vaci - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

CAFFINI BANNER

În vestul țării, vaca de lapte este considerată o afacere de tot mai puțini fermieri. Volumul mare de lucru, lipsa forței de muncă și nu în ultimul rând prețul i-au făcut pe mulți să se reorienteze spre alte ramuri ale agriculturii sau chiar să renunțe. Cătălin Jivan este unul dintre acei fermieri care cred încă în succesul fermei de bovine. Împreună cu familia, el a pus pe picioare o mică exploatație la Folea, în județul Timiș. Are 50 de capete de bovine, dintr-un efectiv de 80, cât mai are întreg satul acum.

Bazele fermei de vaci a familiei Jivan au fost puse în anul 2003, atunci când a fost construit adăpostul pentru animale. Inițial a fost populat cu cinci vaci, apoi s-au tot înmulțit, așa că în 2012 a fost necesară o extensie. Acum a ajuns la capacitatea maximă și Cătălin Jivan se gândește deja la modernizare. În acest sens, a depus un proiect în valoare de 40.000 de euro pe Măsura 6.1, destinată tânărului fermier, prin care adăpostul va fi dotat cu o rampă pentru dejecții și o fosă septică. Proiectele nu se opresc aici. „Sunt preocupat să extind ferma, să construiesc un adăpost modern, să instalez adăpători automate și să asigur un confort mai bun pentru vacile noastre. Acum mulgem cu o mulgătoare electrică cu două posturi și depozităm laptele într-un tanc de răcire, însă ne dorim să construim și o sală de muls. Vreau să investesc în tehnologie modernă pentru a ne ușura până la urmă munca, pentru că nici nu mai avem cu cine lucra. Avem doi angajați, pe care îi menținem cu greutate”, spune crescătorul de la Folea, din Timiș. Din efectivul de 50 de animale, 30 sunt vaci la muls și sunt susținute cu furajele obținute de pe cele 30 de hectare pe care le lucrează familia Jivan.

Pășunea comunală, exploatată de crescătorii de animale

În localitatea Folea, pășunea e bine delimitată între oieri și văcari. Cei din urmă au la dispoziție 50 de hectare de pășune, luată în concesiune pe șapte ani de la Primăria Voiteg. Cătălin Jivan spune că pentru a se asigura un pășunat rațional, pășunea vacilor a fost împărțită în două, s-a refăcut alimentarea cu apă, în așa fel încât animalele să beneficieze în permanență de apă proaspătă. Pășunea este curățată periodic. În plus, anul ploios a făcut ca durata de folosință a pășunii să crească semnificativ. „Spun bătrânii că pășunea arată anul ăsta cum n-a arătat niciodată. Până la începutul lui august, a plouat aproape săptămânal și iarba s-a menținut tot verde și fragedă, și asta s-a cunoscut atât în calitatea, cât și în cantitatea laptelui obținut”, punctează Cătălin Jivan. Pentru că și la Folea greu se găsesc boitari care să ducă vitele la păscut, animalele sunt ținute în gard electric, acesta înconjurând pășunea.

Oamenii harnici merită toată atenția și admirația

Întreaga producție de lapte este livrată la un procesator din zonă. Chiar dacă prețul nu este grozav, banii vin regulat și asigură supraviețuirea. „Acum primim un leu pe litrul de lapte. Nici nu vreau să calculez cât mă costă pe mine să produc litrul de lapte, pentru că, dacă aș face-o, cred ca aș închide. De altfel, prin 2006 am lichidat vacile tocmai pentru că nu mai erau rentabile. Am început să repopulăm din 2009. Avem noroc cu subvenția, pentru că din animale foarte greu trăiești. Dacă nu ai teren și utilaje și mai ales desfacere, este aproape imposibil să te descurci”, ne spune, cu tristețe în glas, Cătălin Jivan.

Pe lângă vacile cu lapte, familia Jivan mai are patru cai, de drag... Nu sunt puși la treabă, dar din când în când mai sunt folosiți pentru călărie.

De dragul vremurilor de altădată, familia Jivan împodobește „cocia” cu roți de lemn, cu ponevi înflorate, prinde doi cai la ham, îmbracă straiul popular și onorează astfel sărbătorile satului.

„Pasiunea pentru cai am moștenit-o de la bunicii mei, pentru care caii erau nelipsiți în gospodărie. Cocia sau docarul, cum i se mai spune, a cumpărat-o tata prin `90 de la un târg la Sacoșu Mare. O folosim doar când mergem la nunți sau la Rugă. Mă bucur când lumea ne oprește și face poze cu noi sau ne filmează, pentru că sunt secvențe desprinse dintr-o lume aflată pe cale de dispariție”, povestește micul fermier timișean, cu un soi de melancolie combinată cu mândrie.

Cam așa arată o familie de „paori” bănățeni, oameni harnici, care nu se dau înapoi de la muncă. Poate că astfel de oameni ar merita o atenție sporită din partea autorităților, pentru că sunt tot mai puțini cei care se sacrifică pe sine, dintr-o pasiune, pentru a produce un lapte de calitate. Iar laptele românesc chiar are calitate, dar, din păcate, nu are și preț.

Publicat în Zootehnie

Un  moment de însemnat cu roșu în calendarul Cooperativei Agricole TimLactAgro este deschiderea primului magazin al cooperativei în Timișoara, în care se vând lactate produse în propria fabrică a crescătorilor de vaci, sub brandul „Floare din Banat”. Un moment la care cei 28 de membri cooperatori visează de zece ani și care a fost bifat la începutul lunii aprilie 2018.

TimLactAgro este prima cooperativă agricolă înființată în județul Timiș după 1990 și reprezintă interesele a 28 de crescători de vaci din Arad și Timiș, care dețin în total 4.000 de animale. Lucrurile s-au mișcat cu greutate, pentru că promisiuni au fost multe din partea diverșilor miniștri de la agricultură, însă respectate, prea puține, din păcate, astfel că fabrica a fost pusă pe picioare, în mare parte, cu banii fermierilor, strânși cu mare greutate. „Fabrica noastră s-a născut greu pentru că practic 80% din banii necesari i-am pus noi, fermierii. Va dați seama că doi nu se înțeleg, apăi 28, câți suntem în cooperativă”, spune Viorel Hapenciuc, membru în Consiliul de conducere al Cooperativei TimLactAgro.

Pariul pe care cooperativa îl pune cu piața este pe calitate și diversitate, astfel că fermierii au adus în fabrică un tehnolog italian cu experiență, care stabilește rețeta și gustul. În aceste condiții, la magazinul cooperativei se găsește lapte cu cea mai mare concentrație de grăsime, la cel mai mic preț, 3,7% grăsime, la 3,75 lei pe litru. Pe rafturile magazinului cooperativei TimLactAgro se mai găsesc smântână cu 30% concentrația de grăsime, iaurt, urdă, brânză dulce, telemea, caș, șapte tipuri de cașcaval cu perioade de maturare cuprinse între 45 și 60 de zile. Pe lângă produsele cu marca „Floare din Banat”, ieșite din fabrica fermierilor crescători de vaci cu lapte, magazinul mai vinde branduri culinare din vestul țării, precum pita de Pecica, salamul de Salonta și slănina bănățeană cu ciuperci.

Primul magazin al cooperativei crescătorilor de vaci are o suprafață de 30 de metri pătrați. „Chiria ne costă circa 2.000 de lei pe lună, vitrinele frigorifice ne-au costat 5.000 de lei, iar pe rafturi am dat 1.000 de lei. Intenționăm ca anul acesta să mai deschidem cel puțin două magazine în Timișoara”, a precizat Viorel Hapenciuc.

