vegetal - REVISTA FERMIERULUI

Europa clocotește deja de săptămâni bune. Fermierii din mai multe țări ale Uniunii Europene își strigă durerile în stradă. În Franța și Belgia protestele fermierilor sunt destul de violente. Agricultorii chiar au lăsat rafturile marilor lanțuri de magazine goale, furia fermierilor crescând cu fiecare zi de protest.

Ce a dus la actuala stare a agriculturii europene, totuși? Cel mai probabil, reformele impuse de la Bruxelles, gândite din căldura fotoliilor, fără a se cunoaște realitatea din teren. Green Deal, Farm to Fork, Biodiversitate sunt strategii nesustenabile, cel puțin la ora actuală, când se-ntâmplă atâtea pe planetă, pandemii, conflicte, războaie. Ca să nu mai pomenesc veșnica problemă, reglementările UE nu țin cont, așa cum ar fi normal, de specificul fiecărei țări.

Cu viteza luminii se elimină substanțe active de protecție a plantelor fără a exista înlocuitori. Suprafețe considerabile de teren agricol devin pârloagă, că așa vrea UE, dar fără a gândi un sistem de compensare pentru agricultori. UE nu vrea cultivarea plantelor modificate genetic, însă importă masiv produse finite care provin de la astfel de plante interzise în spațiul european. De pildă, soia.

Comisia Europeană vrea ca în UE cetățenii să trăiască sănătos, să consume bio și zice că i-a întrebat dacă vor alimente „mai curate”, „mai sănătoase”, iar oamenii au răspuns că da. Dar Comisia nu l-a întrebat pe cetățeanul european și dacă e dispus să plătească mai mult cu 40%-50% ori chiar 80% pentru hrană. Și câte și mai câte lucruri nerealiste sunt dictate și reglementate de Bruxelles, prin intermediul unor politicieni care nu au habar cu ce se mănâncă agricultura și nu numai.  

Cum era de așteptat, agricultorii din țara noastră au prins curaj și au ieșit pe străzi, la protest. La fel, cum era de așteptat, având în vedere firava asociere a sectorului, protestele fermierilor noștri sunt dezorganizate, iar lipsa unui conducător își spune cuvântul. Nu despre asta vreau, însă, să vorbesc. Ci doresc să accentuez dezbinarea românului.

Protestul fermierilor nu este doar despre ei, ci despre noi toți, cetățenii României. Poate fi un semnal de alarmă pentru guvernanții de toate culorile politice, că a venit vremea să înceapă să lucreze și pentru populație, nu doar pentru ei și prietenii lor.

Observ că sunt unii care tot au treabă cu subvențiile fermierilor. Păi, sunt un drept al lor, iar subvențiile se întorc în economia țării. Seringa aia care ajunge în spitale la preț de tractor nu deranjează pe nimeni? Sau învățământul gratis care ne costă mai mult decât ăla privat nu supără deloc?

Sunt unii, nu puțini, deranjați de protestele fermierilor și de faptul că aceștia își cer drepturile. În schimb, nu ne oripilează că infrastructura rutieră e la pământ pentru că guvernanții de toate culorile politice nu au reușit în peste 30 de ani să facă ceva din cauza prețurilor mari generate de… prea multe buzunare.

Agricultorii nu au ieșit la parada utilajelor, stau în frig pe drumurile patriei pentru că le-a ajuns cuțitul la os. Da, sunt tractoare, mașini de zeci, sute de mii de euro. Ce-ați fi vrut, ca în anul 2023 să se facă agricultură cu plugul tras de boi? Pentru sculele astea, scumpe, de altfel, fermierii muncesc de dimineață până noaptea și în cele mai multe cazuri nici măcar nu sunt ale lor, fiind cumpărate cu ajutorul creditelor bancare, leasingurilor. Și-au gajat casa, masa, nevasta/bărbatul, copiii, pământul ca să producă hrană.

Nu toți putem fi antreprenori și nici nu trebuie. Haideți să nu-i mai apostrofăm, să nu mai jignim fermierii! Așa cum noi ne dorim să avem în țara asta predictibilitate, stabilitate financiară, așa vor și agricultorii pentru afacerile lor.

Ar trebui să le fie rușine tuturor celor care sunt deranjați de protestele acestor oameni simpli, harnici, care-și produc banii, care mai dau de mâncare și altora (au angajați), care contribuie la bugetul țării și cărora acum le e greu și din cauza guvernanților din România, nu doar a celor de la Bruxelles.

Tuturor ne e greu din cauza clasei politice care e preocupată de propriile jocuri/interese.

 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

 
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Editorial
Miercuri, 20 Martie 2024 13:47

Subvenționarea agriculturii în 2024

Adrian Pintea, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), este invitatul ediției la rubrica Interviu. Spune despre el că este un ardelean-oltean, fiind clujean prin naștere, dar vâlcean prin prisma faptului că s-a stabilit acolo de foarte mulți ani. Inginer zootehnist prin formație, a fost mai întâi șef de fermă la AgroComsuin SA Bonţida, pentru ca după o perioadă în care a activat în zona privată să ajungă director general la Carvil SA, cunoscută pe vremuri ca Întreprinderea de Industrializare a Cărnii Vâlcea. Din 2006 a activat în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), până la funcția de director general, pe care a ocupat-o din 2016 până în 2023. De atunci este în postura din care ne va împărtăși în rândurile care urmează mai multe informații foarte utile fermierilor.

Reporter: S-a discutat mult în ultima vreme despre ajutoarele naționale tranzitorii, atât pentru specia bovină, cât și pentru cea ovină. Care este situația astăzi și care sunt veștile pe care le putem da?

Adrian Pintea: În ceea ce privește plata subvenției pentru toate formele de sprijin acordate de către APIA, vorbim despre cererea anului 2023, știm foarte bine că se află în plină campanie de autorizare a acestora. Aici ne referim atât la plata ANT-ului, cât și la toate celelalte plăți pe care fermierii trebuie să le primească, conform Regulamentului european și legislației naționale, până în data de 30 iunie, care este termenul-limită până la care APIA trebuie să efectueze toate plățile aferente anului 2023. Până în prezent, APIA a autorizat aproximativ 95% din plăți, dar fermierii încă așteaptă plata ANT-ului pentru înverzire și alte scheme pe care APIA nu le-a autorizat încă pentru plată. În ceea ce privește ANT-urile, acestea au fost aprobate în ședința de guvern. A fost emisă o hotărâre de guvern pentru ajutoarele naționale tranzitorii, atât în sectorul vegetal, cât și în cel zootehnic. După publicarea în Monitorul Oficial, APIA are obligația de a stabili cuantumurile acestor ajutoare și este în situația de a le finaliza, astfel că în scurt timp va demara plata acestora. Se știe că plata ANT-ului este finanțată din bugetul anului următor celui de cerere. De asemenea, în ceea ce privește înverzirea, APIA lucrează pentru a efectua plățile pentru aproximativ 60.000 de fermieri. APIA se află în faza finală a dezvoltării sistemului informatic, iar aceste plăți vor intra în conturile fermierilor în curând. Astfel, se apropie de finalizarea integrală a acestor plăți, iar ultima plată, așa cum fermierii noștri știu deja de mulți ani, este sprijinul cuplat în sectorul vegetal, care se plătește după data de 15 mai. Aceasta este ultima schemă mai consistentă, iar 15 mai este termenul-limită pentru depunerea documentelor suplimentare necesare pentru această categorie de plăți. După finalizarea depunerii tuturor documentelor, plata se va face conform practicii anterioare, după data de 15 mai.

Reporter: Rămânem în acest domeniu, al zootehniei, pentru că au fost întâlniri și discuții aprinse la sediul Ministerului Agriculturii despre modul în care se vor face plățile și cum se vor acorda ajutoarele în zootehnie. Dacă să se continue cu ajutoare pentru toată lumea sau doar pentru cei care fac Controlul Oficial al Performanțelor ori pentru cei care au deja selecție făcută, adică acele ferme de elită. Care este rezultatul la care s-a ajuns, dacă s-a ajuns în cazul acesta?

Adrian Pintea: În ceea ce privește cererea anului 2023, fiind în plină campanie de autorizare la plată, acestea rămân stabilite așa cum au fost la data depunerii lor. În ceea ce privește cererea anului 2024, care va demara în curând, cu toate că este posibil să apară o decalare a termenului de depunere a acestor cereri, față de data de 1 martie, poate chiar de o lună sau peste, deci undeva în aprilie, pentru că încă se așteaptă derogările pentru GAEC-uri, precum GAEC 7 și GAEC 8, și modificări pentru anumite ecoscheme. Asta pentru că anul 2023 a fost un an greu, atât pentru salariații APIA, cât și pentru fermieri, deoarece s-a trecut la noua Politică Agricolă Comună, cu noul Plan Național Strategic și de aceea au existat discuții și solicitări venite din teritoriu privind aceste probleme cu care s-au confruntat fermierii în anul de cerere 2023, astfel încât, acolo unde se poate, să se facă anumite reglaje pentru cererea din 2024. Dacă vorbim de bovine, pentru perioada 2023-2027, s-a stabilit, de exemplu, să acorde sprijin la data de referință: 2018. Dar în felul acesta plățile sunt cumva legale, dar nu morale, iar fermierii au solicitat să nu se acorde ceva pentru această dată istorică. Dar noi, ca stat membru, nu putem să nu acordăm deloc, însă putem să stabilim cuantumul. Putem să stabilim un euro, un leu pentru cele care sunt dată istorică, iar pentru cele pe care omul le are în exploatație să fie o sumă mult mai mare. În acest sens au fost multe discuții, atât cu ocazia consultărilor pentru pregătirea PNS-ului, cât și de-a lungul zilelor cu protestele fermierilor. De asemenea, au fost discuții despre acordarea unor forme suplimentare de plăți pentru animalele pe care le ții, așa-numitele efective pentru prăsilă. Totodată, s-a discutat despre eliminarea obligativității ca aceste efective să fie înscrise în Registrele genealogice. Având în vedere toate aceste modificări pentru anul de cerere 2024, unele fiind chiar de substanță, se ajunge implicit la modificarea PNS-ului. De aceea trebuie notificată Comisia Europeană și făcut un comitet de monitorizare, iar acest lucru necesită respectarea anumitor termene, ca stat membru. De aceea, există posibilitatea unui decalaj în depunerea cererilor, însă fermierii nu vor fi afectați, deoarece perioada de depunere a cererilor va rămâne aceeași, probabil că data va fi schimbată din 1 martie în 1 aprilie. Este necesară publicarea HG-ului, a ordinului de ministru și a ordinului 80 care stabilește toate condițiile de eligibilitate pentru cererea din 2024, astfel încât fermierii să poată depune cererile atunci când toate acestea vor fi stabilite legal.

DSC00018

Reporter: Ați menționat GAEC 7 și GAEC 8. Ministerul Agriculturii a susținut în toate consiliile AgriFish prelungirea termenului, au fost făcute notificări, sunt țări care au fost alături de dorința fermierilor români. Știm foarte bine că au fost proteste și în România, dar și în Franța, vizavi de aceste două condiții. Cum am putea interpreta reacția Comisiei Europene?

