Pierderile provocate de secetă sunt din an în an mai mari, iar fermierii au ajuns la limita suportabilității, mare parte dintre ei dorind să renunțe la această activitate agricolă. În condițiile în care investiția pe hectar se ridică, fie că-i pentru o cultură de toamnă, fie că-i pentru una de primăvară, la cel puțin o mie de euro, la prețurile de azi, falimentul bate la ușă. Chiar și la o medie de 5 tone/hectar la grâu, spre exemplu, rentabilitatea este pusă sub semnul întrebării, dacă tranzacțiile se fac în jurul a 900 de lei tona, puțin sub 200 de euro/tonă.

Dar câți fermieri pot spune azi că au obținut o medie de 5 tone de grâu/ha? În jurul a 400.000 ha de culturi înființate în toamna trecută sunt calamitate, după datele MADR. La acestea se adaugă încă 1,6 milioane de ha de culturi de primăvară aflate într-un stadiu de calamitate între 50% și 100%. Deci, per total, două milioane de hectare, cu aproximație, sunt și în anul agricol 2023-2024 aflate în diverse stadii de calamitate, iar fermierii, disperați, după un alt an în care înregistrează pierderi. 

Apreciabilă inițiativa ministerului de a acorda 200 de euro/ha calamitat 100% și a veni cu avansul din sprijinul european la 16 octombrie. În felul acesta, poate vor fi mai puțini fermieri care să-și dorească să renunțe la a mai lucra suprafețele de teren pe care le administrează. Posibilele investiții dispar din orice calcul pe care și l-au făcut aceștia, de ani și ani fiind la limita supraviețuirii. Cât despre împrumuturile cu dobândă subvenționată sau cele acordate în baza adeverinței, onor băncile, cu profituri de milioane de euro zilnic, refuză acordarea unui astfel de împrumut, dacă anul trecut financiar a fost cu vreo rată neplătită la timp, în incidență bancară adică. Și uite așa dispare o altă șansă de care s-ar putea agăța fermierii pentru a merge mai departe, dispare din pixul unui funcționar bancar.

Singura soluție de combatere eficientă a secetei rămâne udarea culturilor, adică irigațiile, acolo unde funcționează sistemele, reabilitarea celor vechi sau înființarea altora noi. Din datele oficiale ale ANIF, la data de 13 august 2024, ele se prezentau cam așa: peste 1,6 milioane de ha pregătite pentru irigat, peste 1,036 milioane de ha contractate și, atenție, aproape 800.000 ha pot fi deservite cu ajutorul canalelor umplute, însumând 2.802,05 km. Suprafața irigată până la data de 13 august, 2.016.424,44 ha. Cum așa de mult, ați spune, când se pot iriga doar 800.000 de hectare? Păi, calculele sunt simple, pentru că suprafața totală rezultă din suma normelor de udare efectuate pe aceeași suprafață. Dacă sunt fermieri care au irigat aceeași suprafață și de 6 sau 7 ori, la culturile de floarea-soarelui sau de porumb, rezultă că suprafața  efectiv irigată este cu mult mai mică, iar fermierii care au contractat sau ar fi avut posibilitatea de a iriga nu au făcut-o deloc. Nu vreau să abordez motivele pentru care nu au irigat cei care ar fi avut posibilitatea, poate lipsa banilor, poate lipsa modernizării instalațiilor, poate apa insuficientă pe rețeaua de canale, cum aminteau fermierii din Ialomița și Brăila, aflați în imposibilitate de a iriga, deși au făcut investiții de milioane de euro în infrastructura secundară.

Și dacă am amintit de investiții, pentru infrastructura principală de irigații, desecare și drenaj, aflată în parohia ANIF, sunt alocate 1,5 miliarde de euro până în 2027. Cât despre infrastructura secundară preluată de OUAI-uri sau aflată încă pe hârtie la organizații care nu au mai avut activitate de peste zece ani, falimentare și cu datorii, ce să mai vorbim. Acolo doar modificarea legislației poate să rezolve problema.

Revenind la investițiile în sistemele vechi de irigații care trebuie refăcute sau reabilitate ori înființarea altora noi de către fermieri, ar trebui realizate cu orice surse de venit: europene, proprii, împrumuturi sau leasing de la firmele furnizoare de echipamente. Dacă ar fi să discutăm de sursele europene, ar fi bune, în condițiile în care lucrurile s-ar derula mai repede, dar, din păcate, trec și patru – cinci ani până să poți implementa proiectele, birocrația AFIR-ului depășind orice închipuire pesimistă a fermierilor noștri. Ca atare, dacă vrei irigații, într-un an maximum, te îndrepți către orice alte surse de finanțare, nu către cele europene.

Agricultorii care au proiecte aprobate cu finanțare europeană din 2019 sau 2020 nu le-au implementat nici astăzi, unii sunt bucuroși că au ajuns în stadiul de a avea contract cu constructorii, nu că s-ar apropia, după cinci ani de la aprobare, de finalizare, orizontul de așteptare fiind 2026, adică șase sau șapte ani.

În concluzie, dacă ai resurse și mai ales nervi, pentru a implementa un proiect în șapte ani,  poți să te înhami la un așa demers. Și ne mai mirăm că nu reușim să absorbim fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană pentru România.

Editorial de: ȘTEFAN RANCU 

Antoniu Avrămuț a absolvit în această vară Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științele Vieții Timișoara și se consideră pregătit să preia de la părinți controlul total al afacerii. Tânărul agronom este deja de ceva vreme managerul Octadiagra, societate care exploatează 500 de hectare în localitatea Tulca, județul Bihor.

Familia Avrămuț lucrează în agricultură de la începutul anilor 2000, însă actuala societate a luat ființă în anul 2009. Cele 500 ha de teren pe care le lucrează sunt cultivate cu porumb, grâu, rapiță, floarea-soarelui, iar de doi ani au început să semene și grâu durum. „Ne-am dori să creștem suprafața lucrată, să ajungem undeva pe la 1.000 ha, deoarece consider că este exact suprafața pe care am putea să o coordonăm cu angajații și utilajele pe care le avem în acest moment, dar încercăm să ne facem afacerea cât mai sustenabilă”, ne-a zis Antoniu Avrămuț, iar sensul sustenabilității în acest caz este cel utilizat în economie, adică „să aibă o durată lungă de viață și să se susțină prin propriile mijloace”.

„În ultimii ani am avut mereu probleme cu seceta și am decis să reducem suprafața cu porumb. Am compensat însă cu grâu și cu floarea-soarelui.”

Din anul 2020, din timpul pandemiei, Antoniu Avrămuț a început să se implice mai mult într-ale fermei. „Am terminat liceul în 2020, am luat examenul de bacalaureat și, după aceea, pentru că școala se făcea online, am reușit să mă implic tot mai mult în viața de la fermă. Îmi place să lucrez cu utilajele agricole, să mă implic. Am făcut cel puțin o dată orice lucrare agricolă din fermă și încerc să mă implic în continuare, total, după întoarcerea la Tulca, de la facultate.”

Ferma familiei Avrămuț are cinci angajați, iar Antoniu lucrează cot la cot cu ei, conducând ba tractorul, ba combina. Era mic atunci când părinții lui lucrau deja în agricultură, însă tânărul fermier cunoaște istoria familiei și a fermei.

„Nu poți să știi ce va urma, însă trebuie să poți să previzionezi cât mai bine, pentru a lua decizia corectă în privința culturilor pe care le semeni.”

Seceta și prețul cerealelor, marile provocări ale lui 2024

La momentul la care a avut loc această discuție, în luna aprilie 2024, Antoniu Avrămuț identificase ca mari provocări ale acestui an seceta și prețul cerealelor. „Principala provocare a acestui an va fi, din nou, prețul cerealelor. De asemenea, va fi secetă, pentru că, în ultima perioadă, la noi în zonă nu prea a plouat. În ultimii ani am avut mereu probleme cu seceta, iar din cauza prețurilor a fost greu să reușim să fim profitabili. Tocmai de aceea am decis să ne axăm pe cultura de grâu și să reducem suprafața cultivată cu porumb, anul acesta având abia în jur de 70 ha. Am compensat însă cu grâu și cu floarea-soarelui. Pare a fi un an agricol destul de dificil, cu multe provocări, având în vedere seceta care a fost în vara și toamna anului trecut. O mare parte din cultura de rapiță a fost compromisă, iar ce a mai rămas nu este în standardele firmei, însă nu avem ce face. Succesul în agricultură înseamnă să poți să îți susții afacerea, să poți să faci față condițiilor meteo care sunt instabile. Nu poți să știi ce va urma, însă trebuie să poți să previzionezi cât mai bine pentru a lua decizia corectă în privința culturilor pe care le semeni”, a arătat Antoniu Avrămuț.

„Este foarte importantă tehnologia. Avem în fermă utilaje care lucrează în sistem de 90% autonom, condiția este să știi să le setezi și să știi să le spui ce au de făcut.”

Tehnica și tehnologia, siguranță în fermă

Părinții lui Antoniu Avrămuț au început, ca mai toți fermierii de la noi, cu un tractor U 650 cu utilajele necesare, pe care în prezent nu îl mai au. Pentru firma Octadiagra, primul tractor achiziționat a fost unul second-hand, în 2009, cu un disc, combinație care lucrează și la acest moment. „În 2012, tatăl meu a ales să cumpere prima combină nouă, un Fendt 5220 E, care lucrează și acum în fermă. A fost primul pas în a achiziționa utilaje de la reprezentantul mărcii Fendt, compania Mewi, cu care colaborăm până în ziua de azi. Am ales acest brand deoarece are un raport calitate-preț imbatabil. Apoi, service-ul a fost mereu de nota 10 și consider că, pentru un utilaj, este întotdeauna important să aibă și un service bun. Fără acesta este foarte greu, pentru că nu îți poți permite să ai în campanie un utilaj defect mai mult de două-trei zile”, povestește tânărul fermier din Bihor. Iar când vine vorba de înlocuirea pieselor defecte, Antoniu Avrămuț punctează că în proporție de 95% utilizează piese originale și doar noi.

„Pe lângă faptul că încerc să estimez ce producții vom avea, îmi concentrez atenția și la cheltuielile pe care le avem, pentru a realiza un maximum de profit cu minimum de cheltuieli.”

Tehnologia are un rol deosebit de important în ferma familiei Avrămuț, care în ultimii ani a investit mult în tehnică agricolă, încercând să reducă din costurile de producție și să realizeze lucrările într-un timp mult mai scurt. „Încercăm să facem toate lucrările în timpul-limită, care în ultimii ani este din ce în ce mai scurt. Operatorilor noștri le place tehnologia. Trebuie să spun că avem în fermă și angajați mai în vârstă, și angajați mai tineri. Pentru cei mai în vârstă este mai complicat să învețe, dar am încercat și mi-am dat interesul, și am reușit să îi învăț să lucreze cu tehnologia actuală, cu utilaje de ultimă generație”, a explicat Antoniu Avrămuț.

Fiecare tractor din fermă este prevăzut cu sistem de ghidare prin GPS, utilajele au funcția SectionControl. „Toate acestea fac posibilă creșterea productivității, reducerea costurilor și ne dau siguranță. Este foarte importantă tehnologia. Avem și noi în fermă utilaje care lucrează în sistem de 90% autonom, condiția este să știi să le setezi și să știi să le spui ce au de făcut. De asemenea, este foarte important să reduci suprapunerile, pentru a putea reduce costurile de producție. Orice suprapunere înseamnă cost de producție suplimentar în tot ceea ce înseamnă motorină, îngrășăminte, semințe, pesticide și mai ales pentru erbicide, unde, dacă se suprapune doza, se poate distruge cultura”, a adăugat tânărul fermier.

Proaspătul inginer agronom se gândește tot timpul la siguranța financiară a fermei. „Încerc în fiecare moment să am un randament cât mai bun în fermă, încerc să am producții cât mai mari, pentru că producția obținută stă la baza realizării profitului. Totodată, pe lângă faptul că încerc să estimez ce producții vom avea, îmi concentrez atenția și la cheltuielile pe care le avem, pentru a realiza un maximum de profit cu minimum de cheltuieli”, ne-a spus în încheiere Antoniu Avrămuț.

Marți, 17 septembrie 2024, Asociația Input Agro România (în curs de constituire) a transmis un memoriu Executivului de la București. Distribuitorii de inputuri atrag atenția asupra faptului că adoptarea modificărilor și completărilor din OUG nr. 4/2024 (Ordonanță de Urgență pentru stabilirea unor măsuri de sprijin cu caracter temporar, destinate producătorilor agricoli în scopul gestionării efectelor fenomenului de secetă pedologică din anul 2023 și ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei) în configurația actuală, proiect publicat pe site-ul MADR în dezbatere publică, va conduce la colapsul întregului sector agricol.

Aflată în curs de constituire, Input Agro România este asociația principalilor distribuitori de resurse materiale agricole (inputuri) din sectorul agricol din țara noastră, la care au aderat peste 80% din jucătorii din piață, însumând o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 miliarde euro și deservind circa 20.000 fermieri profesioniști, pe o suprafață agricolă de 7 milioane de hectare.

În continuare, întregul memoriu trimis Guvernului României.

MEMORIU

în evidențerea, în cadrul procedurii de dezbatere și consultare publică, a caracterului profund inoportun al adoptării acestui act normativ, în configurația actuală, respectiv (cităm măsura legislativă avută în vedere prin prezentul Memoriu):

După articolul 61 se introduce un nou articol, art.62 , care va avea următorul cuprins:

“Art.62 Creditorii instituții financiare bancare, instituții financiare nebancare, furnizorii de utilități, precum și distribuitorii și furnizorii de resurse materiale agricole folosite la inființarea și producția agricolă vegetală, nu întreprind măsuri de recuperare, executare silită, asupra creanțelor acumulate, nu întreprind măsuri de exigibilizare precum insolvența, declararea scadenței anticipate, altele asemenea, până la finalul anului 2025.”

***

1. IMPACTUL SOCIO-ECONOMIC DEZASTRUOS AL ACESTEI MĂSURI LEGISLATIVE ASUPRA ÎNTREGULUI SECTOR AGRICOL DIN ROMÂNIA, CU CONSECINȚE IREVERSIBILE/IREMEDIABILE PENTRU URMĂTORII (POATE PESTE) 10 ANI, ATÂT ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ACTIVITATEA DE FURNIZARE ȘI DISTRIBUIRE DE INPUTURI, DAR MAI ALES ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PRODUCȚIA AGRICOLĂ AUTOHTONĂ.

   • PERSPECTIVA NOASTRĂ, A DISTRIBUITORILOR DE INPUTURI.

DESCRIEREA ROLULUI NOSTRU ESENȚIAL ÎN AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ. IMINENȚA RISCULUI BLOCĂRII PRODUCȚIEI AGRICOLE ÎN ANUL URMĂTOR, PRECUM ȘI A INTRĂRII ÎN COLAPS A ACESTUI ÎNTREG SISTEM ECONOMIC ȚINÂND DE SIGURANȚA NAȚIONALĂ ALIMENTARĂ.

Astfel cum am arătat încă din preambul, din asociația noastră fac parte peste 80% din jucătorii din piață, însumând o cifră de afaceri de aprx. 2.5 miliarde euro și deservind cca. 90% din fermierii profesioniști și o suprafața agricolă de 7 milioane hectare din România.

Din această calitate, cunoaștem în detaliu problemele majore cu care se confruntă în prezent fermierii români, companiile noastre fiind principalul finanțator al activității agricole din România, prin creditele comerciale pe care le oferim în fiecare an producătorilor agricoli, până la recoltarea culturilor (tocmai pentru ca aceștia să poată avea acces la cele mai moderne tehnologii și resurse materiale agricole, esențiale pentru o agricultură/producție performantă).

Înțelegem astfel pe deplin necesitatea stringentă a implicării Guvernului României în direcția adoptării unor măsuri de sprijin financiar pentru fermieri, astfel încât aceștia să își poată continua activitatea chiar și în aceste condiții dificile, determinate în principal de seceta pedologică din ultimii cinci, nu doar din anul curent.

Cu toate acestea, măsura legislativă la care ne referim, în configurația actuală, a încetării/sistării plăților de către fermieri către companiile noastre pe o perioadă atât de îndelungată (peste 1 an), va conduce rapid la colapsul întregului sector agricol.

În mod evident, în lipsa încasărilor până la data de 31.12.2025, companiile noastre:

• se vor afla în imposibilitatea obiectivă de a mai livra/furniza fermierilor resursele materiale agricole necesare procesului de producție agricolă pentru sezonul următor (la momentul actual aflându-ne în etapa înființării culturilor de toamnă), de aici și iminența blocării întregii activități de producție agricolă în anul 2025, cu riscuri enorme pentru siguranța națională alimentară;

• vor intra într-un blocaj contractual în raporturile cu fermierii, cu consecința instaurării unei relații de neîncredere între părțile acestui lanț comercial (relații clădite și consolidate în foarte mulți ani de colaborare și susținere reciprocă), precum și a declanșării unui val imens de litigii decurgând din efectele viitoare ale măsurii legislative;

• vor intra în scurt timp în incapacitate de plată, ca urmare a imposibilității de plată a creditelor scadente, atât de la instituțiile bancare, cât și de la producătorii/furnizorii de inputuri în agricultură, cu consecința generării unui lung șir de insolvențe în domeniu (în condițiile în care domeniul distribuției de inputuri activează mii de angajați, companiile noastre având o contribuție majoră la bugetul de stat).

Sub acest aspect, ținem să menționăm că scopul nostru, al distribuitorilor de inputuri din România, nu este acela al executării silite a fermierilor ori al aducerii acestora în stare de insolvență, dovada în această privință fiind chiar parteneriatele de lungă durată pe care le avem cu producătorii agricoli autohtoni, relația noastră de încredere reciprocă și sprijinul pe care l-am acodat acestora de fiecare dată în perioadele dificile.

Bineînțeles, întrucât succesul activității noastre depinde în principal de performanțele înregistrate în procesul de producție agricolă, ne dorim ca fiecare fermier să își poată continua activitatea în anii următori, singura soluție fiind accesul la finanțare și resurse financiare pentru întreg lanțul agricol.

Avem astfel în vedere experiența altor țări europene, care au venit cu soluții prin raportare la modul de cheltuire de către fermieri a subvențiilor agricole sau a programelor de finanțare oferite prin garanția statului exclusiv pentru achiziția de inputuri pentru agricultura, asigurând astfel continuitatea activității de aprovizionare, fără a periclita viitorul sectorului agricol, pe termen lung.

• PERSPECTIVA FERMIERILOR.

DEȘI MĂSURA ÎN DISCUȚIE ARE CA SCOP SPRIJINIREA PRODUCĂTORILOR AGRICOLI AUTOHTONI (PE FONDUL SECETEI PEDOLOGICE DIN ULTIMII ANI ȘI AL CONFLICTULUI DIN UCRAINA), ÎN REALITATE, ÎN MOD PARADOXAL, PE TERMEN MEDIU SI LUNG, ACEST ACT NORMATIV NU VA FACE ALTCEVA DECÂT SĂ AGRAVEZE SITUAȚIA FERMIERILOR, PRIN ADÂNCIREA BLOCAJULUI FINANCIAR ÎN CARE ACEȘTIA SE REGĂSESC, CU CONSECINȚA GENERĂRII UNUI VAL IMENS DE FALIMENTE.

Aparent, sistarea plăților către companiile noastre ar constitui o “gură de oxigen” pentru majoritatea fermierilor, aflați în prezent în dificultate financiară (pe fondul secetei pedologice din ultimii 5 ani, după cum foarte bine cunoaștem).

Însă, în realitate, în mod paradoxal, în configurația actuală a textului propus spre adoptare, pe termen mediu și lung, începând cu anul 2026, măsura va conduce la adâncirea blocajului financiar din domeniul producției agricole autohtone, mai precis la colapsul întregului sistem economic, având în vedere că:

• debitele aferente vor crește în tot acest răstimp, cu efect de bumerang împotriva fermierilor, fiind ușor de anticipat că acestora le va fi imposibil să achite deodată toate aceste datorii istorice, a căror scadentă va interveni la data de 01.01.2026 (PRECIZARE IMPORTANTĂ: Gradul de colectare a creanțelor de către companiile noastre se situează pentru actualul sezon agricol la aprx. 50%, majoritatea distribuitorilor înregistrând în continuare sume de incasat din anii agricoli precedenți, 2022-2023!!!);

• producția agricolă nu va mai putea fi susținută/realizată în următorii ani agricoli, în lipsa furnizării resurselor materiale necesare de către companiile noastre, care la rândul lor vor fi intrat în scurt timp în incapacitate de plată, respectiv de realizare a activității de distribuire a inputurilor.

Estimăm astfel că, în maxim 2 ani, în contextul lanțului de insolvențe/falimente preconizabile, peste 50% din suprafața agricolă din România se va afla în administrarea unor societăți inactive, lipsite total de capacitate de producție.

De altfel, în ultimele 2 săptămâni am primit extrem de multe semnale din partea fermierilor, aceștia înțelegând pe deplin potențialul dezastruos, ireversibil/iremediabil al efectelor pe termen lung al măsurii legislative la care ne referim.

***

2. CARACTERUL VĂDIT DEFICITAR/LACUNAR AL TEXTULUI LEGAL PROPUS SPRE ADOPTARE. IMPOSIBILITATEA APLICĂRII ACESTUIA ÎN CONFIGURAȚIA ACTUALĂ.

RISCUL DECLANȘĂRII UNUI VAL IMENS DE LITIGII ÎNTRE TOȚI ACTORII IMPLICAȚI ÎN SECTORUL AGRICOL (FERMIERI, BĂNCI, IFN-URI, FURNIZORI, DISTRIBUITORI ȘI/SAU PRODUCĂTORI DE INPUTURI), DECURGÂND DIN EFECTELE IMEDIATE ȘI VIITOARE AL MĂSURII LEGISLATIVE, CU GRAVA AFECTARE A CAPACITĂȚII DE FUNCȚIONARE A SISTEMULUI DE JUSTIȚIE ROMÂN.

În configurația actuală, într-o manieră extrem de deficitară/lacunară, textul legal propus spre adoptare prevede doar că nu se vor întreprinde măsuri de recuperare, executare silită, asupra creanțelor acumulate, nu întreprind măsuri de exigibilizare precum insolvența, declararea scadenței anticipate, altele asemenea, până la finalul anului 2025.”

În mod evident, această normă juridică nu lămurește/explicitează, între altele:

• dacă și ce se întâmplă cu procedurile de executare silită ori de recuperare de creanțe începute înainte de intrare textului legal în vigoare, pentru debitele aferente anului agricol curent sau anilor agricoli anteriori;

• câmpul de aplicare al textului, din perspectiva destinatarilor acestuia, adică a semnificației noțiunilor de distribuitori și furnizori de resurse materiale agricole folosite la inființarea și producția agricolă vegetală;

• ce se întâmplă cu accesoriile (dobânzile legale/penalitățile contractuale) născute în tot acest răstimp, de la intrare în vigoare a normei și până la data la care această urmează să producă efecte (31.12.2025);

• dacă și cum se adecvează înțelesul și efectele normei la ipoteza deschiderii unor proceduri de insolvență a fermierilor, la cererea acestora, în contextul în care interdicția în discuție vizează orice măsură de recuperare a creanțelor (adică inclusiv o cerere de admitere a creanței într-o eventuală procedură de insolvență a unui fermier);

• care va fi situația, în tot acest răstimp, a terților garanți ai achitării debitelor de către fermiei, respectiv dacă și ei vor fi sau nu beneficiari ai sistării procedurilor de recuperare a creanțelor.

Altfel spus, este extrem de ușor de anticipat valul imens de litigii pe care această măsură legislativă îl va genera nu numai între companiile noastre și fermieri, ci și între fermieri și bănci/IFN-uri sau între companiile noastre și producători/furnizori și/sau banci, cu grava afectare a capacității de funcționare a sistemului de justiție român.

***

3. NECONSTITUȚIONALITATEA ACTULUI NORMATIV.

ÎN CONFIGURAȚIA ACTUALĂ, TEXTUL LEGAL PROPUS SPRE ADOPTARE ÎNCALCĂ CEL PUȚIN 4 PRINCIPII DE RANG CONSTITUȚIONAL, PRECUM ȘI O SERIE DE NORME FUNDAMENTALE DIN DREPTUL COMUNITAR (TRATATUL PENTRU FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE).

RISCUL DECLANȘĂRII UNEI PROCEDURI DE INFRINGEMENT ÎMPOTRIA ROMÂNIEI, PENTRU ȘI AL SANCȚIONĂRII/CONDAMNĂRII STATULUI ROMÂN DE CĂTRE ORGANISMELE/INSTITUȚIILE/CURȚILE DE JUSTIȚIE EUROPENE.

Această măsură legislativă, a suspendării procedurilor de recuperare și/sau executare silită a creanțelor pe o perioadă atât de îndelungată, bineînțeles, intră în coliziune cu o serie de principii și drepturi fundamentale reglementate în Constituția României, după cum urmează:

• ARTICOLUL 21 ACCESUL LIBER LA JUSTIȚIE

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Or, executarea silită este faza finală a procesului civil român, sens în care blocarea procedurilor execuționale pentru o perioada de peste 1 an echivalează cu o gravă încalcare/îngradire a liberului acces la justitie.

• ARTICOLUL 44 DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

Incontestabil, măsura în discuție echivalează cu o veritabilă expropriere (temporară) a companiilor noastre de aceste active patrimoniale constând în creanțele pe care le avem de încasat de la fermieri, cu un impact devastator pentru agricultura României (consecințele fiind unele iremediabile/ireversibile, în cazul intrării în faliment a jucătorilor din aceasta piață).

• ARTICOLUL 45 LIBERTATEA ECONOMICĂ

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Intervenția Statului Român în aceste mecanisme de piață, de drept privat (în direcția sistării efectelor contractelor încheiate cu fermierii), prin constrângerea companiilor noastre la suportarea pierderilor determinate de acest act normativ constituie, de asemenea, și o evidentă privare a noastră de liberul acces la activitatea economică.

• ARTICOLUL 53 RESTRÂNGEREA EXERCIȚIULUI UNOR DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Așadar, o astfel de masură ar putea fi adoptată în mod legal numai prin lege organică și numai în situații cu totul excepționale, ceea ce nu este cazul de față (Romania confruntându-se cu o seceta pedologică deja de foarte mulți ani, mai ales în ce privește culturile de primavară, această criză fiind deci ușor anticipabilă).

De altfel, sub acest aspect, art. 93 din Constituția României, referitor la Măsurile Excepționale, stabilește că: Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

În fine, în altă ordine de idei, caracterul vădit disproporționat al unei astfel de intervenții a Statului Român în mecanisme de drept privat ar urma să antreneze o serie de consecința majore inclusiv din perspectiva acquis-ului comunitar, prevederile TFUE conferind Comisiei competența de a lua măsuri sancționatorii în astfel de cazuri (cu riscul declanșării unei eventuale proceduri de infringement împotriva României).

Reamintim cu această ocazie că sarcina de a reglementa piața internă este o competență partajată a Uniunii Europene și a statelor membre. Mecanismele economiei de piață ar trebui astfel să fie cele care conduc exclusiv la autoreglarea cererii și ofertei, precum și a relațiilor comerciale, generând produse și servicii competitive puse pe piață conform regulilor de concurență. Tocmai din acest motiv, statele membre trebuie să se asigure de buna funcționare a piețelor naționale, prin crearea cadrului de control care respectă principiile TFUE, fără însă a interveni direct asupra anumitor segmente ale acestora.

***

4. SOLUȚII PROPUSE:

Pentru asigurarea unei reale dezbateri și consultări publice asupra acestei măsuri legislative, pentru și pentru o corectă și coerentă evaluare a impactului măsurii asupra sectorului agricol român, VĂ PROPUNEM:

• prorogarea/amânarea adoptării actului normativ pentru o perioadă de 90 de zile, în vederea efectuării unei analize aprofundate asupra consecințelor pe termen mediu și lung a măsurii în discuție, din perspectiva tuturor jucătorilor din sectorul agricol, respectiv atât a furnizorilor și distribuitorilor de inputuri, cât mai ales a fermierilor/producătorilor agricoli autohtoni;

• inițierea/stabilirea unor întâlniri cu reprezentanți ai tuturor destinatarilor măsurii în discuție (fermieri, producători, furnizori, distribuitori, bănci, IFN-uri), pentru determinarea oportunității adoptării textului legal în această configurație ori într-o eventuală altă configurație, precum și pentru identificarea celei mai viabile formule de sprijinire a producătorilor agricoli autohtoni, în acord cu drepturile și interesele legitime și ale celorlalți parteneri indispensabili ai acestui întreg angrenaj economic.

Cu stimă,

ASOCIAȚIA INPUT AGRO ROMÂNIA – În curs de constituire, prin SCPA DRĂGOI, TUFLER ȘI ASOCIAȚII

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Se apreciază că pe glob există aproximativ 1.800 de specii de râme. În Europa sunt 400 de specii, iar în țara noastră se întâlnesc șapte genuri cu 47 de specii de râme. În solurile din România, cea mai răspândită râmă este Lumbricus terrestris.

Părțile componente ale unei râme sunt: gura, faringele, esofagul, gușa, stomacul, intestinele, inima, ganglionii și aparatul de reproducere, masculin și feminin.

De regulă, în sol se pot găsi de la 80-100 râme/m² până la 400 râme/m², cu o biomasă de 200 g/m². În acest caz, solul nu are nevoie de lucrări de afânare, râmele fiind considerate un adevărat „plug biologic”.

Galeriile formate de râme până la 80-100 cm adâncime asigură o bună afânare și permeabilitate solului pentru a favoriza acumularea și conservarea necesarului de apă în sol.

Râmele pot trece prin corpul lor între 40-50 t/ha/an până la 300-400 t/ha/an sol amestecat cu materie organică, cu care se hrănesc.

În intestinele râmelor, în excrețiile lor și în galeriile căptușite cu mucilagiul acestora, are loc o activitate microbiologică intensă de descompunere a resturilor vegetale de către microorganism, cu formarea de humus și substanțe nutritive pentru plante. În asemenea condiții, cantitatea de bacterii fixatoare de azot este de o sută de ori mai mare.

Râmele acționează sezonier în stratul superior al solului, primăvara și toamna, iar în perioada de vară și iarnă se retrag în adâncime, fiind foarte sensibile la temperaturi scăzute, la minus 1-2°C mor.

Pentru o bună activitate, râmele trebuie să găsească în sol suficientă materie organică, temperatură și umiditate. Ele pot acționa și asupra materialelor mai greu digerabile, precum celuloză, lignină, amidonul, care sunt degradate și transformate în humus.

Într-o zi, râmele pot transforma în humus o cantitate egală cu jumătate din greutatea corpului lor.

Resturile vegetale tocate de combine, mărunțite de grapele cu discuri la dezmiriștit și parțial descompuse de microorganisme sunt preluate de râme, sunt frământate cu pământ de intestinele lor prin mișcări peristaltice și apoi eliminate sub formă de agregate glomerulare.

Prin amestecarea intimă a materiei organice cu cea minerală în corpul râmelor, mineralele argiloase se combină cu substanțele humice și formează complexul coloidal argilo-humic, cu rol important în structurarea solului. În acest fel, solul cu râme are structura glomerulară, are porozitate, permeabilitate și drenaj optime și are activitate microbiologică intensă, eliminând zilnic 75 kg CO₂/ha. În acest sol, regimul aerohidric, termic și de nutriție este foarte favorabil pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, cu potențial de recolte bogate, de bună calitate.

Se apreciază că, în câteva decenii, întregul strat arabil de sol trece prin corpul râmelor. Marele naturalist Ch. Darvin (1809-1882), care a studiat amănunțit activitatea râmelor, afirmă: „Tot pământul fertil existent în lume a traversat și va traversa intestinul râmelor”. Într-un profil al solului, se întâlnesc neoformațiile biogene care rezultă din activitatea organismelor din sol și care sunt reprezentate de coprolite – aglomerări de excrețiuni trecute prin aparatul digestiv al râmelor; precum și de certocine – canale realizate de râme sau alte animale mici din sol.

În ultimul timp, s-a trecut la folosirea râmelor pentru obținerea diferitelor materiale fertilizante ca Biohumussol – îngrășământ natural folosit la remedierea solurilor afectate de folosirea îndelungată a substanțelor chimice.

Cel mai bun humus de râme este cel obținut de la specia Eisenia foctida, Vermicom fiind un produs obținut cu râme din Olanda.

Prin urmare, datoria cultivatorilor este să asigure condițiile necesare, pentru că râmele știu ce au de făcut.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat Raportul de selecție intermediar aferent submăsurii 4.1, pachetul 4.1.1. Achiziții simple de utilaje la nivelul fermei – sector vegetal, componenta toate culturile exceptând sfecla de zahăr și formele asociative, pentru proiectele depuse în prima etapă lunară (25 iunie – 24 iulie 2024) a sesiunii din acest an.

În urma procesului de evaluare și de analiză a cererilor de finanțare depuse online au fost declarate eligibile în vederea finanțării 511 proiecte prin care fermierii au solicitat finanțare nerambursabilă pentru achiziția de utilaje. Valoarea proiectelor selectate este de 147,4 milioane de euro.

Totodată, prin acest Raport intermediar, 10 proiecte sunt eligibile rămase în așteptare cu o valoare de 2,6 milioane de euro. Alte 22 de cereri de finanțare sunt neconforme, în valoare de 4,5 milioane de euro, iar 8 proiecte însumând 2,4 milioane de euro sunt declarate neeligibile în urma evaluării.

Pentru Raportul de selecție intermediar pachetul 4.1.1. Achiziții simple de utilaje la nivelul fermei accesați link-ul: Selectie - Portalul AFIR - informații PS 2027 și depunere proiecte Online.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Întâlnirea cu Dan Moșneag, omul care face vinuri la Crama Mugurel, a fost o oportunitate pentru a afla provocările și planurile celor de aici. Aventura vitivinicolă a pornit în anul 2003, din dragoste pentru vin și vița-de-vie. Crama Mugurel de la Blaj este situată în Podgoria Târnave, pe Valea Târnavei Mari, în Podișul Transilvaniei, iar pe cele aproximativ 19 hectare sunt soiuri de struguri pentru vin: Fetească regală - 13 hectare, Sauvignon Blanc - 3,640 hectare, Pinot Gris - 1,440 hectare, iar pe 1,40 hectare sunt soiuri amestecate. Dar cel mai important este că toate soiurile spun o poveste...

Specificul Cramei Mugurel este cel al vinurilor de pe Târnave și în plantație se regăsește cu precădere soiul Fetească regală, cam 70%. „Un soi românesc cu care ne mândrim şi care a dat rezultate bune, nu ne-a minţit niciodată, iar consumatorii noştri preferă în mod deosebit Fetească regală vinificată în sec. Toamna. valorificăm o parte din must, principalul must vândut fiind cel din strugurii Fetească regală, pentru că e o tradiţie în zonă”, ne-a zis Dan Moșneag.

Vinul de la Crama Mugurel este, se poate spune, un vin prietenos, însă obiectivul celor de aici este de a produce struguri de calitate, pentru ca vinul să fie pe măsură. „Dacă obţinem nişte struguri care să aibă în jur de 200 g de zahăr, să fie copţi, să fie curaţi, să-i stropim împotriva putregaiului ca să nu avem probleme cu putregaiul, atunci din start avem premisele de a obţine un vin bun. Într-adevăr, şi noi lucrăm cu drojdii selecţionate, pentru că inventatori nu suntem noi, românii, ci francezii şi australienii, ca să facă nişte vinuri şi să scoată ce este mai bun din mustul de struguri. Şi prietenos”, a detaliat specialistul. Vinurile produse în crama de la Blaj au, în general, până în 12% alcool, iar Feteasca regală are un rest de zahăr, de 3-4%, care îl mai rotunjeşte. „Fiind o cramă mai mică, noi lucrăm poate puţin mai aproape de tradiţional, deci nu avem ultima tehnologie. Dacă am avea şi alte posibilităţi de a controla fermentaţia, am avea vinuri mult mai fructate, mult mai aromate, dar deocamdată facem ce putem, în condiţiile pe care le avem”, a precizat Dan Moșneag.

Am aflat că vinurile produse aici pot fi consumate cu toate felurile de mâncare tradițională românească. În prezent, Crama Mugurel pune accent pe vinurile albe.

Atenția la detalii păstrează clienții

Crama Mugurel se află în proces de dezvoltare și modernizare. „Oamenii, când intră la noi în curte, în primul rând trebuie să vadă ceva plăcut, să fie curăţenie. Chiar îmi aduc aminte că, într-o sâmbătă ploioasă, noi lucram ceva în faţa cramei, la nişte canalizări şi erau nişte condiţii mai rele. Și au venit doi-trei într-o maşină, nişte avocaţi, ne-au întrebat de vin şi când au văzut cât noroi era în zonă, erau şi şanţuri, oamenii au preferat să plece. Şi atunci ne-am dat şi noi seama că, dacă nu facem nişte modificări, aici o să avem de pierdut. Şi încet-încet, în fiecare an facem câte ceva, că noi nu am avut posibilitate să accesăm fonduri ca să facem ceva mare în scurt timp. Pas cu pas, prin forţe proprii, mai un pic de birou, mai o sală în care să putem păstra vinul îmbuteliat. De doi-trei ani, am început să îmbuteliem şi la sticle de 750 ml. Deci încet, cu paşi mărunţi, avansăm”, povestește Dan Moșneag.

Forța de muncă trebuie securizată

Dacă în alte zone lipsa forței de muncă creează probleme în sectorul vitivinicol, pe Domeniile Blajului s-au găsit soluții pentru ca toamna să aibă cine culege via. „Suntem destul de consecvenţi, lucrăm cam cu aceleaşi persoane cu care lucrăm via în timpul verii. Vremea ne-a permis ca să începem lucrările în uscat foarte devreme, de la începutul lunii februarie, şi am găsit o familie care e un pic mai numeroasă și am avut grijă să aibă de lucru mai tot timpul anului. Cumva ni-i permanentizăm şi îi cunoaştem, ei ştiu ce putem noi, iar noi ştim ce pot dânşii şi ne organizăm de aşa natură ca să avem numărul de oameni necesar pentru a putea face lucrările”, a explicat specialistul Cramei Mugurel.

Comparativ cu alți ani, și în agricultură au crescut veniturile angajaților, ceea ce i-a determinat pe aceștia să nu mai plece în afară la muncă. Mai mult, faptul că pot rămâne acasă, în propria țară, a făcut ca forța de muncă din zonă să se stabilizeze.

Dar chiar dacă deocamdată găsirea lucrătorilor nu reprezintă o problemă stringentă aici, se încearcă automatizarea lucrărilor. Astfel, în primăvară lăstarii au fost îndepărtați mecanizat, iar procesul de tehnologizare va fi dezvoltat pe viitor. „Deocamdată avem nişte planuri. Suprafaţa de teren ne gândim să o mărim cu aproximativ 6,5 hectare, ca să diversificăm şi noi un pic. Ne gândim la un Chardonnay, chiar la ceva Traminer Roz, şi probabil un Pinot Noir, în special pentru vinurile rose. Că trebuie vara să se bea vin mai slab alcoolic, rose, mai fresh. Adică ne facem planuri, dar urmează. Acum am înţeles că în programele astea de reconversie deja sunt proiectele cam aprobate şi deja au început să apară nişte decalaje în modul de plată. Şi atunci trebuie să ne gândim bine în ce măsură putem să ne susţinem o perioadă de cheltuieli din partea noastră, pentru că unele firme care se ocupă de plantare au putere să aştepte un an şi ceva până primim banii, altele nu. Şi atunci, şi noi tatonăm, suntem în discuţii. Iniţial, am dorit să facem anul acesta, dar din cauză că finanţarea a devenit un pic de problemă, am amânat pentru anul viitor”, ne-a arătat Dan Moșneag provocările unei firme mici.

AGROMALIM, cel mai mare târg de agricultură din vestul țării, continuă în 2024 cu cea de-a 34-a ediție, în perioada 5-8 septembrie, la Expo Arad. Camera de Comerț, Industrie și Agricultură (CCIA) Arad, organizatorul târgului Agromalim, transmite că dorește să ducă mai departe și să crească moștenirea lăsată de Cimi Enache, cel care a fost sufletul târgului de la Arad încă de la prima ediție și care a plecat subit dintre noi la începutul acestui an.

Peste 300 de expozanți vor fi prezenți la marele târg agricol din vestul țării, AGROMALIM 2024, în spațiul interior și în cel exterior. Astfel, vizitatorii vor fi întâmpinați cu o ofertă bogată de tehnologii, mașini și echipamente agricole, semințe, îngrășăminte, produse de protecția plantelor, sisteme de hrană și de creștere a animalelor, produse veterinare, echipamente pentru industria alimentară, produse agroalimentare, tehnici de ambalare, servicii de consultanță, reviste și cărți agricole.

„Pe lângă firmele deja consacrate, anul acesta vor fi pentru prima dată la târgul agricol de la Arad mai multe companii care comercializează utilaje agricole, sisteme de irigații, drone agricole și inputuri pentru ferme din sectorul zootehnic. De asemenea, vor fi organizate conferințe și întâlniri pe teme de interes pentru fermieri, în parteneriat cu Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara, cu asociațiile crescătorilor de animale și cu companii expozante”, precizează reprezentanții CCIA Arad.

Animale de rasă, piață agroalimentară și loc special pentru copii

La AGROMALIM 2024, sectorul zootehnic va fi reprezentat la fel ca în anii trecuți. În parteneriat cu asociațiile crescătorilor de animale, la această ediție a târgului din vestul țării vor fi vaci de lapte, taurine de carne, cai, păsări de curte, animale de blană, animale de hobby. Dacă nu vor fi restricții impuse de apariția pestei micilor rumegătoare, vor fi prezentate în standurile de la Expo Arad și ovine și caprine.

Ca noutate, în cadrul AGROMALIM 2024, vizitatorii vor găsi o mini grădină zoologică, în cadrul căreia vor fi expuse exemplare de capre sălbatice, de alpaca și de ponei.

Tot nouă este și inițiativa de a organiza, în incinta AGROMALIM 2024, o piață agroalimentară, la care s-au înscris deja mai mulți producători locali de legume și de fructe. De asemenea, în spațiul exterior al Expo Arad va exista și un loc special amenajat pentru copii.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De curând, compania NHR Agropartners a devenit unic importator al utilajelor marca Claydon, iar noi am fost prezenți la o demonstrație cu semănătoarea Opti-Till Claydon Hybrid T, care a semănat sorg direct în miriște, într-o localitate din județul Teleorman. A fost un bun prilej să aflăm mai multe despre tehnologia strip-till și despre performanțele acestei semănători produse în Marea Britanie.  

În prima parte a secolului trecut, Statele Unite se luptau cu dunele care puseseră stăpânire pe suprafețe enorme de teren agricol, ca urmare a unei exploatări agresive și iraționale. De atunci omenirea tot socotește efectele nechibzuinței care culminează cu schimbările climatice din ce în ce mai evidente. De aceea este nevoie să ne schimbăm, pe cât de repede se poate, mentalitatea, părăsind filozofia unei economii de consum pentru o alta, mult mai sănătoasă, bazată pe sustenabilitate. Să învățăm că nu e bine să modificăm natura în favoarea noastră, obținând foloase imediate și ponoase mai încolo, ci să încercăm să fim cât se poate de neinvazivi în tot ce facem. Se vede azi că din ce în ce mai mulți au apucat pe această cale, iar producătorii de utilaje se aliniază și ei acestor necesități și propun fermierilor soluții specifice.

O astfel de companie este Claydon, „o firmă de familie deţinută de fermieri activi, ei în momentul ăsta lucrează cu semănătorile produse de ei, şi o fac încă din 2002. Asta nu poate decât să ne asigure că au înţeles exact care sunt nevoile unui sistem minim de lucrări”, ne descrie Valentin Cojocaru, product manager NHR Agropartners, compania care a intrat recent în portofoliul lor de vânzări. Așadar sunt peste douăzeci de ani de experiență în sistemul minimum tillage, Claydon fiind cei care au dezvoltat foarte mult conceptul de strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului. Devenind liderul pieței europene pe segmentul semănătorilor directe strip-till din 2003, producătorul britanic Claydon își extinde constant aria de influență, operând astăzi în peste 30 de țări din întreaga lume.

Strip-till, o tehnologie cu multe avantaje

Traducând simplu termenul englezesc „strip-till”, înțelegem de la bun început că vorbim despre o prelucrare în benzi, adică solul este prelucrat doar acolo unde este nevoie să semănăm, îmbinând astfel tehnologia tradițională — prin care prelucrăm solul, cu avantajele specifice — cu tehnologia no-till, care conservă structura solului minimalizând pierderile de apă. Pe lângă asta sunt și alte avantaje pe care le descrie specialistul NHR Agropartners: „Semănatul în benzi vine cu mai multe avantaje, unul dintre ele fiind faptul că pe aceeaşi lăţime de lucru oferă mai mult spaţiu de nutriţie plantelor şi pe lângă asta are, aceste 19 organe prin forma lor au impact minim asupra solului, îl prelucrează fără să scoată bolovani. Ceea ce este un lucru foarte important. Organele active se pot regla de la 5 la 15 cm, în funcţie de cultură. Dacă vorbim de o cultură de rapiţă, putem să mergem la o prelucrare în profunzime de 15 cm; dacă discutăm de grâu, putem să prelucrăm undeva la 10 cm. Între zonele prelucrate, terenul rămâne consolidat, ceea ce înseamnă că susţine mai bine utilajele, diminuează foarte mult tasarea, şi un lucru foarte important pe care nu mulţi îl iau în calcul, şi aici putem să-l observăm, este că nu distruge de exemplu habitatul microorganismelor sau al râmelor, care sunt extraordinar de importante. Şi dacă ne uităm şi în acest câmp, o să vedem că la prima cazma găsim râme, dovadă că avem un sol fertil, un teren fertil şi de la an la an în sistemul strip-till îmbogăţim structura solului atât din punctul de vedere al mineralelor, cât şi din cel al microorganismelor. Îmbunătăţind structura solului înseamnă că creştem stratul de humus, creştem aportul de masă vegetală. Această prelucrare în sistem strip-till, prelucrare pe benzi, cu semănătoarea Claydon, are impact minim asupra solului, iar seminţele fiind împrăştiate în benzi, acestea au un spaţiu de nutriţie mai mare şi se creează acel efect de margine al câmpului în tot câmpul, pentru că avem o suprafaţă vegetală mai aerisită, un aport de oxigen mai mare înseamnă mai puţine boli, înseamnă dezvoltare mai bună a plantelor, sunt plante mai viguroase. Pe lângă asta, prelucrarea în profunzime asigură microfisuri în sol pentru o retenţie mai bună a apei şi pentru un pat germinativ de calitate. Dacă vorbim de rădăcinile plantelor pivotante, acestea pot să se dezvolte foarte bine pe verticală, şi dacă vorbim de păioase, de exemplu, pot să-şi dezvolte un sistem radicular foarte bun, să reziste mai bine secetei şi să fie mai bine fixate în sol”. 

O semănătoare trei în unu

Trimiterile pe care le face Valentin Cojocaru în descrierea acestor avantaje sunt legate de faptul că NHR Agropartners ne-a invitat să vedem la lucru o semănătoare, produsă de Claydon, care pe lângă rostul ei clasic de a semăna face și această prelucrare minimă în prealabil, pentru a reduce astfel numărul de treceri pe care ar fi trebuit să le facem pentru o asemenea lucrare. „Astăzi în câmp avem o semănătoare de 6 metri, modelul cu T6 Hibrid, o semănătoare care poate să pregătească dintr-o trecere şi să semene, cu un impact minim asupra solului, asta fiind o condiţie esenţială în sistemul minimum-till. Semănătoarea pe care am prezentat-o are un bazin de 5500 de litri şi poate să vină echipată cu fertilizare, aceşti 5500 de litri se împart în 60:40, seminţe şi fertilizare. Este o semănătoare cu 19 organe active, în consecinţă 19 secţii de semănat care seamănă în benzi”, ne explică Valentin Cojocaru despre ce utilaj este vorba. Așadar, această semănătoare poate face în același timp și pregătirea terenului, și semănatul, și fertilizarea. 

Totuși, Valentin Cojocaru a ținut să precizeze că este foarte important modul cum faci recoltarea culturii precedente. „Aşa cum ne place să spunem, însămânţarea începe de la recoltare. Pentru sistemul strip-till sau minimum-till, în primul rând trebuie să avem o mirişte de calitate, un cuţit ascuţit la combină, o împrăştiere uniformă a masei vegetale. Dacă nu reuşim să atingem acest pas, avem echipamente pe care să le propunem, de exemplu o greblă care să stimuleze samulastra, să creeze un pat uniform de resturi vegetale ca să izoleze solul să păstreze umiditatea sau, dacă este nevoie de o prelucrare mai agresivă, putem să venim cu o grapă pe care o numim Terrastar. După aceasta, putem să intrăm cu semănătoarea.”

Capacitate mare de adaptare

Specialistul NHR Agropartners Valentin Cojocaru a considerat că este foarte important de remarcat că această semănătoare are o mare capacitate de adaptare la necesitățile fiecărui fermier. „Aici suntem într-o solă în care n-a mai plouat de mult, terenul este foarte tare şi semănătoarea lucrează cu succes. Face o prelucrare bună, face o plasare a seminţelor la adâncime constantă. Elementele de prelucrare a solului sunt prevăzute fie cu bolţuri de forfecare, fie cu cilindri, ca element de siguranţă. Dacă alegem varianta cu bolţuri de forfecare, creşte rezistenţa sistemului şi poate să lucreze în condiţii deosebite, în condiţii de umiditate extremă, sau, mai bine spus, în condiţii în care umiditatea lipseşte. Terenul este foarte tare. Compania Claydon, în cele peste 30 de ţări în care lucrează, a întâlnit cam toate tipurile de pământ. Şi în România, dacă mergem 200 km putem să întâlnim soluri diverse, şi semănătoarea, cu fiecare ocazie, lucrează excelent.”

În aceeași idee este de reținut faptul că ambele buncăre pe care le are, folosite în principiu 60/40, sămânță/fertilizare, pot fi utilizate după cum dorește fermierul. „În acest caz, clientul a preferat, pentru că are o rată de 7 kg pe hectar, deci a avut nevoie de 150 kg de sămânţă, a preferat ca în buncărul de sămânţă să pună fertilizare şi să aplice o rată de 150 kg la hectar lângă sămânţă, pentru că semănătoarea oferă posibilitatea să plasezi îngrăşământul lângă sămânţă în bandă, deci acolo unde planta are nevoie, sau mai jos decât sămânţa, ca în ciclul de dezvoltare să-i ofere hrană”, arată Valentin Cojocaru.

Această flexibilitate se adaugă celorlalte avantaje pe care semănătoarea le oferă, făcând-o foarte profitabilă. Reprezentantul NHR Agropartners ne spune că producătorul numește lucrarea de strip-till pe care o execută semănătoarea cu termenul de opti-till, adică o prelucrare optimă fiecărui loc unde este folosită, adăugând: „Să nu uităm că diminuează foarte mult costurile, pentru că poate semăna dintr-o trecere sau poate semăna, chiar dacă implică o lucrare de împrăştiere a resturilor vegetale, cu nişte costuri foarte reduse, de până la patru ori mai reduse decât în sistemul convenţional de lucru”.

Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU

Evenimentele meteorologice extreme, seceta, precipitațiile abundente, combaterea buruienilor, constrângerile economice îi determină pe fermieri să caute noi tehnologii de prelucrare a terenului și de cultivare. Semănătoarea Avatar SD de la Horsch poate fi o soluție la problemele momentului. Utilajul Horsch Avatar este unul adaptabil, putând fi utilizat pentru semănat direct sau convenţional.

În articolul de față sunt informații despre provocările și limitele semănatului direct, dar și despre tehnologia oferită de producătorul german Horsch, reprezentat în țara noastră de compania Mewi.

Despre semănătoarea Avatar, fermierii spun că, utilizată cu brăzdar mare SingleDisc, se deplasează doar puțin pe sol în timp ce seamănă, astfel făcând posibilă reducerea ulterioară a apariției buruienilor, ceea ce constituie un mare avantaj. Totodată, prin prelucrarea ușoară a solului se poate intra mai devreme în câmp după ploaie, iar întreaga viață din sol este mult mai activă.

Însămânțarea directă depinde de diverși factori și condiții

În funcție de regiune și de condițiile din zona respectivă, prin semănatul direct se realizează economii. Așadar, pe scurt, însămânțarea directă are următoarele avantaje: păstrarea apei în sol; eliminarea unor buruieni; prevenirea eroziunii solului; scăderea numărului de treceri (creșterea traficabilității); economii de timp și carburant; economii de bani.

Este important de menționat că motivația pentru semănatul direct diferă și depinde de diverși factori și condiții. Adesea, când auzim „însămânțare directă” ne gândim la regiuni uscate. De ce? Pentru că acolo, accentul se pune pe economisirea apei, care se traduce prin deplasarea a cât mai puțin pământ posibil atunci când se seamănă, respectiv deschiderea solului doar cât este necesar, pentru a preveni pierderea chiar și a unei cantități mici de apă prin solul deschis.

Însă semănatul direct joacă, de asemenea, un rol esențial în regiunile cu precipitații abundente, unde însămânțarea directă este utilizată pentru a obține un anumit grad de acoperire a solului pentru a preveni eroziunea și pentru a scădea numărul de treceri pe structura solului cultivat.

Totodată, în regiunile cu condiții umede de semănat este vorba și de prelucrarea solului, astfel încât să nu se formeze bulgări de pământ. Aceștia ar trebui zdrobiți în mai multe treceri pentru a crea un pat de însămânțare adecvat. Adesea trebuie utilizate combinații de grape rotative, ceea ce implică un consum crescut de combustibil și necesită mult mai mult timp, reducându-se astfel, în mod semnificativ, fereastra de semănat.

Prin urmare, există câteva motive întemeiate pentru a practica sistemul de semănat direct, dar chiar și așa, însămânțarea directă are limitele sale. Pentru Michael Horsch, proprietarul renumitului producător german de utilaje agricole, lucrurile sunt cât se poate de clare cu privire la însămânțarea directă: „Cei care practică însămânțarea directă „ca religie” renunță la profit și, în cel mai rău caz, își pot ruina fermele. Noi, cei de la Horsch, ne ocupăm de însămânțare directă de 40 de ani. Cu toate suișurile și coborâșurile. Există destul de multe lucruri de luat în considerare. Semănatul direct nu este o chestiune de tehnologie. Importante sunt structura bună a solului, rotația echilibrată, buna acoperire a solului și durata semănatului. Trebuie să acționăm pornind de la ipoteza că extremele meteorologice vor fi din ce în ce mai multe și că vom avea ani mai călduroși și secetoși. Nu cred că vom vedea doar un semănat direct pur, adică fără niciun fel de prelucrare a solului, în condițiile noastre de climă. După părerea mea, fermele va trebui să își pregătească solurile pentru a putea însămânța direct în anii secetoși, dacă este necesar. Aceasta înseamnă: întotdeauna paie perfect distribuite, tulpinile de cereale din miriști cât mai scurte, evitarea, respectiv reducerea considerabilă a compactării/a urmelor în timpul recoltării (de exemplu, utilizând CTF)”.

Brăzdarul simplu disc, unul dintre cele mai precise brăzdare de pe piață

Semănătorile Horsch cu discuri sunt bine cunoscute deja de câteva decenii. Însă, înainte de 2015, acestea erau prevăzute doar cu brăzdare duble. Apoi gama de produse a fost completată prin adăugarea liniei Avatar și astfel a fost lansat brăzdarul simplu disc, „SingleDisc”.

Brăzdarul SingleDisc cu care sunt echipate semănătorile directe este unul dintre cele mai precise brăzdare de pe piață, deoarece este un brăzdar foarte masiv, echipat cu o rolă de control a adâncimii direct lângă brăzdar. Rola de control a adâncimii este atașată la fiecare brăzdar SingleDisc. Fiecare bob este plasat la aceeași adâncime și astfel asigură baza pentru o răsărire uniformă. Mai mult, o adâncime uniformă de semănat are un efect pozitiv asupra tuturor celorlalte măsuri de îngrijire a culturii.

Un alt detaliu de luat în seamă al brăzdarului simplu disc este patina prinsă direct de brăzdar, cu rolul de a asigura o deschidere perfectă a brazdei și de a îndepărta reziduurile de plante și pietre din brazda de semințe. Patina asigură consolidarea brazdei de semințe în formă de V și astfel un contact optim al boabelor, la care se adaugă deschiderea capilarităților.

Rola de prindere este montată direct în spatele patinei, presează boabele în fanta pentru semințe și permite o poziționare perfectă în brazdă. Fixarea boabelor este urmată de roata de închidere suspendată, care asigură o acoperire perfectă a seminței, această operație fiind esențială pentru o germinare optimă.

Principiul de lucru al brăzdarului SingleDisc provine de la sistemul de semănat în rânduri al utilajului Horsch Maestro, care a fost, de asemenea, prevăzut la semănătoarea Solus, care plasează bob cu bob la cereale.

Mă voi referi la unele restricții stabilite de Comisia Europeană pentru a evita lucrările solului în vară, în perioada iunie-septembrie. O fac pe baza unei experiențe însușite de-a lungul întregii vieți de peste 90 de ani, trăind în agricultură și lucrând în toate formele de activitate agricolă. Experiența însușită pe acest parcurs mă obligă să fac unele observații la restricțiile respective. Prin urmare, cam așa trebuie judecate lucrurile, ca în rândurile de mai jos.

De la început afirm că sunt pentru agricultura conservativă și agricultura de precizie cu extinderea digitalizării, dar când sunt condiții corespunzătoare. Menționez că la Institutul Fundulea sunt experiențe cu lucrări minime și cu semănatul direct în teren nelucrat încă din anii `60. Până atunci însă să se aplice corect tehnologia clasică. Cel puțin pentru condițiile din România, restricțiile respective nu sunt cele adecvate.

Solurile din țara noastră au un conținut mai ridicat de argilă, fiind expuse fenomenelor de tasare-compactare, și au un grad de îmburuienare foarte ridicat, solicitând mai mult lucrările solului.

Unele afirmații, că prin efectuarea arăturii în timpul verii sunt distruse microorganismele din sol, în parte sunt adevărate. Dar sunt distruse numai cele din stratul superficial care vin direct în contact cu razele solare. Prin arătură se afânează solul, se oxigenează, se încorporează materia organică creându-se condiții optime pentru înmulțirea microorganismelor care depășesc cu mult nivelul dinainte de arătură, dovadă stau rezultatele de mai jos.

În România se efectuează arături în peste 90% din suprafața arabilă. Și dacă tot se execută arături, de ce să nu fie făcute în timpul optim?

Pentru înființarea culturilor de toamnă se acordă două-trei săptămâni în octombrie. Însă, rapița și lucerna se însămânțează în timpul verii. Semănatul de calitate are loc într-o arătură efectuată din timp, cu terenul așezat, cu densitatea aparentă de cel puțin 1,3 g/cm³, cu capilaritatea refăcută pentru a asigura aportul capilar al apei la nivelul seminței.

În țara noastră, în majoritatea anilor, toamnele sunt secetoase. Se ară pe teren uscat, se scot bolovani, pentru a căror mărunțire sunt necesare treceri repetate cu utilaje grele, se prăfuiește, praful astupă porii solului, precipitațiile nu se mai infiltrează, se scurg, produc eroziune, băltește, apa se evaporă, se formează crustă care împiedică eliminarea CO₂ toxic din sol și împiedică aerisirea foarte necesară.

Ca să se execute arături de calitate, trebuie prins momentul optim, pe care numai specialistul din fiecare unitate îl stabilește, cunoscând fiecare parcelă.

Sunt situații când chiar la nivelul unei comune plouă într-o parte 25-30 mm, iar alături nu dă nicio picătură.

Traseul tehnologic corect

Imediat după recoltarea culturilor de vară, în spatele combinei, în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare, se intră cu grapa cu discuri care continuă mărunțirea resturilor vegetale tocate de combină și repartizate uniform pe teren, precum și a miriștei și rădăcinilor pe care le amestecă cu stratul superior al solului, formând un mulci. În mulciul respectiv sunt asigurate condiții pentru germinarea semințelor de buruieni și a samulastrei, contribuind la reducerea gradului de îmburuienare și la evitarea apariției samulastrei în culturile următoare. Se formează un covor vegetal destul de consistent, cu rolul culturilor de acoperire. Apa din precipitații se acumulează și se conservă în sol, covorul vegetal protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie, de arșiță, valorifică CO₂ și energia solară, consumă îngrășămintele rămase de la cultura anterioară, precum și nitrați, evitând levigarea acestora și poluarea apei freatice.

În anii cu precipitații normale, din acest covor vegetal am obținut 40-50 t/ha masă verde, pe care am încorporat-o în sol. Important este să se urmărească evoluția covorului pentru a fi tocate înainte de a produce sămânță sau înainte de executarea arăturii.

Pentru rapiță, lucernă, se urmărește efectuarea arăturii la sfârșit de iulie, început de august, după o ploaie mai consistentă, de 20-30 mm.

Pentru însămânțările din octombrie, arătura se va efectua cel târziu în prima decadă a lunii septembrie, pentru ca solul să fie așezat.

Cum ploile de vară sunt rare, în cantități mici și pe suprafețe restrânse, nimeni de la București, și cu atât mai mult de la Bruxelles, nu poate spune când este momentul optim pentru efectuarea arăturii într-o anumită parcelă, ci numai specialistul locului respectiv.

Marele nostru agronom, academician Gh. Ionescu Șișești, spunea: „Lucrarea rațională a solului nu este numai o știință, ci și o artă pe care ajungem să o stăpânim numai dacă iubim obiectul și-l observăm continuu”. Și mai departe: „Trebuie să simțim pământul în toate nesfârșitele lui nuanțe de organism viu. Numai atunci vom putea întrebuința unealta corespunzătoare, la momentul cel mai potrivit, pentru a obține rezultatul cel mai bun”.

De asemenea, mari agronomi ai Bărăganului aveau o vorbă: „Pe teren trebuie să intri când te primește, dar să nu-l faci să te aștepte”.

Procedând în acest fel, rezultatele experimentale demonstrează următoarele:

• Cantitatea de apă în arătura din iunie, determinată toamna, a fost cu 230 m³/ha mai mare față de arătura din septembrie;

• În arătura de vară crește cantitatea de nitrați de 2-5 ori, de fosfor de 3-5 ori, dar și cea de KCa;

• Sporul de producție la grâu a fost: arat în octombrie = 100%, în septembrie = 110%; în august = 138%; în iulie = 151% și în iunie 179%.

În ceea ce privește cantitatea de nitrați acumulată, o experiență riguroasă arată următoarele:

• Arat toamna la 10 cm = 32,4 kg/ha;

• Arat vara la 20 cm și toamna la 10 cm = 120,7 kg/ha;

• Arat toamna la 20 cm = 18,6 kg/ha;

• Arat vara la 10 cm și toamna la 20 cm = 141,7 kg/ha.

Grâul în arătură de vară este mai viguros, bine înfrățit, mai rezistent la ger și secetă, cu producții de mai bună calitate (substanțe proteice, gluten) și cu recolte mai mari.

Articol scris de: PROF. DR. ING. VASILE POPESCU

„Sunt fiu de țărani și până la vârsta de 15 ani am trăit în familie participând la toate treburile gospodărești și activitățile din câmp. În anii `50 am absolvit o școală medie tehnică agricolă cu durată de patru ani, care avea fermă didactică de 150 ha, cu toate sectoarele, și era lucrată numai cu elevii. Apoi am urmat și am absolvit și Facultatea de Agricultură la București, au fost cinci ani cu multă practică, iar anul V numai practică. După absolvirea facultății, am început activitatea în unități CAP, SMT și IAS. Când s-a publicat concurs de admitere la doctorat în cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice, m-am prezentat, am fost admis și timp de patru ani am pregătit teza de doctorat în câmpurile experimentale și laboratoarele ICCPT Fundulea, după care am susținut teza și am fost declarat doctor în agronomie. Am intrat apoi în învățământul agricol preuniversitar timp de 20 de ani, în cea mai mare parte la Liceul agricol Fundulea, și am făcut practică cu elevii în câmpurile și laboratoarele institutului. Ultimii 20 de ani am activat în cercetarea agricolă de la Fundulea și m-am ocupat de cercetări în domeniul mecanizării lucrărilor agricole, având o permanentă colaborare cu Institutul de Mecanizare (INMA) București. După pensionare, am fost solicitat de o societate agricolă privată pentru a organiza și conduce timp de cinci ani această unitate ce cultiva 5.000 ha cu cereale și plante tehnice. În continuare locuiesc în colonia din curtea INNA Fundulea și sunt la curent cu problemele și noutățile din cercetarea agricolă. De peste 50 de ani public în revistele agricole articole cu caracter științific și tehnologic, depășind 1.200 de articole publicate.” – prof. dr. ing. Vasile Popescu