 

„Floare din Banat”, numele sub care ies lactatele din fabrica fermierilor

Fabrica de produse lactate a cooperativei TimLactAgro funcționează în Bucovăț și are o capacitate de lucru de până la 12.000 de litri de lapte pe zi. Unitatea de producție a costat 600.000 de euro, asta, în condițiile în care a fost achiziționată la mâna a doua. „La ora actuală, procesăm între 3.000 și 5.000 de litri de lapte pe zi. Deocamdată, procesăm doar o mică parte din producția de lapte realizată în cooperativă. Sperăm ca anul viitor să atingem capacitatea maximă de producție, asta și în funcție de ritmul în care vom reuși să mai deschidem magazine. Ne gândim să deschidem magazine și în Arad, pentru că sunt în cooperativă fermieri și din județul Arad”, a arătat Viorel Hapenciuc.

După momente dificile, chiar tensionate pentru cooperativă, în sfârșit, cei 28 de membri încep să culeagă roadele muncii lor. Președintele cooperativei TimLactAgro, Adriana Szekely, spune că, în sfârșit, poate vorbi și de beneficii atunci când vine vorba despre atragerea de noi membri. „Având un lanț închis, chiar dacă pentru o cantitate mult mai mică decât cea produsă de membrii cooperativei, avem totuși un as în mânecă. Până la urmă, înseamnă un preț mai bun pentru  laptele  livrat la propria fabrică, adică 1,5 lei pe litru”, punctează Adriana Szekely.

Este un prim pas făcut cu dreptul de cei 28 de crescători de vaci din județele Arad și Timiș, care au prins încredere și curaj pentru următorii pași, asta însemnând alte investiții în fabrica de la Bucovăț, dar și o întreagă rețea de magazine în vestul României prin care să vândă întreaga producție de lapte, procesată. Produse 100% made in Banat.

Articol publicat în Revista Fermierului nr. 7 (159)/15-30 aprilie 2018

Publicat în Zootehnie

Fostul cadrul militar, Ionuț Piuaru, inginer auto și om de afaceri provenit din businessul cu materiale de construcții (inclusiv din zona de construcții civile), este de câțiva ani crescător de taurine Charolaise și, alături de un alt fermier din comuna Dacia, județul Brașov, au devenit primii doi furnizori ai Filierei Calității „Carne de Mânzat”.

Potrivit afirmațiilor lui Piuaru, animalele sale cresc liber și sănătos pe pășuni de munte, hrănite 100% natural cu iarbă proaspătă, fân și cereale, oferindu-i astfel cărnii un gust savuros.

„Animalele noastre sunt crescute pe pășune, sunt crescute liber, așa cum sunt crescute majoritatea animalelor de carne, sunt furajate cu iarbă de cea mai bună calitate și produse agricole realizate numai în fermă. În felul acesta reușim să controlăm tot acest proces și să asigurăm o hrănire ecologică, fără produși chimici sau de orice altă natură care să aducă prejudicii cărnii pe care noi o livrăm”, a menționat crescătorul în cadrul conferinței de lansare a Filierei Calității „Carne de Mânzat”, eveniment care a avut loc în data de 26 aprilie 2018 la București.

În Mușăteștii de Argeș, pe Valea Vâlsanului, în perioada de început a afacerii cu vaca de carne, Piuaru a investit într-un grajd vechi, destinat inițial creșterii taurinelor de lapte, 2014-2015 fiind în viziunea sa anii grei în ceea ce privește dezvoltarea. Anul trecut însă a fost unul încheiat cu profit după un 2016 pe creștere, iar așteptările pentru 2018 sunt la fel de pozitive, în condițiile colaborării cu Carrefour.

„Anul 2017 l-am încheiat pe profit. Din punctul meu de vedere, estimând cantitățile de animale pe care le vom livra către Carrefour, vor fi creșteri în ceea ce privește cifra de afaceri ca și profit. Primii doi ani de dezvoltare a fermei au fost grei, pentru că am reușit să preluăm la Vâlsănești o fermă veche, s-o modernizăm și s-o adaptăm pentru creșterea animalelor de carne (era o fermă proiectată în anii 80 pentru creșterea vacilor de lapte). Astfel, 2014-2015 au fost doi ani de dezvoltare și de investiții foarte mari, inclusiv în ceea ce privește achiziția de utilaje, comasarea terenurilor din zonă, achiziția de animale. Din 2016 am reușit să trecem pe plus și creșterea este progresivă”, a mai afirmat Piuaru în cadrul conferinței de presă.

Tot el a afirmat că este pe piață de cinci ani, iar startul cu taurine din rasa Charolaise a reprezentat mai mult o pasiune personală, în condițiile în care piața din România, în proporție de poate 70 la sută, este dominată de rasa Angus.

„A fost decizia mea, mi-a plăcut Charolaise, poate cea mai mare rasă de bovine de carne la nivel mondial, în valori absolute, singura rasă albă. Am adus lotul-matcă din zona Charolles, Franța, unul de aproape 30 de capete, care a sosit în 2014. A urmat o creștere progresivă a numărului de animale, fără a forța lucrurile; 80 la sută din dezvoltarea animalelor din fermă s-a realizat pe baza lotului-matcă. În acest moment sunt aproape 80 de capete în fermă. Dorim ca anul acesta să mai facem o achiziție din Franța de încă 20-30 de capete, astfel încât să ne încadrăm în planul și angajamentul pe care l-am făcut față de Carrefour”, a continuat fostul ofițer.

Trei mari abilități!

În cadrul conferinței de presă, Piuaru și-a exprimat părerea că un fermier român ar trebui să aibă trei mari abilități, și anume să știe să facă agronomie, astfel încât să producă furaje pentru animalele lui, să știe să facă zootehnie (să știe să-și crească animalele) și, nu în ultimul rând, să știe să facă comerț, să-și vândă produsele la un preț avantajos.

„Pentru noi, integrați în această filieră a calității Carrefour, am reușit să rezolvăm al treilea punct, acela de a vinde la un preț bun produsele noastre, iar acest aspect rezolvă primele două puncte. Reușim în acest moment să ne ocupăm de ceea ce știm noi mai bine – să creștem animale și să facem furaje pentru ele”, a precizat crescătorul de taurine Charolaise. „Acest parteneriat este un lucru bun pentru noi, prin faptul că avem astfel o previziune pe termen mediu și lung privind numărul de animale livrate. Acest lucru ne asigură atât un suport financiar pe termen lung, cât și un suport moral”.

Fermierul exploatează în prezent aproape 50 de hectare de teren, dintre care 25 ha reprezintă teren arabil și restul este fâneață.

„Noi cultivăm și aproape 50 ha de teren într-o zonă de deal, destul de greu de lucrat, dar producem furajele strict necesare pentru fermă. Nu comercializăm nimic din ceea ce obținem de pe terenurile noastre. Producem lucernă, producem porumb și cu porumbul și orzul facem uruială, produsul care se dă animalelor ca supliment nutrivit pe timp de iarnă, iar vara sunt pășunate începând cu luna mai până spre final de octombrie”, a mai punctat argeșeanul.

Chiar dacă la începutul afacerii, Piuaru nu părea mulțumit că din vaca de carne nu încasează bani decât o dată pe an, el a ținut să precizeze că bucuria oricărui fermier este ca produsul său să fie savurat de cât mai mulți români.

„Cea mai mare bucurie pentru orice fermier român este ca produsele sale să fie savurate de cât mai mulți consumatori, iar parteneriatul cu Filiera Calității Carrefour este cea mai bună metodă prin care rezultatul muncii mele să ajungă pe mesele românilor. Având această susținere mă pot concentra acum pe ce știu eu să fac cel mai bine: creșterea animalelor și oferirea unui produs sănătos, gustos și de calitate”, a conchis Ionuț Piuaru, deținătorul Fermei Agricole Vâlsănești din județul Argeș.

Marfa livrată acoperă doar 20 la sută din cererea rețelei Carrefour la nivel național

Prezent la evenimentul de lansare, Silviu Diaconu, coordonatorul proiectului Filiera Calității Carrefour a precizat la rândul său că estimările interne ale companiei spun că până la final de an ar urma să fie livrate doar către magazinele din București cel puțin 100 de tone de carne, pachet comun de la cele două ferme.