Adrian Pintea: Au fost numeroase discuții referitoare la derogările pentru cele două GAEC-uri, fie că vorbim de pârloagă, fie de rotația culturilor. Pentru GAEC 7, încă se așteaptă o derogare, o clarificare, o aprobare din partea Comisiei Europene. În toate consiliile de miniștri, domnul ministru Barbu a prezentat poziția României. De exemplu, în ceea ce privește pârloaga, s-a discutat posibilitatea de a se permite la nivel de țară să lase 4% din totalul terenului, în loc să fie obligat să lase fiecare fermier în parte acel procent. Pentru că tu, fermier, lăsându-ți o bucată de teren pârloagă, poți să infestezi cealaltă bucată și de aici începe o adevărată nebunie. Dar, deocamdată, pentru GAEC 7 așteptăm. Pentru GAEC 8, s-a convenit că procentul de 4% poate fi realizat prin mai multe opțiuni, fiecare fermier putând alege între ele sau o combinație a acestora. Aceste opțiuni includ elementele neproductive, culturile fixatoare de azot fără tratament, cultura secundară fără tratament și fără factorul de ponderare. Toate aceste aspecte au fost acceptate și nu reprezintă o problemă. În ceea ce privește ecoschema, România va propune un procent cu 1% peste ambiția din GAEC 8, astfel încât 5% va fi suficient pentru ca ecoschema să fie accesată de fermieri. Toate aceste măsuri trebuie transpuse în legislația națională și trebuie instituit un comitet de monitorizare. Acesta este un alt motiv pentru care este posibil să existe un decalaj în termenele de implementare. 

Reporter: Un alt subiect despre care vreau să discutăm este legat de compensarea pierderilor pe care fermierii le-au suferit anul trecut. Este vorba despre compensarea pentru secetă și despre compensarea pentru pierderile în urma importurilor de cereale din Ucraina. Ce s-a stabilit și când vor primi acești bani fermierii?

IMG 0281

Adrian Pintea: Aici sunt mai multe forme de sprijin pe care Ministerul Agriculturii le-a inițiat și care sunt în desfășurare. Referitor la pierderea de venit cauzată de secetă la culturile de toamnă, de asemenea, se acordă o formă de sprijin. Fermierii au solicitat aceste forme de sprijin și pentru culturile de primăvară, însă, așa cum a menționat și ministrul în discuțiile precedente, trebuie să așteptăm rectificarea bugetară și să găsim o modalitate pentru a oferi compensații și pentru culturile de primăvară. De asemenea, anul trecut s-a acordat o sumă de 100 de euro pentru fiecare vacă de lapte, vaca de carne nefiind compensată, de aceea acum se desfășoară procesul de primire a cererilor pentru acestea, prin intermediul APIA. Se oferă o sumă de 100 de euro pentru fiecare bovină de carne. Toate aceste compensații sunt legate de impactul conflictului din Ucraina asupra veniturilor, iar plățile trebuie efectuate până la data de 30 iunie, pentru a asigura ca fermierii să primească acești bani în conturile lor. De asemenea, în cadrul aceleiași probleme legate de Ucraina, se acordă și credite agricole pentru fermierii care au suferit pierderi sau se confruntă cu dificultăți. Toate aceste inițiative sunt în curs de desfășurare, iar un alt aspect așteptat de fermieri este lansarea creditului de producție și a celui de investiții. Așadar, creditul de producție va avea o dobândă de 1,95-2%, cu ROBOR-ul și toate cheltuielile suportate de Ministerul Agriculturii. Cu privire la creditul de investiții, acesta va avea, de asemenea, o dobândă subvenționată de stat de până la 2%, însă ROBOR-ul va fi suportat de fermier. Se va acorda o sumă de până la 10 milioane de euro, iar aceste inițiative vor fi lansate în foarte scurt timp, deoarece sunt pe circuitul de avizare la celelalte ministere. Plățile pentru toate aceste măsuri trebuie efectuate până la data de 30 iunie, iar fiecare beneficiar poate primi până la un plafon maxim de 280.000 de euro. Este important de menționat că APIA interconectează toate formele de sprijin, astfel încât nimeni să nu depășească suma maximă de 280.000 de euro per beneficiar.

Reporter: Să încercăm să lămurim această interconectare pe care o face APIA, cum se ajunge la această sumă maximă de 280.000 de euro?

Adrian Pintea: Exemplu: ai luat 100 de euro pe hectar, acum depui cererea la APIA și ai de luat 100 de euro pentru vaca de carne. Dacă tu în anul 2022 ai luat, să zicem, 200.000 de euro, iar anul acesta, cumulându-le pe celelalte mai ai de luat 100.000 de euro, n-o să primești decât 80.000 de euro, astfel încât să nu depășești acel plafon total de 280.000 de euro.

Reporter: Este un plafon stabilit de România, de Ministerul Agriculturii, de Guvern sau de Comisia Europeană?

Adrian Pintea: Este un plafon stabilit de Comisia Europeană, ăsta este plafonul maxim, a fost 250.000 de euro, iar în urma negocierilor, care au fost în Consiliul de miniștri, s-a mărit în momentul de față la 280.000 de euro.

140A9155

Reporter: În această perioadă, fermierilor urmează să li se acorde niște ajutoare, niște subvenții?

Adrian Pintea: În acest moment, APIA efectuează plăți zilnice în valoare de aproximativ două milioane de euro. De asemenea, toate formele de sprijin oferite de Ministerul Agriculturii, fie prin intermediul Direcției Agricole, fie prin APIA, în legătură cu conflictul din Ucraina, trebuie să fie plătite până la data de 30 iunie, conform termenului stabilit de Comisia Europeană. În plus, creditul pentru investiții destinat fermierilor se află în prezent în procesul de avizare. După ce se va finaliza și va fi aprobat în cadrul ședinței de guvern și publicat în Monitorul Oficial, acest credit va fi lansate, permițând fermierilor să-și capitalizeze afacerile și să efectueze investiții. Acestea sunt principalele aspecte până la data de 30 iunie. Pe urmă intrăm pe făgașul normal în ceea ce privește cererea lui 2024, care se va depune, controale administrative, teren și cu avansul în data de 16 octombrie. Deci plăți masive se vor face până în 30 iunie, iar apoi pe perioada verii se vor face „bucătăriile” interne în APIA și Direcția Agricolă, iar plățile vor reîncepe în 16 octombrie. Iar, pe lângă acestea, pe ameliorare, pe motorină, aceste plăți se vor face așa cum știu fermierii, lunar sau trimestrial, în funcție de solicitări.

Reporter: Specia ovine este scoasă de la ajutorul pentru pierderile suferite în urma războiului din Ucraina. Restul speciilor au acces. De ce?

Adrian Pintea: De ce, n-aș putea să vă răspund la întrebarea asta, dar știu că au fost nenumărate consultări, fie că vorbim de ministrul Barbu sau de ceilalți miniștri care au fost în momentul în care s-a creionat acest PNS, pentru că știu, la o anumită discuție – cred că dl ministru Chesnoiu era la vremea respectivă – s-a căutat o ecoschemă și pentru specia ovină, dar nu s-au găsit elemente astfel încât să-i satisfacă și pe fermieri sau fie că erau o muncă și o documentație foarte stufoasă pentru o sumă destul de mică și atunci s-a renunțat la acest lucru. Iar în ceea ce privește plăți care se fac acum legat de Ucraina, nu au fost identificate soluții. O altă specie care a fost cumva uitată, și pe bună dreptate solicitată de fermieri, a fost pentru familiile de albine, pentru că undeva, dacă nu mă înșel, de prin 2018, n-au mai primit niciun fel de formă de sprijin, știm că România este una dintre țările mari crescătoare de albine, și atunci și aici este pe circuitul de avizare o hotărâre de guvern, astfel încât să se acorde o formă de sprijin pentru crescătorii de albine, undeva la 20 de lei pe familia de albine.

DSC07371

Reporter: Fermierii își pun întrebarea de ce nu se respectă, la stabilirea cuantumurilor, conceptul de unitate vită mare? Corespondentul la cât înseamnă la bovine și cât înseamnă la ovine, de exemplu, un număr de 8-10 ovine pentru fiecare unitate de vită mare?

Adrian Pintea: Aici, în urma negocierilor, s-au stabilit anumite criterii. De exemplu acum, pentru forma de sprijin de 100 euro pentru bovine, se folosește conceptul de unitate vită mare pentru calcul. Totuși, este un subiect de discuție și s-ar putea lua în considerare ca toate formele de sprijin să fie stabilite în funcție de unitatea vită mare, astfel stabilindu-se un standard, fie că vorbim de ovine, bovine sau caprine. Aceasta este o decizie care trebuie luată în cadrul asociațiilor, după consultări, pentru a ajunge la un consens în această privință.

Reporter: Având în vedere discuțiile anterioare despre secetă, să ne oprim și la problema irigațiilor, care este un subiect ce va fi abordat și în anii următori. Fermierii își doresc să beneficieze de proiecte cu finanțare europeană pentru a putea reabilita infrastructura secundară, în timp ce infrastructura principală va continua să fie gestionată de ANIF. Care sunt prioritățile în ceea ce privește reabilitarea infrastructurii principale?

Adrian Pintea: În ceea ce privește irigațiile, cu siguranță, este un subiect care a fost discutat de-a lungul anilor și va continua să fie în atenție pentru că, deși s-au realizat anumite lucrări în fiecare an, suma alocată nu a fost niciodată suficientă, iar necesitățile au fost imense. ANIF are în derulare peste 50 de șantiere în prezent, iar recent am fost în județul Teleorman alături de domnul ministru Barbu pentru inaugurarea unei noi stații. Eforturile sunt vizibile, iar bugetul alocat ANIF este consistent, ceea ce permite lucrările pe aceste șantiere. Cu toate acestea, cantitatea de lucrări desfășurate nu este încă satisfăcătoare, iar fiecare an aduce încercări noi pentru extinderea suprafețelor irigate. Cu siguranță, avem în continuare mult de muncă și vom continua să investim în această direcție în următorii ani. Investițiile realizate prin AFIR, inclusiv cele din cadrul Planului Național de Irigații (PNI), sunt în desfășurare, însă necesitățile rămân mari. Sperăm că și în viitor bugetul va fi unul consistent, astfel încât ANIF să poată continua lucrările pentru îmbunătățirea infrastructurii de irigații.

mpv shot0103

Reporter: Există proiecte pentru Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații care vizează energia verde, inclusiv cea eoliană și solară. ANIF are în vedere dezvoltarea unor astfel de proiecte pentru stațiile de pompare pe care le deține?

Adrian Pintea: Cu siguranță, da. Întotdeauna căutăm soluții care să implice costuri reduse, fie suportate de ANIF sau de fermieri, pentru a reduce la minimum costurile și a maximiza randamentul. Se lucrează la proiecte-pilot care includ, de exemplu, instalarea de panouri fotovoltaice pe canalele de irigații. Trebuia să călătoresc în SUA pentru a discuta exact despre acest subiect, dar, din păcate, au existat aceste proteste și nu am putut ajunge, însă aștept să se întoarcă colegii mei și profesori de la USAMV și ASE, care se află acolo, pentru a vedea ce proiecte au fost dezvoltate. Nu trebuie să reinventăm roata, dacă există soluții bune, să le preluăm și să le implementăm și noi.

Reporter: De altfel, dacă-mi aduc bine aminte, în PNRR-ul depus de fostul ministru Adrian Oros, mai bine zis, în proiectul respectiv pentru irigații, exact despre acest lucru era vorba la vremea respectivă, de panouri solare care să fie deasupra canalelor.

Adrian Pintea: Da. Doar că, din păcate, în PNRR agricultura nu are niciun euro.

Reporter: Da, agricultura n-a fost inclusă, a fost scoasă din start. Pe final doresc să discutăm puțin despre prioritățile Ministerului Agriculturii astăzi, din punctul dumneavoastră de vedere. Sau ale agriculturii românești.

Adrian Pintea: Din punctul meu de vedere și de felia pe care eu o gestionez în cadrul MADR, dar făcând parte din conducerea ministerului, prioritatea noastră este să finalizăm cât mai repede legislația pentru anul 2024, pentru a putea demara campania de primire a cererilor pentru anul 2024 și cumva să intrăm într-un făgaș normal, cu modificările legislative pe care vi le-am spus să le putem implementa, astfel încât să avem o stabilitate și o viziune până în 2027 și fermierii să știe exact ce au de făcut pentru a putea beneficia de toate formele de sprijin pe care ministerul le pune la dispoziția lor. De asemenea, finalizarea tuturor plăților, a proiectelor pe care le are ministerul în desfășurare, aici fie că vorbim de sectorul zootehnic – nu doar bovine, oi și capre, ci și în privința sectorului suin și la pasăre, unde sunt de asemenea proiecte în desfășurare, toate programele, pentru că în anul acesta a fost o viziune în care încă de la început s-a pus la dispoziție tot plafonul, vorbim de cei de la AFIR, astfel încât fermierii să aibă o plajă și o deschidere de la începutul anului și să știe exact care sunt calendarele pentru depunerea proiectelor, toate acestea să fie evaluate de colegii de la AFIR și să intre cumva într-un făgaș normal și, eventual, de asemenea consultări trebuie să fie în permanență cu sectorul agricol, vegetal sau zootehnic, astfel încât să preîntâmpinăm anumite nemulțumiri care au fost în perioada anterioară, și printr-un dialog să găsim o cale comună. Știm foarte bine, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are un sac de bani și pe acesta trebuie să-l gestionezi cât mai corect, astfel încât să aduci plusvaloare pentru sectorul agricol.

DSC09308

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

Proiectul de act normativ privind modalitatea de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic a fost dezbătut de reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și cei ai asociațiilor reprezentative ale fermierilor din sectoarele vegetal și zootehnic. La întâlnirea de la sediul MADR, desfășurată marți – 12 martie 2024, din partea Ministerului Agriculturii au participat ministrul Florin Barbu, secretarul de stat Sorin Moise și directorul general al AM PNDR Daniela Rebega.

Principalele modificări ale actului normativ discutat cu fermierii se referă exclusiv la sprijinul acordat prin intermediul FEGA. Între acestea, directorul general AM PNDR, Daniela Rebega a menționat eliminarea perioadei de depunere a cererilor de plată cu penalități, modificarea definiției fermierului activ, în concordanță cu prevederile Planului Strategic (PS), precum și modificările aferente eco-schemelor din sectorul vegetal în corelare cu derogarea GAEC 8 pentru anul 2024.

În ceea ce privește eco-schemele pentru sectorul zootehnic, s-au evidențiat modificările ce vizează flexibilizarea accesării pentru PD-07 Creșterea nivelului de bunăstare a vacilor de lapte și PD-08 Măsură pentru bunăstarea tineretului bovin la îngrășat, precum și noua eco-schemă PD-27 Creșterea nivelului de bunăstare a bovinelor prin pășunat extensiv pe pajiști în condiții optime de sustenabilitate.

Alte modificări care se regăsesc în proiectul de Ordin privind modalitatea de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic au în vedere:

  • Introducerea noii forme de sprijin care vizează sprijinul cuplat – porumb pentru siloz;

  • Modificarea termenului final de depunere a documentelor justificative în cazul sprijinului cuplat vegetal. Pentru toate intervențiile termenul limită este 31 martie al anului următor de cerere;

  • Modificarea condițiilor de eligibilitate în cazul sprijinului cuplat zootehnic în cazul intervenției PD-24 ovine/caprine (în concordanță cu prevederile PS): eliminarea raportului de sexe; animalele eligibile sunt cele înscrise în registrul genealogic/BND; vârsta animalului se calculează în anul de cerere și nu la data limită de depunere a cererii; actualizarea Anexei privind adeverința emisă de deținătorii de registre genealogice;

  • Actualizarea adeverințelor emise de Primării, în sensul că au fost eliminate restul semnăturilor de pe adeverință, unica semnătură fiind a Primarului/reprezentat legal.

Mai mult, fermierii vor putea beneficia de plata acordată prin eco-schema PD 04 - Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil - într-un mod mai facil și, totodată, vor avea posibilitatea alegerii modului în care ponderea de teren alocată elementelor neproductive (5%) să fie ocupată cu: zone și caracteristici neproductive, inclusiv terenuri lăsate pârloagă; și/sau culturi fixatoare de azot și/sau culturi secundare. Această opțiune va putea fi corelată cu decizia fermierului de respectare a cerinței de bază a GAEC 8, în acord cu prevederile Regulamentului (UE) 2024/587. Pentru procentul de 4% din suprafața de teren arabil de la nivel de fermă, fermierul va putea opta pentru variantele menționate cu precizarea că, atunci când se vor înființa culturi fixatoare de azot sau culturi secundare, nu vor fi utilizate produse de protecție a plantelor.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anunță că lansarea Campaniei de primire a Cererilor de Plată pentru anul 2024 va fi realizată în aproximativ două săptămâni.

Fermierii erau obișnuiți ca la data de 1 martie să înceapă Campania de depunere a Cererilor de Plată la APIA. Însă, în acest an, campania va fi întârziată cu circa două săptămâni, conform Agenției.

Fostul director general al APIA, actual secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Adrian Pintea, ne-a declarat, săptămâna trecută: „Este posibil ca în 2024 să fie un decalaj poate chiar de o lună la depunerea Cererilor de Plată. De ce? În primul rând pentru că se aşteaptă încă derogările pentru GAEC-uri, vorbim de GAEC 7 şi GAEC 8, modificări în ceea ce priveşte anumite ecoscheme, pentru că ştim că anul 2023 a fost un an greu atât pentru salariaţii APIA, cât şi pentru fermieri, trecând la Noua Politică Agricolă Comună, cu noul Plan Naţional Strategic, astfel încât au fost anumite discuţii şi cumva venite şi din teritoriu în ceea ce priveşte problemele cu care s-au confruntat fermierii în anul de cerere 2023, astfel încât unde se pot face anumite reglaje să se poată face pentru cererea din 2024”.

APIA transmite că, în acest moment se modifică legislația europeană, în sensul modificării/aprobării Regulamentului (UE) nr. 2115/2021 opozabil României. Totodată, se așteaptă de la Comisia Europeană (CE) derogările privind condiționalitatea pentru GAEC 7 și GAEC 8. Ulterior, legislația națională va fi armonizată cu prevederile legislației europene.

Astfel, având în vedere aspectele prezentate mai sus, procesul de depunere a cererilor de plată pentru anul 2024 va fi posibil după aprobarea tuturor actelor normative necesare.

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, APIA a pus la dispoziția acestora aplicația IPA ONLINE prin care pot face modificări/actualizări ale cererilor unice depuse, sector vegetal, fără a avea posibilitatea de a închide cererile și a le aproba, până la stabilirea datelor concrete de începere a Campaniei 2024.

„Decalarea termenului de depunere nu va impacta Campania de plăți în avans pentru anul de cerere în curs care va începe la data de 16 octombrie 2024”, a punctat directorul general al APIA, Cornel Turcescu.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

În ședința Guvernului din 16 februarie 2024 a fost adoptată Hotărârea pentru aprobarea plafoanelor alocate ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul vegetal, pentru anul de cerere 2023.

Plafoanele alocate ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul vegetal, în sumă totală de 88.126.943 euro (echivalentul a 438.299.354 lei), se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2024 și vor fi repartizate astfel:

  • 84.881.472 euro, pentru culturile amplasate pe teren arabil;

  • 5.500 euro, pentru in pentru fibră şi cânepă pentru fibră;

  • 1.648.135 euro, pentru tutun;

  • 83.643 euro, pentru hamei;

  • 1.508.193 euro, pentru sfeclă de zahăr.

Cuantumurile per unitatea de măsură se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin raportarea plafoanelor stabilite prin prezentul act normativ la numărul total de hectare eligibile pentru anul 2023, corespunzătoare ANT.

Prevederile prezentei hotărâri se aplică unui număr de circa 557.000 beneficiari de ANT.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Am ajuns, ușor, ușor, la cel de-al treilea articol dedicat unor aspecte de strategie pentru agricultura românească, primul subiect abordat fiind problematica apei și a lipsei de gestionare sustenabilă, apoi am continuat cu analiza învățământului agricol care de mult nu își mai poate duce la îndeplinire misiunea pentru care a fost creat, iar astăzi ne vom opri asupra cercetării agricole românești sau, mai bine zis, asupra a ce a mai rămas din ea.

Rolul „ideologic și ipotetic” al acestor articole este de a atrage atenția clasei politice, dar și societății civile, asupra viitorului sumbru al agriculturii românești și cu implicații, greu de cuantificat acum, asupra securității alimentare, dar și modul cum o clasă politică mult prea nepregătită și lipsită de responsabilitate politică și civică a distrus atât cât mai exista bun în acest sector.

Când vrei să analizezi și să compari un sector economic, o faci întotdeauna în raport cu liderul din zona ta de activitate, și aici aș avea în vedere Franța, care, ne place sau nu, domină în prezent agricultura și industria alimentară europene.

Este drept că avem și politicieni de ,,top” în această țară, care consideră că trebuie să ne comparăm mai mult și mai frecvent cu țări precum Tanzania și Senegal, dar nu-i așa, câteodată și râsul, chiar și cel amar, are rolul lui.

Revenind, este important de precizat că în Franța cercetarea are mai multe paliere, dar noi ne vom opri doar la cercetarea agricolă sau la cea care are legătură cu acest sector. Astfel, primul nivel este reprezentat de Centrul Național de Cercetare Științifică, care este un organism public de cercetare pluridisciplinară fundamentală și activează sub tutela Ministerului Educației, Cercetării și Inovației.

Aici regăsim printre multele domenii și cercetările fundamentale de biologie (care cuprinde genetica și fiziologia), mediu, climă, sol și multe altele, care au tangențe multiple cu sectorul agricol.

Dar pentru a face cercetare la nivelul cel mai înalt este nevoie de un buget, iar acest ,,hub de cercetare” este susținut anual cu nici mai mult, nici mai puțin decât 3,8 miliarde de euro, adică, da, ați auzit bine, 3.800 de milioane de euro.

Ce fac francezii cu fondurile astea pentru cercetare fundamentală? Păi finanțează 1.100 de laboratoare de cercetare în Franța și în lume, plătesc 33.000 de angajați pentru acest sector, din care 29.000 sunt cercetători cu diverse grade.

Dar credeți că asta ar fi tot? Nici pe departe, aici am vorbit doar de cercetarea fundamentală la științele de bază, care au impact asupra întregii societăți franceze, dar apoi fiecare sector economic are propria cercetare.

Astfel, voi vorbi în continuare despre cercetarea la nivelul sectorului agricol, unde și aici avem o cercetare fundamentală, adică mă refer la domenii de bază cum ar fi știința solului, agrotehnică, fitotehnie, ameliorarea plantelor și animalelor și multe altele, care în Franța sunt domeniile de activitate în special ale INRAE (în traducere - Institutul Național de Cercetare Agricolă și de Mediu), institut aflat în grija Ministerului Educației, Cercetării și Inovației, dar și ale Ministerului Agriculturii și Securității Alimentare.

Franța astfel deține principala organizație de cercetare agricolă din lume, asta ducând la realitatea că una din patru citări științifice pe probleme agricole în lume face referire la lucrări ale cercetătorilor de la INRAE.

Pentru a avea un astfel de institut, statul francez a băgat din nou mâna adânc în buzunar și participă anual cu circa 80% la bugetul acestui institut, adică cu vreo 800 de milioane de euro, la care se adaugă veniturile proprii ale INRAE de vreo 230 de milioane de euro, adică în total, an de an, se alocă peste un miliard de euro pentru cercetarea fundamentală agricolă.

Veniturile private ale INRAE sunt reprezentate de contractele private de cercetare, activități economice proprii (drepturi de redevență, vânzări de produse, vânzări de brevete etc.) și  diseminarea informațiilor. Pentru a se ajunge la acest rezultat, pe lângă bani cu nemiluita, dar foarte atent administrați, se investește și în resursa umană și astfel institutul are peste 8.000 de angajați, dintre care peste 2.000 de cercetători (care au doctoratul), peste 3.000 de ingineri și asistenți și peste 3.000 de tehnicieni, adică o instituție ,,îmbibată de materie cenușie” .

Cercetarea fundamentală este urmată de cercetarea specializată și aplicată, iar aici mă refer la mai multe institute, cum ar fi Arvalis, înființat de fermieri și autorități în 2002, care se ocupă de stabilirea tehnologiilor de cultură pentru principalele culturi agricole, cum ar fi cerealele, porumbul, sorgul, cartoful, inul, tutunul și ceva plante furajere. Doar că acest institut este ,,mult mai sărac”, adică are un buget anual de doar vreo 55 de milioane de euro anual, din care susținerea statului francez se ridică la peste 20 de milioane de euro, având 450 de angajați, dintre care 215 cercetători și ingineri și 165 de tehnicieni.

Pentru culturile oleaginoase și proteaginoase (floarea-soarelui, soia, mazăre, lupin, bob și altele), s-a înființat în 2015 un alt institut, numit TERRES INOVIA, rezultat prin transformarea fostei structuri CETIOM, la care s-au adăugat și alte structuri, institut care beneficiază și el de un buget de circa 35 de milioane de euro, la care se adaugă resursa umană formată din cercetători și tehnicieni necesari.

Pe lângă aceste institute prezentate mai sus mai sunt și altele, cum ar fi cel privind cultura sfeclei, pentru agricultură organică și altele, care se adaugă la efortul comun al societății franceze, incluzând aici sigur și statul, care dorește să se dezvolte în acest domeniu.

Nu trebuie uitată nici activitatea de cercetare aplicată a camerelor agricole franceze, care fiecare în departamentul unde activează își face treaba la modul cel mai serios, astfel fiind puțini fermieri francezi care aleg un soi de grâu sau un hibrid de porumb fără să analizeze rezultatele multianuale ale acestor structuri.

Acum, ca o mică paranteză, o să mă refer și la modul de diseminare a informațiilor tehnice rezultate în urma cercetărilor. Astfel, ca un exemplu, pentru cei care poate se uită dezaprobator la prețurile cărților tehnice de la noi și spun că este prohibitiv (și este, dacă ne referim la veniturile cercetătorilor sau profesorilor), trebuie știut că un pliant de buzunar care prezintă pesticidele ce se pot aplica la o cultură agricolă realizat de Arvalis costă 7-10 euro, apoi o cărticică privind tehnologia unei culturi care are în jur de 70 de pagini în format A5 costă vreo 25-35 de euro, iar o carte cu problematica pe larg prezentată se duce spre 80-100 de euro, asta în condițiile în care Franța are printre prețurile cele mai scăzute la cărțile tehnice pentru domeniul agricol.

În schimb în Marea Britanie o carte de profil tehnic și tehnologie agricolă se duce ușor la peste 200 de lire sterline, iar în Germania la peste 200 de euro, iar prețuri de 250-300 de euro sunt destul de frecvente, mai ales ale autorilor cercetători recunoscuți la nivel global.

Astfel, ca exemplu, cartea unui cercetător rus, fundamental în studiul proceselor de formare a humusului pe nume D.S Orlov, a fost publicată doar în Marea Britanie (dar distribuită și în lume) în trei ediții, cu un tiraj total de peste 30.000 de exemplare și un preț de vânzare per bucată în jur de 270 de lire sterline, venituri pe care nu le realizează primele 20 de titluri vândute într-un an din toate domeniile (inclusiv beletristică) în România.

În Franța, institutul Arvalis nu prea publică nimic sub 5.000 de exemplare/ediție, iar lucrările de bază au frecvent două-trei ediții revizuite și adăugite, adică depășesc peste 10.000 de exemplare, în total.

Culmea este că aceste cărți se vând, se citesc, se analizează, se discută și se aplică, asta fiindcă cei care au nevoie de informații înțeleg să aprecieze și să răsplătească inclusiv financiar activitatea unor profesioniști, alții decât cei de pe rețelele de socializare care, cu bidonul de pesticid în mână, întreabă la ce folosește.

Trebuie înțeles că diseminarea informațiilor din cercetarea fundamentală și din cea aplicată se face într-o filieră clar stabilită și reglementată, în sensul că institutele de cercetare diseminează rezultatele prin cărți, în special către alți cercetători, apoi pentru consultanții (care nu sunt puțini) din Camerele agricole și cei din firmele private, plus specialiștii din firmele de inputuri agricole și nu în ultimul rând către fermieri.

Consultanții preiau această informație de bază (pentru care plătesc), o adaptează la situații concrete și o diseminează la rândul lor prin intermediul revistelor de specialitate, al publicațiilor camerelor agricole și prin prezentări directe cu public către fermieri.

 

Ce rezultate aduce tot acest efort de cercetare pentru sectorul agroalimentar francez?

 

Păi, să ne referim la câteva cifre simple, de exemplu la valoarea totală a producției agroalimentare franceze, care se ridică la peste 135 miliarde euro/an, din care 46,6 miliarde euro sunt reprezentate de exporturi. O fi mult, o fi puțin?

Pentru comparație, Franța, din veniturile turiștilor străini care vizitează țara, încasează în fiecare an peste 56,3 miliarde de euro, apoi din exporturile de avioane, elicoptere și alte produse aerospațiale (rachete, piese etc.) încasează aproape aceeași sumă ca din turism, adică 56 de miliarde de euro, iar agricultura vine să participe și ea la export cu cele 46,6 miliarde de euro. Este că deja altfel percepem forța sectorului agricol francez?

Dar, ca să înțelegem și mai bine valoarea sectorului agroalimentar francez, trebuie să înțelegem că doar acesta înseamnă circa 60% din PIB-ul României de circa 290 de miliarde euro sau reprezintă 120% din valoarea cheltuielilor bugetare ale țării noastre care sunt, anual, la vreo 110 miliarde de euro.

Să ne oprim și la câteva exemple de sectoare agricole franceze care merg foarte bine (fiindcă bine merg toate). În primul rând, viticultura și producția de vin aduc 25% din exporturile agroalimentare franceze, adică peste 10 miliarde de euro anual, sau producția de semințe certificate aduce venituri de 1,8 miliarde, dar și vânzările de cartofi proaspeți, cu peste 500 de milioane de euro.

Franța colectează, așa, de ,,amuzament”, peste 500 de milioane de litri de lapte de capră pe an, asta fiindcă producția de lapte de vacă nu intră pe ecranul calculatorului, adică discutăm de peste 16 mld kg lapte anual, având o producție medie pe vacă de peste 8.800 kg și producând ,,doar” circa 1,9 milioane tone de brânză anual.

În plus, este cel mai mare producător european de carne de vită, cel mai mare la vin, cel mai mare la semințe certificate, cel mai mare la zahăr, la cartofi, al doilea la lapte, al treilea la brânză și tot așa, până ne plictisim.

Despre cereale, rapiță, porumb, nu are rost să comentăm, fiindcă majoritatea fermierilor români simte concurența franceză pe terțe piețe.

 

Ce-i lipsește României? Bani și strategie!

 

România, la rândul ei, produce doar puțin peste 90.000 de tone de brânză, adică circa 5% din producția Franței, produce circa 19 miliarde de euro valoarea tuturor produselor agroalimentare, adică circa 13% comparativ cu agricultura franceză, dar asta în condițiile în care noi avem aproape 50% din suprafața lor agricolă, adică teoretic noi ar fi trebuit să producem produse agroalimentare de vreo 60-70 de miliarde de euro, la condițiile pe care le avem. De ce doar atât?

Explicații sunt multe și am tot scris despre asta, dar în mod clar unul dintre motive este și subiectul de astăzi, adică criza cercetării românești. Așa cum am văzut, Franța alocă doar specific pentru agricultură peste 1,4 miliarde de euro anual, iar noi??...

Institutul-fanion al României, adică INCDA Fundulea, are un buget de aproximativ 5,3 milioane de euro, adică 0,4% din bugetul INRAE (așa cum am arătat, institutul francez beneficiază de peste 1,1 miliarde de euro), din care efortul direct al statului prin subvenții directe este puțin peste un milion de euro (RUȘINE!!!), apoi încă circa 1,2 milioane de euro din contracte de cercetare, inclusiv cele finanțate de MADR (la fel, RUȘINE!!!), iar diferența de venituri de circa trei milioane de euro vine din producția agricolă, dar care, așa cum știm cu toții, aceasta are costuri pe măsură, deci efectul asupra cercetării poate fi eventual reprezentat doar de profit și acela nu prea există. Așadar, cercetarea la INCDA Fundulea are vreo 2,3 milioane de euro și ne dorim să fim ce…???  Din acești bănuți, INCDA Fundulea se chinuie să plătească 241 de angajați, din care cercetători și ingineri mai sunt doar vreo 40 de persoane, în timp ce INRAE Franța are peste 5.000.

Un alt institut important al agriculturii românești este ICPA (Institutul pentru Pedologie și Agrochimie), care are un buget anual de puțin peste 2,2 milioane de euro și din care își ,,permite” să mai țină 76 de angajați, iar salariul mediu brut al unui cercetător este de 5.900 lei/lună (atenție, cu taxe incluse), față de un angajat ,,special” prin regii, agenții, ministere, care dă banii aceștia pe un ,,city-break”.

De menționat că ambele institute sunt subordonate doar Ministerului Cercetării, fiindcă MADR se mulțumește să arunce în fiecare an doar niște firimituri ca la ,,milogi”, în loc să se implice și să își asume scoaterea din mocirlă a acestui sector fără de care nu vom putea avansa.

Mai avem și ASAS (Academia de Științe Agricole și Silvice), ultimul bastion care mai încearcă să se lupte cu ,,șerpăria politică”, care și-ar mai dori câteva părți din patrimoniul ASAS sau al stațiunilor subordonate.

Nu vreau să se înțeleagă că aceia din conducerea cercetării sau a ASAS nu ar fi putut sau nu ar fi trebuit să facă mai mult, fiindcă totul este perfectibil, iar greșeli s-au făcut destule, dar când tu ești ținut sub limita sărăciei ca sector vital pentru agricultură este greu să mai poți gândi strategii, tehnologii și soluții.  

Poate o soluție complementară ar fi mult discutata și îngropata Lege a contribuției voluntar obligatorii, din care s-ar putea aloca bani pentru asociațiile profesionale, Camerele Agricole, dar și pentru cercetare. Cred, de pildă, că o taxă anuală pentru cercetare de 1-2 euro/ha de teren agricol sau pe cap de UVM (unitate vită mare) nu ar fi o catastrofă pentru niciun fermier, din contră, poate permite strângerea a circa 30 de milioane de euro anual, bani care pot da o gură de oxigen și un viitor sectorului agricol românesc, dar asta doar prin cheltuirea chibzuită și transparentă a acestor fonduri.

Aici poate ar trebui gândit ca, în schimbul acestor fonduri, fermierii să participe prin reprezentanți (veritabili și fără sânge de căpușă) la administrarea instituțiilor de cercetare, astfel încât să existe chiar și o protecție față de imixtiunile politice.

În mod clar ar trebui gândită o nouă structură a cercetării, pe sectoare ale agriculturii, că vorbim de zootehnie, cultură vegetală sau viticultură, unde poate stațiunile să devină părți componente ale institutelor centrale de profil, iar ASAS și MADR să conlucreze pe alte baze pentru revigorarea sectorului agricol.

Ar fi multe de discutat și de rezolvat, dar cred că dacă am avea șansa unor oameni cu viziune, cu pricepere și aplecare, capabili să asculte și să accepte argumente mai bune decât ale lor, am putea renaște ca sector.

Dar de unde să începem? Revin cu propunerea făcută de mai multe ori, prin care ASAS ar trebui să devină gazda și forumul de dezbateri ale unor grupuri de lucru tematice, formate din toți actorii sectorului, care să se apuce de treabă. Dar cine să vrea să muncească degeaba dintre politicieni și demnitari, fiindcă oricum cercetătorii muncesc mai pe degeaba??!

În rest, numai de bine.

 

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – decembrie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Gânduri de fermier

Ambiția susținută cu care pornești în carieră, munca și pasiunea cu care i te dedici agriculturii te pot ajuta să devii tot mai puternic și mai mare. Dacă din primul moment parcurgi în acest fel, neîncetat, o viață întreagă, ajungi să deprinzi cea mai nobilă formă a înțelepciunii antreprenoriale, având posibilitatea de a depăși, chiar și prin profit, perioadele dificile ale pieței industriei agricole.

Marsat SA Roman este un lider al pieței agricole din Moldova, cu unele dintre cele mai mari și mai performante silozuri din această zonă, și are ca obiect principal de activitate depozitarea și producția agricolă în sectorul vegetal.

Administratorul acestei afaceri agricole este inginerul Vasile Balcan, un agronom veritabil, ajuns astăzi la onorabila vârstă de 67 de ani. Domnia sa conduce cu mână de fier și cu blândețea firii deopotrivă această întreprindere agricolă. Societatea a avut încă din anul 2015 o cifră de afaceri de peste 21 de milioane de euro. În prezent, Marsat are în derulare contracte și colaborări, în domeniul agricol, cu peste o sută de mici agricultori și cu peste 50 de societăți comerciale de profil.

„Vrem să trecem cât mai mult pe digitizare, pe utilaje care să fie echipate cu GPS și, dacă se poate, chiar autonome.”

Vasile Balcan face agricultură din 1981, începând această carieră profesională imediat după absolvirea Facultății de Agronomie. În prima parte a îndelungatei sale profesii s-a ocupat numai de mecanizare, dar din 1995 a trecut la lucrarea terenurilor și înființarea culturilor vegetale mari. De atunci face numai acest lucru, iar în toată această perioadă de aproape jumătate de secol a activat numai în domeniul agricol. „Agricultura, așa cum am susținut dintotdeauna, reprezintă motorul care pune în funcțiune întreaga economie a regiunii și a țării. Faptul că societatea Marsat e cotată ca fiind una dintre firmele de prim rang din agricultura județului Neamț este benefic atât pentru producători, cât și pentru comercianți”, spune Vasile Balcan. Spre exemplu, pentru activitatea desfășurată pe parcursul anilor trecuți în domeniul agricol, societatea a ocupat locul I în județul Neamț la categoria întreprinderi mijlocii și locul II pe țară la categoria Agricultură, Silvicultură și Pescuit, întreprinderi mijlocii, activitate auxiliară agriculturii și activități post-recoltare. De asemenea, societatea a primit o diplomă de excelență în afaceri pentru ocuparea locului I timp de șapte ani consecutiv la aceeași categorie. „Societatea Agromec Roman SA se ocupă numai cu lucrări și producție vegetală, iar societatea Marsat, numai cu comercializare, fiindcă la raportul comerț-producție depășeam 30% și nu mai eram eligibil pentru subvenția APIA, și a trebuit să mutăm toate contractele”, precizează inginerul Vasile Balcan.

 

Circa 2.600 ha exploatate, 700 ha în proprietate

 

Fiind un fermier cu o vastă experiență, trecut prin toate sistemele politice și agricole, am vrut să aflăm de la Vasile Balcan despre evoluția agriculturii în zona dumnealui. „Ca profesie, sunt la bază inginer mecanic agricol, practic lucrez în domeniu din 1981 și am trecut de la lucrări de mentenanță și exploatare de utilaje la exploatare agricolă, respectiv la lucrări în câmp efectiv și la producții vegetale. E clar că în decursul acestor ani am parcurs cam tot ceea ce a însemnat evoluția mecanizării în agricultură. Începând de la combinele tractate și până la combinele de ultimă generație de la această dată, așa că progresul în domeniu l-am simțit pe toată această perioadă.”

din ferma in ferma 245 vasile balcan 2

În prezent, Vasile Balcan lucrează circa 2.600 de hectare pe raza a două județe, având patru ferme dispuse în așa fel încât condițiile climaterice să nu îi fie total nefavorabile în anumite perioade. Suprafețele agricole sunt și în zona colinară și de munte, în zona localităților Roman și Bucecea din județul Neamț.

„Anul acesta, au venit mari poveri pe spatele producătorilor agricoli. Asta, din cauza prețurilor foarte mari care au fost pe piață la tot ceea ce a însemnat inputuri, carburant, energie electrică, gaz, toate au contribuit la coșul de cheltuieli.”

Vasile Balcan a specificat că nu intenționează să mărească suprafața exploatată. „Noi avem 700 de hectare în proprietate și restul suprafeței este în arendă. Am lucrat la un moment dat vreo 3.500 de hectare. A mai fost și zona localității Sascut (n.r. la sud de Bacău), la care am renunțat fiind mai îndepărtată în executarea lucrărilor. Ca tendință, este clar că în perioada următoare, având în vedere și lipsa de personal calificat, vrem să trecem cât mai mult pe digitizare, pe utilaje care să fie echipate cu GPS și, dacă se poate, chiar și autonome, în vederea executării lucrărilor. Vrem să rezolvăm problema fertilizării și a erbicidării care sunt foarte importante, apoi trebuie să urmărim cât mai repede să ne echipăm cu utilaje de ultimă generație.”

din ferma in ferma 245 vasile balcan 3

 

Irigațiile, speranța pentru producții profitabile

 

În opinia lui Vasile Balcan, 2023 este un an total atipic. „Nu am avut un an ca acesta în niciunul dintre cei pe care i-am parcurs. Și asta, din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere climateric, este clar că am avut secetă aproape în fiecare an. În schimb, anul acesta au venit mari poveri pe spatele producătorilor agricoli, în sensul în care s-au produs cereale oleaginoase cu cheltuieli foarte mari la hectar. Asta, din cauza prețurilor foarte mari care au fost pe piață la tot ceea ce a însemnat inputuri, carburant, energie electrică, gaz, toate au contribuit la coșul de cheltuieli. Practic, când e să tragi acum linie, chiar dacă ne dă 1-1,1 lei/kg de grâu, noi îl vindem cu 0,85 lei/kg. Și bineînțeles că nici producțiile nu ne-au ajutat prea mult anul acesta. Am avut în primăvară două luni de secetă, dar exact când trebuia apă. De exemplu, la cereale nu am avut apă și ne-a diminuat foarte mult producția. Normal că la cheltuielile pe care le-am avut eu trebuia să am producții de cel puțin 7.500 kg/ha. Am făcut 5.700 kg/ha. Ca atare, deja e diferență din producție nerealizată. Dacă înmulțesc cu 850 este pierdere. Or, acest lucru se întâmplă în condițiile în care noi avem niște facilități în aprovizionare și alte avantaje. Adică nu-s aceleași cheltuieli ca la orice producător, care mai are și creditare, și alte greutăți.”

„Probabil că vom trece la o renunțare totală la arătură. Deocamdată, pentru culturile de primăvară facem arătură cu întoarcerea brazdei, pentru culturile de toamnă pregătim din cultivator.”

Ca structură de culturi, pentru a realiza asolamentele, la Marsat se cultivă rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui, porumb, sfeclă. Despre aceasta din urmă, Vasile Balcan încă nu știe dacă s-o continue în structura de culturi. „Sunt culturi care ne ajută în primul rând la realizarea asolamentelor și a tehnologiilor pentru fiecare cultură în parte.”

din ferma in ferma 245 vasile balcan 4

Pentru cereale, Marsat își produce sămânța necesară achiziționând bază și cultivând C1 și cultură permanentă. „Probabil în perioada următoare vom trece la o renunțare totală la arătură. Deocamdată, pentru culturile de primăvară efectuăm arătură cu întoarcerea brazdei, pentru culturile de toamnă pregătim din cultivator”, a menționat inginerul Vasile Balcan, care a ținut să accentueze că din cauza războiului din Ucraina o să fie tot mai greu pentru agricultură. „Foarte multe societăți agricole vor fi afectate, în special cele mai mici. S-au aventurat anul trecut, pentru că au avut cheltuieli mici și valorificare, nu și-au făcut rezerve și acum le este aproape imposibil. Suntem de acord cu ajutorul acordat Ucrainei, dar până la un  punct. Anul trecut, firma noastră a fost printre primele care a trimis ajutoare în Ucraina, așa cum a făcut toată țara, fiecare contribuind cu ce s-a putut. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ni se respecte și nouă drepturile la nivel de Comunitate Europeană, unde nouă ni se impun reguli drastice.”

Și pentru că Vasile Balcan a amintit seceta cruntă din zona Moldovei, fermierul ne-a zis că Marsat a demarat deja un proiect de irigații, respectiv irigare cu alimentare din Siret – stație proprie. „Au fost demarate două proiecte și ne-am oprit cu cel din stânga, de lângă râul Moldova, și bine am făcut. Acolo am pierdut 50 de hectare din cauza construcției noii autostrăzi (n.r., Autostrada Moldovei A7). Practic, ne-a anulat în diagonală toate terenurile. Acum o să ne fie foarte greu la lucrări, să vedem pe unde o să ne ducă drumurile. Am vrut autostrăzi, dar uite că de data asta o să fim cei mai afectați. Scriptologia pentru irigații este foarte, foarte, foarte grea. Noi încă din februarie anul trecut am demarat proiectul, am căutat obținerea aprobărilor și a tuturor avizelor și nici la această dată nu sunt în totalitate obținute. Vom face primele 150 de hectare irigate mai mult ca sigur, în perioada următoare.”

din ferma in ferma 245 vasile balcan 5

 

Puterea medie în fermă, 400 CP

 

Având în vedere profesia interlocutorului nostru, inginer mecanic, nu puteam să nu abordăm și domeniul tehnicii agricole. „Dacă ar fi să fac o comparație la nivelul anului 1990, la acel moment aveam un parc enorm de tractoare, fiind și directorul fostei SMA Bâra (n.r., Stațiunea pentru Mecanizarea Agriculturii Bâra), pe care am privatizat-o ulterior, devenind societatea Marsat SA de astăzi. Pe timpuri aveam vreo 270 de tractoare în parc, cu puteri cuprinse între 45 și 110 CP. Totodată, aveam 67 de combine Gloria. Practic, în decursul anilor a mai scăzut și suprafața lucrată, față de momentul anului 1990, dar și randamentele tractoarelor și mașinilor agricole au crescut foarte mult. Astăzi, de exemplu, lucrăm 2.600 de hectare cu patru combine, din care două de ultimă generație: Case IH Axial-Flow 7250 și 9250 (n.r. AFS Harvest Command)”, arată Vasile Balcan.

din ferma in ferma 245 vasile balcan 6

În ceea ce privește tractoarele, Marsat are un parc de 12 unități. „Dar nu lucrăm cu toate la capacitate maximă. Dacă în urmă cu nu mai târziu de zece ani lucram cu o gamă de putere medie de 200 CP, acum creșterea puterii medii a ajuns la 400 CP. Bineînțeles că gama de cultivatoare, semănători și alte utilaje am adaptat-o la puterea tractoarelor. În decursul anilor am avut cam toate mărcile de utilaje. Am trecut la Case IH datorită performanței oferite de aceste utilaje, în special datorită raportului bun între calitate și consum. Consumul de carburant este foarte important în relația economică de la această dată”, ne-a spus în încheiere inginerul Vasile Balcan.

 

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – noiembrie 2023

Abonamente, AICI!

Publicat în Din fermă-n fermă!

Marți – 21 noiembrie 2023, Clubul Fermierilor Români a lansat cea de-a treia serie a programului de perfecționare managerială „Antreprenor în Agricultura 4.0”, care vizează creșterea performanței și competitivității fermierilor din România prin transformarea propriei afaceri într-un model de business sustenabil. Ediția cu numărul trei a programului reunește cursanți cu vârste cuprinse între 28 și 56 ani, din toate regiunile țării.

Crearea unui plan de dezvoltare sustenabilă a propriei afaceri agricole, cu impact imediat în creșterea performanței și alinierea la tendințele actuale prin includerea digitalizării și a reglementărilor de mediu, reprezintă obiectivele principale ale programului „Antreprenor în Agricultura 4.0”.

Prezent la evenimentul de lansare a celei de-a treia serii a programului, Daniel Botănoiu, consilier de stat în cadrul Cancelariei prim-ministrului, a punctat faptul că fermierii își pot asigura un venit decent investind „în primul rând în perfecționarea managerială și adaptarea la nevoile pieței”.

404222726 1398079784444729 1824956948119045459 n

Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români, a adăugat că formarea și perfecționarea abilităților antreprenoriale reprezintă cel mai bun și durabil răspuns la criza multiplă cu care se confruntă astăzi agricultura românească, perioadă în care se suprapun efectele negative ale crizei economice și de securitate, impactul schimbărilor climatice și începerea aplicării noilor politici de mediu-climă ale Uniunii Europene. „Astăzi, o nouă serie de antreprenori din toate zonele țării, cu vârste cuprinse între 28-56 ani, cu experiențe și pregătiri diferite, dar cu interese comune, încep cursurile de perfecționare managerială din cadrul programului Antreprenor în Agricultura 4.0. Este un curs intensiv, pe care îl vedem ca parte dintr-un proces de consolidare a cunoștințelor dobândite de fermieri, prin schimburi de experință și analize ale modelelor de dezvoltare aplicate în cele mai performante ferme din România, prin punerea împreună a informațiilor rezultate din proiecte de success și eșecuri, prin disponbilitatea celor care fac parte din comunitatea fermierilor perfomanți de a lansa noi afaceri împreună și de a constitui noi forme de asociere”, a declarat Florian Ciolacu.

WhatsApp Image 2023 11 21 at 12.17.32

Managerul Politici și Programe în Agricultură din cadrul Clubului Fermierilor Români, Bogdan Chiripuci a arătat că programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” reprezintă un ghid al perfecționării antreprenorilor din sectorul agroalimentar care doresc să se dezvolte atât profesional, cât și personal, într-o manieră concentrată, eficientă și practică. „În cele 21 de zile de curs, participanții își vor dezvolta abilitățile privind administrarea și diversificarea activității agricole, direcțiile europene privind noua PAC, legislația și fiscalitatea sectorului, managementul riscului, accesare de fonduri europene, agricultură digitală, comerț cu cereale, noile tehnici genomice, simulări de business, precum și fizionomia, comportamente și tonalitatea vocii – putere de negociere în funcție de interlocutor sau influență și inteligență emoțională. Această abordare multidisciplinară urmărește să ofere fermierului de astăzi o imagine de ansamblu care să-i permită noi instrumente și concepte manageriale pentru a-și putea menține și dezvolta competitivitatea propriei afaceri agroalimentare”, explică Bogdan Chiripuci.

Claudiu Jurubiță, fermier din Argeș, județ în care exploatează circa 2.000 de hectare împreună cu familia, a absolvit prima serie a programului „Tineri Lideri pentru Agricultură”, după care a urmat și cursurile celei de-a doua ediții a programului „Antreprenor în Agricultura 4.0”. „Alegerea să particip la programul Antreprenor în Agricultura 4.0 a venit în mod natural, cele două programe oferind o perspectivă de complementaritate. Mi-am făcut timp să particip la toate cursurile pentru că am înțeles cât este de important să investești într-un proces continuu de învățare. Cursurile sunt gândite să fie interactive și aplicabile imediat, cu traineri pregătiți să-ți ofere o viziune antreprenorială la care nu te gândești în mod frecvent că ți-ar fi utilă, beneficiind astfel de adaptabilitate și deschidere pentru implementarea noilor concepte atât tehnologice, cât și manageriale”, ne-a spus tânărul fermier Claudiu Jurubiță.

 

Un program pentru fermierii activi, fără limită de vârstă

 

Programul „Antreprenor în Agricultura 4.0” este recomandat fermierilor activi, fără limită de vârstă, care au minimum cinci ani de experiență managerială (la nivel de fermă/departament afacere agricolă), sau absolvenților programului „Tineri Lideri pentru Agricultură” derulat de Clubul Fermierilor Români. Fermierii interesați pot completa formularul de înscriere pe site-ul Clubului, pentru seria următoare: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0  

404941858 1254827618684678 3959016153480413328 n

În cadrul acestui program de perfecționare managerială sunt implicați parteneri educaționali, experți în domeniul lor de activitate, cele mai cunoscute companii de training din România cu expertiză în domeniul agricol, alături de specialiști recunoscuți la nivel internațional în zona de agribusiness.

Profil participanți

Fermieri activi, cu experiență managerială în fermă sau afacere agricolă de minimum 5 ani, interesați să-și dezvolte competențele în administrarea afacerii și să dobândească un set de instrumente de management și de analiză a propriei afaceri, sub coordonarea specialiștilor programului.

Perioadă desfășurare

Programul este gândit să se desfășoare timp de cinci săptămâni neconsecutive, în cea mai optimă perioadă pentru fermieri, 21 noiembrie 2023 – 16 februarie 2024. Cursurile vor avea loc în format fizic, la București și la Predeal, și vor fi urmate de sesiuni aplicate în fermele participanților, unde aceștia vor realiza schimburi de bune practici agricole și idei inovative specifice dezvoltării propriei afaceri în condițiile socio-economice actuale.

Curricula Program

Cursurile oferă participanților informațiile teoretice necesare și studii de caz practice aferente managementului afacerii agricole și adaptarea activităților în contextul actual, pentru asigurarea rezilienței fermelor.

Programul cuprinde cursuri de pregătire în următoarele domenii: Dezvoltare Managerială; Influență și Inteligență Emoțională; Fizionomie, comportamente si tonalitatea vocii - putere de negociere în funcție de interlocutor; Agricultura digitală; Legislația sectorului agroalimentar; Managementul riscului și asigurările agricole; Direcțiile europene privind noua PAC; Modele sustenabile de afaceri agricole, din perspectiva noii PAC; Comerț cu cereale; Managementul și administrarea afacerilor; Accesare fonduri europene; Fiscalitate și contabilitate în fermă; Public Speaking; Importanța schimbărilor climatice în agricultura românească; Implementarea și finanțarea sistemelor de irigații și desecare-drenaj; Bune practici agricole în ferma vegetală; Importanța utilajelor agricole, din perspectiva noii PAC; Managementul lanțurilor de valoare în fermă; Managementul vânzărilor și negocierea contractelor; Marketingul produselor agroalimentare; Simulări de business – plan de dezvoltare a fermei.

Cursurile sunt interactive, cu activități practice și studii de caz dezvoltate pe baza situațiilor concrete cu care se confruntă fermierii în activitatea curentă. Transferul de cunoștințe, metodele și conceptele utilizate se realizează prin raportare permanentă la propria afacere.

Taxă Program

Taxa de participare include strict valoarea cursurilor susținute de partenerii educaționali, precum și costurile administrative (închiriere sală, prânz și două coffee break-uri/zi).

Detalii despre programul Antreprenor în Agricultura 4.0 pot fi accesate aici: https://cfro.ro/antreprenor-in-agricultura-4-0/

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

În perioada 2 noiembrie 2023 – 31 ianuarie 2024, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) primește cereri de finanțare pentru intervenția DR-30 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, din cadrul PS 2023-2027. Pentru simplificarea și claritatea implementării intervenției, AFIR aduce clarificări în ceea ce privește unele condiții de eligibilitate.

Astfel, la criteriul de selecție 6.2 „Combaterea biologică a dăunătorilor/polenizare biologică”, a fost eliminată cerința ca minimum 10% din valoarea sprijinului să fie investită în acțiuni de combatere biologică a dăunătorilor/polenizare biologică.

La criteriul de selecție 6.3 s-a corectat o eroare de editare, astfel că se consideră îndeplinit criteriul dacă prin Planul de afaceri sunt prevăzute investiții aferente economiei circulare sau utilizarea energiei din surse regenerabile (de exemplu sisteme de încălzire care utilizează surse regenerabile precum: biomasă, pompe de căldură, energie solară etc.) sau sisteme de irigare prin picurare independente energetic etc.

De asemenea, sunt eligibili solicitanții care figurează cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu terenuri şi/sau animale înregistrate în ANSVSA/ANZ/Registrul Agricol (în cazul păsărilor şi animalelor mici necrotaliate), dacă pentru activitatea agricolă nu au beneficiat vreodată de nici un sprijin din fonduri europene – finanțare PNDR 2020, din tranziția PNDR 2021 – 2022 sau prin subvenția APIA.

În ceea ce privește eligibilitatea solicitanților care au deținut cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare terenuri și/sau animale, potrivit Fișei de evaluare generală a proiectului E1.2-DR 30: „Se verifică la APIA în Registrul unic de identificare dacă anterior datei înregistrării PFA-ului, II-ului, IF-ului, SRL-ului, asociatul unic şi administratorul/asociatul majoritar (50%+1 din acțiuni), nu a fost șef de exploatație, inclusiv ca persoană fizică sau persoană fizică autorizată conform OUG nr. 44/ 2008, cu modificările şi completările ulterioare, sau altă formă de organizare juridică, şi nu a beneficiat de niciun sprijin din fonduri europene FEGA şi/sau FEADR pentru activitatea agricolă, respectiv din PNDR 2014-2020, precum şi perioada de tranziţie 2021- 2022, în caz contrar solicitantul este deja instalat. [...] În situația în care din verificări se constată că responsabilul legal figurează cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu terenuri şi/sau animale înregistrate în ANSVSA/ANZ/Registrul Agricol (în cazul păsărilor şi animalelor mici necrotaliate) acesta este eligibil dacă atât solicitantul, cât şi terenurile şi animalele aferente exploatației nu au beneficiat vreodată de niciun sprijin din fonduri europene (inclusiv subvenția APIA) pentru activitatea agricolă, respectiv din PNDR 2014-2020, precum și perioada de tranziție 2021-2022, cu excepția consumului propriu”. Astfel, cele două texte se vor înțelege în coroborare cu prevederile din Ghidul Solicitantului aferent DR-30 de la pagina 11 respectiv: „Tânărul fermier poate deține baza de producție (suprafețe, animale, pasări şi familii de albine) în limita consumului propriu definit, cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu condiția de a nu fi beneficiat de sprijin din FEGA sau FEADR”.

Prin urmare, precizează AFIR, solicitanții care figurează cu mai mult de 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare, cu terenuri şi/sau animale înregistrate în ANSVSA/ANZ/Registrul Agricol (în cazul păsărilor şi animalelor mici necrotaliate) sunt eligibili dacă aceștia precum și terenurile şi animalele aferente exploatației acestora pentru care solicită sprijin nu au beneficiat vreodată de niciun sprijin din fonduri europene (inclusiv subvenția APIA) pentru activitatea agricolă, respectiv din PNDR 2014- 2020, precum și perioada de tranziție 2021-2022.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri
Joi, 09 Noiembrie 2023 13:45

Emil Turdean, omul care sfințește locul

Pe un deal în apropierea orașului Turda am găsit o fermă cum nu vezi multe pe la noi, curată, ordonată. Aici, în exploatația agricolă vegetală gestionată de Emil Turdean, înțelegem semnificația proverbului „omul sfințește locul”, pentru că fermierul din județul Cluj face cinste locului în care trăiește și muncește. Pasiunea pentru agricultură, deschiderea spre cercetare și evoluție, dorința de a învăța, de a se informa și de a aplica în afacerea agricolă orice apare nou, modestia și hărnicia, toate, le-a transmis copiilor. Emil Turdean are doi băieți care, piloți de linie fiind, când nu colindă pământul dintr-un colț în altul, lucrează cot la cot cu tatăl lor în fermă. O fermă pe care o dăm exemplu pentru că merită.

interviu 244 emil turdean 1

Reporter: Suntem deasupra oraşului Turda, dacă pot să spun aşa. La ce înălţime ne aflăm aici, în fermă?

Emil Turdean: 350 de metri altitudine faţă de nivelul mării. 

Reporter: Câte hectare exploataţi?

Emil Turdean: Pe cele două exploataţii agricole, cea de la Luna de Jos şi cea de aici, de la Turda, aproape de 1.500 de hectare.

„Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung.”

emil turdean

Reporter: De când faceţi agricultură?

Emil Turdean: Din ’94, profesionist. Și am făcut, pot să zic, de când mă ştiu, pentru că fiind de la ţară totdeauna, eram copii, eram puşi să dăm mâncare la tăuraşi, ne ocupam de găini, mergeam la cartof, mergeam la viţă-de-vie, aveam livadă, trebuia curăţată livada, tata lucra la SMA, mama era casnică, dar aveam mult pământ, proprietate şi atunci, aveam grădină mare intravilan, plus loturi ajutătoare. Deci, de când ne ştim eram puşi la lucrul câmpului.

Reporter: De profesie ce sunteţi?

Emil Turdean: Am fost mecanic de locomotivă până în ’94, din 1994 m-am apucat să fac agricultură mai profesionist, cu cartof, cu ceapă, iar în 1996 am urmat cursurile unui program finanţat de Guvernul Olandei pentru tinerii fermieri, trebuia să fii sub 35 de ani, să fii proprietar de terenuri şi prietenii noştri olandezi ne instruiau cum să administrăm fermele, cum să lucrăm în ferme, cum să facem să fim eficienţi. N-o să uit niciodată cum mi-a zis un profesor olandez că rentabilitatea în fermă apare când ai 1,2 cai putere la un hectar. În momentul ăla ai maximum de eficienţă, nici supradotat, nici subdotat la munca câmpului. Am avut multe lucruri de învăţat de la olandezi şi, precum se vede, am „furat” de la ei lucrurile bune, adică în cap, am văzut cum arată la ei fermele, am văzut cum lucrează, am venit acasă, am început să le implementez. Din păcate, nu putem implementa şi la nivel mare. Ar trebui să avem perdele de protecţie plantate, copaci pe lângă drumuri, pentru că… iar ne întoarcem, şi de câte ori am ocazia mă întorc la cadastrul general terminat şi la gradarea terenurilor, pentru că de acolo încolo deja poţi să dezvolţi. Din păcate, nu avem o ţară verde, frumoasă, nu avem o ţară îngrijită. Eu vă spun, lucrurile astea s-ar putea face dacă instituţiile statului, care-s plătite din banii contribuabililor, şi-ar face treaba. Adică, cei de la Garda de Mediu, uitaţi-vă ce dezastru ecologic e peste tot, se aruncă gunoaiele din construcţii, din moloz în mijlocul câmpului, în verdeaţă. Măi, frate dragă, ai poliţie locală, ai mediu, scoate-i afară din birouri să meargă în teren, i-ai prins – i-ai ars! Îi confişti maşina! Dar sunt mână în mână instituţiile statului cu infractorii, fără nicio jenă! Și dacă avem legi, nu se aplică, pentru că „cine-i ăla? Pe cine are în spate? Al cui e ăla?”. Lucrurile nu aşa merg.

Eu vă spun încă o dată şi vă dau un exemplu. În Ucraina, amenda rutieră, orice ai comis, îţi vine pe telefon şi-ţi ia banul. La noi de ce nu se poate implementa? L-am întrebat pe un  ucrainean: de ce este la voi aşa? Mi-a zis: „De aia, că atât era de coruptă poliţia, că trebuia pe toţi să-i dea afară, rămânea statul fără poliţişti”. Ce le-a luat? Le-a luat banul, ca să nu aibă acces la ban. Punct! Instituţiile publice, în primul rând, ar trebui să fie de îndrumare, îndrumare şi control. Adică, dacă te-a prins prima dată, îţi dă un avertisment şi te monitorizează pe urmă.

Primarii fac lucruri în așa fel încât să nu deranjeze, că după aia nu iau voturi. Sunt ferme autorizate şi neautorizate, da? În fermele care-s autorizate, toţi te calcă, Garda de Mediu, Arme şi muniţii pentru pesticide, alea, alea. Nu ştiu ce pregătire are poliţistul respectiv să vină să-mi verifice erbicidele, ar trebui să fie însoţit de unul care are studii pe fitosanitar. Deci nu funcţionăm şi nu funcţionează, unde dai de statul român, apare handicapul deja. Slab pregătiţi funcţionarii, deci în funcţii, mulţi sunt şi rău intenţionaţi, mulţi sunt indolenţi, nepăsători, şi avem o ţară plină de mizerie, oriunde te uiţi, curge mizeria.

„Încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.”

interviu 244 emil turdean 5

Reporter: Revenind la dvs. şi la ferma pe care o administrați, remarcăm igiena, curăţenia, ordinea. Când aţi început cu agricultura, v-aţi gândit că veţi ajunge la stadiul la care sunteţi astăzi? V-aţi luat un asemenea obiectiv?

Emil Turdean: Da. Întotdeauna am obiective pe care le stabilesc şi ajung acolo. Ce nu pot eu să îndeplinesc caut alţii care ştiu să-mi facă treaba respectivă şi acolo ajung. Pentru că n-ai cum să ştii toate lucrurile. De exemplu, nu ştiu contabilitate – am contabil angajat. Ai o problemă de construit? Cauţi cel mai bun constructor. Restul, curăţenia şi ce vedeţi aici, ţine de ce ai în cap – aia e şi pe lângă tine. Dacă ai gândirea ordonată şi nu eşti un tip avar după bani, că mulţi aleargă după bani, dar şi banul aleargă, deci trebuie făcut, ai făcut, ai rezultate, îţi vine şi banul.

 

Culturile de nișă, profitabile

 

Reporter: Cum gândiţi structura de culturi? Aţi avut culturi pe care le-aţi încercat şi aţi renunţat la ele de-a lungul timpului? Sau vă gândiţi să încercaţi de acum înainte alte culturi?

Emil Turdean: Nu cultiv mult porumb, pentru că nu este de viitor, pentru mine, cel puţin. Merg pe culturi de nişă, încerc să adaptez culturi de nişă. Am sfeclă de zahăr, am muştar, am pus in în premieră anul ăsta, sunt cotaţii mult mai mari la culturile astea, faţă de cereale.

Reporter: Şi cum le valorificați? Unde vindeți?

Emil Turdean: Muştarul se caută în toată Uniunea Europeană, nici nu se pune problema că rămân cu el pe stoc. Inul se caută şi pleacă; orzoaica de bere se vinde; sfecla de zahăr – contract sigur cu Luduşul, cu grâul nu-mi fac probleme, că dacă faci proteină multă, peste 14, şi gluten, automat trece şi ăla la grâu premium. Nu cultiv rapiţă, nici nu se pune problema, încerc să-mi fac structura de culturi în aşa fel încât să am culturi mai pretenţioase un pic din punctul de vedere al erbicidării, al întreţinerii culturilor, dar şi rezultatele sunt mai bune.

Eu am o vorbă: porumbul e cultura omului sărac. Asta nu mi-o schimbă nimeni. Oricine ştie să facă un porumb, toată lumea îl seamănă, îi dă un erbicid şi uită să mai meargă acolo. Clar, dacă se pornesc sistemele de irigaţii o să trec înapoi pe cartof şi legume.

„Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă.”

Reporter: Cum și când vindeți recoltele?

Emil Turdean: Am spaţii de depozitare. De regulă, grâul nu-l vând nici într-un an mai repede de sfârşit de mai – început de iunie. Erau ani când am recoltat grâul nou şi atunci am vândut grâul vechi. E nevoie de grâu vechi, pentru că nu poţi din grâul nou să lucrezi, că dă boala întinderii.

interviu 244 emil turdean 3

Reporter: Ce capacitate de depozitare aveţi?

Emil Turdean: În total, 25.000 de tone.

Reporter: Mai stocaţi şi pentru alţi fermieri din zonă?

Emil Turdean: Da. Stocăm. Şi acolo, la Luna de Jos, la cealaltă fermă administrată de băieţii mei, au prins copiii un proiect şi construiesc şi acolo depozite de cereale.

„Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.”

Reporter: Mai vreţi să cumpăraţi teren, să mai măriţi ferma?

Emil Turdean: Da, negreşit. Vreau să ajung undeva până la maximum 2.000 de hectare, nu mă interesează peste 2.000 de hectare, că nu mai cuprinde un singur om, şi rezultatele sunt când eşti implicat direct în fermă. La criza de forţă de muncă de acum, nu găseşti un bun inginer de câmp şi care să fie ca mine de trei ori pe zi pe câmp, a plouat aici – mă duc la parcela cealaltă. Greu găseşti oameni buni care să fie implicaţi, şi atunci până în 2.000 de hectare controlăm noi trei, eu cu băieţii.

Reporter: Angajaţi aveţi?

Emil Turdean: Avem în total șase angajaţi, cu şoferul de pe camion. Și eu, și copiii lucrăm în fermă. Băieţii se dau jos din avion, îşi termină zborurile şi la muncă pe tractor, pe combină, pe ce e de lucru. Că pentru noi muncim, nu muncim pentru nimeni altcineva. Munca e cel mai bun medic în viaţa unui om.

„De 15 ani nu ar, semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară.”

Reporter: Aşa e. Şi când lucrezi şi într-un mediu curat…

Emil Turdean: Îţi creezi tu să fie curat. Ca să-ţi fie curat, trebuie să investeşti nişte bani, să plantezi pomi, să-ţi pui beton ca să nu ridici praful, mai ales pe unde circulă camioanele, deci ambientalul ţi-l creezi tu, că-ţi petreci 70% din viaţă la locul de muncă.

interviu 244 emil turdean 4

 

Lucrări minime, tehnologie adecvată și curaj

 

Reporter: De-a lungul anilor ați făcut investiţii considerabile, mai ales în dotarea tehnică.

Emil Turdean: Pe banii noştri am făcut cam totul. Am avut un singur proiect FEADR la început, de 70.000 de euro, restul a fost făcut cu banii noştri. Am reinvestit profitul, am mai făcut credite, leasinguri, însă tot ce e făcut aici e făcut din bani proprii.

Reporter: Dacă vorbim de tractoare, la ce capacităţi aţi ajuns în momentul acesta?

Emil Turdean: 400 de cai-putere, sunt cele două tractoare mari care fac lucrările grele, scarificat, disc mare. Pe urmă, avem un tractor de 265 CP, mai avem două de 200 de cai-putere, două de 156 şi unul de 100 CP. Deci avem 8 tractoare, lucrăm cu ele în jur de 500-600 de ore pe an. Nu fiecare. Cel mic, de 100 de cai, ăla lucrează puţin, pe ăla îl folosesc mai mult la lucrările de înierbat, trage remorca cu echipamentul de hidroînsămânţare.

Reporter: Referitor la lucrările solului, sunt de ceva vreme discuții cu privire la arat, la lucrări minime...

Emil Turdean: Eu de 15 ani nu ar. Eventual, fac această lucrare după cocenii de porumb. Dar dacă e toamnă uscată îi dau un disc greu, îl mărunţesc bine şi pe urmă-i dau o scarificare.

De 15 ani semăn direct, am semănătorile directe, grâu, rapiţă, orzoaică, şi scarific pentru restul culturilor care vin în primăvară. Şi depinde. La sfeclă scarific mai adânc, 50-60 cm; unde vine porumb sau altă cultură, 30 cm scarificare.

Reporter: Ce beneficii ați remarcat? Există?

Emil Turdean: Să ştiţi că în primii doi-trei ani nu se vede, pentru că rezerva de buruieni o învârţi cu scarificatorul, primii 15 cm tu tot acolo îi roteşti. Dar pe urmă putem merge să vedeţi teren arat versus teren nearat. Pe teren arat toată lumea intră mai greu, că nu-l nivelează din toamnă, pe teren scarificat şi nivelat din toamnă intri mai repede, că apa-ţi circulă în sus şi-n jos. Când e secetă, unde e scarificat terenul pe puţin cu 10-15 cm, cultura de porumb e mai înaltă, mai viguroasă; unde e arat, când a dat de talpă, de harpan, se simte. Sunt avantaje, dar îţi trebuie tehnologie, îţi trebuie curaj. Mulţi nu lucrează în sistemul ăsta, dar eu aşa lucrez de 15 ani. N-am decât un plug de patru trupiţe şi v-am spus, recurg la arătură doar după tulei, când nu pot utiliza scarificatorul. În rest, toate terenurile vin fertilizate din toamnă, fosfor-potasiu, vin nivelate. Şi primăvara numai cu azot lucrăm, deci aplicăm azot. Prin urmare, grosul pleacă din toamnă, fosforul şi potasiul. Adun de pe la oieri gunoiul de oaie, mai am acces la gunoi de pasăre, pe unde găsesc îngrăşământ organic încerc să aduc şi dacă 30-50 de hectare pot pe an, dar încerc să dau şi îngrăşământ organic. Resturile vegetale le îngropăm înapoi în sol, de exemplu paiele le balotez de la colegii care n-au tocătoare de paie la combină, iar paiele mele le toc înapoi în pământ.

„Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie.”

Reporter: Ce părere aveţi despre noua Politică Agricolă Comună, mai exact, cum vedeți acel procent de 10% pentru culturile fixatoare de azot?

Emil Turdean: Va fi o mare porcărie. Cel puţin în zonă neirigată degeaba pui soia sau mazăre, că nu faci. N-o să faci acele 1.350 kg şi s-ar putea să pierzi. Eu zic că România a negociat foarte, foarte prost acolo. Noi puteam face să fixăm carbonul atmosferic, să plantăm peste tot perdele de protecţie şi să ţină cont de treaba asta sau, dacă ai terenuri erodate, în pantă, să faci pâlcuri de vegetaţie forestieră şi să încercăm. 10% din suprafaţa fermei poate să fie rata ta de profitabilitate.

 

„Nu trebuie să fim toţi întreprinzători”

 

Reporter: Ce părere aveți despre asociere, despre cooperative?

Emil Turdean: Nu trebuie confundată Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP) cu cooperativele agricole din prezent. Cooperativele acum sunt mai mult pe marketing axate şi pe a construi împreună ceva pentru a ne valorifica produsele din fermă. În alte țări cooperativele funcționează foarte bine, fiecare în ferma lui îşi face strategia lui. Dar deja sunt cooperative unde se face şi strategia de fermă în comun. Îşi cumpără parcuri de maşini împreună. Cumperi o autospecială din asta de stropit care ajunge să coste 400.000 - 500.000 de euro. Nu-i utilizată la randament maxim într-o fermă care are 1.000 de hectare sau 1.500. La utilajul ăsta trebuie 4.000 – 5.000 de hectare, ca să fie utilizată la maximum. Atunci o cumperi în grup cu colegii din cooperativă. Sau cumperi o maşină de recoltat sfeclă, că tractor fiecare are nevoie, e clar, dar sunt utilaje pe care le poţi cumpăra în comun. Spaţii de depozitare le poţi face pe cooperativă, poţi face procesare împreună. Cauţi un manager pe care-l numeşti acolo. Tu, Consiliu de Administraţie, dai direcția managerului: „De aici până acolo fă-ţi treaba, furnizează”.

Trebuie să înţelegem că uniţi puterea noastră creşte mult, nu ne consumă atâta energie. Am fost în Austria, în Munţii Tirol, am fost la nişte fermieri care obțineau 10.000 de litri de lapte/vacă, cele trei familii aveau împreună undeva la 500 de vaci cu lapte. Şi cum lucrau? O săptămână deservea o familie toate cele trei ferme, ca să aibă timp liber şi pentru ei. Deci o săptămână celelalte două familii erau libere. Dacă era forţă majoră sau ceva, interveneau. El îşi putea face până atunci furajul, putea merge la coasă, putea să meargă în oraş, în Viena, să se simtă bine. Noi, până ajungem acolo, mai avem, dar eu sper că individualismul ăsta foarte fixat la noi în cap trebuie să iasă şi trebuie să ne luăm de braţ şi să împingem împreună la deal căruţa.

Suntem într-o piaţă comună, care are nişte reguli foarte bine definite, şi cei care nu cred în construcţia acestei pieţe comune numite UE să meargă în Anglia şi să vorbească cu fermierii din Anglia, să întrebe când a fost mai bine pentru Anglia? Cât erau în UE sau acum? Plâng englezii cu produsele pe stoc, nu se vinde porcul, nu se vinde nimic pentru că este în UE Danemarca şi alţii care furnizează la preţuri mici.

interviu 244 emil turdean 6

Reporter: Ce trebuie să facă fermierul român ca să trăiască decent pe o asemenea piață comună?

Emil Turdean: Să facă tehnologie, să caute soiuri care aduc valoare bună, adică proteină, gluten, să încerce să-şi poziţioneze ferma în aşa fel încât dacă ai terenuri care nu produc, că atât e randamentul terenului, lasă-l acolo, fă-ţi plantaţii forestiere pe el, că vin bani, fă altceva, utilizează terenurile, ţine-ţi-l rezervă pe ăla, fă ceva pe el, utilizează-ţi terenurile care aduc plusvaloare, respectă-le, nu le omorî cu chimicale la infinit, şi fiecare în ferma lui să-şi facă strategia de eficienţă. Adică, acum sunt doi ani când am vândut la preţuri uriaşe, n-am plâns că uite preţuri, ne-am bucurat. Asta înseamnă capitalism. Noi, din păcate, mulţi încă, spun când este bine că suntem capitalişti; când ajungem la greutăţi, „să vină statul să ne dea…”. De ce să ne dea statul? Dar noi am dat impozite şi taxe în plus statului român când am făcut profit uriaş? N-am dat! Exact ăia 16% i-am dat. Trebuie să înţelegem că lucrurile aşa funcţionează în capitalism. Nu vine cu cozonaci numai capitalismul, vine şi cu greutăţi. Noi am decis. Nu mai vrei să lucrezi, laşi ferma, vine altul care are managementul mai bun, are o gândire mai bună şi te poţi angaja, că se caută muncitori peste tot. Nu trebuie să fim toţi întreprinzători.

 

Tinerii trebuie să aibă răbdare, cunoștințe și să nu fie lacomi de bani

 

Reporter: Băieţii dvs. sunt piloţi de avioane de linie. În același timp, ei lucrează de mici în fermă. Cum i-aţi făcut să meargă acolo, în cer, dar să rămână cu picioarele pe pământ?

Emil Turdean: De mici i-am luat cu mine la zbor. Cred că de acolo a fost scânteia. Cel mare voia să facă medicină şi era o perioadă destul de slabă cu medicii, salarii mici, şi a venit cu ideea: „Mă duc şi-mi fac carieră de pilot”. De acolo a plecat. Cel mic, şi el, s-a luat după cel mare, iar acum amândoi sunt piloţi de linie.

„Școala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea.”

Reporter: Şi viitori fermieri la pensionarea dvs…

Emil Turdean: Nu ştiu. Ei ştiu care le e țelul. Ferma cealaltă de la Luna de Jos, comuna Dăbâca, este a lor. Ei o conduc, conlucrăm, colaborăm cu parcul de utilaje, colaborăm cu forţa de muncă, cu tot ce trebuie, dar eu acolo nu iau nicio decizie, iar aici, la Turda, ne mai consultăm, însă aici eu iau deciziile. Ne consultăm şi acolo, la ferma lor, dar nu iau eu deciziile. Să ştiţi că le spun orice pas care se întâmplă în fermă şi trebuie să cunoască şi aici totul, pentru că viaţa poate să fie gata în următoarele secunde, iar atunci ei trebuie să fie pregătiţi pentru orice.

interviu 244 emil turdean 2

Reporter: Ce sfaturi aveţi pentru tinerii fermieri din România?

Emil Turdean: Să aibă răbdare şi să nu fie lacomi de bani, că nu te poţi îmbogăţi de pe o zi pe alta. Răbdare, cunoştinţe, să pună mâna să fie şi autodidacţi, pentru că şcoala nu se gată în momentul în care ai ieşit de pe băncile ei. Nu trebuie să fii inginer, nu trebuie să fii doctor în ştiinţe agricole, fă o şcoală agricolă, nu este în România – du-te afară, încearcă să faci cursuri la distanţă, dar învaţă pentru tine, nu pentru note. Lasă notele. Din păcate, şcoala românească scârţâie foarte mult cu pregătirea. Studentul nu este capacitat să aibă interes. Nu ştiu cum să vă spun, studenții azi sunt apatici. Vin în practică și întreb: „Unde stai?” – „În vârful blocului.” – „Şi ce cauţi la facultatea de agronomie? Ce vrei să fii?” – „Fac şi eu o facultate”. Nu de aia faci facultate. Du-te la lucru, du-te ăia patru ani în care ai tăiat frunze la câini la facultate, du-te într-o fermă, lucrează şi, dacă crezi că-ţi place ferma, du-te şi fă facultatea, că poţi să faci şi pe urmă facultatea, dacă chiar îţi trebuie neapărat să ai titluri că eşti inginer, doctor sau nu ştiu ce în ştiinţe agricole.

Reporter: Astăzi, mai poţi să faci o fermă de la zero, nu s-o moşteneşti?

Emil Turdean: Nu prea găseşti terenuri. Dar ar trebui odată făcută legea şi la noi, astfel încât în prag de pensionare ori vinzi ferma, ori o dai moştenire la copii, pentru că nu se poate să avem fermieri de 75, 80, 85 de ani care nu mai au energie şi blochează activitatea pentru că nu se pot adapta la noutăți, astfel de oameni sunt o piedică în faţa celor care ştiu și pot să alerge.

interviu 244 emil turdean 8

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

newsletter rf

Publicitate

Nuseed Launch MPU RO 300x250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Corteva

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista