prin disponbilitatea celor care fac parte din comunitatea fermierilor perfomanți de a lansa noi afaceri împreună și de a constitui noi forme de asociere”, a declarat Florian Ciolacu.

Managerul Politici și Programe în Agricultură din cadrul Clubului Fermierilor Români, Bogdan Chiripuci a arătat că programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” reprezintă un ghid al perfecționării antreprenorilor din sectorul agroalimentar care doresc să se dezvolte atât profesional, cât și personal, într-o manieră concentrată, eficientă și practică. „În cele 21 de zile de curs, participanții își vor dezvolta abilitățile privind administrarea și diversificarea activității agricole, direcțiile europene privind noua PAC, legislația și fiscalitatea sectorului, managementul riscului, accesare de fonduri europene, agricultură digitală, comerț cu cereale, noile tehnici genomice, simulări de business, precum și fizionomia, comportamente și tonalitatea vocii – putere de negociere în funcție de interlocutor sau influență și inteligență emoțională. Această abordare multidisciplinară urmărește să ofere fermierului de astăzi o imagine de ansamblu care să-i permită noi instrumente și concepte manageriale pentru a-și putea menține și dezvolta competitivitatea propriei afaceri agroalimentare”, explică Bogdan Chiripuci.

Claudiu Jurubiță, fermier din Argeș, județ în care exploatează circa 2.000 de hectare împreună cu familia, a absolvit prima serie a programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”, după care a urmat și cursurile celei de-a doua ediții a programului „Antreprenor în Agricultura 4.0”. „Alegerea să particip la programul Antreprenor în Agricultura 4.0 a venit în mod natural, cele două programe oferind o perspectivă de complementaritate. Mi-am făcut timp să particip la toate cursurile pentru că am înțeles cât este de important să investești într-un proces continuu de învățare. Cursurile sunt gândite să fie interactive și aplicabile imediat, cu traineri pregătiți să-ți ofere o viziune antreprenorială la care nu te gândești în mod frecvent că ți-ar fi utilă, beneficiind astfel de adaptabilitate și deschidere pentru implementarea noilor concepte atât tehnologice, cât și manageriale”, ne-a spus tânărul fermier Claudiu Jurubiță.

Un program pentru fermierii activi, fără limită de vârstă

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” este recomandat fermierilor activi, fără limită de vârstă, care au minimum cinci ani de experiență managerială (la nivel de fermă/departament afacere agricolă), sau absolvenților programului „Tineri Lideri pentru Agricultură” derulat de Clubul Fermierilor Români. Fermierii interesați pot completa formularul de înscriere pe site-ul Clubului, pentru seria următoare: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0  

În cadrul acestui program de perfecționare managerială sunt implicați parteneri educaționali, experți în domeniul lor de activitate, cele mai cunoscute companii de training din România cu expertiză în domeniul agricol, alături de specialiști recunoscuți la nivel internațional în zona de agribusiness.

Profil participanți

Fermieri activi, cu experiență managerială în fermă sau afacere agricolă de minimum 5 ani, interesați să-și dezvolte competențele în administrarea afacerii și să dobândească un set de instrumente de management și de analiză a propriei afaceri, sub coordonarea specialiștilor programului.

Perioadă desfășurare

Programul este gândit să se desfășoare timp de cinci săptămâni neconsecutive, în cea mai optimă perioadă pentru fermieri, 21 noiembrie 2023 – 16 februarie 2024. Cursurile vor avea loc în format fizic, la București și la Predeal, și vor fi urmate de sesiuni aplicate în fermele participanților, unde aceștia vor realiza schimburi de bune practici agricole și idei inovative specifice dezvoltării propriei afaceri în condițiile socio-economice actuale.

Curricula Program

Cursurile oferă participanților informațiile teoretice necesare și studii de caz practice aferente managementului afacerii agricole și adaptarea activităților în contextul actual, pentru asigurarea rezilienței fermelor.

Programul cuprinde cursuri de pregătire în următoarele domenii: Dezvoltare Managerială; Influență și Inteligență Emoțională; Fizionomie, comportamente si tonalitatea vocii - putere de negociere în funcție de interlocutor; Agricultura digitală; Legislația sectorului agroalimentar; Managementul riscului și asigurările agricole; Direcțiile europene privind noua PAC; Modele sustenabile de afaceri agricole, din perspectiva noii PAC; Comerț cu cereale; Managementul și administrarea afacerilor; Accesare fonduri europene; Fiscalitate și contabilitate în fermă; Public Speaking; Importanța schimbărilor climatice în agricultura românească; Implementarea și finanțarea sistemelor de irigații și desecare-drenaj; Bune practici agricole în ferma vegetală; Importanța utilajelor agricole, din perspectiva noii PAC; Managementul lanțurilor de valoare în fermă; Managementul vânzărilor și negocierea contractelor; Marketingul produselor agroalimentare; Simulări de business – plan de dezvoltare a fermei.

Cursurile sunt interactive, cu activități practice și studii de caz dezvoltate pe baza situațiilor concrete cu care se confruntă fermierii în activitatea curentă. Transferul de cunoștințe, metodele și conceptele utilizate se realizează prin raportare permanentă la propria afacere.

Taxă Program

Taxa de participare include strict valoarea cursurilor susținute de partenerii educaționali, precum și costurile administrative (închiriere sală, prânz și două coffee break-uri/zi).

Detalii despre programul Antreprenor în Agricultura 4.0 pot fi accesate aici: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0/

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 2 noiembrie 2023 – 31 ianuarie 2024, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) primește cereri de finanțare pentru intervenția DR-30 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, din cadrul PS 2023-2027. Pentru simplificarea și claritatea implementării intervenției, AFIR aduce clarificări în ceea ce privește unele condiții de eligibilitate.

Astfel, la criteriul de selecție 6.2 „Combaterea biologică a dăunătorilor/polenizare biologică”, a fost eliminată cerința ca minimum 10% din valoarea sprijinului să fie investită în acțiuni de combatere biologică a dăunătorilor/polenizare biologică.

La criteriul de selecție 6.3 s-a corectat o eroare de editare, astfel că se consideră îndeplinit criteriul dacă prin Planul de afaceri sunt prevăzute investiții aferente economiei circulare sau utilizarea energiei din surse regenerabile (de exemplu sisteme de încălzire care utilizează surse regenerabile precum: biomasă, pompe de căldură, energie solară etc.) sau sisteme de irigare prin picurare independente energetic etc.

De asemenea, sunt eligibili solicitanții care figurează cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu terenuri şi/sau animale înregistrate în ANSVSA/ANZ/Registrul Agricol (în cazul păsărilor şi animalelor mici necrotaliate), dacă pentru activitatea agricolă nu au beneficiat vreodată de nici un sprijin din fonduri europene – finanțare PNDR 2020, din tranziția PNDR 2021 – 2022 sau prin subvenția APIA.

În ceea ce privește eligibilitatea solicitanților care au deținut cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare terenuri și/sau animale, potrivit Fișei de evaluare generală a proiectului E1.2-DR 30: „Se verifică la APIA în Registrul unic de identificare dacă anterior datei înregistrării PFA-ului, II-ului, IF-ului, SRL-ului, asociatul unic şi administratorul/asociatul majoritar (50%+1 din acțiuni), nu a fost șef de exploatație, inclusiv ca persoană fizică sau persoană fizică autorizată conform OUG nr. 44/ 2008, cu modificările şi completările ulterioare, sau altă formă de organizare juridică, şi nu a beneficiat de niciun sprijin din fonduri europene FEGA şi/sau FEADR pentru activitatea agricolă, respectiv din PNDR 2014-2020, precum şi perioada de tranziţie 2021- 2022, în caz contrar solicitantul este deja instalat. [...] În situația în care din verificări se constată că responsabilul legal figurează cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu terenuri şi/sau animale înregistrate în ANSVSA/ANZ/Registrul Agricol (în cazul păsărilor şi animalelor mici necrotaliate) acesta este eligibil dacă atât solicitantul, cât şi terenurile şi animalele aferente exploatației nu au beneficiat vreodată de niciun sprijin din fonduri europene (inclusiv subvenția APIA) pentru activitatea agricolă, respectiv din PNDR 2014-2020, precum și perioada de tranziție 2021-2022, cu excepția consumului propriu”. Astfel, cele două texte se vor înțelege în coroborare cu prevederile din Ghidul Solicitantului aferent DR-30 de la pagina 11 respectiv: „Tânărul fermier poate deține baza de producție (suprafețe, animale, pasări şi familii de albine) în limita consumului propriu definit, cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu condiția de a nu fi beneficiat de sprijin din FEGA sau FEADR”.

Prin urmare, precizează AFIR, solicitanții care figurează cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu terenuri şi/sau animale înregistrate în ANSVSA/ANZ/Registrul Agricol (în cazul păsărilor şi animalelor mici necrotaliate) sunt eligibili dacă aceștia precum și terenurile şi animalele aferente exploatației acestora pentru care solicită sprijin nu au beneficiat vreodată de niciun sprijin din fonduri europene (inclusiv subvenția APIA) pentru activitatea agricolă, respectiv din PNDR 2014- 2020, precum și perioada de tranziție 2021-2022.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe un deal în apropierea orașului Turda am găsit o fermă cum nu vezi multe pe la noi, curată, ordonată. Aici, în exploatația agricolă vegetală gestionată de Emil Turdean, înțelegem semnificația proverbului „omul sfințește locul”, pentru că fermierul din județul Cluj face cinste locului în care trăiește și muncește. Pasiunea pentru agricultură, deschiderea spre cercetare și evoluție, dorința de a învăța, de a se informa și de a aplica în afacerea agricolă orice apare nou, modestia și hărnicia, toate, le-a transmis copiilor. Emil Turdean are doi băieți care, piloți de linie fiind, când nu colindă pământul dintr-un colț în altul, lucrează cot la cot cu tatăl lor în fermă. O fermă pe care o dăm exemplu pentru că merită.

Reporter: Suntem deasupra oraşului Turda, dacă pot să spun aşa. La ce înălţime ne aflăm aici, în fermă?

Emil Turdean: 350 de metri altitudine faţă de nivelul mării. 

Reporter: Câte hectare exploataţi?

Emil Turdean: Pe cele două exploataţii agricole, cea de la Luna de Jos şi cea de aici, de la Turda, aproape de 1.500 de hectare.

„Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung.”

Reporter: De când faceţi agricultură?

Emil Turdean: Din ’94, profesionist. Și am făcut, pot să zic, de când mă ştiu, pentru că fiind de la ţară totdeauna, eram copii, eram puşi să dăm mâncare la tăuraşi, ne ocupam de găini, mergeam la cartof, mergeam la viţă-de-vie, aveam livadă, trebuia curăţată livada, tata lucra la SMA, mama era casnică, dar aveam mult pământ, proprietate şi atunci, aveam grădină mare intravilan, plus loturi ajutătoare. Deci, de când ne ştim eram puşi la lucrul câmpului.

Reporter: De profesie ce sunteţi?

Emil Turdean: Am fost mecanic de locomotivă până în ’94, din 1994 m-am apucat să fac agricultură mai profesionist, cu cartof, cu ceapă, iar în 1996 am urmat cursurile unui program finanţat de Guvernul Olandei pentru tinerii fermieri, trebuia să fii sub 35 de ani, să fii proprietar de terenuri şi prietenii noştri olandezi ne instruiau cum să administrăm fermele, cum să lucrăm în ferme, cum să facem să fim eficienţi. N-o să uit niciodată cum mi-a zis un profesor olandez că rentabilitatea în fermă apare când ai 1,2 cai putere la un hectar. În momentul ăla ai maximum de eficienţă, nici supradotat, nici subdotat la munca câmpului. Am avut multe lucruri de învăţat de la olandezi şi, precum se vede, am „furat” de la ei lucrurile bune, adică în cap, am văzut cum arată la ei fermele, am văzut cum lucrează, am venit acasă, am început să le implementez. Din păcate, nu putem implementa şi la nivel mare. Ar trebui să avem perdele de protecţie plantate, copaci pe lângă drumuri, pentru că… iar ne întoarcem, şi de câte ori am ocazia mă întorc la cadastrul general terminat şi la gradarea terenurilor, pentru că de acolo încolo deja poţi să dezvolţi. Din păcate, nu avem o ţară verde, frumoasă, nu avem o ţară îngrijită. Eu vă spun, lucrurile astea s-ar putea face dacă instituţiile statului, care-s plătite din banii contribuabililor, şi-ar face treaba. Adică, cei de la Garda de Mediu, uitaţi-vă ce dezastru ecologic e peste tot, se aruncă gunoaiele din construcţii, din moloz în mijlocul câmpului, în verdeaţă. Măi, frate dragă, ai poliţie locală, ai mediu, scoate-i afară din birouri să meargă în teren, i-ai prins – i-ai ars! Îi confişti maşina! Dar sunt mână în mână instituţiile statului cu infractorii, fără nicio jenă! Și dacă avem legi, nu se aplică, pentru că „cine-i ăla? Pe cine are în spate? Al cui e ăla?”. Lucrurile nu aşa merg.

Eu vă spun încă o dată şi vă dau un exemplu. În Ucraina, amenda rutieră, orice ai comis, îţi vine pe telefon şi-ţi ia banul. La noi de ce nu se poate implementa? L-am întrebat pe un  ucrainean: de ce este la voi aşa? Mi-a zis: „De aia, că atât era de coruptă poliţia, că trebuia pe toţi să-i dea afară, rămânea statul fără poliţişti”. Ce le-a luat? Le-a luat banul, ca să nu aibă acces la ban. Punct! Instituţiile publice, în primul rând, ar trebui să fie de îndrumare, îndrumare şi control. Adică, dacă te-a prins prima dată, îţi dă un avertisment şi te monitorizează pe urmă.

Primarii fac lucruri în așa fel încât să nu deranjeze, că după aia nu iau voturi. Sunt ferme autorizate şi neautorizate, da? În fermele care-s autorizate, toţi te calcă, Garda de Mediu, Arme şi muniţii pentru pesticide, alea, alea. Nu ştiu ce pregătire are poliţistul respectiv să vină să-mi verifice erbicidele, ar trebui să fie însoţit de unul care are studii pe fitosanitar. Deci nu funcţionăm şi nu funcţionează, unde dai de statul român, apare handicapul deja. Slab pregătiţi funcţionarii, deci în funcţii, mulţi sunt şi rău intenţionaţi, mulţi sunt indolenţi, nepăsători, şi avem o ţară plină de mizerie, oriunde te uiţi, curge mizeria.

„Încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.”

Reporter: Revenind la dvs. şi la ferma pe care o administrați, remarcăm igiena, curăţenia, ordinea. Când aţi început cu agricultura, v-aţi gândit că veţi ajunge la stadiul la care sunteţi astăzi? V-aţi luat un asemenea obiectiv?

Emil Turdean: Da. Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung. Pentru că n-ai cum să ştii toate lucrurile. De exemplu, nu ştiu contabilitate – am contabil angajat. Ai o problemă de construit? Cauţi cel mai bun constructor. Restul, curăţenia şi ce vedeţi aici, ţine de ce ai în cap – aia e şi pe lângă tine. Dacă ai gândirea ordonată şi nu eşti un tip avar după bani, că mulţi aleargă după bani, dar şi banul aleargă, deci trebuie făcut, ai făcut, ai rezultate, îţi vine şi banul.

Culturile de nișă, profitabile

Reporter: Cum gândiţi structura de culturi? Aţi avut culturi pe care le-aţi încercat şi aţi renunţat la ele de-a lungul timpului? Sau vă gândiţi să încercaţi de acum înainte alte culturi?

Emil Turdean: Nu cultiv mult porumb, pentru că nu este de viitor, pentru mine, cel puţin. Merg pe culturi de nişă, încerc să adaptez culturi de nişă. Am sfeclă de zahăr, am muştar, am pus in în premieră anul ăsta, sunt cotaţii mult mai mari la culturile astea, faţă de cereale.

Reporter: Şi cum le valorificați? Unde vindeți?

Emil Turdean: Muştarul se caută în toată Uniunea Europeană, nici nu se pune problema că rămân cu el pe stoc. Inul se caută şi pleacă; orzoaica de bere se vinde; sfecla de zahăr – contract sigur cu Luduşul, cu grâul nu-mi fac probleme, că dacă faci proteină multă, peste 14, şi gluten, automat trece şi ăla la grâu premium. Nu cultiv rapiţă, nici nu se pune problema, încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.

Eu am o vorbă: porumbul e cultura omului sărac. Asta nu mi-o schimbă nimeni. Oricine ştie să facă un porumb, toată lumea îl seamănă, îi dă un erbicid şi uită să mai meargă acolo. Clar, dacă se pornesc sistemele de irigaţii o să trec înapoi pe cartof şi legume.

„Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă.”

Reporter: Cum și când vindeți recoltele?

Emil Turdean: Am spaţii de depozitare. De regulă, grâul nu-l vând nici într-un an mai repede de sfârşit de mai – început de iunie. Erau ani când am recoltat grâul nou şi atunci am vândut grâul vechi. E nevoie de grâu vechi, pentru că nu poţi din grâul nou să lucrezi, că dă boala întinderii.

Reporter: Ce capacitate de depozitare aveţi?

Emil Turdean: În total, 25.000 de tone.

Reporter: Mai stocaţi şi pentru alţi fermieri din zonă?

Emil Turdean: Da. Stocăm. Şi acolo, la Luna de Jos, la cealaltă fermă administrată de băieţii mei, au prins copiii un proiect şi construiesc şi acolo depozite de cereale.

„Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.”

Reporter: Mai vreţi să cumpăraţi teren, să mai măriţi ferma?

Emil Turdean: Da, negreşit. Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă. La criza de forţă de muncă de acum, nu găseşti un bun inginer de câmp şi care să fie ca mine de trei ori pe zi pe câmp, a plouat aici – mă duc la parcela cealaltă. Greu găseşti oameni buni care să fie implicaţi, şi atunci până în 2.000 de hectare controlăm noi trei, eu cu băieţii.

Reporter: Angajaţi aveţi?

Emil Turdean: Avem în total șase angajaţi, cu şoferul de pe camion. Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Băieţii se dau jos din avion, îşi termină zborurile şi la muncă pe tractor, pe combină, pe ce e de lucru. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.

„De 15 ani nu ar, semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară.”

Reporter: Aşa e. Şi când lucrezi şi într-un mediu curat…

Emil Turdean: Îţi creezi tu să fie curat. Ca să-ţi fie curat, trebuie să investeşti nişte bani, să plantezi pomi, să-ţi pui beton ca să nu ridici praful, mai ales pe unde circulă camioanele, deci ambientalul ţi-l creezi tu, că-ţi petreci 70% din viaţă la locul de muncă.

Lucrări minime, tehnologie adecvată și curaj

Reporter: De-a lungul anilor ați făcut investiţii considerabile, mai ales în dotarea tehnică.

Emil Turdean: Pe banii noştri am făcut cam totul. Am avut un singur proiect FEADR la început, de 70.000 de euro, restul a fost făcut cu banii noştri. Am reinvestit profitul, am mai făcut credite, leasinguri, însă tot ce e făcut aici e făcut din bani proprii.

Reporter: Dacă vorbim de tractoare, la ce capacităţi aţi ajuns în momentul acesta?

Emil Turdean: 400 de cai-putere, sunt cele două tractoare mari care fac lucrările grele, scarificat, disc mare. Pe urmă, avem un tractor de 265 CP, mai avem două de 200 de cai-putere, două de 156 şi unul de 100 CP. Deci avem 8 tractoare, lucrăm cu ele în jur de 500-600 de ore pe an. Nu fiecare. Cel mic, de 100 de cai, ăla lucrează puţin, pe ăla îl folosesc mai mult la lucrările de înierbat, trage remorca cu echipamentul de hidroînsămânţare.

Reporter: Referitor la lucrările solului, sunt de ceva vreme discuții cu privire la arat, la lucrări minime...

Emil Turdean: Eu de 15 ani nu ar. Eventual, fac această lucrare după cocenii de porumb. Dar dacă e toamnă uscată îi dau un disc greu, îl mărunţesc bine şi pe urmă-i dau o scarificare.

De 15 ani semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară. Şi depinde. La sfeclă scarific mai adânc, 50-60 cm; unde vine porumb sau altă cultură, 30 cm scarificare.

Reporter: Ce beneficii ați remarcat? Există?

Emil Turdean: Să ştiţi că în primii doi-trei ani nu se vede, pentru că rezerva de buruieni o învârţi cu scarificatorul, primii 15 cm tu tot acolo îi roteşti. Dar pe urmă putem merge să vedeţi teren arat versus teren nearat. Pe teren arat toată lumea intră mai greu, că nu-l nivelează din toamnă, pe teren scarificat şi nivelat din toamnă intri mai repede, că apa-ţi circulă în sus şi-n jos. Când e secetă, unde e scarificat terenul pe puţin cu 10-15 cm, cultura de porumb e mai înaltă, mai viguroasă; unde e arat, când a dat de talpă, de harpan, se simte. Sunt avantaje, dar îţi trebuie tehnologie, îţi trebuie curaj. Mulţi nu lucrează în sistemul ăsta, dar eu aşa lucrez de 15 ani. N-am decât un plug de patru trupiţe şi v-am spus, recurg la arătură doar după tulei, când nu pot utiliza scarificatorul. În rest, toate terenurile vin fertilizate din toamnă, fosfor-potasiu, vin nivelate. Şi primăvara numai cu azot lucrăm, deci aplicăm azot. Prin urmare, grosul pleacă din toamnă, fosforul şi potasiul. Adun de pe la oieri gunoiul de oaie, mai am acces la gunoi de pasăre, pe unde găsesc îngrăşământ organic încerc să aduc şi dacă 30-50 de hectare pot pe an, dar încerc să dau şi îngrăşământ organic. Resturile vegetale le îngropăm înapoi în sol, de exemplu paiele le balotez de la colegii care n-au tocătoare de paie la combină, iar paiele mele le toc înapoi în pământ.

„Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie.”

Reporter: Ce părere aveţi despre noua Politică Agricolă Comună, mai exact, cum vedeți acel procent de 10% pentru culturile fixatoare de azot?

Emil Turdean: Va fi o mare porcărie. Cel puţin în zonă neirigată degeaba pui soia sau mazăre, că nu faci. N-o să faci acele 1.350 kg şi s-ar putea să pierzi. Eu zic că România a negociat foarte, foarte prost acolo. Noi puteam face să fixăm carbonul atmosferic, să plantăm peste tot perdele de protecţie şi să ţină cont de treaba asta sau, dacă ai terenuri erodate, în pantă, să faci pâlcuri de vegetaţie forestieră şi să încercăm. 10% din suprafaţa fermei poate să fie rata ta de profitabilitate.

„Nu trebuie să fim toţi întreprinzători”

Reporter: Ce părere aveți despre asociere, despre cooperative?

Emil Turdean: Nu trebuie confundată Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP) cu cooperativele agricole din prezent. Cooperativele acum sunt mai mult pe marketing axate şi pe a construi împreună ceva pentru a ne valorifica produsele din fermă. În alte țări cooperativele funcționează foarte bine, fiecare în ferma lui îşi face strategia lui. Dar deja sunt cooperative unde se face şi strategia de fermă în comun. Îşi cumpără parcuri de maşini împreună. Cumperi o autospecială din asta de stropit care ajunge să coste 400.000 - 500.000 de euro. Nu-i utilizată la randament maxim într-o fermă care are 1.000 de hectare sau 1.500. La utilajul ăsta trebuie 4.000 – 5.000 de hectare, ca să fie utilizată la maximum. Atunci o cumperi în grup cu colegii din cooperativă. Sau cumperi o maşină de recoltat sfeclă, că tractor fiecare are nevoie, e clar, dar sunt utilaje pe care le poţi cumpăra în comun. Spaţii de depozitare le poţi face pe cooperativă, poţi face procesare împreună. Cauţi un manager pe care-l numeşti acolo. Tu, Consiliu de Administraţie, dai direcția managerului: „De aici până acolo fă-ţi treaba, furnizează”.

Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie. Am fost în Austria, în Munţii Tirol, am fost la nişte fermieri care obțineau 10.000 de litri de lapte/vacă, cele trei familii aveau împreună undeva la 500 de vaci cu lapte. Şi cum lucrau? O săptămână deservea o familie toate cele trei ferme, ca să aibă timp liber şi pentru ei. Deci o săptămână celelalte două familii erau libere. Dacă era forţă majoră sau ceva, interveneau. El îşi putea face până atunci furajul, putea merge la coasă, putea să meargă în oraş, în Viena, să se simtă bine. Noi, până ajungem acolo, mai avem, dar eu sper că individualismul ăsta foarte fixat la noi în cap trebuie să iasă şi trebuie să ne luăm de braţ şi să împingem împreună la deal căruţa.

Suntem într-o piaţă comună, care are nişte reguli foarte bine definite, şi cei care nu cred în construcţia acestei pieţe comune numite UE să meargă în Anglia şi să vorbească cu fermierii din Anglia, să întrebe când a fost mai bine pentru Anglia? Cât erau în UE sau acum? Plâng englezii cu produsele pe stoc, nu se vinde porcul, nu se vinde nimic pentru că este în UE Danemarca şi alţii care furnizează la preţuri mici.

Reporter: Ce trebuie să facă fermierul român ca să trăiască decent pe o asemenea piață comună?

Emil Turdean: Să facă tehnologie, să caute soiuri care aduc valoare bună, adică proteină, gluten, să încerce să-şi poziţioneze ferma în aşa fel încât dacă ai terenuri care nu produc, că atât e randamentul terenului, lasă-l acolo, fă-ţi plantaţii forestiere pe el, că vin bani, fă altceva, utilizează terenurile, ţine-ţi-l rezervă pe ăla, fă ceva pe el, utilizează-ţi terenurile care aduc plusvaloare, respectă-le, nu le omorî cu chimicale la infinit, şi fiecare în ferma lui să-şi facă strategia de eficienţă. Adică, acum sunt doi ani când am vândut la preţuri uriaşe, n-am plâns că uite preţuri, ne-am bucurat. Asta înseamnă capitalism. Noi, din păcate, mulţi încă, spun când este bine că suntem capitalişti; când ajungem la greutăţi, „să vină statul să ne dea…”. De ce să ne dea statul? Dar noi am dat impozite şi taxe în plus statului român când am făcut profit uriaş? N-am dat! Exact ăia 16% i-am dat. Trebuie să înţelegem că lucrurile aşa funcţionează în capitalism. Nu vine cu cozonaci numai capitalismul, vine şi cu greutăţi. Noi am decis. Nu mai vrei să lucrezi, laşi ferma, vine altul care are managementul mai bun, are o gândire mai bună şi te poţi angaja, că se caută muncitori peste tot. Nu trebuie să fim toţi întreprinzători.

Tinerii trebuie să aibă răbdare, cunoștințe și să nu fie lacomi de bani

Reporter: Băieţii dvs. sunt piloţi de avioane de linie. În același timp, ei lucrează de mici în fermă. Cum i-aţi făcut să meargă acolo, în cer, dar să rămână cu picioarele pe pământ?

Emil Turdean: De mici i-am luat cu mine la zbor. Cred că de acolo a fost scânteia. Cel mare voia să facă medicină şi era o perioadă destul de slabă cu medicii, salarii mici, şi a venit cu ideea: „Mă duc şi-mi fac carieră de pilot”. De acolo a plecat. Cel mic, şi el, s-a luat după cel mare, iar acum amândoi sunt piloţi de linie.

„Școala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea.”

Reporter: Şi viitori fermieri la pensionarea dvs…

Emil Turdean: Nu ştiu. Ei ştiu care le e țelul. Ferma cealaltă de la Luna de Jos, comuna Dăbâca, este a lor. Ei o conduc, conlucrăm, colaborăm cu parcul de utilaje, colaborăm cu forţa de muncă, cu tot ce trebuie, dar eu acolo nu iau nicio decizie, iar aici, la Turda, ne mai consultăm, însă aici eu iau deciziile. Ne consultăm şi acolo, la ferma lor, dar nu iau eu deciziile. Să ştiţi că le spun orice pas care se întâmplă în fermă şi trebuie să cunoască şi aici totul, pentru că viaţa poate să fie gata în următoarele secunde, iar atunci ei trebuie să fie pregătiţi pentru orice.

Reporter: Ce sfaturi aveţi pentru tinerii fermieri din România?

Emil Turdean: Să aibă răbdare şi să nu fie lacomi de bani, că nu te poţi îmbogăţi de pe o zi pe alta. Răbdare, cunoştinţe, să pună mâna să fie şi autodidacţi, pentru că şcoala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Nu trebuie să fii inginer, nu trebuie să fii doctor în ştiinţe agricole, fă o şcoală agricolă, nu este în România – du-te afară, încearcă să faci cursuri la distanţă, dar învaţă pentru tine, nu pentru note. Lasă notele. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea. Studentul nu este capacitat să aibă interes. Nu ştiu cum să vă spun, studenții azi sunt apatici. Vin în practică și întreb: „Unde stai?” – „În vârful blocului.” – „Şi ce cauţi la facultatea de agronomie? Ce vrei să fii?” – „Fac şi eu o facultate”. Nu de aia faci facultate. Du-te la lucru, du-te ăia patru ani în care ai tăiat frunze la câini la facultate, du-te într-o fermă, lucrează şi, dacă crezi că-ţi place ferma, du-te şi fă facultatea, că poţi să faci şi pe urmă facultatea, dacă chiar îţi trebuie neapărat să ai titluri că eşti inginer, doctor sau nu ştiu ce în ştiinţe agricole.

Reporter: Astăzi, mai poţi să faci o fermă de la zero, nu s-o moşteneşti?

Emil Turdean: Nu prea găseşti terenuri. Dar ar trebui odată făcută legea şi la noi, astfel încât în prag de pensionare ori vinzi ferma, ori o dai moştenire la copii, pentru că nu se poate să avem fermieri de 75, 80, 85 de ani care nu mai au energie şi blochează activitatea pentru că nu se pot adapta la noutăți, astfel de oameni sunt o piedică în faţa celor care ştiu și pot să alerge.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet, în consultare publică, un proiect de Hotărâre de Guvern privind acordarea unui sprijin de urgență pentru sectorul cerealelor și cel al semințelor oleaginoase. Valoarea sprijinului unitar excepțional sub formă de grant este de 2 lei/litru de motorină, pentru cantitatea totală de 152.458.321,08 litri de motorină corespunzătoare culturilor de porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui.

Sprijinul excepțional sub formă de grant de 2 lei/litrul de motorină reprezintă o valoare aferentă unei cantități unitare de 78 litri/ha de motorină, iar în stabilirea valorii totale a sprijinului se consideră că se utilizează 50% din cantitatea rezultată din înmulțirea numărului de hectare eligibile cu valoarea de 78 litri/ha de motorină.

Beneficiarii sprijinului de urgență sunt producătorii agricoli, indiferent de forma de organizare, care au depus o  cerere unică de plată în anul 2022, pentru o suprafața determinată de minimum un ha în cadrul ANT 1 (ajutor național tranzitoriu), pentru una sau mai multe dintre culturile de porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui și care au depus în anul 2023 cerere de plată pentru intervențiile din sectorul vegetal, până la termenul limită de depunere.

Resursele financiare totale pentru această schemă de sprijin sunt de 304.916.642,16 lei din care 147.118.905 lei FEGA și 157.797.737,16 lei de la bugetul de stat. Plata sprijinului de urgență urmează a se face până la data de 31 decembrie 2023.

Autoritatea responsabilă cu implementarea sprijinului de urgență este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), atât prin aparatul central, cât și prin structurile sale teritoriale.

Sprijinul excepțional sub formă de grant se acordă pentru a compensa producătorii agricoli din sectorul vegetal pentru pierderile economice cauzate de creșterea importurilor de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina.

„Am gândit acest sprijin de urgență pentru fermierii din sectorul vegetal care au avut un an extrem de dificil. Astfel, agricultorii vor primi un sprijin financiar pentru 50% din consumul de motorină din anul 2022. Sprijinul se acordă beneficiarilor pentru suprafețele aferente cererii de plată unică pe suprafață depusă în anul 2022 pentru minimum un ha cu una sau mai multe dintre culturile de porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui”,  a declarat ministrul Agriculturii, Florin Barbu.

De sprijinul excepțional pot beneficia și producătorii agricoli care figurează în sistemul IACS „caz închis” urmare a imposibilității APIA de a efectua plata urmare a erorilor de cont bancar pentru cererea unică 2022, cu condiția depunerii documentului de coordonate bancare aferent unui cont bancar activ după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Dacă producătorul agricol care a depus cerere unică de plată în anul 2022 a fost preluat prin transfer, sprijinul de urgență acordat în baza prevederilor prezentei hotărâri poate fi solicitat de entitatea care a preluat exploatația.

Producătorii agricoli declarați neeligibili pentru plata unică pe suprafață și ajutor național tranzitoriu 1 aferente campaniei 2022 care au primit decizie negativă/de respingere nu pot beneficia de prevederile prezentei hotărâri.

Reamintim că MADR derulează în continuare Programul de rambursare a accizei la motorina folosită în agricultură, prin care fermierii au primit deja, pentru anul 2022, 1.63 lei/litrul de motorină utilizată în agricultură. Sprijinul de urgență prevăzut în prezentul act normativ este suplimentar ajutorului de stat amintit.

Proiectul de act normativ poate fi consultat accesând link-ul: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8446-proiect-hg-acordare-sprijin-urgenta-cereale-si-seminte-oleaginoase.html

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aportul pe care Titan Machinery îl oferă agriculturii din România nu se rezumă doar la tranzacții comerciale de utilaje și servicii pentru acestea, ci reprezintă o cultură elaborată pe termen lung. Obiectivul este dezvoltarea organică a agriculturii, care să implice în bună măsură și viitorul acestei industrii din România, pe lângă tehnologia și serviciile aflate în continuă dezvoltare.

Una dintre prioritățile Titan Machinery România este investiția în educație, iar unul dintre proiectele consacrate ale companiei îl reprezintă parteneriatul cu Colegiului Tehnologic „Viaceslav Harnaj” din București, parteneriat care a împlinit șase ani de dezvoltare. Când vorbim despre viitor ne gândim și la educația următoarelor generații ale forței de muncă, la copiii României care vor să învețe și să-și construiască o carieră în agricultură.

Anul trecut, la târgul AgriPlanta – RomAgroTec 2022, desfășurat în localitatea Fundulea din județul Călărași, compania Titan Machinery a oferit Colegiului „Viaceslav Harnaj” un tractor nou-nouț Case IH Farmall 75 A, de ultimă generație (n.r. Stage V), ce servește drept obiect central de studiu pentru toții elevii din această școală.

Instruire practică și, ulterior, angajare

Pe lângă numele său care a făcut istorie timp de o sută de ani, tractorul Case IH Farmall 75 A are un motor FPT în 3 cilindri, cu o capacitate de 2930 cmc care oferă o putere nominală de 75 CP și are o transmisie „Synchroshift with mechanical shuttle and creeper” cu 12 viteze înainte și 12 viteze înapoi. De asemenea, acest tractor beneficiază de dublă comandă, oferind posibilitatea de a se efectua practică pe el de către toți elevii începători, în condiții de lucrări de pregătire a solului în câmp, dar totodată și inițiere în operare, întreținere, mecanică etc.

Datorită simplităţii în utilizare, manevrabilităţii uşoare şi a greutăţii reduse, este ideal pentru orice fel de lucrare, de la operaţiuni simple pe câmpul de studiu, până la activitățile din curte şi cu încărcătorul, iar datorită întreţinerii uşoare şi a motoarelor economice, dar puternice, costurile de exploatare rămân mici. Acest tractor Farmall A 75 poate gestiona foarte multe cerințe sau teme stabilite de profesori în cadrul disciplinelor pe care le au elevii.

Tractoarele Farmall şi-au câştigat reputaţia de cai de povară versatili şi fiabili încă de la prezentarea acestui nume în 1923. În prezent, Farmall A este un succesor demn: specificaţiile sunt de aşa manieră încât chiar şi elevii se pot familiariza rapid, permiţând acestui model de Farmall să joace un rol important în viitoarea lor carieră.

Comenzile poziționate logic și ergonomic pe console, dispunerea corectă a instrumentelor pe noul tablou de bord, fac parte dintre facilitățile care ușurează operarea acestui tractor, indiferent de lucrarea care trebuie executată. Levierele mecanice de comandă precum și comutatoarele se află permanent la îndemâna elevului, care va începe să lucreze cu utilajul aproape instinctiv după un scurt timp petrecut în spatele volanului.

Combustia curată obținută în motorul FPT, permite că schimbul de ulei să fie făcut la 600 de ore, interval de top în clasa lor. Dincolo de eficiență excelentă a carburantului, emisiile sunt reduse în mod efectiv de aceeași tehnologie dovedită și folosită la alte game de tractoare Farmall. Post-tratarea permite optimizarea motorului în ceea ce privește capacitatea de reacție și densitatea mare de putere, pentru o performanță optimă indiferent de aplicație. Acest tractor este prevăzut cu până la trei racorduri hidraulice la cuplajul aflat în partea din spate a utilajului. 

Până să beneficieze de acest tractor nou, elevii Colegiului Tehnologic „Viaceslav Harnaj” din București făceau practică pe tradiționalul tractor românesc U650, bătrâna unitate fiind însă depășită de cerințele actuale ale tehnologiei din agricultură.

Astăzi, elevii din toți cei trei ani ai ciclului de învățământ au posibilitatea de a-l utiliza ca obiect de studiu la discipline precum: Lăcătușerie, Introducere în Tehnica Utilajelor Agricole, Desen Tehnic, Organe de Mașini Agricole, Teme de Instruire Practică, Ore Conducere Tractor, Efectuarea Lucrărilor Agricole, Întreținere Utilaje Agricole etc.

Din 2017 și până în prezent Titan Machinery România a preluat sub tutela sa pentru instruirea practică de la sediile firmei un număr cuprins între 6 și 11 elevi în fiecare an, mulți dintre ei fiind angajați ulterior în cadrul companiei odată cu absolvirea colegiului.

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță creșterea valorii creditelor pe care fermierii le pot accesa în condiții avantajoase, în baza adeverințelor emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Astfel, în baza OUG 43/2013, Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) poate acorda garanții în favoarea instituțiilor finanțatoare cu care are încheiate Convenții de lucru, pentru garantarea creditelor fermierilor a căror valoare se ridică la „de cinci ori subvenția”.

„În urma discuțiilor cu fermierii și a consultărilor cu reprezentanții mediului bancar, am majorat valoarea creditelor garantate de stat  pe care fermierii le pot solicita în baza adeverințelor eliberate de APIA. Astfel, Programul „de 3 ori subvenția” devine Programul „de 5 ori subvenția”, ceea ce înseamnă că fermierii pot solicita acum credite echivalente cu valoarea subvenției cuvenite pe cinci ani. Acest instrument oferă fermierilor capitalul de lucru atât de necesar, la o dobândă foarte bună, dar și predictibilitatea de care au nevoie pentru a-și dezvolta afacerea, în condițiile în care plafonul de alocare este garantat de către Ministerul Agriculturii prin Fondul de Garantare a Creditului Rural. FGCR are deja încheiate Convenții de lucru pentru garantarea creditelor „de cinci ori subvenția” cu șapte instituții finanțatoare, iar cu alte trei instituții finanțatoare convențiile sunt în curs de semnare”, a declarat ministrul Florin Barbu.

Creditele se acordă pentru finanțarea activității curente/capitalului de lucru în agricultură, atât în sectorul vegetal, cât și pentru sectorul zootehnic, pentru măsurile de ameliorare, cele de bunăstare și pentru schemele de sprijin cuplat pentru creșterea animalelor (SCZ), pe baza adeverințelor emise de APIA.

Începând cu anul 2019, pentru garanțiile acordate în baza OUG 43/2013, comisionul de garantare a fost diminuat la 1,6% (primă unică) pe an pentru toate categoriile de beneficiari, indiferent de tipul acestora (SC, PFA, II, IF, persoane fizice care desfășoară activități economice, etc.), inclusiv pentru societățile nou înființate sau care nu au mai beneficiat de credite.

De 5 ori subvenția

În cazul creditelor „de cinci ori subvenția”, FGCR garantează:

• Până la 80% din valoarea creditelor noi acordate:
  • beneficiarilor care nu au în derulare o finanțare pe baza adeverinței eliberate de APIA și nici nu au încasat avans în baza acesteia și care nu pot depăși de cinci ori procentul maxim admis din valoarea adeverinței;
  • beneficiarilor care nu au în derulare o finanțare pe baza adeverinței eliberate de APIA și care au încasat avans/plata integrală ce nu pot depăși de patru ori procentul maxim admis din valoarea adeverinței. Această prevedere se aplică până la eliberarea de către APIA a adeverințelor aferente anului agricol următor.
• Până la 80% din suma cu care se majorează valoarea creditului acordat fără garanție FGCR, în cazul creditelor acordate anterior solicitării de garantare, pe baza adeverințelor eliberate de APIA, pentru care instituția finanțatoare a aprobat majorarea valorii până la concurența valorii de maximum cinci ori procentul maxim admis din valoarea adeverinței eliberate de APIA și pentru care beneficiarul nu a încasat avans.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Miercuri, 9 august 2023, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), au avut loc consultări cu organizațiile profesionale ale fermierilor privind modificarea Planului Strategic PAC - Pilonul I – FEGA. S-a discutat despre condiționalități, definiții și cerințe minime pentru: activitatea agricolă, fermierul activ, hectarul eligibil, intervenții în sectoarele vegetal și zootehnic.

Ministrul Florin Barbu a exprimat necesitatea clarificării tuturor aspectelor semnalate de fermieri, iar la final, acestea să fie consemnate într-un proces verbal asumat atât de MADR, cât și de mediul asociativ.

Cele mai importante aspecte abordate au vizat modificarea GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului în scopul reducerii perioadei sensibile de la 30 septembrie la 31 august și introducerii unei clarificări legate de lucrările superficiale ale solului care pot fi realizate în perioada menționată. Totodată, în cadrul ecoschemelor din sectorul vegetal a fost redusă corespunzător perioada sensibilă la 15 septembrie ca urmare a modificării GAEC 6.

În ceea ce îi privește pe fermierii care dețin suprafețe de pajiști permanente, a fost introdus un nou GAEC – GAEC 10 „Interdicția de a incendia vegetația pajiștilor permanente”.

De asemenea, au fost prezentate o serie de modificări ale cerințelor privind ecoschemele din sectorul vegetal şi zootehnic în scopul creșterii atractivității acestor intervenții, inclusiv prin propunerea unor cuantumuri mărite ale plăților acordate pentru ecoschemele care vizează bunăstarea animalelor. Ȋn plus, a fost propusă o nouă formă de sprijin cuplat pentru venit care vizează sectorul de porumb pentru siloz cu nivel al plătii estimat de 246 euro/ha.

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a subliniat că orice modificare a Planului Strategic trebuie să fie în beneficiul fermierilor pentru asigurarea stabilității și predictibilității în activitățile pe care le desfășoară în domeniul agriculturii.     

Toate propunerile dezbătute în cadrul consultărilor vor fi transmise Comisiei Europene, după aprobarea acestora în Comitetul de Monitorizare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) va utiliza exclusiv semnătura electronică în relația instituțională cu solicitanții și, ulterior, cu beneficiarii de fonduri europene acordate pentru agricultură și dezvoltare rurală. Această decizie se va aplica tuturor comunicărilor oficiale pe parcursul derulării Planului Strategic pentru Politica Agricole Comună 2023 – 2027 (PS PAC 2027), care va demara în acest an.

Pentru a simplifica fluxurile de lucru din cadrul tuturor etapelor procedurale derulate prin intermediul sistemului informatic, pe întreaga durata de implementare a proiectului de investiție finanțat prin PS PAC 2027, AFIR a dezvoltat o serie de funcționalități care să permită folosirea semnăturii electronice, fără posibilitatea de semnare și încărcare a documentelor prin utilizarea semnăturii olografe.

„La nivelul AFIR suntem mereu preocupați de simplificarea întregului flux procedural și de a face cât mai accesibilă obținerea finanțărilor, precum și implementarea proiectelor de investiții. Noi am creat cadrul administrativ care a permis beneficiarilor fondurilor europene gestionate de AFIR să utilizeze semnătura electronică încă din anul 2018, fiind printre primele instituții publice care a implementat o astfel de măsură. La momentul respectiv a funcționat în paralel cu cea olografă, însă acum suntem pregătiți din punct de vedere al sistemului informatic să o folosim exclusiv pe cea electronică, începând cu primele depunerii ale cererilor de finanțare prin intermediul PS PAC 2027”, a precizat George Chiriță, directorul general AFIR.

Din punct de vedere legal, semnătura electronică calificată este echivalentă cu semnătura olografă. Totodată, este mai sigură, mai rapidă, mai eficientă și aduce reduceri de costuri. Astfel, prin utilizarea semnăturii electronice calificate se certifică identitatea semnatarului și nu mai este necesară deplasarea la sediul Agenției pentru depunerea cererii de finanțare, pentru semnarea contractului de finanțare sau, ulterior, pentru depunerea dosarului de plată.

AFIR precizează că pentru documentele și fluxurile de lucru aferente proiectelor contractate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 – 2020, se acceptă și semnătură electronică și cea olografă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print,AICI!