Chiar și așa, mai precizează reprezentantul retailerului, cantitățile nu sunt suficiente pentru întreaga rețea de magazine din țară.

„Produsele se vor găsi doar în București. Acesta este primul pas al proiectului. (...) Suntem în momentul de față în discuții cu vreo 5-6 parteneri”, a mai declarat Diaconu. „Cred că aceste 100 de tone de carne vor veni peste vânzările pe care le avem în mod obișnuit pentru carnea de mânzat (n.r. - circa 500 de tone). Și spun carnea de mânzat și nu de vită, pentru că este un alt angajament pe care l-am făcut clienților noștri, să aducem în fața clientului carne de tineret bovin care are calități gustative mult mai bune decât vita mai în vârstă. Sperăm ca în câțiva ani să ajungem la 50 la sută din cantitatea de carne de mânzat pe care o vindem”.

Carnea provenită din cele două ferme este tranșată și ambalată într-un abator specializat aflat în Râmnicu Vâlcea, iar produsele astfel obținute sunt livrate către hipermarketurile Carrefour din București, putând fi găsite în zona de Măcelarie-Autoservire.

Filiera Calității Carne de Mânzat se alătură celorlalte trei lansate de Carrefour în România, începând cu 2008, pentru porc, morcov și cartofi, asigurând controlul calității produselor oferite, prin monitorizarea și verificarea continuă a standardelor de calitate setate împreună cu partenerii de către o echipă de experți. Produsele sunt disponibile în toate hipermarketurile Carrefour din București, dar și la comandă, pe platforma BRINGO.

„Carrefour promovează produsele românești și producătorii locali, dovada fiind ponderea substanțială pe care produsele autohtone o au în magazinele noastre. Spre exemplu, pe segmentul carne regăsim carne de pasăre 100% românească, carne de vită în proporție de 90% din producție locală și aproximativ 60% carne de porc de la fermele din România. Prin lansarea celei de-a 4-a Filiere a Calității pentru carnea de mânzat Carrefour își continuă angajamentul de a oferi clienților produse românești proaspete și gustoase, având garanția calității prin monitorizarea atentă și verificarea continuă a standardelor agreate cu partenerii”, a spus Florin Căpățână, Director dezvoltare durabilă și relații instituționale Carrefour.

Carrefour România lansează Filiera Calității „Carne de Mânzat”, continuându-și astfel misiunea și angajamentul de a le oferi clienților produse românești de calitate, proaspete și gustoase, cu gust autentic, la un preț competitiv, prin dezvoltarea de parteneriate durabile cu micii producători locali.

Publicat în Zootehnie

Una dintre cele 1.050 de vaci la muls aflate în proprietatea lui Nicușor Șerban este și Sorina, un frumos exemplar Holstein avându-l ca ascendent patern pe vestitul taur „Blitz” i-a oferit crescătorului bucuria a peste 100.000 litri de lapte de-a lungul a șase lactații, devenind astfel numărul unu în exploatația Agroserv Măriuța.

Potrivit spuselor lui Șerban cu ocazia celei de-a doua zi a seminarului „Noutăți în ameliorarea și nutriția vacilor de lapte”, eveniment organizat în exploatația sa cu implicarea Ambasadei SUA la București, în prezent, inclusiv ca urmare a faptului că de aproximativ cinci-șase ani în Agroserv Măriuța se fac eforturi de orientare către grupa de vaci aflate în pregătire pentru fătare și grupa de bovine proaspăt fătate, a unui management eficient, dar și a unei nutriții corespunzătoare, văcuța Sorina a trecut pragul de 102.000 litri de lapte.

„Sorina a depășit 100.000 de litri de lapte pe viață productivă. Este o vacă născută la noi în fermă dintr-o vacă crescută la noi în fermă, dintr-un taur american – Blitz. Are 11 ani și la a șasea lactație a reușit să depășească 100.000 de litri de lapte. Acum are 102.000 litri și astăzi, 24 aprilie 2018, este ziua ei de naștere”, a mărturisit fermierul.

El a împărtășit cu cei prezenți câteva din „secretele” care l-au propulsat pe locul II la producția de lapte de vacă în România, unul dintre ele fiind și acela de utilizare a subvențiilor ca formă de dezvoltare a exploatației, nu ca element de ajustare a costurilor.

Mai mult, spune Șerban, una dintre cheile reproducției pleacă de la repausul mamar și chiar mai din față, de cum se înțarcă vaca.

„O vacă care se înțarcă grasă, sigur va avea probleme să rămână gestantă în lactația următoare. Este un ciclu de producție la care toate lucrurile sunt importante. Este adevărat, unele un pic mai importante decât altele. Nu trebuie nimic neglijat dacă vrem să avem peste 50 la sută vaci gestante din total efectiv, dacă vrem să avem un service period (n.r. - perioada până când vacile, în medie, rămân gestante) sub 130 de zile, dacă vrem să avem un consum de material seminal sub 2,5 paiete pe gestație la vacă și sub 1,4 – 1,3 la vițică, dacă vrem să facem bani din lapte, fără subvenție. Subvenția trebuie să ne gândim s-o folosim pentru dezvoltare. Este necesară pentru dezvoltare, este binevenită, dar să n-o luăm ca și element de ajustare a costurilor”, a precizat Șerban.

Tot el a detaliat aspectul legat de majorarea producției, eficienței și performanței în fermă, și anume cel de prioritizare a unor grupe de vaci, și anume cele aflate în pregătire pentru fătare și cele proaspăt fătate. Aceste zone reprezintă cheia de atingere a vârfului producției de lapte.

„În primii ani, când veneam în fermă, prima grupă de vaci unde mă duceam erau vacile cu producție înaltă, pentru că mi se părea că acolo este cel mai important să fiu eu prezent, să fiu atent, să iau măsurile care trebuie. De vreo cinci-șase ani, cred, fac eforturi și acționez în altă direcție – cele mai importante grupe de vaci într-o fermă, pentru a avea producție, eficiență și performanță este grupa de pregătire de fătare și cea de proaspăt fătate. O consider, dacă vreți, ca lucrarea de bază a solului, pentru că sunt agronom de meserie și spun că dacă ai făcut o lucrare de bază, corespunzătoare, dacă ai dat îngrășăminte de bază, corespunzător, ai șanse – dacă Dumnezeu te ajută – să faci o producție bună. Același lucru este cred că este valabil și la vaca de lapte. Dacă o pregătim pentru fătare cum trebuie, dacă după fătare urmărim ca plecarea să fie în regulă, avem șanse ca la 40 de zile după fătare să fie pe vârful producției de lapte. Dacă reușim să ținem vârful de la 40 de zile până la 120 de zile, când vaca trebuie să fie gestantă, eu vă garantez că veți avea peste 10.000 de litri pe vacă producție pe 305 zile”, a continuat șeful Agroserv Măriuța.

În prezent, crescătorul își permite chiar să și comercializeze animale aflate sub media producției de lapte a fermei și a vorbit în acest context de conceptul de selecție pozitivă. El recunoaște, de asemenea, că nu este mulțumit nici de vacile care reușesc performanțe de 70-80 litri pe cap de animal, adică mult peste ștacheta actuală din Agroserv Măriuța.

„De la 1 ianuarie 2018 și până acum cred că am scos undeva la 50 de animale care erau sub medie (n.r. - 37-38 de litri pe cap de vacă furajată). A dat Dumnezeu să ne permitem acest lucru. Eu visez de mult timp la treaba aceasta, să pot face o selecție pozitivă, adică să păstrez numai animale bune. Nu sunt fericit cu animalele cu 70-80 litri producție de lapte pe cap. Sunt foarte fericit cu cât mai multe animale de 40-50 de litri și sunt foarte fericit că am reușit într-un an și jumătate, de la 14 litri media grupei de înțărcare, să ajungem la 25 de litri. (...) Într-un an, sperăm să înțărcăm cu 28, poate chiar cu 30 de litri pe cap de vacă furajată. Aici este sursa de creștere a producției medii”, a completat Șerban.

Nu în ultimul rând, a mai recunoscut fermierul, ești liniștit și dormi bine atunci când contul din bancă este în creștere ca urmare a faptului că reușești să comercializezi juninci gestante chiar și cu 2.000 de euro bucata.

„Putem spune că în ultimul an am vândut peste 130-140 de juninci gestante, ultimele chiar și cu 2.000 de euro bucata. Merită orice efort pentru genetică și tehnologie în creșterea tineretului femel. Nu este nicio cheltuială. Totul este o investiție care se poate întoarce în fermă cu profit foarte bun. (...) Secretul este rația până la opt luni. Forțați-o, forțați-o, forțați-o pentru că animalul dacă este sănătos, este capabil să pună masă musculară, os, încât la fătare aproape să nu faci diferența dintre junincă și vacă”, a conchis el.

Pe partea zootehnică, societatea Agroserv Măriuța deține un număr de 2.600 de animale, din care 1.050 de vaci la muls. La ora actuală sunt mulse 900 de vaci, cu o producție medie în această perioadă între 37-38 de litri pe cap de vacă. În plus, ferma lui Nicușor Șerban are o producție medie pe 305 zile de lactație standard de 11.830 de litri de lapte.

De asemenea, fermierul ialomițean lucrează aproximativ 3.500 de hectare de teren arabil și recunoaște că a început businessul în zootehnie în 1998, cu o singură vacă.

Publicat în Zootehnie

Din cele aproape 750 ha cultivate cu rapiță „în praf” în sezonul 2017-2018 de către fermierul ieșean Liviu Bălănici, circa 300 de hectare sunt deja compromise pe fondul deficitului de apă, dar asta nu-l împiedică să-și ducă la bun sfârșit planul investițional pentru acest an, el negociind în prezent cu o firmă de renume achiziția unui adăpost pentru vaci cu lapte.

El îl laudă pe ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre Daea, pentru demersurile sale legislative, în special pentru cel de susținere a irigațiilor și, chiar dacă o consideră o măsură puțin tardivă, Bălănici beneficiază din plin de apa gratuită adusă până la stația de punere sub presiune și irigă lucerna, fiind parte din OUAI „Aqua” Solente Nord Bivolari.

Liviu Bălănici este și unul dintre cei mai puternici fermieri din Moldova și lucrează în prezent între 3.500 și 4.000 ha. Din această suprafață, în jur de 900 de hectare sunt irigate, dintre care 700 de hectare primesc apă cu pivoți și 200 de hectare sunt cu tamburi.

Ferma Panifcom Iași este una dintre cele mai performante ferme Holstein din țară, având ca obiective de selecție producția de lapte, ameliorarea sănătății ugerului, fertilitate, viață productivă și caracterele de conformație ale ugerului și membrelor.

Revista Fermierului: Ați însămânțat rapiță în această toamnă? Ați semănat „în praf”, așa cum spun colegii dumneavoastră sau ați avut parte de precipitații?

Liviu Bălănici: O parte din rapița semănată „în praf” a răsărit, iar cealaltă parte a murit. Spun de însămânțatul „în praf” în condițiile în care nu am avut parte decât de doar 16 litri de apă. Cultura nou înființată nu a avut putere, a germinat și a murit. Probleme am avut pe 300 de hectare din cele aproape 750 ha cultivate cu rapiță.

R.F.: Ce părere aveți de activitatea ministrului Agriculturii, Petre Daea? Se justifică tot efortul acesta al său de a fi prezent peste tot, în vizite? S-a simțit ceva, inclusiv la dumneavoastră în zonă, sau vi se pare că este totul doar un heirupism?

L.B.: La irigații a făcut un lucru bun. Trebuie remarcat. Avem apa gratuită până la stația de punere sub presiune. Am apelat și noi la acest serviciu. Din păcate, măsura a intrat cam târziu în vigoare, la sfârșitul lui iunie, dar este foarte bună. Irigăm în continuare să facem răsărire, irigăm lucernă. Suntem parte din OUAI „Aqua” Solente Nord Bivolari.

R.F.: Ce producție ați obținut la porumb, dat fiind faptul că vă bucurați de o spectaculoasă fermă de creștere a bovinelor și de faptul că integrați producția obținută în exploatația destinată culturii mari?

L.B.: La producția de porumb stăm foarte slab. Cred că dacă vom contabiliza șapte tone porumb boabe, putem considera că suntem foarte buni. Stăm mai rău decât anul trecut, cu toate că am irigat mai bine și mai devreme, cred că de la arșiță ni se va trage. Anul acesta, am făcut însă ceva crimping, porumb boabe, umed, măcinat. Am calculat umiditatea (30 la sută) și cred că suntem la 10,5 - 11 tone porumb măcinat pentru însilozat.

R.F.: În anul agricol 2016-2017, pe zona de panificație, cum stați cu grâul?

L.B.: Ne situăm la 6.200 de kilograme grâu randament mediu, recoltat de pe o suprafață de circa 600 ha. O parte din această cantitate a fost păstrată pentru sămânță, iar cealaltă, transformată în făină. Deocamdată, la grâul obținut în ferma noastră nu am efectuat toate analizele pentru a stabili nivelul calității pentru panificație.

R.F.: Care este situația șeptelului bovin din ferma zootehnică? Ați achiziționat tineret, nu ați mai investit în genetică nouă?

L.B.: Avem tineret destul în fermă. Nu e nevoie să mai introducem animale noi în exploatația noastră. Am avut inclusiv un program de vaccinare, astfel că, în prezent, pot spune că animalele sunt libere de IBV, IBR, BVB ș.a.m.d.

R.F.: Din punct de vedere investițional, vă mai gândiți la ceva? Știm că la începutul anului vă gândeați să achiziționați un sistem de irigare prin picurare...

L.B.: În momentul de față,suntem în discuții pentru achiziția unui grajd pentru vaci, avându-i ca furnizori pe cei de la Rota Guido. Așteptăm din partea lor o analiză să vedem care sunt costurile. Vorbim doar de apăpost, deoarece restul necesarului este deja în posesia noastră... sală de muls etc.

R.F.: Câte capete bovine aveți în momentul de față în fermă?

L.B.: Sunt 1.400 de capete în total, din care la muls 600 de capete, cu o producție medie pe cap de vacă furajată de 37-38 de litri de lapte.

R.F.: Testări genomice prin Holstein.RO ați mai efectuat?

L.B.: Efectuăm în continuare astfel de testări la un preț de 50-55 de euro pentru fiecare probă (animal), sume investite pe cont propriu. Facem asta pentru a selecta cele mai bune animale.

R.F.: V-ați gândit și la procesarea laptelui?

L.B.: Deocamdată, nu. Lucrăm cu Lactalis.

R.F.: Fermierii se plâng în mod constant de prețul laptelui. Realitatea este că, la poarta fermei, litrul de lapte este uneori mai ieftin decât un litru de apă îmbuteliată. Care este explicația?

L.B.: Este vorba de contextul european, nu este vorba de țara noastră. Au mai urcat puțin prețurile la lapte.

R.F.: Avem sau nu surplus de lapte pe piață?

L.B.: Nu cred că avem surplus de lapte. E o politică comercială.

R.F.: În momentul de față, laptele cu cât l-ați dat? Cel mai bun preț? Știm că acum trei ani obțineați și 1,87 lei pe litru...

L.B.: Țin să fie confidențial prețul pe care îl primesc pe litrul de lapte, cel puțin până se așază lucrurile.

R.F.: Să înțelegem că este un preț bun...

L.B.: Este un preț normal.

R.F.: Care ar fi media prețului pe litrul de lapte în zona dumneavoastră?

L.B.: Am înțeles că ar fi 1,55 – 1,65 lei, undeva pe acolo.

R.F.: Asta ar însemna un preț bunicel în condițiile date?

L.B.: Se poate și mai bine. Cu banii aceștia, sunt acoperite cheltuielile de producție și mai rămâne o marjă mică.

Publicat în Interviu

Legea 150/2016 (pentru modificarea și completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare) ar fi creat mai multe probleme industriei laptelui, în viziunea președintelui APRIL, Dorin Cojocaru, motiv pentru care acesta se gândește să se adreseze Parlamentului și să ceară ca sectorul pe care îl reprezintă să iasă de sub incidența Art. 103. (1) din Legea 150/2016 care reglementează prezența la raft a „51%” volum de marfă provenită din lanțul alimentar scurt (produse autohtone, mai nou).

În detaliu, articolul de lege despre care Dorin Cojocaru a vorbit într-un interviu LIVE transmis pe pagina de Facebook a Revistei Fermierului și care ar fi cauzat atât de multe probleme sectorului românesc al laptelui sună așa: „Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere, produsele lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare”, modificat anul acesta prin amendamentele propuse de legislativul român.

El a afirmat în mod clar că nu-și dorește ca industria laptelui din România să devină „o victimă colaterală” a reglementărilor aduse de Legea 150/2016 și spune că nu se poate legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult în favoarea retailerilor.

Cojocaru devine inclusiv ironic la un moment dat, atunci când vorbește de această proporție de 51 la sută marfă românească (autohtonă) la raft. În acest context, el spune că procentajul în cauză a devenit un laitmotiv la români, drept pentru care aceștia ar putea ajunge să-l poarte chiar și pe tricouri sub formă de sloganuri „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton!”

De asemenea, al acordă cartonașul roșu și Legii 88/2016 (privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate) și spune în mod clar că aceasta este inutilă, în condițiile în care etichetarea este reglementată prin Regulamentul european 1169.

„Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv”, afirmă Cojocaru în interviu.

Subiectele abordate cu incisivul șef APRIL nu sunt însă doar acestea. Vă lăsăm să savurați un interviu care a avut unele dintre cele mai mari vizualizări pe pagina de socializare a publicației amintite mai sus.

Revista Fermierului: Domnule Dorin Cojocaru, în calitate de reprezentant al sectorului procesării laptelui din România, credeți că modificările aduse Legii 321 (prin Legea 150) vor avea vreodată un efect benefic asupra sectorului agroalimentar românesc? Se tot discută de acest act normativ în ultimii ani, dar fără vreun efect pozitiv, vizibil în piață.

Dorin Cojocaru: A trecut un an și jumătate de când tot vorbim de acest act normativ. (...) Legea 150 a creat mai multe probleme industriei laptelui și cred că întregii industrii alimentare. (...) În prezent, dezbaterile se țin pe tema celor 51 de procente. Observ că a devenit un laitmotiv acest 51 la sută. Vom ajunge să-l purtăm chiar și pe tricouri: „51%, un nou brand!” sau „Produs autohton” etc.

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte încâlcite, neînțelese și chiar îmi doresc să pot scoate industria laptelui de sub incidența acestui „51 la sută”. Atunci când nu înțelegem ce (...) se vrea prin redefinirea lanțului scurt, 51 la sută produse românești, a produsului autohton,a  parteneriatelor directe, ne învârtim în jurul cozii. Pur și simplu, nu vreau ca industria laptelui din România să devină o victimă colaterală. Nu poți legifera o relație comercială care în ultimii 10 ani s-a dezvoltat unilateral, adică mai mult spre hipermarketuri.

Cei care ne citesc poate nu înțeleg în totalitate partea legislativă sau relațiile contractuale dintre un furnizor și un hipermarket și, citind toate acestea, vor spune că probabil am înnebunit. Credeți că retailerii vor sta cu mâinile-n sân, „să se joace în curtea școlii” cu câțiva parlamentari și reprezentanți ai fermierilor, ca să facă ei o lege unilaterală... să ce?

Retailerul reprezintă cumpărătorul, iar procesatorul sau fermierul sunt vânzători. Dacă cumpărătorul nu dorește, nu poți să-l obligi să-ți ia marfa, pentru că nu trăim nici în comunism, nici în kibutz, adică în sistemul „cât se produce, atâta se vinde”.

De aceea, eu spun să fie lăsată liberă piața. (...) Că este parteneriat direct, că este indirect, că este produs autohton, cel care dorește să intre pe o astfel de relație să o facă în cunoștință de cauză și să decidă el pentru afacerea lui. Mai exact, dacă eu vreau să fiu într-un parteneriat direct cu un retailer, îmi asum acțiunea ca business, semnez un contract, un parteneriat și intru pe acel interval de „51 la sută”. Același lucru l-am spus și când s-a bifat în textul de lege „produs românesc”, cu toate că nu-s de acord cu această definiție de produs românesc, acordată doar celui care îl obține cu materie-primă din România.

R.F.: Acum vorbim de produs autohton...

D.C.: Produsul autohton poate fi și produsul european, și planetar! Să nu ne mai ascundem după cuvinte. O lege proastă, se chinuie acum un parlament întreg s-o dreagă. Frate, „radeți” Legea 150 și luați-o de la zero! Transmiteți la Bruxelles: „Am înțeles! Am greșit!” De ce nu recunosc toți cei implicați în construcția acestui act normativ că au greșit? Din orgolii politice? De imagine? Cred că mai mult ar fi apreciați de cetățeni dacă ar recunoaște că au greșit. Multe legi au fost făcute greșit din orgolii politice și populiste.

Legea în cauză menționa „produs românesc”. După mine, în calitate de cetățean și de român și cu pretenții de patriot, tot ceea ce se produce pe teritoriul României este produs românesc. Și asta, pentru că vorbim de o acțiune directă asupra oamenilor prin locuri de muncă și asupra economiei de stat, asupra bugetului de stat, prin taxe, impozite, dezvoltarea de servicii conexe ș.a.m.d.

R.F.: Să înțelegem că politicienii au greșit cu modificarea Legii 321?

D.C.: Nu fac politică, dar eu am crezut că, atunci când intrăm în comunitatea europeană și la 27 de ani de la Revoluție, avem fiecare dreptul de a ne alege drumul pe     care să mergem; bun, rău, ni-l asumăm. Pe lângă mine, și ceilalți (fermieri, politicieni, oameni de afaceri etc.) să înțelegă a-și asuma ceva.

Cine a cerut ca produsele lactate să intre sub incidența lui 51%, când noi, în 2016, în toamnă, am avut deficit de lapte materie-primă? De ce mă obligi să pun pe raft ceva ce nu există ca materie-primă? De ce nu se ține cont de părerea oamenilor avizați din industrie și vine nea Gheorghe, care țina vaca pe islaz, să vorbească de relația cu hipermarketul? Eu nu m-am dus să vorbesc despre cum anume se mulge vaca, cu toate că știu mai bine cum se face asta, că la 18 ani eram șef la fermă de vaci. Încerc să nu mă bag în lucruri unde nu am experiența necesară.

Vechiul act normativ preciza că retailerul are voie să delisteze un furnizor cu preaviz de 45 de zile și cu motivare scrisă, pe când acum, se blochează comanda. Avem produse proaspete, perisabile. Vaca se mulge de două ori, minimum, în fiecare zi. Eu n-am timp să fac stoc și să-mi caut alte piețe și debușee. În momentul în care hipermarketurile, cash&carry etc. au acaparat piața și au peste 60 la sută, eu nu mai am ce negocia. Fie îi dau lui marfa, fie închid fabrica. De aceea, întreb: toată această luptă care s-a dat împotriva procesatorilor de lapte, în ultimii 10 ani, cu huiduieli și înjurături, cu acuzații fără acoperire, unde a dus?

R.F.: Este vreun lucru pozitiv în această Lege 150?

D.C.: După părerea mea, am pierdut timp, bani publici și personali cu această lege. (...) O relație comercială presupune libertatea consimțământului dintre parteneri; n-o poți legifera. Eu trebuia să caut soluția de promovare a produsului românesc și a economiei românești în altă parte.

A fost vorba, la un moment dat, de crearea unui brand de țară; s-a ales praful.

R.F.: S-a încercat într-o anumită formulă, totuși.

D.C.: Pentru mine, brand de țară înseamnă un coș în care eu pun toate mărcile românești și cu ele mă mândresc, cu calitatea lor, cu vizibilitatea lor, cu tot ceea ce este bun în brandurile românești în ultimii 27 de ani; s-a uitat.

R.F.: Putem vorbi de calitate, când vorbim de mărcile românești?

D.C.: Nu veți găsi calitate la grămadă. Un brand puternic însă nu-și permite o calitate inferioară. Și mai este un aspect: ce înseamnă calitate? Să ni se dea definiția calității! Și, prin asta, ajung la calitatea duală. Ce înseamnă calitatea? Gustul? Gustul nu se discută! Ceea ce mie îmi place poate nu place altora.

Nimeni nu vorbește însă de igienă, de normele de siguranță alimentară. Pentru mine, asta înseamnă calitate. Respectul față de consumator, în primul rând, trebuie să fie reprezentat prin respectarea normelor de igienă, de siguranță alimentară, astfel încât să nu creez prejudicii familiei consumatorului, copilului care mănâncă produsul meu. De aceea, personal, sunt foarte exigent cu respectarea normelor de igienă.

R.F.: Cum anume puteam susține și mai mult calitatea?

D.C.: Prin susținerea competitivității. Subvenția pentru sectorul laptelui trebuia acordată pe baza producției și nu pe cap de vacă. Cunosc cazuri de fermieri care se dau șmecheri pe la televizor, au doi litri de lapte pe mulsoare și țin vacile pe post de muzeu. Dacă vrem să devenim totuși competitivi din 2020, că e rost de lapte materie-primă, că sunt produse lactate, trebuie să învățăm să producem fără subvenție, iar aceasta dacă vine, să fie bașca.

Spre exemplu, noi, procesatorii, în ultimii 27 de ani, nu-mi aduc aminte să fi beneficiat de vreo subvenție, de vreun sprijin financiar.

mainDe ce a trebuit să apară și Legea 88?

Revista Fermierului: Ce rol are legea etichetării în toată această poveste a scăderii numărului de procesatori?

Dorin Cojocaru: Etichetarea este, în fapt, reglementată de Regulamentul European 1169. De ce a trebuit să apară și Legea 88? De ce nu se dă publicității răspunsul Comisiei Europene (CE) din data de 10 martie 2017? Acolo se menționează negru pe alb că peste 90% din Legea 88 este cuprinsă în Regulamentul 1169. Am bulversat piața! Hipermarketurile nu mai știau ce să ceară furnizorilor, iar ANPC dădea amenzi pe o lege care nu era în vigoare! Eu m-am cam săturat de aceste populisme ieftine care nu vin decât să crească costurile pe produsul românesc și care îl fac necompetitiv.

Acum se discută de parteneriatul direct! Ce înseamnă parteneriatul direct? Mă apuc eu acum să intru în cooperativă cu hipermarketurile? Să intru în grup de producători cu retailul? Dacă eu am 1.500 de clienți, mici buticuri, mă apuc să intru în cooperativă cu ele? Care va fi statutul meu în acea formă de asociere? Retailerul îmi va spune că a făcut o cooperativă și va cere marcă proprie, marfă în proporție de 51%. Ce înseamnă brandul de țară? Înseamnă mărci românești! Retailerul va apela la brandul propriu, va lua și 51 la sută din producție, iar mărcile românești se vor bate pe 49%. De aceea, voi face adresă către Parlament prin care să cer ca industria laptelui să iasă de sub incidența acestui parteneriat direct, a celor 51%, pentru că îmi creează mai mult probleme. În plus, în direcția în care merg lucrurile este posibil ca în doi-trei ani să ne distrugem toate brandurile românești.

R.F.: Avem în țară procesatori de lapte care chiar dacă au firmă înregistrată la Registrul Comețului și, probabil, au și acționari români, nu produc în România. Cum se face?

D.C.: Regulamentele Europene de Autorizare Sanitară-Veterinară 852 și 853/2004 prevăd că ultimul care ambalează pune și ștampila pe produsul finit. Ca paranteză, consumatorul trebuie să știe că, pe etichetă, există o ștampilă de autorizare sanitară-veterinară, ovală, pe care scrie România, un L și un număr. Poate exista însă și un dreptunghi. Cu alte cuvinte, consumatorul trebuie să găsească pe etichetă ori o ștampilă ovală, ori un dreptunghi. Pe dreptunghi trebuie să scrie – centrul de colectare și prelucrare a laptelui –, adică procesare a laptelui reglementată prin Ordinul 111. Mai exact, cumpărătorul trebuie să știe că produsul a fost pus pe piață de o societate înregistrată la ANSVSA, însă nu și autorizată sanitar-veterinar. Asta ar înseamna funcționarea în baza altor regulamente, altor proceduri. Firmele care au ștampilă ovală funcționează pe comerț intracomunitar, au medic veterinar permanent, HACCP implementat, ISO 22000 etc. Strictețea pe siguranță alimentară este mult mai mare la ștampila ovală decât la dreptunghi.

În acest context, cu ceva timp în urmă, se spunea că n-au voie în hipermarket decât produsele lactate cu ștampilă ovală, nu și cele cu dreptunghi. De ce? Pentru că impactul asupra consumatorului ar fi mult mai mare dacă mie îmi apare o neconformitate. Practic, exigențele sunt mult mai mari pentru autorizare în cazul ștampilei ovale, decât pentru dreptunghi.

Acum, am depistat că sunt mulți care au ștampilă ovală (și de asta am și făcut paranteza). În fapt, ei nu cumpără lapte materie-primă pentru procesare, ci caș bașchiu sau calupuri, feliază și pun ștampila. Am văzut și pe marcă proprie această practică, dar și pe brand. Când am propus ANSVSA-ului să se facă separarea celor amintiți mai sus de cei care cumpără lapte și-l procesează aici, mi s-a răspuns că nu se poate modifica pentru că asta trebuie făcută la nivel de regulament european. Punct.

În altă ordine de idei, pentru mine, inclusiv Ordinul 111 ar trebui abrogat, pentru că produsul, din punctul de vedere al siguranței alimentare, ar trebui să fie unul singur; aceleași reguli. Hai să-i aducem pe toți la același nivel concurențial, pentru că ștampila ovală, din punct de vedere al food-safety, au totuși autocontrol, control încrucișat, auditări, analize de laborator care, toate, costă foarte mulți bani. O analiză pe metale grele, pe oxizi de plumb, este undeva la 1.400 lei. O dioxină ajunge între 300 și 500 de euro și nici măcar nu este făcută în România, ci în Germania sau Ungaria.

R.F.: Că tot veni vorba, câte făbricuțe activează în baza acestei ștampile-dreptunghi?

D.C.: Pe Ordinul 111 sunt vreo 946 de făbricuțe înregistrate, pentru că, până în 2015, când noi aveam cotele de lapte, erau două milioane de tone pe an care se procesau în baza acestui act normativ. Pe atunci se vorbea de vânzări directe. Noi aveam cam două milioane de tone pentru procesare, din care erau prelucrate cam 1-1,2 milioane tone. România asigura lapte materie-primă pentru marea procesare doar undeva la 880.000-1.000.000 de tone pe an.

În 2013, din total lapte – 1,2 milioane de tone pe an, circa 35% provenea din centrele de colectare. În prezent, conform aceluiași studiu realizat de APRIL, nu cred că mai totalizează șase la sută. Vorbesc aici de materia primă necesară celor 130 de societăți care funcționează cu ștampilă ovală.

Când văd eu că mai apare câte un reprezentant al fermierilor, cu una, două vaci, și se plânge că primește 0,4-0,6 lei pe litrul de lapte, iar MADR trimite prețurile medii pe România și văd că acestea gravitează în jurul sumei de 1,2 lei, asta se numește manipulare sau minciună?

R.F.: De ce nu avem o piață a laptelui SPOT în România? Nu s-ar reglementa mai bine lucrurile?

D.C.: În momentul în care noi vom avea o piață SPOT a laptelui, atunci am putea asigura 100% materie-primă din România, pe un anumit produs. Eu nu pot însă să-mi asum și să spun că voi face un anumit produs din lapte 100% românesc pentru că e posibil ca, peste o săptămână, peste o lună, unul dintre micii fermieri care furnizează lapte prin centrele de colectare sau chiar un producător mare să bage antibiotic în materia-primă; a tratat vaca cu streptomicină, spre exemplu. Vă spun – un litru de lapte provenit de la o vacă tratată cu streptomicină poate strica 100 de tone de lapte. Procesatorul oricum realizează testul de antibiotice, de reziduuri, la intrarea materiei-prime în fabrică.

Să luăm cazul unei cisterne cu 25.000 de litri de lapte garate la poarta fabricii. Din cantitatea transportată se prelevează analize și rezultă că laptele are antibiotic. Cine îi completează procesatorului planul de producție? El are un angajament cu retailul, către care trebuie să livreze marfa. Primesc eu de la domnii X și Y care urlau de multe ori în Parlament, diferența de lapte? Vaca dă același lapte în fiecare zi. Dacă ai muls-o în seara asta, abia mâine dimineață mai iei laptele de la ea. Și mâine-dimineață nu dă dublu pentru a completa planul de producție. În atare condiții, procesatorul trebuie să achiziționeze 25.000 de litri de lapte. De unde? Toți fermierii din România au contracte cu alți procesatori, conform legii. Altfel, nu încasează subvenție. Sunt puși atunci procesatorii în fața necesității achiziției de lapte de la traderi? Da. Că noi, în România, nu avem lapte SPOT sau apelează la o altă fabrică cu surplus, lapte degresat de la unul, smântână de la altul, fac o normalizare și apoi produsul. Din aceste motive am solicitat în Parlament coborârea ștachetei la 90% obligativitate materie-primă autohtonă, astfel încât produsul finit să aibă posibilitatea să fie catalogat drept românesc.

R.F.: Cât la sută din ceea ce există la raft (procesate din lapte), în momentul de față, provine din lapte românesc, chiar dacă vaca are genetică străină, nutriție de import, rețete de peste hotare și soft în sala de muls adus tot de străini?

D.C.: Piața laptelui este una volatilă și dinamică, dar sunt retaileri și retaileri. Acolo unde îmi fac eu cumpărăturile în fiecare weekend (că și hipermarketurile urma să fie închise la sfârșit de săptămână), mai fac controale. De obicei, miercurea e zi de controale prin marile magazine. În acest context, vă pot spune că discounterii au pe marcă proprie majoritatea marfă din Polonia și Ungaria. Pe lapte-consum, la Carrefour, proveniența e 100% din România și pe marcă proprie, la SL. La UHT, cel care nu e în vitrina frigorifică, e în proporție de 80 la sută de la noi din țară.

Pe iaurturi, retailerii cred că au în proporție de 75% marfă din România. Sunt maximum două branduri fabricate în Germania.

La brânzeturi (inclusiv cașcavalul), cam 52 la sută sunt fabricate în afară, sub anumite branduri consacrate la noi în țară. Mai exact, un brand, exact cum este marca proprie, numai că aparține distribuitorului, nu hipermarketului. Dacă ne uităm pe ștampilă, spre exemplu, țara de proveniență e Germania. Și pentru că anticipez următoarea întrebare, am înțeles că există un distribuitor român care și-a luat și o fabrică în Polonia, pentru că acolo statul polonez sprijină procesarea, datorită faptului că vine cu plusvaloare la materia-primă, ceea ce, la noi, politicienii nu au înțeles.

R.F.: Bun, chiar și așa, e normal ca un așa-zis procesator român să se implice... politic să-i spunem? Știm că există cel puțin unul care și-a asumat fățiș blocarea accesului unei televiziuni la banii săi de publicitate.

D.C.: E problema lor. Nu-mi place să mă bag în bucătăria nimănui. Eu reprezint o industrie și mi-am luat angajamentul, de anul trecut, să reprezint numai APRIL. M-am săturat de cei care merg cu valul. Nu ne sprijină, dar merg alături de noi pentru că suntem bătăioși.

R.F.: Mai e puțin până la Paște. Care sunt datele privind cererea de lapte și de produse procesate?

D.C.: Se caută smântâna mai mult, untul... Lapte degresat avem la vânzare cu cisterna. Problema este că piața a luat-o razna. Dacă în urmă cu 5-6 ani puteam face o previziune clară, acum fluctuațiile sunt foarte mari; noi cam dansăm pe sârmă.

Acum este postul Paștelui. Peste o săptămână va fi cerere de lapte, atât, pentru că rafturile trebuie să fie umplute, cu toate că românii nu prea mai țin post. De obicei, în perioada postului Paștelui, prețurile scad cu 15-20 la sută maximum.

Problema este că, global, la nivel macro, a cam scăzut consumul. Oamenii nu înțeleg asta. Impactul politic pe fiscalitate și toate situațiile acestea vor duce la creșterea inflației.

R.F.: Care sunt previziunile pentru anul acesta, în ceea ce privește piața laptelui și a lactatelor?

D.C.: Anul 2017 este un an dificil, imprevizibil. Recomand stabilitatea în business, consolidarea, patronii să nu-și asume riscuri gratuit. Acum doi ani, spuneam că era momentul pentru investiții, de schimbat ceva, de rupt ritmul pe marketing; în special trebuia venit cu ceva nou. Ideea este valabilă și acum. Trebuie să luptăm mai mult pe partea aceasta de consumator, pe partea de materii-prime, servicii, cheltuieli, fiecare în bucătăria lui, cum își gândește, cum își are cash-flow-ul, iar politicul să nu se mai implice atât de mult în partea de business, pentru că ne face rău. Oamenii care nu au lucrat în business deloc sunt de-o viață în Parlament și vin să facă măsuri pentru zona de afaceri. Dacă eu n-am jucat rugby, mă duc să fac legislație pe acest domeniu? Revin și spun: este momentul să recunoaștem că am greșit și să radem Legea 150. În ceea ce privește Legea 88, aceasta oricum va fi rasă de Bruxelles.

Publicat în Interviu

Chiar dacă țara noastră este indemnă la dermatita nodulară bovină (DNCB), conducerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) lucrează în prezent la un proiect de Hotărâre de Guvern care, printre altele, introduce posibilitatea despăgubirilor de către stat a animalelor bolnave și apoi ucise laolaltă cu întreg șeptelul din exploatația respectivă, așa cum trebuie realizat în cazul depistării unui focar de DNCB, a precizat miercuri, 13 iulie 2017, Radu Roatiș Chețan, președintele instituției.

În plus, actul normativ reglementează extinderea suprevegherii și prelevărilor de probe specializate în raport cu statele terțe, din afara Uniunii Europene (UE).

„Suntem în curs de elaborare a unei Hotărâri de Guvern care prevede că vor fi despăgubite, dacă cumva apare ceva, animalele. Nu exista posibilitatea despăgubirii până în prezent; am introdus-o. Se va face, de asemenea, o extindere a supravegherii și prelevărilor de probe, în raport cu statele terțe. Cuantumul despăgubirilor pe cap de animal va fi stabilit însă printr-o altă Hotărâre de Guvern. Acolo trebuie făcută o Comisie. Problema spune că în cazul apariției unui animal bolnav într-un focar depistat într-o exploatație, care poate fi de 3, 500 sau 2.000 de vaci, se ucide tot efectivul”, a afirmat șeful ANSVSA.

El a precizat că țara noastră este, în prezent, indemnă la dermatoza nodulară bovină, ceea ce înseamnă că nu avem niciun animal bolnav de DNCB. Din acest motiv, împreună cu autoritățile de stat (Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Finanțelor Publice și alții), ANSVSA întreprinde controale la graniță pentru a împiedica intrarea în țară a vectorilor cu potențial de risc pentru șeptelul bovin (și nu numai, dacă este să luăm în calcul focarele de pestă porcină).

„Azi, România este indemnă; nu avem niciun caz de dermatoză nodulară bovină. De asta am și luat anumite măsuri, astfel încât să prevenim intrarea în România (n.r. - a vectorilor purtători) prin transporturi de animale, prin transporturi de furaje, prin transporturi de alimente în bagaje sau ale călătorilor la micul trafic. Nu avem niciun caz, nici de dermatoză, nici de febră porcină africană. Aceste boli nu se transmit la om, dar ele au o consecință economică aproape catastrofală. Nici dermatoza nodulară bovină, nici pesta porcină africană nu sunt (...) zoonoze, adică să se transmită prin consum de alimente la om; se transmit de la animal la animal. Cele mai multe surse de contaminare sunt reprezentate de animalele bolnave, plimbate în mod nedirijat, duse în mod ilegal dintr-o zonă în altă zonă. Ele au fost sursa bolii”, a mai spus Chețan.

Conform datelor pe care președintele ANSVSA le deține, la sudul României evoluează intens dermatoza nodulară bovină - Grecia, Albania, Serbia (avem un focar în această țară la 60 km de granița cu România), Macedonia și cu precădere Bulgaria fiind infestate.

„Colegii (...) au luat măsuri drastice. Am dispus și noi măsuri similare. Acum trei săptămâni am oprit tot ceea ce înseamnă adus de lapte proaspăt din Bulgaria, produse proaspete și am considerat că această Hotărâre de Guvern pe care o promovăm, și care este susținută de domnul prim-ministru, duce la înăsprirea măsurilor care să protejeze populațiile de animale ale României”, a conchis Radu Roatiș Chețan.

14 iunie 2016 – Comisia Europeană impunea vaccinarea de urgență împotriva DNCB

În data de 24 iunie a.c., ANSVSA informa opinia publică asupra măsurii dispuse de a interzice introducerea pe piaţa din România a următoarelor produse obţinute de la bovinele din Bulgaria: colostru, lapte nepasteurizat şi produse lactate nepasteurizate (caşcaval din lapte nepasteurizat, brânză proaspătă, parmezan, anumite tipuri de iaurt, anumite tipuri de produse tradiţionale) ca urmare a focarelor masive de DNCB din țara vecină.

În data de 14 iunie 2016 a fost adoptată de către Comisia Europeană, în cadrul Comitetului Permanent pentru Plante, Animale, Alimente şi Furaje, secţiunea Igienă, Decizia privind aprobarea programului de vaccinare de urgenţă împotriva dermatozei nodulare a bovinelor pe întreg teritoriul Bulgariei.

Conform acesteia, zona de restricţie menţionată în Decizia 2016/645 de punere în aplicare a Comisiei Europene din 22 aprilie 2016, privind anumite măsuri de protecţie împotriva dermatozei nodulare contagioase din Bulgaria, s-a extins la tot teritoriul Bulgariei, acesta fiind considerat în totalitate zonă de restricţie.

În Codul Terestru OIE este stipulat faptul că, o ţară este considerată infectată cu virusul DNCB în urma confirmării unui focar în teritoriu, sau ca urmare a utilizării vaccinării împotriva virusului dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB).

Ţinând cont de cele menţionate anterior şi în concordanţă cu Decizia de punere în aplicare 2016/645/CE a Comisiei Europene din 22 aprilie 2016 privind anumite măsuri de protecţie împotriva DNCB din Bulgaria, ANSVSA a declarat interzisă introducerea pe piaţă, în afara zonei de restricţii (teritoriul Bulgariei) şi expedierea în alte state membre şi ţări terţe, a produse obţinute de la bovine, amintite anterior.

„Conform articolului 7 al Deciziei 2016/645/CE, prin derogare de la interdicţia menţionată la articolul 3, autoritatea competentă poate autoriza introducerea pe piaţă a laptelui destinat consumului uman, obţinut de la bovinele ţinute în ferme situate în zona de restricţii, dacă laptele a fost supus unui tratament (prevăzut în partea A a anexei IX la Directiva 2003/85/CE)”, se menționa într-un comunicat de presă al Autorității remis la redacție cu câteva zile în urmă.

În plus, se mai preciza în document, transporturile spre alte state membre trebuie să fie însoţite de un certificat oficial de sănătate, în conformitate cu modelul prezentat în anexa la Regulamentul (CE): „Laptele sau produsele lactate în conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/645 a Comisiei din 22 aprilie 2016 privind anumite măsuri de protecţie împotriva dermatozei nodulare contagioase din Bulgaria”.

De la ultima raportare, Bulgaria, Serbia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei au transmis informări referitoare la evoluţia dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB) pe teritoriile statelor lor. Până la data de 1 iulie 2016, Bulgaria înregistra 197 de focare confirmate, începând cu data 14 aprilie. Ca reacție, țara vecină a aplicat vaccinarea de urgenţă pe tot teritoriul naţional. Serbia a depistat la rândul ei 60 de focare de DNCB, iar boala a atins deja jumătatea teritoriului. Vecinii noștri au vaccinat însă sporadic, cu vaccinul primit de la Comisia Europeană. Nu în ultimul rând, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se confrunta la acea dată cu 335 de cazuri, răspândite în toată ţara. De asemenea, și acest stat a vaccinat, tot sporadic, cu vaccin primit de la instituția europeană.

Agentul etiologic al dermatozei nodulare contagioase a bovinelor este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus, spun specialiștii ANSVSA.

„Sunt virusuri foarte rezistente la acţiunea agenţilor fizici si chimici. Boala se manifestă prin febră şi prin apariţia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nări, cap, gât, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coadă, pleoape şi la nivelul mucoaselor nazală şi bucală. Aceşi noduli pot exprima scurgeri de lichid şi pot avea un centru ulcerat”, descriu afecțiunea cei de la Autoritate. Specialiștii ANSVSA mai adaugă că animalele afectate pot prezenta şchiopături şi edeme severe ale pielii şi subcutanate şi pe abdomen şi picioare. Boala mai poate determina inflamaţii ale ugerului, leziuni ale sfârcurilor mamelei, precum şi avort, infecţii intrauterine, sterilitate temporară sau permanentă, atât la tauri, cât şi la vaci.

Publicat în Zootehnie
Miercuri, 06 Aprilie 2016 20:30

Angus din România, pentru întreaga Europă

Asociația Aberdeen Angus România organizează, pe 22 aprilie 2016, evenimentul „Angus din România, pentru întreaga Europă”, tema acestuia fiind „Soluții pentru fermierii români. Genetică: reproducție, îngrășare și carne de vită de calitate”.

Manifestarea care are în prim plan bovina pentru carne din rasa Angus se desfășoară în cadrul Târgului Agraria de la Jucu (Cluj), Parc Industrial Tetarom III, cu începere de la ora 10,30. Pe parcursul a trei ore vor avea loc discursuri, prezentări de specialitate, prezentări de bovine Angus în ring, realizări de cântăriri și bonitări, informații despre Controlul Oficial al Producției și Registrul Genealogic, despre cum se poate face o fermă de bovine de carne de succes și sfaturi pentru fermieri cum să își aleagă un taur cu calități de reproducător deosebite.

Reprezentanții asociației anunță și un concurs pentru iubitorii de bovine de carne. Cine știe să aprecieze greutatea masculului Angus finisat pentru abatorizare – una din vedetele show-ului de bovine – va primi un cadou supriză.

Publicat în Zootehnie
Pagina 6 din 6

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI AGRIMAX V FLECTO BANNER SUL SITO 300x250 MAX80K

ATS25 300X250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

T7 S 300x250 PX

Banner Profesional agromedia RF 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista