De nenumărate ori, am auzit sintagma „după această încercare, lumea nu va mai fi la fel...”. Vorba este, evident, cu trimitere la nefericita perioadă prin care trecem, o vreme care, într-adevăr, ne-a schimbat. Ne-am schimbat multe din tabieturi, ne-am reconsiderat multe dintre proiecte, facem lucruri pe care nu am fi crezut că suntem în stare să le facem, aflăm cât de capabili suntem să ne adaptăm, cât de pregătiți suntem să ne schimbăm.

Pentru că suntem, cu adevărat, forțați la o schimbare. O schimbare ce poate fi radicală. Într-adevăr. Nu însă pentru toți, sunt în stare să pun prinsoare că mulți, după ce se vor trezi din năuceală ca dintr-un vis urât, vor reveni la ritmul care îi face să se simtă vii. Un ritm în care s-au născut și de care greu se pot lăsa. Lumea, în ciuda celor care poate speră altceva, nu va fi nici mai rea, nici mai bună. Pentru că asta nu ține de obstacolele întâlnite, ci de sinele fiecăruia, de convingerile pe care le are. Probabil, unii dintre noi, opriți fiind din graba zilei de până acum, vor avea timp să gândească mai mult cu propriul cap și să-și pună unele întrebări, și să-și dea unele răspunsuri, iar la urmă să intre într-un proces de schimbare. Cu siguranță, foarte mulți vor trage învățături care îi vor determina să se pregătească mai bine pentru o altă posibilă perioadă nefericită. E posibil ca, printre ei, să fie și oameni cu funcții în conducerea unor state care vor analiza direcții de dezvoltare pentru a putea gestiona mai bine, pe viitor, astfel de momente. Pentru că este limpede pentru toți, ne-a cam prins „în pielea goală”. Deși ar fi trebuit ca școlile să folosească de multă vreme și pe scară largă, în procesul de educație, mijloacele electronice și aplicațiile specifice, abia acum profesorii sunt puși în situația de a le folosi. Unii, foarte puțini, știu, și sunt mândri de asta, alții, cei mai mulți, bâjbâie, folosindu-le, fie ca pe o povară, în stilul „ne facem că facem”, fie ca pe o nouă jucărie, cu entuziasm, dar și excesiv. În realitate, sunt foarte puțini cei care au habar despre cum ar trebui să se desfășoare procesul de educație. Am început cu educația pentru că, am mai spus asta, cred că este cea mai importantă verigă în dezvoltarea socială, culturală și economică a unei societăți. Dar starea de nepregătire a existat în toate domeniile, începând cu cea mai evidentă, cea sanitară, apoi domeniile de activitate care, în ciuda faptului că se pretau la modul de muncă online, nu erau nici pe departe pregătite să folosească o astfel de tehnică. La Trezorerie, doar de câteva luni nu mai ești nevoit să te duci să îți iei extrasele de cont, dar încă trebuie să mergi să depui un ordin de plată. Ca să nu mai spun pentru câte adeverințe și autorizații trebuie să umble fermierii ca să le obțină. Și, dacă n-ar fi fost preluate procedurile cu tot cu sistemele de comunicare de pe cine știe unde, probabil stăteam și astăzi pe la cozi pentru a depune dosare pentru licitații și achiziții sau pentru măsurile de finanțare.

Aparent, agricultorii sunt dispuși să folosească tehnologiile moderne, dar vorbim despre cei care își permit, și nici aceia toți, pentru că, e drept, agricultura nu se face online. Cel puțin, nu încă. Toate vorbele pe care le-am tot spus și noi în paginile acestei reviste sau în emisiunea România Agricolă, pe care o producem pentru postul AgroTV, despre aplicații online de management al fermei, despre utilaje teleghidate sau controlate prin GPS, ori altele asemenea sunt tehnologii de avangardă, care încă sunt la început, care ne pot da o imagine despre un viitor supersofisticat al agriculturii, dar mai este până acolo. Acum, agricultura se face pe câmp, pipăind pământul, plantele, urmărind bolile, dăunătorii. Și nici nu poți să pui pauză, pentru că natura își are propriile reguli pe care omul le poate observa, influența întrucâtva, dar nu le poate schimba. Noi ne putem lua o pauză de la ce facem, dar plantele vor înflori și vor fructifica la vremea lor, insectele se vor hrăni fără întrerupere, animalele își vor cere tainul, viața nu are pauză. Și noi avem nevoie de hrană, iar ea vine din acest sector fără oprire. Este un moment să înțelegem cât de important este acest domeniu al economiei. Putem închide fabrici de tot felul, dar de agricultură nu ne putem lipsi. Și dacă înțelegem asta, atunci va trebui să realizăm că trebuie să luăm măsuri speciale, să protejăm această branșă și pe cei care lucrează în ea. Iată ce ar trebui să se schimbe. Să privim, cu toții, cu alți ochi această îndeletnicire. Și cu siguranță așa va fi. Dar e nevoie de decizii coerente și rapide acum, pentru că fermierii nu pot să se supună restricțiilor, nu pot sta acasă. Ei au deja probleme economice date de volatilitatea producției și a piețelor, iar un supliment de criză pe unii i-ar afecta irecuperabil. Dacă suntem responsabili, și cred că cei ce ne guvernează sunt, atunci degrabă ar trebui intrat în dialog cu ei și găsite acele soluții prin care să îi țină pe linia de plutire. România este și în acest moment pe o poziție de țară bogată, pentru că are un potențial generator de hrană imens, iar cei care au trudit în breaslă au supraviețuit din acest potențial, pentru că ajutor nicicând nu au primit, din contră.

Este vremea schimbării. Pentru ca sintagma la care am făcut trimitere la început să nu rămână doar o vorbă frumoasă, dar rostită în vânt.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția print - martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

De zece ani, Daniel Radu se ocupă de agricultură, an de an investind profitul în fermă, în dotări și dezvoltare pentru a ține pasul cu schimbările climatice și noile tehnologii. Îi place ce face și caută soluții să nu vândă doar materie primă.

Daniel Radu este un fermier ilfovean extrem de pasionat de munca sa. A început în 2010 cu 30 de hectare și acum, după două decenii, a ajuns la aproape 1.300 de hectare.

A lăsat domeniul construcțiilor pentru agricultură și spune că ambele sunt frumoase și profitabile, dacă pui pasiune în munca ta, dacă ai oamenii potriviți alături și dacă nu urmărești câştigul imediat: „Construcţiile sunt prima mea dragoste, să spun aşa. Am lucrat în străinătate vreo nouă ani, pe Coasta de Azur, ştiu ce înseamnă calitate, ştiu ce înseamnă lucrări făcute aşa cum trebuie, dar am decis să mă întorc în ţară, să rămân aici şi să construiesc în agricultură. Mi-aduc aminte că atunci când am început erau toate terenurile pârloagă, erau aproape cât mine ierburile, dar pas cu pas am reuşit, mulţumim lui Dumnezeu”, ne-a povestit, zâmbind, agricultorul din Ilfov.

Terenul lucrat de Daniel Radu se află pe raza localităților Lipa, Gruiu, Snagov şi Ciolpani, în mare parte în arendă. Exploatația este administrată împreună cu fratele său. Nu prea au cumpărat teren fiindcă prețul nu e accesibil, iar prioritățile le-au fost altele. „Cum ferma a fost în continuă dezvoltare în cei zece ani, bugetul a fost alocat dezvoltării, cumpărării de noi utilaje, angajării de oameni, taxe, impozite, care sunt şi ele prezente. Încă nu am făcut vreun demers pentru fonduri europene, am colaborat cu băncile şi am făcut câteva credite”, a arătat agricultorul.

„Trebuie să treci foarte repede prin toate verigile tehnologice și pentru asta trebuie utilaje puternice cu care să poți să lucrezi rapid, potrivite, să te încadrezi în ferestrele de timp.”

Tehnologiile adecvate, cel mai bun aliat al fermierului

Fermierul ilfovean este mulțumit de modul în care îi arată câmpul anul acesta, pe care a semănat, în toamnă, rapiţă, orz și grâu. Cultura de rapiță a înființat-o după data de 4 august 2019, iar pe cele de orz şi grâu, după 20 septembrie, dar aceste date nu sunt bătute în cuie și se pot modifica în funcție de vreme.

Un alt aspect de care toți fermierii vor fi nevoiți să țină cont este faptul că interzicerea unor substanțe active va atrage mai departe modificarea tehnologiilor.

Dar tehnologiile folosite depind în mare parte de specificul zonei și al anului. „Să vedem care vor fi efectele şi, în funcţie de efecte, depinde şi de climat, de primăvară, de ploi, de atacurile care vor fi, în funcţie de toate aceste evenimente vom căuta să găsim soluțiile potrivite. În zonă la noi, sunt ploi care – am observat în decursul anilor –, cad între 4 şi 10 august, după care până la sfârşitul lunii august nu mai avem nicio picătură de ploaie. Și, atunci, riscăm să stea sămânţa ca în sac şi să răsară poate după 15 septembrie, dar depinde de specificul fiecărui an. Şi în funcţie de specificul fiecărui an, ne adaptăm”, a detaliat Daniel Radu.

Pentru campania de primăvară a acestui an a pregătit 250 de hectare pentru floarea-soarelui și 250 de hectare pentru porumb, singura cultură cu derogare pentru neonicotinoide.

Terenurile pe care le lucrează nu beneficiază de sisteme de irigații, dar acest aspect e unul pe care fermierul vrea să îl schimbe, având în vedere că există râuri și lacuri în zonă. „Să vedem costurile şi ce posibilităţi există, dar ca să păstrăm apa în sol am arat – deşi mulţi spun că nu e bine să ari – și am și pregătit imediat terenul. Iar ploile care au venit ne-au ajutat să păstrăm apa în sol”, a explicat agricultorul din Ilfov.

Deocamdată, ferma fraților Radu are doar cultură mare, dar pentru viitor cei doi iau în calcul prelucrarea materiei prime. „Trebuie să găsim o soluţie să nu vindem întotdeauna materia primă şi mai ales în perioada recoltatului, când preţurile nu sunt la nivelul cel mai înalt, așa cum era grâul: la recoltat 0,65 bani/kg (anul trecut, în iulie), iar acum am înţeles că ar fi 0,85 de bani, în funcție de calitatea lui. Trebuie găsite soluţii ca să valorificăm materia primă profitabil”, a precizat Daniel Radu, care se confruntă și cu problema depozitării pe termen lung a producției, în fermă existând hale, magazii în care poate ține producția maximum o lună, după care o încarcă și o distribuie contractorilor.

„Ca să păstrăm apa în sol am arat – deși mulți spun că nu e bine să ari – și am și pregătit imediat terenul.”

Schimbările climatice impun retehnologizare

Deși dotarea fermei cu utilaje s-a făcut constant de-a lungul celor zece ani de activitate, agricultorul ilfovean spune că e nevoie să te dotezi constant, având în vedere că sunt tot mai dificile condițiile de lucru, de la an la an. „Trebuie să treci foarte repede prin toate verigile tehnologice și pentru asta trebuie utilaje puternice cu care să poţi să lucrezi rapid, potrivite, să te încadrezi în ferestrele de timp.”

Deocamdată, frații Radu nu au accesat fonduri europene, preferând să reinvestească profitul. „Nu ne este frică să încercăm proiectele cu finanțare europeană, nu ne e frică de birocraţie și mi se pare normal să treci prin toate etapele ca să fie corectitudine şi transparenţă, dar am preferat, până acum, să facem agricultură prin propriile forțe. Cu ajutorul subvenţiilor care au fost acordate, plus profitul care a ieşit, am tot reinvestit de la an la an, adică ne-am lăsat pe noi ca administratori ai societăţii şi am reinvestit. Ne-am asumat un risc, într-adevăr, dar fiind în continuă dezvoltare şi expansiune probabil că era şi dificil ca să accesăm fonduri europene. Mă gândesc că în momentul în care ne vom stabiliza atunci vedem la ce măsuri, scheme de sprijin ne vom putem încadra”, a încheiat Daniel Radu.

Una dintre investițiile viitoare la care se gândesc cei doi frați fermieri este creșterea capacității de depozitare prin construirea de silozuri.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Din iunie 2019, la conducerea companiei Titan Machinery România se află o femeie, Melania Ungureanu, pe care mulți o știm, actualul director general activând aici încă din 2007. O femeie puternică, ambițioasă, care se simte bine într-o lume care, până mai ieri, era considerată a bărbaților. Cum a evoluat Titan Machinery România, cine e firma-mamă din SUA, cum sunt primite de agricultorii noștri mărcile Case IH și Vaderstad, cele mai importante din portofoliul firmei, cum a fost anul trecut și care sunt planurile pentru 2020, reprezintă câteva din punctele atinse în discuția pe care am avut-o la început de an cu Melania Ungureanu.

„Nu e un domeniu uşor. Echipa Titan Machinery România este formată din peste 250 de oameni, dintre care vreo 40 sunt femei, avem vânzători femei, sunt pasionate de ceea ce fac. Departamentul nostru de piese de schimb are la conducere o femeie.”

Reporter: Cum a fost anul 2019 pentru Titan Machinery?

Melania Ungureanu: În câteva cuvinte, pot să spun că suntem acolo unde vrem să fim. 2019 a fost un an cu bune şi cu rele, însă cu toate greutăţile anului agricol 2018-2019, în decembrie am putut spune că încheiem anul bine. Într-o piaţă a României în care anul trecut, din informațiile noastre, a scăzut un pic numărul tractoarelor noi vândute, Titan Machinery a reușit o creștere a cotei de piață, iar la momentul ăsta depăşim 15% din piaţă la tractoare.

În ceea ce privește combinele, anul 2019  a fost foarte bun pentru noi, a fost o creştere cu 20% faţă de 2018, chiar în condiţiile unui an dificil pentru fermieri. Subliniez că noi suntem cei care vindem combine Axial-Flow, iar în acest segment Titan Machinery este lider de piață.

De asemenea, vreau să punctez că Titan Machinery România este firma-fiică a lui Titan Machinery din Statele Unite ale Americii, firmă cotată pe NASDAQ, cel mai mare dealer de utilaje agricole şi de construcţii din lume, care comercializează patru branduri, două de agro și două de construcţii, iar după ce zic lucrul ăsta e clar că mă duc la marca Case IH, marcă care presupune înainte de orice calitate, care într-adevăr în SUA înseamnă putere, înseamnă tractoare de peste 250 CP în special. Revenind în România, în afară de aceste tractoare de putere mare pentru care e recunoscută marca Case IH, am reuşit să intrăm în segmentul de ferme mici şi mijlocii, unde am vândut un număr important de tractoare între 60 CP şi 250 CP. Ceea ce mă bucură e că fermierul mic şi mijlociu începe să investească în tehnologie, în calitate, înainte de orice.

Reporter: Care este gama de tractoare având cererea cea mai mare din partea fermierilor români?

Melania Ungureanu: Soluţia tehnică pe care o propune Titan Machinery clientului român e una completă, de la tractor de 55 CP până la 600 CP, e clar că ne îndreptăm spre clienţi mici, medii şi mari...

Reporter: Să înţeleg că dialogul începe de la suprafața exploatată...

Melania Ungureanu: Întotdeauna. Încercăm cumva să ghidăm clientul spre acel tandem, acea soluţie tehnică care să i se potrivească. De aia n-aş putea să spun că avem o categorie de tractoare vândută mai mult sau mai puţin, pentru că toate-şi au rostul lor în planul pe care-l avem. Ziceam la început că anul ăsta am vândut mai mult ca în alţi ani tractoare mai mici. Era un plan al nostru să facem asta, să ducem marca Case IH şi în segmentul ăsta care până acum nu era acoperit, dar e cumva dictat şi de piaţă, şi mă bucur că-i aşa, înseamnă că și pe fermierul mic și mijlociu îl interesează să investească în tehnologie, înseamnă că-l interesează să înceapă să lucreze eficient, să-şi aibă mare grijă de resursele lui financiare şi de pământul lui, până la urmă. Deci de aia aş spune că reuşim să vindem din toate categoriile, şi tractoare mici, şi medii, şi mari, iar la combine, v-am zis, am terminat anul extraordinar de bine. Combinele Case IH Axial-Flow asigură o bună calitate a recoltei, o bună calitate a seminţei. Oful nostru vis-a-vis de Case IH este că dacă am avea combine mai mici, am vinde şi mai multe. Combina cea mai mică de la Case IH e o combină care se adresează clientului care are măcar câteva sute de hectare, pentru că e o combină mare, o combină de valoare mare. Pe de altă parte, lăsăm viitorul să decidă, să hotărască, până la urmă suntem dealeri, depindem de producător şi de soluţiile tehnice pe care le propune producătorul.

„Fermierul mic şi mijlociu începe să investească în tehnologie, în calitate, înainte de orice.”

Ca să fii acolo unde vrei, înveți tot timpul

Reporter: N-am vrut să vă întrerup când ați vorbit de combine, mi-am amintit că nu demult am fost într-o fermă din județul Dolj, la Drănic, iar fermierul mi-a arătat mândru noua achiziție, o combină roșie, Axial-Flow, marca, desigur, Case IH. Cum se desfăşoară o tranzacţie? Spre ce înclină balanța, spre tehnologie ori spre preț?

Melania Ungureanu: Orice tranzacţie e un dublu sens, e cerere şi ofertă, şi trebuie să ai mare grijă pentru că trebuie să satisfaci cererea care-ţi vine. Pe de altă parte, ca dealer de două branduri foarte importante, care înseamnă calitate – respectiv Case IH şi Vaderstad, dar nu numai, pentru că vreau să subliniez că suntem pe piaţa din România şi oferim soluţii complete clienţilor noştri, însemnând de la mașini și echipamente de pregătire a solului, de însămânţare, de protejare a solului, remorci şi toate celelalte, până la tractoare și combine, ne considerăm responsabili pentru clienţii noştri, pentru fermieri şi în orice tranzacție le propunem nu numai soluţii tehnice noi, pe care le avem la îndemână de la producătorii noştri, dar mai venim cu ceva în plus, ne dorim să aibă parte de acele soluţii calitative, de acele tehnologii ale viitorului, care să le permită o foarte bună eficienţă. Şi aici facem un lucru pe care l-am început de câţiva ani şi sigur o să-l continuăm în viitor, vorbesc de Precision Farming, un departament foarte, foarte important din structura firmei noastre. Avem rețeaua de semnal de precizie RTK. Am început acest proiect în 2016, iar în 2017 aveam deja la nivel de ţară vreo 30 de staţii RTK, care permit fermierilor care investesc în tehnologie să aibă acces la echipamente care pot să lucreze singure, pe autopilot, şi care le asigură o eficienţă şi o precizie de 2,5 cm – ceea ce e extraordinar.

Am mai început un proiect în 2017, se cheamă FarmiS, care în cuvinte simple poate fi explicat aşa: fiecare utilaj vândut unui client în perioada asta, tractor, combină şi autopropulsate, are nişte device-uri care le permit clienţilor să aibă acces la diverse informaţii precum consumul de combustibil. Fermierul, dacă e interesat ce face tractorul pe tarla, poate foarte bine să afle această informaţie, pentru că poate să primească pe telefon semnal şi ştie efectiv ce se întâmplă.

Dispunem azi de tehnologie care permite clienţilor să aibă acces la informaţiile pe care şi le doresc, informaţii pe care să le folosească în scopul de a economisi bani, că până la urmă despre asta este vorba.

Mai avem un proiect, Agricultura Plus, e un proiect de Crop Intelligence, cum îl numim noi, practic e un management al culturilor. Aici suntem tare mândri pentru că exact ce încercăm noi să aducem clientului român e acea soluţie integrată care să-i permită în acelaşi timp, pe baza analizei unor probe de sol din tarlaua lui, cu ajutorul unor hărţi digitizate şi cu ajutorul unor echipamente inteligente ale noastre care sunt posibile să înglobeze aceste informaţii, să aibă posibilitatea unei distribuţii variabile a seminţei în sol, a îngrăşămintelor. E foarte important să ne axăm pe treaba asta, pentru că totul se duce în bani, în rezultat. Agricultura depinde de vreme și, după cum vedem, condițiile climatice sunt într-o continuă schimbare, vara ba e mai scurtă, ba mai lungă, iarna când e, când nu e. Astfel că e foarte important ca agricultorii să-şi protejeze solul, să-şi protejeze umiditatea în sol, să se uite cu mare atenţie la resursa financiară, pentru că pot veni ani grei în care rezultatele să nu fie grozave. De aceea trebuie o mare, mare atenţie pe partea asta financiară. Accentuez, datoria noastră e să aducem fermierul român lângă aceste echipamente care prin ele însele înseamnă calitate, dar şi aproape de partea asta de tehnologie nouă, tehnologia viitorului în care, apropo, investim mult şi suntem foarte, foarte interesaţi s-o dezvoltăm şi mai mult.

Viitorul e al soluţiilor tehnologice.

Reporter: Nu cumva tehnologia a luat-o înaintea oamenilor? Avem specialiști care să lucreze pe utilajele acestea sofisticate, cu atâta electronică, automatizate? Nu mai vorbim azi de mecanicul cu cheia şi cu levierul în mână.

Melania Ungureanu: Sunt echipamente foarte scumpe, sunt echipamente automatizate, nu mai e vorba doar de un simplu mecanic, e vorba de oameni care să poată să ştie şi să citească coduri de erori, să le comunice într-un fel cât mai simplu. Nu mai e de mult acel mecanic la care faceți referire. Indiferent că e mecanicul cu levierul, indiferent că e inginerul specializat, tot ce-i leagă e o mare pasiune pentru domeniul ăsta. Pentru că, dacă stau şi mă uit la tehnicienii noştri, care, apropo, în momentul de faţă sunt aproximativ o sută de oameni în structura noastră, e un melanj între oameni mai în vârstă, oameni care s-au format în alte timpuri, oameni cu pasiune pentru aceste maşini agricole pe care le-au învăţat din mers, împreună cu oameni tineri, care sunt gata să înveţe şi care, dacă ştiu „să fure” meseria de la cei în vârstă, şi de la profesorii lor, şi de la product-manageri, şi de la cei de la care au posibilitatea să înveţe, nu pot să facă altceva decât să facă echipă bună. Și în România, ca și pe plan mondial, ne confruntăm și noi, furnizorii de input-uri, și fermierii cu lipsa forței de muncă. Eu cred că trebuie găsite soluții. De pildă, Titan Machinery are un proiect cu Liceul Harnaj, investim în elevi pentru a ne asigura forță de muncă specializată, avem deja 11 copii, 3 în anul I, 3 în anul II şi 5 în anul III. Elevii din anul III o mare parte din săptămână o petrec aici, la sediul nostru, şi fac practică, sunt foarte atent supravegheaţi, am investit foarte mult financiar în proiectul ăsta şi efectiv ne dorim ca acești copii să rămână în continuare cu noi, avem în plan chiar să înceapă să meargă în tandem cu echipele de tehnicieni la clienţi, să înveţe din teren, să înveţe din mers; în afară de latura asta teoretică, e foarte, foarte important şi lucrul practic, să vadă cum se întâmplă lucrurile în teren, ca mai târziu să poată să le preia singuri.

Aş aminti și colaborarea pe care o avem cu universităţi din ţară, vară de vară avem studenţi în practică, fie la Bucureşti, fie la Craiova, fie la Oradea. Dintre aceşti studenţi, după ce-şi termină stagiile de practică, rămân în continuare cu noi şi sunt tineri care nu vin neapărat în domeniul tehnicii, sunt şi oameni care vin la departamentul de sales-administration sau de business-operation. E clar că fiind un domeniu cu predilecţie tehnic, majoritatea sunt bărbaţi şi majoritatea îşi doresc să rămână la tehnic. Dar să nu credeţi că nu avem şi domnişoare de la Politehnică. Într-o primă fază, ele vin în hală şi vor să repare tractoare. A fost greu la început, dar după aceea s-au adaptat. Sunt oameni pasionaţi de domeniile astea.

Reporter: Şi dvs., directorul general al unei companii de tehnică agricolă, trăiți și lucrați într-o lume care, se zice, e a bărbaților.

Melania Ungureanu: Nu e un domeniu uşor, însă sunt în domeniul ăsta de mulţi ani, de foarte mulţi ani. Echipa Titan Machinery România este formată din peste 250 de oameni, dintre care vreo 40 sunt femei, care sunt grozave, avem vânzători femei, care sunt extraordinare, care dacă ar vrea să vândă gheaţă eschimoşilor ar reuşi, să ştiţi, fără nicio problemă. Sunt femei pasionate de ceea ce fac și atunci totul este simplu. Departamentul nostru de piese de schimb, care e unul foarte larg, are la conducere o femeie, iar acum, la financiar, controlorul nostru financiar, în echipa aia mare de fete, e bărbat. Deci e pasionat de treaba asta şi e clar că i se potriveşte rolul ăla.

Acum, revenind la mine, rolul meu aici e foarte clar, propunerea a venit de la grup, în firma asta sunt de la început, m-am ocupat înainte de tot ceea ce înseamnă administrare vânzări, business-operation, de departamentul administrativ, de departamentul HR, deci eu nu sunt om tehnic, n-o să fiu niciodată om tehnic, nici nu e rostul meu să mă ocup de partea asta; rostul meu e de coordonare, de închegare a echipei, de conservare a rezultatelor, de lărgire a echipei, că, apropo, avem planuri mari în continuare de dezvoltare, iar ştiu clar că în echipa noastră Titan Machinery sunt o grămadă de staruri, acolo „jos” avem cei mai buni product-manageri din ţara asta, avem cei mai buni specialişti la marketing. La nivel de Europa, rezultatele României sunt recunoscute datorită oamenilor din România. Avem vânzătorii noştri, nişte staruri reale, pentru că oamenii ăia chiar reuşesc să facă minuni prin dedicaţia lor, şi la fel avem nişte oameni la departamentul tehnic şi piese de schimb grozavi, care clar învaţă tot timpul. Învăţăm din mers, tehnologia asta evoluează atât de repede, încât e clar că trebuie să înveţi tot timpul. Vorbeam înainte de Harnaj, vorbeam de universităţi, dar vreau să mai vorbesc şi de training-urile pe care le avem noi la Titan Machinery, că stăteam şi mă uitam zilele trecute, cred că anul trecut au fost 140 de training-uri organizate, e un mare efort financiar, training-uri ale oamenilor noştri ca să fie pregătiţi să poată să ajungă la fermieri şi să-i deservească şi să le asigure soluţii bune. Nu e aşa simplu. Producătorii clar vin de la un an la altul cu soluţii noi, tehnice, care mai de care mai grozave. Trebuie să ţinem pasul cu informaţiile respective, trebuie să învăţăm tot timpul. Apropo de învăţatul ăsta, dacă stau să mă gândesc, în prima parte a anului, când ne permite sezonul agricol, care e destul de intens din martie până în noiembrie, deci undeva în iarnă, mare parte din timpul nostru e dedicat acestor training-uri. Că sunt training-uri de produs, că sunt training-uri tehnice, că sunt training-uri de soft-schi, cum le zicem noi, dar care sunt foarte importante în grupurile mari de oameni, echipe mari, e foarte important să ai o bună comunicare, să ai o bună organizare, să ai o bună planificare a activităţilor, deci asta vreau să vă spun: învăţăm tot timpul ca să fim acolo unde vrem să fim.

„Și în România, ca și pe plan mondial, ne confruntăm și noi, furnizorii de input-uri, și fermierii cu lipsa forței de muncă. Titan Machinery are un proiect cu Liceul Harnaj, investim în elevi pentru a ne asigura forță de muncă specializată.”

„Vara sanie – iarna căruță”, cheia reușitei

Reporter: Unde aţi ajuns cu acoperirea naţională? Cât de rapidă e intervenţia, atunci când vă solicită fermierii?

Melania Ungureanu: Trebuie să fim aproape de clienţii noştri, să acoperim toate serviciile de post-vânzare, să asigurăm piese de schimb și service la timp. Avem 12 filiale, în prezent, în România, ultima a fost deschisă în decembrie 2019, la Botoşani, care va deveni funcţională acum, în 2020, din februarie. Nu ne oprim aici, avem în plan să mai deschidem încă trei cel puţin. Ne dorim să fim aproape de clienţii noştri, să le asigurăm rapid serviciile de post-vânzare. Prin urmare, continuăm să deschidem puncte de lucru, să fim aproape de fermieri, continuăm să mărim echipele, în momentul de faţă vă spuneam că suntem peste 250 şi la sfârşitul lui 2020, potrivit bugetului, ar trebui să trecem de 285 de oameni, să ne apropiem de 300 de oameni, şi continuăm să aducem plusul ăla pe care cred eu că-l aduce Titan Machinery în România, prin originalitate, prin soluţii tehnice, prin soluţii inteligente la client.

Reporter: Ce pregătiți pentru 2020, care sunt planurile?

Melania Ungureanu: An de an, avem promoţii, şi financiare, şi promoţii de produs, şi tot felul de promoţii gândite cumva tot în sprijinul agricultorului. Aici vreau să dau un exemplu, dacă la un moment dat avem o promoţie pentru un tractor şi împreună cu tractorul dăm, să zicem, un echipament de curăţare, de spălare, ne gândim dacă chiar clientul are nevoie de aşa ceva. E una dintre promoţiile pe care le-am avut în toamna trecută. Sau, legat de finanţare, ţinem foarte aproape de partenerii noştri financiari, că e foarte important să ne ducem la client cu soluţii împreună, noi cu soluţia tehnică şi ei cu un produs financiar adecvat, împreună cu ei încercăm cumva să le cosmetizăm şi din când în când avem subvenţii, efectiv suportăm o parte din costuri ca să mergem la client cu produse şi mai bune, care să ne diferenţieze pe piaţă. Așadar, avem în plan o grămadă de lucruri, n-aş putea acum să vi le enumăr pentru că, din mers, te adaptezi. Nu e o soluţie pe care s-o pui pe masă acum şi să spui clar: la anul ori anul ăsta bifez asta, asta şi asta, e efectiv în funcţie de cum evoluează şi piaţa, în funcţie de ce poate să apară nou pe piaţă, în funcţie de vreme, în funcţie de mai multe. Deci trebuie tot timpul să fii cu mare, mare atenţie şi să te pliezi pe cererea clientului. Trebuie să fii acolo.

Reporter: Cum a evoluat de la primul an de prezență pe piața noastră și până acum Titan Machinery România?

Melania Ungureanu: Titan Machinery a venit în România în 2011, deci Titan Machinery Romania SRL s-a născut în noiembrie 2011, la acel moment când au venit ei au găsit un dealer cu mai puţin de 30 de oameni, eram câţiva aici la București şi alți câţiva colegi la Timişoara. De atunci, din 2011 până acum, am crescut ca echipă, cum am zis, suntem mai mult de 250, suntem prezenți în 12 puncte în ţară. Am evoluat exponenţial, a fost nevoie să facem treaba asta, pentru că noi am venit mai târziu pe piaţă faţă de alţi dealeri existenţi la acel moment, ne interesează în continuare să ne mărim, să ne lărgim echipele, să ajungem mai aproape de client, e clar că nu încape comparaţie între cele două momente. Dar istoria a fost frumoasă. Titan Machinery a venit în Europa prima oară în România, după care au început să deschidă filiale în Bulgaria, în Austria, Serbia, Ucraina, Germania. Apariţia unor asemenea dealeri ţine de puterea financiară a grupurilor, de interesul lor, de dezvoltarea tehnologiei pe pieţele respective, iarăşi, subliniez cine e Titan Machinery: cel mai mare dealer de utilaje agricole şi de construcţii din lume. A vrut să investească în partea asta de lume, e clar că nu se opreşte aici, e clar că va merge şi pe alte pieţe. E un proces continuu, e un proces natural, e un proces care până la urmă are ca scop rezultatul la client, rezultatul firmei – până la urmă e un câştig pentru toate părțile. Noi avem datoria să ajungem la clienţi, să le arătăm produsele din portofoliul nostru, să le vorbim despre aceste echipamente noi, despre tehnologia nouă, e scopul nostru să-i învăţăm, e scopul nostru să le deschidem ochii asupra a ceea ce a apărut pe piaţă. Să ne uităm la suprafaţa agricolă a României, să ne uităm la calitatea solului din România, să ne uităm la producţiile României în ultimii ani, cu toate schimbările astea – secetă, ploaie sau ce a mai fost, că până la urmă uite, cu o tehnologie adecvată, în condiţiile în care campaniile agricole se micşorează, rezultatele apar. Acolo unde tratezi serios şi cu mare responsabilitate toate lucrurile și îţi faci treaba, în final rezultatul apare.

Cum vă spuneam, mai deschidem încă trei puncte minimum, în nord-vestul ţării, în zona centrală, în zona Braşovului, căutăm locaţii şi nu găsim, dar trebuie să găsim la un moment dat, în centrul Moldovei. Ne mărim echipele ca să fim aproape de clienţii noştri, ne mărim numărul de service-mobil, aceste service-uri mobile sunt echipe tehnice care merg la clienţi pentru intervenţii uşoare la client în curte. Maşinile astea de service sunt dotate cu tot ceea ce e nevoie pentru intervenţii uşoare, astfel încât reparaţia tractorului, reparaţia combinei, a semănătoarei să se facă repede la client în curte. Se pleacă şi se rezolvă pe loc, din punct de vedere tehnic.

Ce ne mai interesează pentru 2020 e să investim foarte mult în partea asta de after-sale, ne interesează să creştem foarte mult sectorul de piese de schimb şi service. Ce încercăm să facem e să avem parteneriate foarte clare cu furnizorii, care să ne permită să aducem foarte repede piesele de schimb necesare, că chiar dacă nu ai pe stoc, atâta timp cât poţi să le aduci la urgenţă într-o zi-două eu cred că deja e un pas înainte făcut. Ne dorim să fim foarte aproape de clientul nostru şi cumva să anticipăm. Au trecut anii în care eram la service şi doar aşteptam să ne sune clienţii, suntem în perioada în care schimbăm puţin tactica şi începem să devenim proactivi, vrem să ne ducem la clientul nostru să-i aducem aminte de vorba aia românească „vara sanie – iarna căruţă”, că e mai simplu aşa, că altfel sezoanele agricole sunt scurte, sunt din ce în ce mai scurte. Cam asta e ceea ce încercăm noi să facem, şi în 2020 şi pe termen mai lung, să schimbăm această abordare, să mergem proactiv la client, să încercăm cumva să facem vorba asta românească să se întâmple, „vara sanie – iarna căruță”.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția print - februarie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeilor din Mediul Rural, celebrată în toată lumea pe data de 15 octombrie, compania Corteva Agriscience a organizat, la București (anul trecut, n.r.), un eveniment însoțit de un panel de discuții pentru a radiografia situația actuală a doamnelor active în agricultura românească. Au participat peste 80 de femei-fermier, doamne din presă, din instituții de stat, asociații, mediul academic și din managementul unor companii agricole.

Mirela Gal, fermier (aproximativ 1.500 ha), comuna Girișu de Criș, județul Bihor:

„Am terminat Facultatea de Horticultură la București în ’89 și am fost repartizată la Întreprinderea de Legume-Fructe din Oradea, cum era atunci. Eu spun că nu mi-am schimbat locul de muncă, este același loc, doar că mi-am schimbat stăpânii, devenind propriul meu stăpân. Am avut curaj, dar n-am avut ce face, trebuia să fac ceva și am făcut ceva care-mi place, agricultură, și până la urmă rezultatele au venit. În fermă majoritatea sunt bărbați, eu, economista de fermă, și încă o colegă, inginer, suntem singurele femei din fermă.

Eu spun că avem o relație foarte frumoasă, niciodată n-am strigat la ei, comenzile sunt ferme și clare. Multe ferme se confruntă cu lipsa forței de muncă, la mine nu este valabil, chiar au venit copii, tineri de 19-20 de ani să se angajeze la mine. Eu țin la oamenii cu care lucrez și consider că facem parte dintr-o echipă, în sensul că ei n-ar putea fără mine și nici eu fără ei. Fiecare are locul lui și rolul lui. Nu aștept ca tinerii să vină cu experiență, îi învăț, sigur, am răbdare cu ei, chiar îmi place să le împărtășesc din experiența mea și îi tratez cu înțelegere, că și eu, la rândul meu, am început de undeva, și le dau o șansă. Satisfacția este că nu pleacă de lângă mine. Sunt operatori care lucrează pe tractoare de sute de mii de euro și au învățat pe tractoarele noastre, că n-au făcut cursuri în altă parte. Acum, gata instruiți, sunt vânați și de alți fermieri, dar nu pleacă de lângă mine și asta înseamnă mult. Asemenea aspecte fac parte din satisfacția muncii mele, că oamenii vin spre mine și rămân. Sunt oameni cu care lucrez de 25 de ani sau de 28, de când sunt pe cont propriu. Sunt un om hotărât și meseria o fac cu mult devotament și cu multă dragoste. Am încercat să induc printre colegii mei ideea că tot ceea ce facem trebuie să facem bine și să-mi și motivez angajații, din toate punctele de vedere, că nu stau ei de dragul meu, ci trebuie să aibă și ei împlinirile lor.

În agricultură, toți trebuie să învățăm continuu, și eu, și inginerii, și mecanizatorii. Am început cu tractoarele românești, dar acum le țin pentru amintire. Dacă nu ești la curent cu tot ce apare nou, nu poți face performanță. Fac și experiențe în ferma mea, ca să vedem ce merge mai bine și ce nu merge. Un punct important al succesului sunt fondurile europene, ne-am dotat cu ajutorul banilor europeni, am luat câți bani am putut de mult și am progresat. Îți trebuie și curaj, și răbdare, în orice faci. O femeie are mai multă răbdare. Au fost proiecte care nu au fost eligibile, dar am așteptat alte sesiuni și iarăși am depus, și am reușit. Acum, de exemplu, facem o implementare. Avem siloz și dublăm capacitatea.”

Maria Cîrjă, director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova:

„Cred că femeia agronom este înzestrată cu o putere și o rezistență uneori mai mari decât bărbații care activează în agricultură. Aș putea spune că sunt în agricultură de la vârsta de 14 ani, cu ghilimele de rigoare, pentru că am terminat un liceu agricol unde am făcut practică în toți cei patru ani de studiu. Am terminat Facultatea de Horticultură începută în perioada comunistă, când se făcea și multă practică și lucram foarte mult în câmp. Am activat în cercetare doi ani și jumătate și 23 de ani în mediul privat agricol. O viață de agricultură, majoritatea activității fiind în mediul privat, în cadrul unor companii multinaționale care produc și comercializează input-uri pentru agricultură, produse de protecția plantelor, semințe. Mereu ești în câmp, implicat, mereu trebuie să răspunzi la nevoile fermierilor și la provocările care apar, agricultorii așteptând soluții care să le rezolve problemele. Tot timpul trebuie să vii cu soluții, pentru că fermierii se uită la noi ca la Dumnezeu. Astăzi, agricultura nu mai putem spune că este o lume exclusiv a bărbaților, pentru că accesul femeilor în zona aceasta este din ce în ce mai mare. Femeile, cum spuneam, au o putere de muncă poate uneori greu de atins de un bărbat, se zbat foarte mult, sunt foarte curajoase. Consider că femeile românce sunt mult mai active și mai curajoase în ceea ce privește muncile grele, comparativ cu femeile din alte țări.”

Gabriela Rizescu, director marketing Alcedo:

„Pot să spun că de când m-am născut sunt în agricultură, pentru că părinții mei sunt agronomi și atunci pot afirma că sunt parte a agriculturii românești încă de când m-am născut. În opinia mea, o femeie în agricultură n-ar trebui să fie privită altfel decât un bărbat. Ești văzut așa cum vrei să fii văzut. Prin urmare, dacă vrei să fii văzută ca o femeie neputincioasă, cu siguranță așa vei fi văzută. Importantă este atitudinea. Și important este să te duci cu fruntea sus, cu lecția învățată, că și asta e foarte important, și să dovedești că știi ceea ce vrei și obții ceea ce vrei. Lucrând pentru o companie furnizoare de input-uri sau ca fermier, continuu trebuie să înveți. În agricultură nu există o zi care să semene cu alta, drept dovadă uitați-vă ce vremuri sau ce vreme trăim, ce toamne avem, și toamna asta, și toamna trecută. E clar că nu te plictisești, fiecare zi e o provocare. Provocările sunt atât de mari încât în fiecare zi înveți să înveți. Nu ai timp să te plictisești, trebuie obligatoriu să fii cu un pas înaintea cerințelor. Când mergi și oferi ceva fermierului, oferi cunoștințele tale și asta te ajută, fie că ești femeie, fie că ești bărbat.”

Adela Savin, reprezentant Corteva Agriscience Zona de Nord-Vest:

„Sunt aproape zece ani de când sunt în agricultură, de când le furnizez fermierilor semințe, produse de protecția plantelor. La început mi-a fost greu, dar nu pentru că sunt femeie, ci pentru că un începător e privit ca un începător, nu primește prea multă încredere neavând experiență în spate. Însă, cu timpul, am dezvoltat parteneriate foarte frumoase cu fermierii, mai ales că am reușit să aduc plusvaloare în fermele lor. Adevărat, sunt femei care n-ar sta la 40 de grade afară, ori la minus 20 de grade sau n-ar umbla prin noroaie. Întotdeauna am o pereche de cizme de cauciuc în portbagaj, pentru că așa-i stă bine unui om care lucrează în agricultură. Nu e ușor, dar îmi place la nebunie natura și probabil asta m-a și apropiat de agricultură. Când ești sub cerul liber, sub lumina soarelui, ai o liniște, o libertate, un sentiment aparte.”

Cultură antreprenorială, experiență și modele de succes

În cadrul evenimentului organizat pe 15 octombrie 2019 de Corteva Agriecience, discuțiile au reliefat o creștere a nivelului de implicare a femeilor din România în agricultură și antreprenoriat și au prilejuit expunerea unor studii de caz și exemple de succes din domeniu. „Dacă vorbim despre agricultură, atunci trebuie să ne raportăm la subiectul egalității de gen din două perspective. Trebuie să privim lucrurile din perspectiva femeilor angajate în companii agricole care doresc să aibă cariere de succes, dar și din perspectiva femeilor-fermier care dețin o afacere de familie și luptă cu diverse bariere în a administra aceste afaceri. În ambele cazuri, felul în care aceste femei sunt tratate are un impact profund asupra dezvoltării agriculturii și economiei naționale, precum și asupra securității alimentare, dacă privim lucrurile la o scară globală”, a punctat Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Potrivit datelor MADR, există un interes mare din partea femeilor pentru domeniul agricol. Din cei 844.000 de fermieri care conduc exploatații agricole înregistrați de APIA, 275.000 sunt femei. „Doar în Ministerul Agriculturii avem circa 400 de femei angajate, iar din cele 58 de licee agricole din țară 30 sunt conduse de femei”, a declarat Elena Tatomir, director general Direcția Generală Politici Agricole din cadrul MADR.

Printre acțiunile considerate utile pentru avansarea rolului femeilor în domeniul agricol se numără: creșterea nivelului de educație și digitalizare în mediul rural, dezvoltarea mai multor unități de procesare, accesarea de programe de sprijin europene și o mai bună colaborare între autorități și între unitățile de învățământ agricol și fermierii din zonele adiacente.

Au fost punctate și problemele specifice comunităților rurale, precum învățământul, numărul mare de femei inactive pe piața de muncă, violența domestică sau numărul mare de mame adolescente. „Pentru a dezvolta satul românesc, avem nevoie să aplicăm pentru mai multe surse de finanțare. Sunt intervenții diferite care pot fi finanțate prin politica de coeziune și aș menționa aici dezvoltarea învățământului agricol, înființarea de startup-uri sau servicii și economii sociale care să adreseze persoane vulnerabile sau pe cele care provin din categorii defavorizate. Colaborarea între ministere, între mediul public și privat sau cea dintre consultanți și fermieri devine foarte importantă”, a declarat Ana-Maria Bușoniu, fost secretar de stat la Ministerul Fondurilor Europene.

Agricultura este un domeniu din ce în ce mai performant, iar pentru a face performanță este nevoie de cunoștințe din domenii diverse. „Mai mult însă, credem că e nevoie de practică și de o colaborare între fermieri și școlile agricole. Fac un apel la doamnele active în agricultură să se apropie de tinerii din învățământul preuniversitar agricol și să le ofere o șansă. Aceștia ar putea fi specialiștii de care vor avea nevoie curând”, a arătat Crenguța Bărbosu, manager Program Agricol WorldsVision România.

S-a concluzionat că femeile din România au nevoie de o cultură antreprenorială, de experiență și modele de succes. „Numai 675.000 de femei din România sunt implicate azi în antreprenoriat, în poziții de manager, asociat, acționar, administrator sau PFA. Datele statistice arată că sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a îmbunătăți statutul femeii”, a precizat Cristina Chiriac, președinte Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin din România (CONAF).

Corteva Agriscience, companie 100% agricolă cu departamente puternice de cercetare, producător și furnizor de semințe, produse de protecția plantelor și soluții digitale, țintește să devină promotor al egalității de gen pe plan global și, mai ales, în România. Înțelegând impactul pozitiv pe care îl au femeile, compania caută să încorporeze egalitatea de gen în cultura sa și să beneficieze de efectele echilibrului de gen.

Egalitatea între femeie și bărbat, încă deziderat

Corteva Agriscience a comandat în anul 2018 un studiu amplu, care a colectat date din 17 țări pentru a sublinia importanța femeilor în domeniul agricol și pentru a identifica barierele care stau în calea unei implicări depline și de succes a acestora. Rezultatele studiului arată că, deși femeile sunt foarte încântate să lucreze în acest domeniu, ele simt o discriminare de gen destul de răspândită care variază de la 78% în India până la 52% în SUA. Doar jumătate dintre femei spun că au la fel de mult succes ca bărbații cu aceleași aptitudini, 42% afirmă că beneficiază de aceleași șanse ca omologii lor bărbații și 38% spun că sunt împuternicite să ia decizii privind modul în care sunt utilizate fondurile în ferme și agricultură. Aproape 40% dintre subiecți spun că au venituri mai mici decât bărbații și un acces mai limitat la surse de finanțare.

Corteva dorește să implice mai mult companiile, comunitățile locale, autoritățile și grupurile de femei din diverse etape ale producției agricole și să le ofere acestora o platformă de comunicare, schimb de experiență și sfaturi. Directorul de marketing Maria Cîrjă ne-a informat că în 2019 Corteva Agriscience a lansat un proiect dedicat femeilor din agricultură, proiect care se implementează și în țara noastră odată cu data de 15 octombrie 2019, ziua în care este sărbătorită femeia din mediul rural. „Vom continua în fiecare an cu o ediție în care să adunăm poate mai multe doamne care activează în agricultură. Ne dorim ca mai multe tinere femei să vină spre acest domeniu și pe care noi să le ajutăm să se dezvolte prin intermediul proiectului dedicat de Corteva femeilor din agricultură”, a încheiat Maria Cîrjă.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - noiembrie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Trag un semnal de alarmă. Nu e strigătul doar al unui simplu vizitator, ci al întregii agriculturi care, de aproape 25 de ani, toamnă de toamnă, ajunge în acest loc, un spațiu expozițional în mare parte degradat, înțelegând prin aceasta absolut toate formele termenului de degradare.

„Cere și ți se va da”. Ca expozant, plătitor al unui spațiu închiriat, poți cere ce vrei, că oricum nu ți se dă, nu te aude nimeni. La Romexpo, o afacere a statului român, acesta fiind acționarul majoritar, întâlnești aceeași relație contribuabil – stat (privat – funcționar public). Îți convine, bine, nu-ți place, iarăși bine. În urmă cu ceva vreme, după multe încercări de dialog cu reprezentanții Romexpo și organizatorii târgului Indagra, după numeroase expuneri ale problemelor centrului expozițional și propuneri de soluții, Asociația Producătorilor și Importatorilor de Mașini Agricole din România (APIMAR) a boicotat câțiva ani această expoziție a toamnelor românești. S-au reîntors de o scurtă perioadă, însă companiile distribuitoare de tehnică agricolă n-au făcut-o pentru că organizatorii Indagra și-au plecat urechile la doleanțele lor, ci pentru cei câțiva fermieri reali care mai ajung pe la acest târg și care voiau să-și găsească acolo furnizorii de utilaje.

Indagra înseamnă agricultură, alimentație, ambalaje, băuturi. În fiecare an, scade numărul vizitatorilor cu adevărat interesați de produsele expuse, crescând numărul orășenilor veniți pentru mâncare, băutură, pixuri, șepci, pliante... Organizatorii comunică 50.000-60.000 de vizitatori, iar când întrebi firmele care activează în sectorul agricol, afli că s-au vizitat unii pe alții și, în cea mai mare parte din timp, s-au plictisit pe la standuri. Bani cheltuiți, mulți bani, și timp pierdut. Vânătorii de pixuri și șepci, de fapt, îngroașă statistica privind numărul de vizitatori.

Spuneam că un expozant cheltuie mulți bani la Indagra. La ediția de anul acesta, îmi zicea un patron de firmă care comercializează utilaje că, de 15 ani de când participă, și-a făcut un calcul: a cheltuit 500.000 de euro. O firmă, în 15 ani, cinci zile pe toamnă! „Anul acesta, în sfârșit, au modernizat grupurile sanitare de aici, din cupolă”, mi-a spus omul. De vreo doi ani, sunt funcționale două pavilioane/hale noi, B1 și B2, într-adevăr moderne. Două, în 30 de ani! Iar la Romexpo, anual, au loc zeci de târguri și multe alte manifestări din care se încasează bani frumoși. Pe aleile din expoziție, dacă nu ești atent, riști să-ți rupi picioarele. Bucăți de asfalt decopertate, borduri lipsă. Parcările, oricum neîncăpătoare, au bariere, dar din multe lipsește cu desăvârșire asfaltul, iar pe întuneric poți nimeri într-o groapă. Cu toate că pavilionul central, atât cupola, cât și restul halelor vechi arată ca pe vremea lui Ceaușescu și oricând te poți trezi cu tencuiala-n cap, organizatorii se încăpățânează să bage și acolo expozanți. Dar nu vă imaginați că aceștia plătesc puțin pe metrul pătrat, pe priză, lumină și restul utilităților, că nu e cazul. Oh, și câte și mai câte neajunsuri sunt! Nu există o logică în amenajarea expoziției. Sunt de-a valma. Și indicatoarele sunt inexistente, în căutarea unei companii ori a unui sector din marea agricultură, te orientezi… după soare. În fapt, dai telefon la expozant și te direcționează. De la an la an, produsele tradiționale sunt tot mai dosite printre hale.

Accesul este dificil. Mulți fermieri au renunțat să viziteze Indagra și, din această cauză, traficul din București îi ține departe de târgul toamnei, cândva cel mai mare din România, dar care, acum, pare că se micșorează de la ediție la ediție.

Având în vedere că orașele sunt din ce în ce mai aglomerate, agricultura azi nu mai are ce căuta în mijlocul localităților.

Am auzit și varianta că nici agricultorul român nu mai are așa un mare apetit pentru târguri. Oare așa să fie? Atunci, de ce frecventează toate marile expoziții din lume? Este clar că la noi e problema, că pe meleagurile noastre ceva nu merge așa cum ar trebui.

Să luăm exemplul celui mai mare târg de tehnică agricolă din lume, Agritechnica, desfășurat o dată la doi ani, toamna, tot în hale și pe betoane ca la Romexpo.

Spațiul expozițional de la Hanovra este la o margine de oraș și se întinde pe o suprafață de vreo 60 de hectare. La fiecare ediție, numărul expozanților se apropie de 3.000, firme din peste 50 de țări, iar numărul vizitatorilor depășește cifra de 500.000, vin din 130-135 de țări. Credeți-mă, nu prea găsești la expoziția de la Hanovra gură-cască, nu vezi că se cerșesc pliante, pixuri, pălării ș.a.m.d. Biletele nu sunt ieftine, nici cazările în zonă, pe care trebuie să le faci cu circa un an înainte, nu costă puțin. Însă, cu siguranță, ceea ce găsesc vizitatorii la târg îi determină să nu se uite la bani.

Și n-am auzit niciun expozant să se plângă de organizatori. N-or fi nici nemții perfecți, dar probabil că dacă apare o problemă, ea este rapid rezolvată.

Spațiul expozițional unde are loc Agritechnica stă extraordinar la infrastructură.

Are propria gară, are stații de tramvai, dispune de propria linie de autobuz cu aeroportul și cu centrul orașului, are autobuze interne care te duc de la o hală la alta și la parcare. Este spectaculos, accesibil, indicat foarte bine.

Să revenim la noi. Vă rog să priviți cifrele de mai sus și să vă uitați acum la Romexpo. Se întinde pe o suprafață de 10 hectare, bagă de-a valma agricultura cu mâncarea, băutura și ambalajele, are vreo 900 de companii expozante pe o suprafață de puțin peste 5 hectare. Despre acces, infrastructură și vizitatori, am pomenit mai devreme.

Mă întreb și vă întreb, în afară de faptul că Romexpo, implicit statul, face o afacere bună cu Indagra, cui mai folosește, în prezent, acest târg? Agricultorul și-a pierdut interesul, furnizorii de input-uri, la fel.

Dacă agricultura românească are nevoie într-adevăr de un târg în perioada de toamnă, în Capitală, atunci să fie făcut ca la carte, să fie adaptat realităților actuale.

Dacă doar statul are de câștigat, atunci să vină altcineva și să facă la o margine de București o expoziție precum cea de la Hanovra. Și o dată la doi ani. Un an să fie despre echipamente agricole, semințe, de tot ce ține de nevoile unei ferme vegetale, iar alt an să fie despre zootehnie.

Centrul expozițional Romexpo nu-și mai are locul în agricultură.

Editorial publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019

Foto: economistul.ro

2019 este anul în care Dealer Italia marchează evenimentele agricole majore din România prin participarea cu standuri individuale. Agraria a fost primul târg în cadrul căruia utilajele și mașinile agricole ale celor trei parteneri italieni Angeloni, Caffini, Forigo, au fost expuse vizitatorilor, direct în câmp, la Jucu – județul Cluj. Urmează AgriPlanta-RomAgroTec, unde oferta se va plia din nou pe specificitatea zonei.

AgriPlanta-RomAgroTec are loc anul acesta între 16 și 19 mai 2019, în același loc cu care agricultorii români s-au obișnuit deja: Fundulea, județul Călărași. Printre demonstrațiile practice anunțate de organizatori se află „Mașini de erbicidat în acțiune”, „Tehnologii inovative pentru prelucrarea solului” și „Tractoare inteligente”, acțiuni cu programe zilnice.

Dealer Italia, societate cu sediul în localitatea Vânători, județul Mureș, este una dintre companiile ce se vor regăsi la acest mare eveniment în câmp, cu stand propriu de prezentare a utilajelor agricole pe care societățile partenere ale companiei le produc și pentru piața românească. „Decizia de a participa am luat-o împreună cu reprezentanții companiilor partenere ale Dealer Italia, constructorii de mașini agricole Angeloni, Caffini, Forigo, din dorința de a fi aproape cât mai eficient de dealerii noștri din această zonă. Mai ales după succesul avut la ediția de anul acesta a târgului Agraria, unde am observat interesul crescut al agricultorilor români față de produsele noastre, credem că este necesar să fim prezenți la Fundulea cu utilaje adaptate zonei”, ne-a precizat George Gui, manager Dealer Italia.

Utilaje adaptate cerințelor specifice

Printre utilajele expuse în cadrul AgriPlanta-RomAgroTec 2019, în standul Dealer Italia, se vor afla: bilonatoare pentru legume, freză și o tocătoare de la producătorul Forigo, mașini de erbicidat (tractate și purtate) și atomizator de la Caffini, combinator, plug și scarificator marca Angeloni. „Diferența o face faptul că suntem direct producători de utilaje agricole și astfel reușim să configurăm și să adaptăm utilajele pentru fiecare fermier. Ca orice expozant înainte de un târg, speri să fie cât mai productiv, iar Agraria 2019 a întrecut orice așteptare deoarece ne bucurăm de încrederea câștigată de-a lungul timpului. Așa că, după evenimentul clujean, putem zice că am livrat mai multe utilaje direct clienților decât am dus înapoi la sediul companiei’’, a menționat Andrei Bosinceanu, reprezentant vânzări Zona de Nord-Vest al Dealer Italia.

Consultanța și soluțiile de finanțare, spun reprezentanții companiei, vor fi discutate pe loc, la târg, în funcție de cerințele specifice fiecărei ferme.

Pentru mai multe informații, nu ezitați să-i contactați pe reprezentanții companiei, la numărul de telefon: +40.756.052.378.

Articol publicat în Revista Fermierului, 01-14 mai 2019

Târgul Agraria, de la Jucu, județul Cluj, ajuns la ediția cu numărul 25 (11-14 aprilie 2019), oferă ocazia perfectă pentru a discuta despre pasiunea comună a tuturor celor prezenți – agricultura. „Sigur, doar pasiunea nu este de ajuns pentru rezultate excepționale, consideră Cristian Dănescu, director general Mewi. De aceea, e musai, cum ar spune ardelenii, să fie completată de eficiență. Adică tehnică de vârf și echipamente agricole perfect adaptate nevoilor fiecărui fermier”.

Ca de fiecare dată, vizitatorii vor găsi la standul Mewi utilaje agricole cu specific regional, potrivite zonei și tipurilor de ferme existente în Ardeal. Sunt produse consacrate, dar și cele mai recente inovații, special gândite și create pentru a economisi timp, forță de muncă, bani, energie etc. „Printre acestea, tractoare Fendt și Valtra (de diverse puteri), utilaje și semănători Horsch, distribuitoare de îngrășăminte, încărcătorul multifuncțional Merlo Turbofarmer și nu numai”, punctează Leontin Coca, director vânzări.

Fendt „Full Line”

Dacă până acum, la expoziții, Mewi a prezentat în principal mașini agricole, precum autopropulsate, tractoare și combine, de data aceasta va prezenta elemente din „full line”, concept al producătorului german Fendt, pe care îl reprezintă în România. Pe lângă bine-cunoscutele tractoare din seria 300, 700 și mai noul 1000, fermierii vor putea vedea și un tractor cu totul special, care poate fi folosit atât la viticultură, cât și la pomicultură, Fendt 211 F Vario. „Fendt 211 F Vario face parte din tractoarele specializate din gama Fendt, din seria 200, unde regăsim variantele V, F, P și S. Acest model poate fi folosit atât pentru viticultură, cât și pentru pomicultură, datorită ecartamentului, tractorul având o lățime totală de până la 1,3 metri”, precizează Radu Tălpan, brand manager Mewi.

Acestora li se adaugă două modele de utilaje pentru zootehnie, o cositoare cu discuri Fendt Slicer, cu lățime de lucru de 2,50 m, și o greblă Fendt Former, două implemente potrivite pentru tractorul din seria 300.

Tractorul 1000 care va însoți echipa Mewi la târg are motor MAN și transmisie VarioDrive. „La acest tractor, o caracteristică importantă este partea de plajă de lucru a turației motorului, de la 650 rpm până la 1.700-1.800 de ture, unde la 1.200 avem deja palier de cuplu maxim. Ca exemplu, dacă la un tractor din seria 900, 950  rpm e turația de ralanti, un tractor din seria 1000, la 950 rpm poate atinge 40 km/ oră”, adaugă Radu Tălpan.

Un alt produs apreciat marca Fendt este combina 6275 L. „E o combină recunoscută pentru randament și pentru fiabilitate. Are motor Agco Power, 360 cp, grătarul la toba de batere e reglabil electric, independent față-spate, și foarte important e că dispunem de o a treia tobă de batere, iar în condiții dificile de recoltat contrabătătorul poate fi dat la o parte electric. Buncărul are o capacitate de 8.600 de litri, capacitate de descărcare 105 litri/secundă”, a mai spus reprezentantul companiei cu sediul central în județul Timiș, la Orțișoara.

Valtra Red Bull, tractorul emblematic al producătorului finlandez

Valtra T 234 Direct, tractorul-stindard al producătorului finlandez, va fi, de asemenea, prezentat la Agraria 2019. „Vom prezenta modelul de top al producătorului din Finlanda, cu transmisie cu variație continuă CVT, cu mult premiatul Smart Touch. E un tractor care nu mai are nevoie de prezentare, a câștigat la Hanovra, la Agritechnica, foarte multe premii. Tractorul are o echipare de top, cu suspensie pneumatică la cabină, suspensie care se găsește la tractoare de peste 300 de cai, pentru ca vizitatorii să vadă că și tractoarele mai mici pot fi astfel echipate. Prezentarea este cu totul și cu totul deosebită, designul fiind conceput în parteneriat cu Red Bull, în studioul Unlimited”, arată George Tănase, brand manager Mewi.

Utilaje Horsch perfect adaptate specificului zonei

Horsch va completa lista de produse perfect adaptate specificului regiunii cu utilaje care să răspundă întocmai nevoilor fermierilor ardeleni. Poate cel mai mare plus al producătorului german este fiabilitatea, un aspect extrem de important în cazul condițiilor de climă și de relief din această zonă a țării. „Și cei care fac pâini mici, și cei care fac cozonaci tot brutari se numesc. Diferența dintre agricultura din Ardeal și cea din restul țării, după părerea mea, constă în faptul că, deși Ardealul produce și grâu, și porumb, și alte cereale, condițiile de sol și climă (de cele mai multe ori, extreme), dar și formele de relief accentuate (dealurile) fac ca întregul proces de producție să fie mai greu. Fermierii de aici au un necesar de cai-putere pe metru de lățime de lucru cu cel puțin 30-35% mai ridicat decât fermierii din sudul țării (din Bărăgan, de exemplu). Cu toate acestea, ei lucrează cu utilaje de lățimi mai mici, cu tractoare și mai puternice, cu consumuri și mai mari. Succesul nostru în zonă se bazează pe faptul că, lucrând în condiții mai grele, fermierii din Transilvania au nevoie de utilaje mai bune. Încetul cu încetul, Horsch a pătruns și pe această piață – desigur, vorbim de lățimi de lucru mai mici și nu visăm la lățimi de 12 m, dar utilajele noastre sunt construite să poată rezista în astfel de condiții și, într-un final, să aducă plusvaloare exploatațiilor”, apreciază Constantin Curcă, reprezentant Horsch România.

11-14 aprilie 2019, târgul din inima Transilvaniei atinge 25 de ediții

Târgul Internațional pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Zootehnie Agraria aniversează anul acesta un sfert de veac. La evenimentul din perioada 11-14 aprilie 2019, în localitatea Jucu, județul Cluj (Parc Industrial Tetarom III) sunt așteptate peste 300 de companii care-și vor expune produsele în cadrul uneia dintre cele mai mari expoziții agricole din țara noastră. În 2018, Agraria a înregistrat un număr de peste 23.000 de vizitatori și mai mult de 300 de firme expozante, furnizori de utilaje agricole, de semințe, de produse pentru protecția plantelor, de furaje, de ambalaje, companii care activează în zootehnie, consultanță, industrie alimentară, bănci etc.

În fiecare primăvară, de 25 de ani, Agraria este platforma de comunicare a tendințelor și inovațiilor din domeniul tehnicii și tehnologiilor agricole, fermieri din toată țara dându-și întâlnire la Cluj pentru a se informa asupra soluțiilor propuse de specialiști. „Oportunitățile de întâlnire, schimbul de informații și încheierea de noi parteneriate pentru fermierii și specialiștii din agribusiness sunt prezente pe tot parcursul celor patru zile de eveniment (11-14 aprilie 2019), peste 300 de firme expozante din zece țări propunând soluții inovatoare, adaptate agriculturii românești. Fermierii sunt invitați să consulte din timp Catalogul Expozanților, afișat pe website-ul evenimentului, www.agraria-dlg.ro, pentru a cunoaște și a-și stabili lista standurilor pe care doresc să le viziteze”, a precizat Corina Mareș, director general DLG InterMarketing, organizatorul târgurilor în câmp Agraria și AgriPlanta - RomAgroTec.

Companiile expozante au pregătit pentru perioada târgului lansări de produse, informări asupra noutăților din portofoliu, soluții de finanțare, discounturi, precum și oferte avantajoase.

De la fermă la consumator

La ediția aniversară, DG AGRI (Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) din cadrul Comisiei Europene va fi prezentă cu un stand având ca temă „De la fermă la consumator, alimente durabile pentru un stil de viață sănătos”. Astfel, prin acțiuni de divertisment și un birou de informare, fermierii și publicul larg pot descoperi ce înseamnă asigurarea unei cantități suficiente de produse alimentare sigure și de calitate pentru toți cetățenii Uniunii Europene.

Ca în fiecare an, o amplă suprafață este alocată demonstrațiilor practice cu tractoare și mașini agricole. „Fermierii vor avea posibilitatea să participe la demonstrații comentate cu mașini agricole, precum și să își testeze abilitățile în manevrarea tractoarelor, în secțiunea „Tractor și Tractorist”. Digitalizarea fermei zootehnice reprezintă tema acestei ediții a salonului Zootehnica Show. Zootehnia mondială, din ce în ce mai conectată digital, aduce în atenție posibilitățile de îmbinare optimă a productivității cu bunăstarea animalelor și sustenabilitatea resurselor. Adoptarea digitalizării în sectorul zootehnic românesc reprezintă un subiect important de dezbatere, noile aspecte legate de digitalizare putând aduce valoare adăugată agriculturii românești. Împreună cu partenerii din sector, mediul academic și experți în agribusiness, vom prezenta fermierilor la Agraria 2019 importanța digitalizării pentru zootehnia românească, exemplificând aceasta în cadrul Zootehnica Show și al evenimentelor din secțiunea de forum. Conceptul Zootehnica Show, introdus încă din 2017 la Agraria, a devenit în scurt timp mai mult decât o expoziție, a devenit un parteneriat. Fermierii vor putea lua parte la prezentări de animale de rasă, precum și la dezbateri cu accent pe tehnologie și inovație în zootehnie, plusvaloare prin rasă, sisteme de bonitare la bovine și ovine. Secțiunile dedicate din cadrul forumului vor analiza conceptele de eficiență și eficacitate, în contextul orientării către piață”, a punctat Raluca Mareș, director Expoziții în cadrul DLG InterMarketing.

În pavilionul de zootehnie, vor expune și la cea de-a 25-a ediție companii reprezentative de producători, distribuitori și furnizori de tehnologii și instalații pentru creșterea și îngrijirea animalelor, inginerie genetică, produse de uz veterinar, furaje și nutrețuri combinate.

Fermierii interesați de tehnologii moderne pentru sectorul horticol se pot informa la standurile firmelor expozante din domeniu, standurile cu utilaje, echipamente și input-uri pentru horticultură fiind semnalizate distinct.

DLG Club România, comunitatea profesioniștilor din agribusiness-ul românesc, premiază și la această ediție fermierii care fac agricultură performantă în Transilvania. DLG Club România, lansat în 2018, reprezintă organismul conceput de DLG InterMarketing pentru a aduce plusvaloare fermierilor români, informându-i asupra noilor tendințe și inovații din domeniul agribusiness-ului mondial și care vizează sporirea încrederii lor în șansa României de a obține o agricultură performantă.

Cum ajungi la Agraria

Pentru a înlesni accesul vizitatorilor, a fost lansată procedura de înscriere online, prin care vizitatorii pot evita astfel așteptarea la porțile de intrare. Vizitatorii care doresc să primească pe e-mail tichetul de acces gratuit se pot înscrie pe website-ul evenimentului, www.agraria-dlg.ro.

Ca modalități de acces în expoziție, vor mai fi valabile: invitația de vizitare, primită din partea expozanților/partenerilor/organizatorului, sau bilet de intrare achiziționat la casa de bilete din cadrul expoziției, în valoare de 10 lei/persoană/zi.

Accesul vizitatorilor în expoziție este permis de joi (11 aprilie) până duminică (14 aprilie), între orele 10.00 și 18.00.

Ca în fiecare an, organizatorul DLG InterMarketing pune la dispoziție gratuit microbuze inscripționate cu însemnele Agraria, în perioada 11-14 aprilie 2019. Acestea circulă cu o frecvență de 30 de minute, în intervalul orar 9:30 – 16:30 (ultima plecare este la 16:30) și pot fi preluate de la stația de plecare IRA (Leroy Merlin) – str. Aurel Vlaicu nr. 182, Cluj-Napoca.

Agraria beneficiază și în acest an de parteneriatele tradiționale cu NHR Agropartners – Partener Oficial, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca – Partener, Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ), Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Cluj și Direcția pentru Agricultură a Județului Cluj – Parteneri Tehnici.

Cea de-a 25-a ediție este organizată cu sprijinul AgroTransilvaniaCluster, LAPAR, Federația Pro Agro, având alături Consiliul Județean Cluj și Primăria Jucu – Parteneri Instituționali și Parc Industrial Tetarom III – Partener Logistic.

A treia ediție a Zootehnica Show are alături ca Partener principal Cargill, precum și Asociația Aberdeen Angus, Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțata Românească de tip Simmental, Cooperativa Agricolă Someș Arieș – Parteneri.

Se apropie cu pași repezi primul târg agricol important din acest an, Agraria. Grație inovațiilor, noutăților și ofertelor atractive, participarea Titan Machinery România la ediția 2019 a târgului Agraria va fi una specială, anunță reprezentanții companiei. „Titan Machinery România nu va face nici în acest an rabat de la buna traiectorie pe care o parcurge. Ca atare, echipa noastră vă invită cu căldură să treceți pragul standului său, de la târgul Agraria, care se va desfășura în perioada 11-14 aprilie 2019, în Parcul Industrial Tetarom III, localitatea Jucu, județul Cluj”, transmite Bogdan Constantin, specialist PR&Comunicare la Titan Machinery România.

În acest an, la târgul din inima Transilvaniei, Agraria, Titan Machinery România și-a mărit suprafața standului, numărul și diversitatea utilajelor expuse. „Organizarea acestui eveniment va fi desăvârșită de încrederea pe care am dobandit-o, pentru că venim după un an încununat de succes, iar acest lucru ne obligă să depășim așteptările pe care fermierii le au vis-a-vis de noi. Astfel, vom veni aproape de dumneavoastră cu un arsenal variat ce cuprinde tehnologie de ultimă generație proiectată pentru fermele din această zonă agricolă și nu numai. Aceaste tehnologii asamblate de mărci de renume mondial precum Case IH, Väderstad, Sulky, Gregoire Besson etc, variază de la o fermă la alta”, precizează Bogdan Constantin.

Producătorul american Case IH va fi reprezentat de numeroase modele de tractoare, începând cu modele din gama de putere mică, Farmall A 55, până la modele din gama de putere mare, Magnum 380 CVX. De asemenea, vor fi expuse tractoare precum Farmall 75 A, Farmall 115 A, Farmall 115 C, Luxxum 120, Maxxum 115, Maxxum 150, Puma 165 și Puma 220. Anumite modele vor prezenta inovații tehnice lansate de curând de producătorul american pe piața din Europa și care vor fi dezbătute în standul Titan Machinery.

Producătorul suedez Väderstad va fi reprezentat de cultivatoarele Carrier CR 300 și NZ Aggressive 600. De asemenea, va fi expusă semănătoarea de precizie pentru plante prășitoare Tempo F de 8 rânduri și noul model de semănătoare pentru cereale păioase Rapid RDA 600 S. Totodată, vor fi expuse utilaje ce dispun de tehnologie nouă pe piața agricolă de la Sulky, Gregoire Besson, Stoll, MacDon etc, dar și pe piața de costrucții de la Case Construction Equipment.

Regina standului va fi combina Case IH Axial-Flow 5140, gata pregătită de lucru.

„Cu privire la informații tehnice explicite, inovații și consiliere, echipa noastră este pregătită să întâmpine agricultorii și să le acorde tot sprijinul de care este nevoie pentru fiecare în parte. Totodată, Titan Machinery va acorda o gamă variată de discounturi, posibilități de finanțare atractive și oferte avantajoase valabile pe perioada târgului. Inginerii din departamentul «Agricultura de Precizie» al Titan Machinery vor explica avantajul pe care îl oferă rețeaua de semnal de precizie RTK+ și sistemul unic în România de administrare a flotei de utilaje agricole, dezvoltate de Titan Machinery”, a punctat specialistul PR&Comunicare – Bogdan Constantin.

George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croația și Serbia al CNH Industrial, este un pasionat de agricultură care spune, fără falsă modestie, că a reușit în viață. Parcurgând interviul de față, veți constata și dumneavoastră că are de ce să fie mândru românul nostru din Târgoviște. De formație inginer zootehnist, George Stanson a absolvit, în 1993, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București și, de 25 de ani, bate lumea-n lung și-n lat, lucrând aproape în toate zonele Globului. Sunt de apreciat entuziasmul cu care vorbește despre domeniul profesional și faptul că în jurul lui subalternii zâmbesc și par că nu sunt atinși de stresul lucrului într-o mare corporație. Chiar dacă am dorit să-l cunoaștem, mai întâi, pe omul George Stanson, discuția noastră a pornit cu agricultura.

Despre loialitate și idei preluate din ferme

Reporter: În domeniul tehnicii, al tehnologiilor agricole, tendința la nivel mondial este una galopantă, noutățile apar în ritm alert. Acum, când ne urcăm într-un tractor sau într-o combină, parcă zici că suntem într-un avion ori într-o navă spațială.

George Stanson: Din motive complet obiective, toţi lucrează permanent să țină pasul cu evoluția Planetei. Niciun producător mondial de utilaje agricole nu produce și nu inovează dedicat pentru piața românească sau germană, sau franceză, sau americană. Și pentru că vorbim de inovații, mi-am amintit ceva. Să știți că noi, cei de la CNHI, preluăm din teren idei care sunt geniale. Cel mai recent exemplu: undeva în județul Galați, un fermier care exploatează o suprafață relativ mică a sudat niște chestii pe un tractor de 30-40 de ani cu care distruge tulpina de la floare în aşa fel încât să protejeze cauciucurile tractorului. Este atât de simplu, nu s-a gândit niciun greu al corporațiilor mondiale, nici măcar noi nu ne-am gândit să facem chestia asta. Este o bară pe care a luat-o de pe un disc sau un combinator care-i zăcea în curte din anul 1975, ruginit, a tăiat-o cu flexul, a pus-o în faţă și a făcut o chestie puţin flexibilă acolo, în aşa fel încât fiecare bucată de tulpină de floarea-soarelui, în momentul în care intră la prelucrarea pământului după recoltat, să fie ruptă în fața roții. Floarea-soarelui este cel mai mare distrugător de cauciucuri din agricultură. Mi-a plăcut atât de mult ideea, încât am preluat-o, am pus-o într-o formă relativ tehnologică pentru oamenii noştri și lucrăm la proiectul ăsta, să oferim ca opțiune, pe viitor, celor care fac foarte multă floare. Americanii nu produc floarea-soarelui. România și Bulgaria sunt numărul 1 și numărul 2 în floarea-soarelui în Comunitatea Europeană. Pentru noi, este o mare problemă. Pentru mulți fermieri din lumea aceasta, nu există, pentru că ei nu știu ce e aia floarea-soarelui decât din prisma folosirii uleiului. De asta spun, ne adaptăm. Și în momentul în care găsim idei de felul ăsta, iar pentru mine este o mândrie că găsești un inovator în mijlocul pustiului undeva, care gândește o chestie din asta, mi se pare absolut onorant. Deci, avem capacitatea de a prelua idei, oricât de nebunești ar putea părea din punctul de vedere al designului, care produc sisteme, le preluăm, noi, echipele de suport din regiuni, și le ducem pe masa inovatorilor. Însă durează, până să iasă pe piață o inovație.

Reporter: În România, aveți în grijă marca americană Case IH, reprezentată de Titan Machinery. În afară de John Deere, mai avem ceva de sorginte americană aici, la noi în țară?

George Stanson: Nu. Atât. Restul sunt de producție europeană și acolo depinde foarte mult cât de global gândești. Producătorii europeni gândesc eminamente pentru fermierul european, penetrează foarte greu alte piețe, respectiv Statele Unite ale Americii, unde, să fim serioși, există state în care 95% dintre fermieri folosesc un producător, două state laterale – către stânga, către dreapta, către est sau către vest – folosesc competitorul celălalt. Și asta, din cauza faptului că se transmite din generație în generație, oamenii ăia lucrează cu aceste utilaje agricole de o sută de ani, de 50 de ani sau de când sunt în farming. Foarte mulți dintre ei sunt la a patra sau la a cincea generație de fermieri, pe acelaşi pământ, motiv pentru care relația de fidelitate s-a creat într-o perioadă extrem de lungă. Există chiar o glumă care circula pe vremea când dezvoltam în emisfera de sud mai multe țări: un fermier hâtru, care din nefericire a murit – avea vreo 80 de ani – a pus în testament către băiatul său că „dacă, cumva, cumperi altceva decât ce ai avut în curte până acum – respectiv Case IH sau John Deere, ca să fiu concret – mă întorc din mormânt și s-ar putea să avem o problemă amândoi”. Astea sunt aspecte de glumă, dar în ceea ce privește fidelitatea, ea se construiește pe parcursul foarte multor ani. Titan Machinery este cel mai mare dealer al nostru la nivel mondial, este o firmă care din utilaje agricole are o cifră de afaceri de 2,2 miliarde de dolari americani. Nu poți să ajungi la nivelul acesta de cifră de afaceri vânzând numai utilaje agricole. Dacă aveai și input-uri – ok, există foarte multe conglomerate industriale care vând semințe, fertilizanți, chimicale, utilaje agricole și aşa mai departe. Dar nu, ei vând doar utilaje agricole și atât. Deci au ajuns la nivelul acesta de fidelizare datorită faptului că la 500 de metri mai jos de sediul central din North Dakota – Titan Machinery, este cel mai mare dealer de John Deere din lume. Și ca să poată ține pasul cu el, a trebuit să se unească și au avut un deziderat foarte simplu: au vrut ca acei 35-38 de clienți pe care-i aveau la început să aibă un mecanic care să doarmă sub combina de recoltat pe perioada de recoltare, să nu se miște de lângă ea. Nu mai poți să faci lucrul ăsta în momentul în care vinzi 4.000-5.000 de combine! Dar aspectul de fidelizare aşa se creează. Și noi, astăzi, lucrăm la restrângerea sistematică a zonei de acțiune a mecanicilor și am vrea ca într-un viitor extrem de apropiat să nu se deplaseze mai mult de 75, maximum 100 km.

Cum să scoți bani din piatră seacă

Reporter: Cum vedeți agricultura românească, astăzi?

George Stanson: Coloana vertebrală a agriculturii unei țări constă în oamenii care se dezvoltă. Și când spui „te dezvolţi”, nu înseamnă să ajungi de la 40.000 de hectare la 50.000 de hectare. Că tu, dacă ai ajuns la 40.000 de hectare, ţi-ai învățat lecția. Cu siguranță, ți-ai învățat lecția, altfel nu poţi administra 40.000 de hectare. Este mai greu pentru cel care a administrat 150 de hectare și acum trebuie să se adapteze la 500 de hectare. Asocierea, de care observ că românii se cam feresc, este calea succesului, iar cooperativa te va ajuta, mai devreme sau mai târziu. Cunosc foarte bine, pentru că am trăit jumătate din viață în emisfera de sud. În Noua Zeelandă, s-a creat compania care dă prețul exact al laptelui la nivel mondial - Fonterra. Îi cunosc bine pe acționarii inițiali, patru fermieri care nu au fost mulțumiți de prețul oferit de procesatori s-au unit și, treptat, li s-au alăturat și alți fermieri. Oamenii de la Fonterra nu s-au gândit ce or să ajungă ei într-o zi, că vor controla China, că vor controla India, Pakistan, și Europa, în ceea ce privește prețul laptelui. Ei doar au vrut să-și facă un teren mai bun de business, în aşa fel încât să producă atât de mult cât pot de pe pământul pe care-l au. Asta a fost, la început, inițiativa lor. Astăzi, Fonterra are peste 70.000 de acționari, crescători de vaci, și „dă ora exactă” pentru prețul laptelui la nivel mondial.

Noua Zeelandă are vreo 4,7 milioane de locuitori, iar vreo 75% din PIB vine din agricultură. Este o națiune care nu are și trebuie să găsească soluții. Noi, din nefericire, avem foarte multe, însă fie ne batem joc de ele, fie le vindem pe nimic, fie nu le folosim la maxima capacitate. Un singur exemplu extrem de scurt, pentru că este foarte, foarte elocvent: în anii ’90, la mijlocul Insulei de Sud din Noua Zeelandă, erau 200.000 de hectare de pământ bătute de vânt. De ce? Pentru că oamenilor le-a fost frig acum 150 de ani și a trebuit să-și facă case, și au tăiat toată perdeaua naturală. S-au băgat cu toporul pe ea, au făcut case, au pus-o pe foc și, după aia, și-au dat seama că nu mai pot crește nimic acolo; nici porumb, nici iarbă, nici grâu, nimic, din cauza faptului că cele două coaste, vânturile puternice și curenții puternici spulberau absolut tot. Primul ministru, o femeie, Helen Clark, care a deținut cinci mandate (1999-2008), pentru că a făcut niște lucruri deștepte, a luat doi absolvenți de facultate, le-a pus proiectul în faţă și le-a spus: trebuie să veniți cu idei în 6 luni cu privire la acele 200.000 de hectare, că e păcat să le bată vântul și să creștem piatră pe ele, că nu cumpără nimeni piatra. Unii a venit cu niște eoliene, unii au venit cu copaci – paulownia – din care faci peleţi, centrale termice și aşa mai departe, însă unul a zis: cel mai simplu este să facem iarbă și să mulgem vaca pe iarba aia. Întrebarea ei logică a fost: unde o găsim? La 100 km nord și 100 km sud, avem teren fertil, plătiți dumneavoastră, guvernul, să cărăm pământul arabil. Și au cărat pământ pe banii guvernului. Hectarul de pământ de piatră costa un dolar, iar în momentul în care s-a transformat în „vacă de lapte”, s-a vândut cu 10 dolari. La ora actuală, suprafața asta despre care vorbesc, la care au adăugat perdele naturale laterale, este printre cele mai productive zone pentru vaca de lapte, acolo unde acum 30 de ani era piatră.

Din emisfera sudică, înapoi în Balcani

Reporter: Totuși, haideți să aflăm și cine-i George Stanson, de unde a pornit în lumea largă. Când și unde v-ați născut?

George Stanson: În România, în județul Dâmbovița, la Târgoviște, în 1968 m-am născut. Am urmat cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Mi-am dorit să nu părăsesc niciodată agricultura. În 1993, am terminat Facultatea de Zootehnie. Am practicat foarte puţin în Noua Zeelandă zootehnia concretă, deoarece am fost absorbit de caracterul acesta global de business și am avut șansa să fiu șlefuit de către două nații extrem de puternice în domeniul agricol, respectiv Danemarca și Noua Zeelandă. Am apucat perioada în care au dispărut condicile de prezență de la cursuri. La final, după ce licența a fost definitivată, un grup de investitori și de politicieni danezi a venit în institut și așa am luat-o pe calea unui program de educație, am plecat la un master în Danemarca.

Reporter: Cum ați ajuns, totuși, la Facultatea de Zootehnie?

George Stanson: Datorită tatălui meu, care a fost un om deschis la minte și avea o vorbă extrem de sănătoasă: „De mâncare, n-o să ne săturăm niciodată”.

Am trăit într-o familie de clasă medie. Părinții mei au fost muncitori. Am prășit ceva porumb pe la bunici, dar nu-mi făcea foarte mare plăcere cu sapa în mână, de dimineața până seara în câmp. Aveam câteva tangențe cu agricultura, respectiv bunicii, atât din partea mamei, cât și din partea tatălui, nu se puteau numi fermieri, dar fiind crescuți la țară, vaca era în curte, oaia, gâsca și, probabil, hectarul de porumb. Tatăl meu m-a îndreptat către USAMVB, el ar fi vrut să devin medic veterinar, dar probabil că n-am avut ce-mi trebuie la vremea respectivă, din nefericire pentru el, dar nu regret nimic. Am avut parte de un sistem educațional sănătos, de niște profesori „monştri sacri” ai agriculturii românești, am avut șansa să învăț de la ei. La vremea respectivă, români fiind, erau invitați la tot felul de conferințe internaționale, în care aveau un mare cuvânt de spus. Aveam tehnicieni foarte buni, agronomi foarte buni, horticultori foarte buni. Am absolvit facultatea și am continuat cu masterul în Danemarca, la Universitatea Holstebro, care nu avea decât un singur țel - să pregătească oameni pentru dezvoltare de afaceri, în viitor, pentru ei.

Reporter: Ați dat examen?

George Stanson: A existat un test psihometric, la vremea respectivă nu știam nici măcar cum se pronunță „psihometrie”, d-apăi să mai dai și un test psihometric, cu foarte multe întrebări haioase care-ți căutau curajul, îți căutau puterea de adaptare, puterea de socializare, nu avea nicio treabă cu aspecte de cunoștințe tehnice în domeniul fiecăruia. A fost un test psihometric, după aceea am fost și am dat testul de limbă la British Council și abia la sfârșit ne-au întrebat cum arată ugerul la vacă și ce-i place să mănânce – în cazul nostru. Pe agronomi i-a întrebat despre cum e treaba cu grâul și porumbul, dar doar la final. Trei absolvenți români am fost selectați. Ne-au învățat acolo chestii pe care noi nu le învățaserăm în școală. De exemplu, nu învățai în școala din România cum să stai în fața unui client supărat pe tine. Am învățat foarte multe lucruri. După care, a existat un draft la sfârşit, exact ca în Campionatul Mondial de Baschet, în care toţi oamenii de sorginte est-europeană care eram la cursul respectiv – şi nu au fost numai români, au fost iugoslavi, nu se despărțise încă Iugoslavia, cehi, slovaci, câțiva din Ungaria, foarte mulți, din țările asiatice ale Uniunii Sovietice – Tadjikistan, Uzbekistan și din țările baltice – Estonia, Letonia, Lituania – datorită faptului că oamenii respectivi, cei care au investit în programul nostru, aveau de gând să-și dezvolte afacerile în zonele respective și nu făceau acest lucru până nu-și creșteau oamenii care or să aibă grijă de afacere. Ăsta a fost principiul pe baza căruia eu am evoluat. După care, am fost contactat de Numărul 1 mondial în comerțul cu semințe mici – trifoi, lucernă. Neavând businessuri într-o piață care se deschidea, aveau nevoie de oameni vorbitori ai limbilor din piețele respective. Este foarte greu în zona Balcanilor.

Reporter: Așadar, primul job de-adevăratelea a fost la această firmă de semințe din Danemarca. Ați vândut în România?

George Stanson: Iniţial, în România, dar foarte puţin. După care, am fost ucenicul unui om care m-a implicat foarte mult în piața scandinavă, din Danemarca până sus, în Finlanda, cu ceva influențe și în Islanda. Șansa vieții mele a fost să le reprezint produsele în Emisfera de Sud, și acolo am plecat și nu m-am mai întors 17 ani deloc.

Reporter: În Noua Zeelandă.

George Stanson: Exact. Am căpătat cetățenie într-un timp foarte scurt, erau foarte puțini români la vremea respectivă în Noua Zeelandă. Când am ajuns acolo, dat fiind faptul că aveam un copil, m-am gândit la viitorul lui, să nu fie în niciun fel frustrat de faptul că are un nume est-european sau chinez, sau arab. A durat 48 de ore să-mi schimb numele de familie, am făcut-o online și mi-am primit pașapoartele prin poștă. Nu s-a pus problema să mă duc să-mi dau amprentele, datorită faptului că autoritățile din Noua Zeelandă te verifică din secunda în care ai aterizat, văd dacă plătești taxe, îți controlează nivelul de implicare în societate, orice ai făcut negativ ei știu, motiv pentru care am primit pașaportul într-un interval de trei ani. Astăzi, dacă emigrezi în Emisfera de Sud, probabil că-ți trebuie 15 ani să-ți iei un pașaport, deoarece numărul de emigranți a crescut, e un aflux imens de chinezi.

Reporter: Ați ajuns în Noua Zeelandă împreună cu soția și copilul.

George Stanson: Exact. Fetița mea s-a născut în anul 2000, a crescut acolo, în Noua Zeelandă, pleacă la facultate în toamna asta, am emoții mari. Din nefericire, n-a vrut s-o ia pe calea mea, ci vrea să facă diplomație, probabil că o să-i vând câteva ponturi cândva, dar o să facă diplomație la Eastern University, în UK. Revenind la cariera mea, am dezvoltat cât am dezvoltat acolo, după care am avut și Japonia, am avut Africa de Sud, am avut Australia, care mi-a mâncat foarte mult din timp, am plecat pe o piață în care nu aveam niciun pic de reprezentare și am ajuns la 18% cotă de piață în aproximativ nouă ani. E foarte greu, din cauză că sunt anotimpurile inversate. Eu, când spuneam că plantăm porumbul în martie, ei ziceau „stai aşa, că e septembrie!”. Adică, trebuie să-ți dai seama unde ești. Era foarte greu să te adaptezi. După care, am avut al doilea tren al vieții, în care m‑am urcat pentru ultimii zece ani. Afirm cu mândrie că eu nu am aplicat activ la niciun job, din momentul în care am absolvit facultatea. Nu am aplicat activ, adică nu am fost în situația în care să am pe CV 25 de companii într-un interval de 25 de ani.

Reporter: Îmi place asta cu „n-am aplicat activ”. Se caută cei care schimbă mai des locul de muncă sau cei care sunt mai stabili?

George Stanson: E o linie foarte fină în răspuns. Depinde de ceea ce-ți dorești. Eu, personal, în momentul în care găsesc un tânăr de 30 de ani care a avut zece joburi, ceva, probabil, nu a mers așa cum trebuie. Poate că n-a fost ajutat, poate n-a avut susținerea necesară sau sprijinul de care a avut nevoie. Pe de altă parte, este foarte greu să te integrezi într-o companie în care să reziști, o companie care, apropo, are 75.000 de oameni pe ștatul de plată. În fiecare zi, 75.000 de oameni la nivel mondial primesc salarii de la compania pentru care lucrez eu.

Reporter: Ați spus „al doilea tren al vieţii, pe care nu l-aţi ratat”. Sunteţi în el de câţi ani?

George Stanson: Din 2008, de zece ani. În toamna anului 2008, în noiembrie, am fost contactat de către un headhunter care vorbea în numele corporației. Din nefericire pentru el, și-a luat câteva înjurături neaoșe, pentru că m-a trezit la 3 dimineața, fără să facă calculul de diferență de fus orar, și am fost extrem de vehement cu el – ca să vorbesc diplomatic – , după care și-a prezentat scuzele și, după șase luni de negocieri, în condițiile în care mi-a fost foarte greu să-mi conving familia să ne întoarcem în România, pentru mine a fost o dorință imensă, am acceptat jobul și am revenit aici, în țară. A fost destul de greu, aveam grupul de prieteni, fetița era la școală, era foarte greu să o dezrădăcinezi. Dar, datorită faptului că mi-am dorit foarte mult să fac ceva cu experiența mea acolo unde m-am născut, am acceptat. Și nu regret nici în secunda de faţă. Ca o glumă, șeful nostru suprem la nivel mondial, pe care-l consider al doilea mentor al meu în viață, Andreas Klauser, m-a întrebat în taxi la vremea respectivă: ce faci, după 6 luni, după ce te-am zburat la business class cu familia, te duci înapoi acasă, la tine acolo? Și i-am zis: urmărește-mă. Și cred că este mândru de faptul că după zece ani am trecut prin foarte, foarte multe furci caudine, nu este ușor să lucrezi în Balcani, din cauza vitezei și agresivității pieței, concurența este din ce în ce mai bună, noi trebuie să fim din ce în ce mai buni, nu putem să pierdem absolut niciun tren, încercăm să fim echidistanți și să lucrăm la fel de serios cu absolut orice fel de categorie de fermier, pentru că numai acesta este viitorul. Am venit inițial pentru trei ani și probabil că n-o să mai plec foarte curând de aici, datorită faptului că-mi place foarte mult spiritul românesc de business.

Și în agricultura românească trebuie să apară contractorii

Reporter: Sunt diferențe sau asemănări între fermierii români și cei din celelalte țări de care vă ocupați, Bulgaria, Croația, Serbia?

George Stanson: Răspunsul este foarte simplu: cantitatea de „ego” în Balcani este la fel peste tot. Când vorbești de ego și de aspecte de personalitate ale fermierului român, bulgar, sârb sau croat, sunt aproximativ egale. Nivelul de dezvoltare al României, care administrează nouă milioane de hectare de pământ arabil, sau al Bulgariei, la 4,5 milioane, sau al Voivodinei, în Serbia, care este o mână de oameni, dar cumpără 100 de tractoare pe an, este complet diferit. Dar în ceea ce privește accesarea know-how-ului și evoluția într-un timp foarte scurt, toţi au făcut niște pași imenși, într-o perioadă de 25-30 de ani.

Reporter: În România, avem meteahna asta, ne lovim de mentalități când e vorba de cooperative, de unire.  Acum, în Anul Centenar al Marii Uniri, poate că ar trebui să vedem mai multă unitate între fermieri. De ce crezi că nu suntem uniți, că fermierii nu au cooperative, că nu se constituie grupuri care să lucreze împreună, să ajungem și noi să dăm ora exactă în lume în ceea ce privește grâul, așa cum e cooperativa pe lapte din Noua Zeelandă, pe care ați dat-o exemplu?

George Stanson: Din nefericire, este extrem de adevărat ceea ce ați spus. Cred că unul dintre aspecte, privind dintr-un unghi de glumă, este că foarte puțini români acceptă ca șeful să fie vecin. Din nefericire. Dar aici iarăși vorbim de ego. Pe de altă parte, probabil că pârghiile politice nu sunt destul de complexe și de atrăgătoare, poate că nu există strategii agricole, economice. În momentul în care ai capacitatea de negociere globală, se schimbă cu totul datele problemei. Începi să ai un cuvânt de spus. Indiferent cât de mare ești, la nivel mondial nu poți să fii la fel de mare ca domnul Kuzneţov din Ucraina, care administrează 800.000 de hectare, pentru că nu există în România un fermier de talia lui. Există țări cu suprafețe de agricultură foarte mici, în care fermierul își elimină astfel de probleme de mecanizare din program. Investește mult mai mult în familie, ca timp liber, investește mult mai mult în hobby-urile pe care le are, datorită faptului că se creează un contractor foarte puternic în zonă, care bagă în fiecare an un milion de euro în utilaje agricole și care ți-a promis că pe data de 17 iunie la ora 9 dimineața vine să-ți recolteze grâul. Și vine pe 17 iunie la 9 dimineața, nu peste două săptămâni. În felul ăsta, îți relaxezi cumva și viața socială, pentru că fermierii, cel puţin crescătorul de vacă de lapte, e, probabil, cel mai oropsit, 24 din 24 este slugă. Trebuie să găsești soluţii. Ele există. Nu spun că, deocamdată, fermierul român este gata să accepte contractorii, dar sunt o tagmă în agricultura mondială care balansează foarte bine ecosistemul agriculturii.

Maxim de performanță aduce doar plăcerea

Reporter: La final, pe scurt, care ar fi, dacă vă uitați în urmă, regretul cel mai mare?

George Stanson: Nu am absolut niciun regret referitor la ce am făcut în viață. Tot ceea ce am făcut mi-am dorit și nu regret nicio secundă nimic. Nu regret că am plecat și am stat departe de țară, pentru că dacă n-aș fi plecat din țară, probabil că n-aș fi fost omul de astăzi. Mie, când am redescoperit România după atâția ani, mi s-a părut extrem de frumoasă!

Reporter: Sunteți mai tot timpul pe drumuri, răspundeți de atâtea țări, plecați mult de acasă, cum vă descurcați cu familia? Soția vă înțelege?

George Stanson: Din păcate, la un moment dat nu prea m-a mai înţeles… dar viața merge înainte. Trebuie să plătești un anumit preț când ești pasionat de ceea ce faci. În momentul în care stabilești un nivel de viață la care vrei să fii constant, trebuie să mai faci și sacrificii, iar sacrificiul meu a fost că sunt de aproape 25 de ani aproape tot timpul pe drum. Dar o fac cu plăcere, iar părerea mea este că cine nu practică o meserie cu plăcere n‑o să cunoască niciodată maximul de performanță.

Reporter: Care e cea mai mare bucurie a dumneavoastră, în afara muncii?

George Stanson: În primul rând, că fii-mea merge la facultate la toamnă. Şi în al doilea rând, faptul că începem să ne aliniem ca un mare jucător pe piața românească, lucru care nu se întâmpla acum zece ani, investim permanent, avem un colaborator extrem de cooperant, Titan Machinery România. Cea mai mare bucurie, pe lângă aspectele legate de familie, ar fi faptul că am crescut în ultimii cinci ani constant și mi-aș dori să o facem și în următorii cinci ani. Îmi doresc să facem pași sănătoși, să ajungem să luăm motorul de la Titan Machinery din America și să reușim într-o zi să culcăm un mecanic nu lângă o combină, dar lângă cinci măcar, să doarmă în mașină acolo, lângă utilaj, în aşa fel încât să poată interveni într-un sfert de oră. Acolo aș vrea să ajungem într-o zi.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iulie 2018