Recent, am vizitat ferma de taurine din Zănești a grupului TCE Agricultura, companie românească având activități integrate în județul Neamț. Am stat de vorbă cu Vlad Mocanu, șef de fermă și medic veterinar.

În ferma de la Zănești – Neamț sunt crescute exclusiv taurine din rasa Holstein Friză, aproximativ 1.100 de animale, dintre care 500 sunt vaci la muls. Adăposturile, construite în 2019, respectă toate normele europene, sunt înalte și bine aerisite, iar acest lucru s-a simțit. „Cu aceleaşi animale a crescut în două săptămâni producţia de lapte cu 7 litri pe cap, după ce le-am adus din adăposturile vechi în cele noi. Deci, cu aceleaşi furaje, cu aceeaşi genetică, numai că le-am schimbat adăpostul. Contează enorm să fie la aer. Nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă un adăpost nou şi nu ştiu ce investiţie dacă are câteva animale acolo. Important este să mai deschidă un geam, să mai lase uşa deschisă, să lase vara vaca sub o umbră. Vacile nu suferă de frig niciodată”, a specificat medicul veterinar Vlad Mocanu.
Producția de lapte este de aproximativ 37 de litri/cap, iar toate furajele sunt produse în cadrul TCE Agricultura, cu costuri de producție foarte bune, singura problemă fiind cea a prețului de vânzare al laptelui, care a ajuns unul foarte mic. Deși producția laptelui are un cost bun, prețul cu care acesta se vinde este unul foarte scăzut, iar producătorii sunt descurajați din acest punct de vedere. „E păcat, pentru că noi producem un lapte corespunzător ca NTG şi NCS, cu numărul total de germeni şi de celule somatice suntem în grafic, un lapte igienic, dar problema este preţul şi asta ne descurajează, oricât de mult ai ţine şi ţi-ar plăcea munca pe care o faci, te impulsionează foarte mult când vezi şi rezultatele, când vezi că la sfârşitul lunii sau al anului ai un profit, ai produs ceva. E mult mai uşor să lucrezi când eşti impulsionat şi de profit, că, de fapt, pentru asta se munceşte, până la urmă. Este şi pasiune, fără discuţie, dar toată lumea munceşte ca să ducă ceva acasă”, spune Vlad Mocanu, șeful fermei.

După 25 de ani de activitate ca medic veterinar specializat în vaci de lapte, Vlad Mocanu ne-a zis că ferma traversează un an foarte bun, cu producție ridicată și animale sănătoase. Cu toate acestea, prețul scăzut al laptelui la vânzare afectează profitabilitatea. Situația este compensată parțial de faptul că aproximativ jumătate din producție este procesată în fabrica proprie, unde sunt realizate produse lactate de calitate superioară.
Pasiunea pentru creșterea vacilor o are din copilărie, iar acum, adult fiind, a reușit să construiască un loc unde mai mulți oameni se pot bucura de munca sa: „De mic copil am iubit vacile în special, asta mi-a plăcut, eu din clasa a II-a ştiam că o să lucrez, când o să fiu mare, cu vacile. Când eram copil, asta visam, să pot ieşi în balconul casei şi să văd munţii. Dar mi s-a părut tot timpul un simplu vis. Şi uite că am ajuns să-l văd cu ochii mei. Când ies dimineaţa din casă, văd munţii. Şi avem asigurat aici şi un aer curat şi, automat, un furaj de calitate superioară”.
Vlad Mocanu consideră că procesarea laptelui este esențială pentru obținerea unor produse de calitate. El subliniază că produsele realizate fără lapte praf și grăsimi hidrogenate sunt mai scumpe, deoarece necesită o cantitate mai mare de materie primă, însă oferă garanția unor alimente proaspete, naturale și conforme cu informațiile de pe etichetă. Atrage atenția că un cașcaval sau o telemea vândute sub prețul laptelui folosit la fabricarea lor ridică semne de întrebare. „Cumpărătorii ar trebui să discearnă şi să consume produse bune, garantate. Mai degrabă mănânci o bucată de caşcaval care ştii sigur că e din lapte decât să iei mai mult caşcaval care-ţi aduce şi nişte grăsimi care îţi dăunează sănătăţii.”
Holstein, o rasă rentabilă
În timp, ferma de taurine de la Zănești s-a specializat în creșterea vacilor din rasa Holstein, după ce, în urmă cu aproximativ 20 de ani, avea și exemplare din rasele Bălțată Românească și Jersey. Investițiile în adăposturi și în condițiile de întreținere au permis dezvoltarea efectivului, iar animalele oferă producții ridicate de lapte, o stare bună de sănătate și rezultate bune la reproducție. În prezent, ferma are și un surplus de animale și a început să vândă juninci Holstein. „La început nu eram siguri în ce direcţie mergem. Aveam şi Bălţată, şi Jersey, şi Brună, şi Holstein, şi Angus – dar asta era pe partea de carne. Şi a trebuit să ne decidem, pentru că sunt rase cu un comportament diferit şi trebuie să te decizi în ce direcţie vrei s-o iei, dacă vrei să faci ca treaba să fie rentabilă. Şi ne-am decis până la urmă să mergem pe Holstein”, a precizat Vlad Mocanu.

Când vine vorba de îngrijirea acestei rase, vaca Holstein necesită o furajare constantă și o rație omogenă pe tot parcursul exploatării, ajustată doar în funcție de starea fiziologică (de exemplu, la înțărcare sau în pregătirea pentru fătare). Scoaterea la pășunat introduce variații nedorite – animalul consumă iarbă, apoi, revenit în fermă, primește siloz sau alte furaje –, în timp ce modelul optim prevede un furaj unic, bine omogenizat, oferit constant pentru a menține productivitatea.
Referitor la tehnologia din spatele producției de lapte, Vlad Mocanu a detaliat: „Avem o sală DeLaval, paralelă, 20 ori 20, deci mulgem 40 de vaci odată, iar mulsul durează cam trei ore. Sunt două sesiuni de muls, adică oamenii au cele 8 ore cu tot cu spălat sala, igienizat sala şi toate minunile, ei îşi fac cele 8 ore în cele două sesiuni de muls. Spălarea ugerului o asigurăm automatizat, nu atingem mameloanele vacilor, şi de asta avem un lapte igienic, NTG-ul şi NCS-ul, cum am mai spus, sunt foarte scăzute, la un nivel cu care ne mândrim”.
Confort pentru animale, precum și pentru angajați
În ultimii doi-trei ani, presiunea privind găsirea îngrijitorilor pentru animale a început să scadă. În acest moment, ferma are cinci angajați din Sri Lanka, care s-au adaptat treptat, în ciuda barierei lingvistice și a faptului că nu aveau experiență în lucrul cu vacile. Potrivit lui Vlad Mocanu, condițiile de cazare și un salariu decent îi ajută să se integreze, iar după aproximativ patru luni devin suficient de pregătiți pentru a lucra independent.
În continuare, Vlad Mocanu a explicat de ce integrarea activităților agricole, zootehnice și de procesare este esențială pentru reducerea costurilor și menținerea rentabilității fermei: „Dacă nu eşti rentabil, nu ştii să te calculezi, nu găseşti soluţii să produci laptele ieftin, trebuie să tragi de undeva, să tai de undeva. Dacă tai din salarii, nu ai oameni de calitate. Trebuie să angajezi pe cine găseşti ca să facă şi automat nu ai oameni de calitate, o să se regăsească în starea de sănătate a animalelor şi, la fel, nu poţi să faci rabat. Tai din medicamente, din vaccinuri, din mâncare? N-ai de unde să mai tai.
Producând tu furajul, având oameni de calitate, care au grijă ca animalele să aibă un confort maxim ca să maximizezi producţia, starea de sănătate, prevenţia, acolo trebuie să fii foarte atent, adică să produci ieftin. Pentru că în momentul în care vaca are un confort, ea va fi mai puţin bolnavă, deci prevenţia este foarte importantă, să produci furajul ieftin, având partea de vegetal, producem furajul noi, şi-l avem la preţul de producţie, şi asta face foarte mult, şi ajungem să ţinem costul de producţie al laptelui la un nivel decent. Mai mult nu ai unde te duce”.

Pentru ca văcuțele să producă lapte într-un mediu cât mai confortabil, Vlad Mocanu are grijă de animalele sale, ba chiar le pune și muzică. „Avem muzică, dar e dată încet, tocmai ca să nu ne deranjeze. Dar le-am pus cred că de patru ani muzică, aceeaşi muzică care se repetă. La un moment dat, după vreo doi ani, am schimbat muzica. Preferă să se audă o gălăgie în fundal, nu ştiu ele cine cântă, dar când am schimbat melodiile mă uitam pe geam din birou, toate animalele s-au oprit şi s-au uitat spre difuzoare, au simţit că este ceva schimbat. Le place să audă ceva în fundal, pentru că atunci ele pot dormi liniştite, nu le mai deranjează zgomotele de afară”.
Ardei iute pentru reglarea temperaturii corporale
În perioadele cu temperaturi de 35 - 40 de grade Celsius, vacile sunt afectate de stresul termic, chiar dacă adăposturile sunt dotate cu sisteme de răcire, precum instalații de pulverizare și ventilatoare. Pentru a le ajuta să-și regleze temperatura corporală, în ferma de la Zănești – Neamț se folosesc de trei ani și premixuri pe bază de ardei iuți. Medicul veterinar Vlad Mocanu susține că efectele sunt vizibile nu doar în comportamentul animalelor, care respiră mai ușor, ci și în îmbunătățirea ratei de reproducție. „Ajută pe partea de stres termic şi nu ne dă peste cap partea de reproducţie. Bineînţeles, se simte o scădere uşoară, dar nu atât de drastică cum era în anii în care nu foloseam. Împreună cu spray-urile cu apă rece, cu ventilatoarele ne menţine la un nivel mulţumitor.”
Pe partea de reproducție, de aproximativ doi ani, ferma folosește sistemul SenseHub, bazat pe senzori montați la gâtul vacilor, pentru monitorizarea reproducției. Tehnologia nu doar identifică perioada de călduri, ci indică și momentul optim pentru însămânțarea artificială, inclusiv în funcție de utilizarea materialului seminal sexat sau convențional. Sistemul a contribuit semnificativ la îmbunătățirea rezultatelor de reproducție. „Este mult mai simplu pentru noi, este nevoie de mai puţin personal, eşti mult mai exact, nu trebuie să mai rugăm îngrijitorii, să-i batem la cap să ne spună care animale sunt în călduri, să fim noi tot timpul atenţi. Chiar şi vechile sisteme cu pedometre ne arătau că animalele sunt în călduri, dar mult mai superficial, nu cu atât de multe informaţii. În afară de partea de reproducţie, ne arată starea de sănătate a animalului”, arată Vlad Mocanu.
În fermă, rata de înlocuire a efectivului a fost până acum de aproximativ 30%, deoarece animalele tinere au fost păstrate pentru îmbunătățirea genetică a cirezii. În acest an, unitatea a început să vândă juninci, iar rata de înlocuire ar putea scădea la aproximativ 20%. Schimbările nu au fost făcute doar pentru înlocuirea vacilor îmbătrânite, ci și pentru introducerea unei genetici mai valoroase. În prezent, vacile Holstein produc aproximativ 37 de litri de lapte la două mulsuri, iar ferma ia în calcul trecerea la un sistem cu trei mulsuri. „Ideea este că la trei mulsori pe zi o să fie mai mult lapte, dar şi efortul nostru trebuie să fie un pic mai mare. E vorba de personal, de consum şi, în momentul acesta, la preţul la care este laptele, suportă o mică amânare acest pas. Aşteptăm să aibă un pic mai mare valoare pe piaţă laptele, şi atunci o să facem şi noi pasul acesta, să trecem la trei mulsori”, spune Vlad Mocanu.

De 12 ani, ferma folosește un sistem de creștere a vițeilor în cușete individuale, asemănătoare unor cușete de dormit, unde animalele rămân timp de trei săptămâni. În această perioadă, vițeii consumă lapte integral, după care trec la lapte praf. La vârsta de trei săptămâni, sunt mutați în adăposturi tip „iglu”, grupate câte șapte, unde stau până la aproximativ două luni și jumătate. Pe tot parcursul acestei etape, primesc lapte de două ori pe zi, câte aproximativ patru litri. După două luni și jumătate, timp de încă o săptămână, primesc lapte o singură dată pe zi, urmată de înțărcare. Pentru a reduce stresul, vițeii mai rămân două zile în același loc, după care sunt transferați într-un adăpost dedicat vițeilor înțărcați.
Renunțarea la Angus și trecerea pe lapte
Ferma cu Angus a TCE Agricultura a fost pionier în România, ajungând la peste o mie de capete, dar a renunțat când piața a devenit imprevizibilă și s-a focusat pe lapte, considerat atunci mai rentabil. În prezent, o îngrășătorie de carne e mai ușor de pornit decât o fermă de lapte cu genetică consolidată. „Am făcut reproducţie, am lucrat cu Angus, ajunsesem la peste o mie de capete, era foarte rentabil, dar s-a ajuns la un moment dat bătaie de joc. A fost o gaură în preţuri, în tot ce se putea. Vaca de lapte, mergând mai bine în acel moment, s-a decis că nu are rost să ne mai complicăm cu animalele de carne”, povestește Vlad Mocanu.
Ferma de vaci cu lapte de la Zănești este membră a Asociației Holstein Ro, unde se discută constant problemele sectorului și se înaintează propuneri, însă principalul impediment este că „nu prea avem unde să mergem cu propunerile astea”, așteptând o stabilizare a politicii pentru a avea interlocutori reali la nivel decizional. Crescătorii nu cer „pomană”, ci sprijin coerent, avertizând că o fermă de vaci de lapte care intră în faliment nu se mai redeschide: trimiterea animalelor la abator sau vânzarea lor reprezintă un „șoc foarte mare” și un „coșmar” pentru proprietar, care nu va mai reconstrui niciodată o astfel de fermă, ci va orienta capitalul spre alte afaceri. Mesajul către politicieni este clar: dacă vor să fie „politicieni cu adevărat”, trebuie să înțeleagă că o fermă închisă rămâne închisă pe termen lung și să acționeze pentru a ajuta sectorul să treacă de criză, într-un context în care problemele laptelui se manifestă în toată Europa.

O altă provocare este dată de procesatori, care, după spusele lui Vlad Mocanu, profită de lipsa de unitate a fermierilor „și își permit să intre ca uliul printre păsări”: izolează producătorii și negociază individual, ceea ce le permite să impună prețuri și condiții.
„În momente ca astea, şi cooperativele pot întâmpina probleme. Nu au specialişti care să îndrume proprietarii de animale, legat de calitatea laptelui. În momente ca astea, marii procesatori pot renunţa cu uşurinţă la micii fermieri, la micile asociaţii, pentru că au de unde şi pot pune foarte uşor condiţia calităţii. Dacă nu vii cu nişte parametri corespunzători ai laptelui, în general e vorba de celule somatice şi numărul total de germeni, automat te părăseşte sub acest pretext. Chiar dacă ai nişte asociaţii, nişte cooperative, fermierii respectivi trebuie să mulgă la nişte aparate, trebuie să respecte nişte condiţii de igienă, nu este suficient să am 4-5 vaci şi să fac parte din cooperativă, vin cu găleata de lapte şi o răstorn într-un butoi. Trebuie să respecţi nişte reguli de igienă, că eşti imediat expulzat”, conchide șeful fermei de taurine de la Zănești – Neamț, Vlad Mocanu.
Articol de: ALEXANDRA GOGU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print - octombrie 2026Abonamente, AICI!Inginerul agronom Vasile Iacob este unul dintre specialiştii care s-au remarcat în agricultura românească, căreia i-a oferit timp şi pasiune. Astăzi, la vârsta de 71 de ani, încă îl găsim pe câmpurile din județul Neamț, unde are în grijă sectorul vegetal de la TCE Agricultura, ca director tehnic. Vasile Iacob conduce o echipă bine pregătită, formată chiar de dumnealui, atentă la tot ce este nou în domeniu. La poalele munților, la Zănești, reușește să obțină producții comparabile cu zonele agricole renumite din țară.

Vasile Iacob: Avem în exploatare 6.000 de hectare de teren arabil. În anul agricol 2025 – 2026, structura de culturi arată astfel: 1.100 de hectare de grâu, 400 de hectare de orz, 300 de hectare de rapiţă, 800 de hectare de floarea-soarelui, 1.500 de hectare de porumb de consum şi 1.200 de hectare loturi de hibridare.
Din cauza schimbărilor climatice, a temperaturilor ridicate, o suprafaţă de 2.200 de hectare, 3.700 avem în plan, este irigată, o investiţie foarte mare, de peste 10 milioane de euro. Anul acesta este al doilea an în care irigăm, sperăm că în următorii ani investiţia pe care am făcut-o să fie cea mai rentabilă şi să aducă profitul cel mai mare.
În zona noastră, pe vremuri erau cam 850 de litri anual, din precipitații. Acum, abia avem 550–600 de litri şi văd că tendinţa este în scădere. Noi n-am suferit de secetă decât în ultimii trei ani. Până acum trei ani, venea câte o ploaie de pe munţii din jur, după-amiază, şi completa regimul pluviometric. Sunt istorie ploile de după-amiază. Astăzi plouă neuniform. Să ştiţi că înainte erau ploi generale, ploi care veneau cu front atmosferic, acum plouă punctiform. Poate să plouă aici, unde suntem noi, şi la 10 km să fie soare şi secetă. Deci, nu mai poţi spune că a plouat şi putem face producţii.
Nici prognozele nu mai sunt ce au fost. Pe vremuri primeam câte o prognoză de la Bacău pe o săptămână şi realizarea ei era în proporţie de 80%, acum ne uităm pe site-urile meteo, pe tot soiul de prognoze, astăzi plouă şi peste două zile zero precipitaţii. Deci, încălzirea globală îşi spune cuvântul şi rezultatele nu sunt chiar foarte bune, privit în perspectivă.
Un adevărat specialist trebuie să fie la zi cu toate noutăţile din ştiinţa agricolă.

Suntem într-o cultură de rapiţă. Este în continuare cea mai rentabilă cultură pentru un fermier?
Vasile Iacob: Anul trecut, noi la rapiţă am făcut 4.800 kg/ha, vă daţi seama că e o producţie foarte bună, avem hibrizi de la Corteva, hibrizi foarte buni, de calitate, PT315 şi PT303. Producția o dăm la silozul pe care-l avem la TCE Agricultură, iar valorificarea o fac ei. Prețul e cam ca anul trecut, undeva la 2,3–2,4 lei/kg. Dacă înmulţeşti, scoţi 10.000 de lei pe hectar, ceea ce la celelalte culturi nu prea iese.
Ne-am reorientat cu hibrizii de porumb, am pus hibrizi din grupa FAO 300 - 350, 340 grupa de maturitate, că altfel usuci de rupi şi nu mai scoţi absolut nimic. Am încercat cu hibrizi tardivi și nu merge.
Iar investiția pe hectar este undeva la jumătate, poate chiar mai mult?
Vasile Iacob: Chiar mai mult. Investiția în hectarul de rapiță e în jur de 6.500–7.500 lei/ha. Dar să știți că în 2025 grâul, cu producţiile pe care le-am obţinut, de 10 tone la hectar pe întreaga suprafaţă a fermei, producţie medie, a fost peste cheltuielile pe care le-am făcut. Orzul la fel. Ceea ce ne-a dus în jos a fost porumbul, pentru că anul trecut porumbul n-a ajuns la maturitate, am recoltat cu 24%–25%, uscarea ne-a costat foarte mult şi valorificarea la fel. Am ajuns la 55 de bani kilogramul. Vă daţi seama, cheltuiala a fost mai mare şi aproape că l-am scos pe minus. Dar, în rest, floarea-soarelui a fost foarte rentabilă, am scos 3.900 kg media pe 700 de hectare, la rapiţă am zis, 4.800, iar la porumb noi am scos 12 tone, dar cu uscarea a fost mult mai puţin. S-a dus foarte mult. Să sperăm că anul ăsta va fi mai bine, mai ales că ne-am reorientat cu hibrizii, am pus hibrizi din grupa FAO 300–350, 340 grupa de maturitate, că altfel usuci de rupi şi nu mai scoţi absolut nimic. Am încercat cu hibrizi din grupa 400–450, tardivi, și nu merge.

Domnule inginer, ați format, în ani, e drept, o echipă de specialiști, ingineri agronomi, băieți tineri, care lucrează aici lângă dvs., cum ați reușit?
Vasile Iacob: Ar fi păcat să nu ai mâna ta de lucru, să nu-i las d-lui Mihai Tărâţă nişte băieţi bine pregătiţi. Am o grupă care e la standarde internaţionale în ceea ce priveşte cunoştinţele, pentru că au fost elevii mei, dar elevii pot să-şi depăşească profesorul. Profesorul e prost dacă elevii nu-s mai buni decât el.
Înainte, apreciai un inginer agronom când îl întrebai unde ai cultura de sfeclă de zahăr. Şi dacă te duceai la fermă şi cultura de sfeclă era bună, era bun inginerul. Acum altele sunt criteriile. Acum trebuie să ştii o limbă străină, să ştii calculator, să fii la zi cu toate noutăţile din ştiinţa agricolă, astea sunt criteriile din ziua de azi. Înainte aşa era, te duceai, vedeai cultura de sfeclă şi ziceai: bun, hai să lucrăm împreună.
Apropo de tineri şi de oameni bine pregătiţi, mai găsiţi astfel de tineri care să-şi dedice existenţa pentru agricultură?
Vasile Iacob: În ultimii ani am găsit colegi la Iaşi, la universitatea agronomică, dar în ultimii 3-4 ani nu au mai venit. Sau, dacă vin, încep să te întrebe de program, mașină, salarii și altele asemenea. Sunt slab pregătiţi. În ultima vreme, cei care termină facultatea sunt slab pregătiţi. Am avut un coleg, l-am dus pe câmp şi a întrebat: domnule inginer, ce de păşune ai semănat! Şi-i zic: E grâu ăsta! – Dar rezistă şi iarna? – Rezistă! Şi absolvise cu 9,50 la facultate. Am văzut în practică, cei care au ferme îşi trimit copiii la facultate şi ăia au un interes să înveţe. Dar în rest, aşa, doar să aibă o facultate, zic eu. Dar noi avem băieţii pe care-i avem, sunt buni, sunt tineri, iar Mihai (Mihai Tărâță, proprietarul TCE Agricultura, n.r.) pentru o perioadă nu trebuie să-şi facă grija personalului agronomic.
Niciodată în tehnologiile pe care le-am făcut nu s-a băgat patronul. Ne-am făcut tehnologia, noi am căutat cele mai bune soluţii şi în final trebuia să faci profit, să faci producţie.
De când lucraţi în agricultură?
Vasile Iacob: Din 1980. După absolvirea facultăţii am avut repartiţie la Fundulea, la institut. Am terminat la USAMV Bucureşti şi pe primii 14 îi repartizau la Fundulea. Am renunţat din cauza soţiei, că născuse, şi ne-am mutat aici, în Neamț, am stat un an la un CAP, Ştefan cel Mare, după care am venit în zona asta şi aici am rămas până astăzi.
Aici era IAS sau tot CAP?
Vasile Iacob: Aici era fermă agroindustrială. Ferma partidului. Şi cu zootehnie. Am avut condiţii bune de lucru, ofereau condiţii foarte bune. După Revoluție a venit dl Culiță Tărâţă şi am început agricultura modernă. Cu dotare tehnică, cu tot. Ăsta e un lucru care mi-a plăcut aici, că poate plecam, dacă nu era. Niciodată în tehnologiile pe care le-am făcut nu s-a băgat patronul. La alţii monitorizează de dimineaţă până seara. Noi ne-am făcut tehnologia, noi am căutat cele mai bune soluţii şi în final trebuia să faci profit, să faci producţie. Dacă a văzut că facem producţie, ne-a lăsat, şi stresul care poate fi de zi cu zi este total eliminat. La fel, Mihai Tărâță nu se bagă absolut deloc în tehnologia pe care o facem noi.
Și încă ceva important, de când e Mihai, sâmbăta şi duminica aproape că nu mai lucrăm decât în perioadele de recoltare, ceea ce este un lucru mare să ştie mecanizatorul că sâmbăta şi duminica stă acasă şi se odihneşte şi cu altă forţă vine luni la treabă şi altul este randamentul, faţă de când lucrai non-stop, de dimineaţa până seara.

Care sunt criteriile pe care trebuie să le aibă în vedere un inginer agronom astăzi, având în vedere toate provocările agriculturii de azi?
Vasile Iacob: Să fie ancorat în ultimele cuceriri, ultimele noutăţi în agricultură, să ştie calculator, noi avem foarte multe programe. Eu pot să stau acasă să urmăresc productivitatea la tractoare, unde merg, ce fac, digitalizarea este prezentă în fermele noastre. Trebuie să fii bine dotat ştiinţific, dacă vrei să faci producţie de 10–11 tone la grâu, de pildă. Altfel faci 4–5 tone la hectar.
Se spune că ochiul stăpânului îngraşă animalul. În cazul dvs. mai e nevoie să veniţi tot timpul pe câmp, să-i controlați, să zic așa, pe tinerii ingineri pe care i-ați pregătit?
Vasile Iacob: Câteodată, nu, dar e o plăcere să trec şi să văd culturile. Vin din plăcere la câmp, mai ales la recoltare. Când vezi producţiile, altă satisfacţie ai când vezi că ai făcut 10–11 tone la hectar. Am plecat de la 3.000 kg de grâu la hectar, şi să ajungi la 11 tone… câteodată colegilor din jur nu le vine să creadă, dar sunt producţii reale pe care le-am făcut şi nu vrem să ne lăudăm cu realizările pe care le-am făcut noi aici.
În zona asta, în 1987, cultivam hibrizi Pioneer, ceea ce era o noutate, şi am făcut atâta producţie atunci, ţin minte, că şeful Gospodăriei de partid m-a certat, că nu mai terminam. El trebuia să dea recoltatul încheiat şi producţia era foarte mare, şi se recolta manual, l-am umilit atunci cu producţia pe care am obţinut-o la porumbul de consum.
Să vă ţină Dumnezeu sănătos şi să mai creşteţi tineri ingineri agronomi, pasionaţi de agricultură, că, aşa cum se zice, nu ducem lipsă de forță de muncă, ci noi în România ducem lipsă de poftă de muncă.
Vasile Iacob: Să ştiţi că au mai fost colegi foarte buni, am avut tineri agronomi extraordinari, dar pe care i-au luat multinaţionalele. Au plecat. În ultima vreme, Mihai Tărâță a adoptat o politică de a-i stabiliza, cu salariu foarte bun, şi sper ca inginerii, colegii noștri, să facă lucruri bune şi în continuare.
Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2026Abonamente, AICI!Vă propunem o scanare a agriculturii din regiunea Moldovei, acolo unde inginerul agronom Ionuț Radu își desfășoară activitatea, în cadrul TCE Agricultura, județul Neamț.
Ionuț Radu, agronomul din județul Neamț care se pregătea cândva pentru admiterea la Stomatologie înainte ca o întâmplare să îl aducă la Agricultură, a discutat cu noi cu ocazia a două momente importante: semănatul porumbului și recoltatul rapiței. Am trecut în revistă lucrările pe care le-a făcut tânărul inginer agronom la TCE Agricultura, precum și cele mai importante decizii luate pentru sănătatea culturilor.

Irigatul, obligatoriu pentru loturile semincere
În fiecare an, loturile semincere ocupă o suprafață de circa 20-25% din suprafața totală a fermei. Marile companii producătoare de sămânță au înăsprit condițiile din contracte pentru loturile semincere cultivate în regiunea Moldovei. Zona s-a confruntat cu temperaturi mai ridicate în ultimii ani și cu precipitații mai scăzute, fapt care a determinat companiile să accepte doar contractele cu fermierii care se învoiesc să irige suprafețele. Decizia este valabilă și pentru județul Neamț, acolo unde Ionuț Radu își desfășoară activitatea.
,,Suntem furnizori pentru cei trei mari producători de sămânţă: Corteva Agriscience, Monsanto și KWS. Anual, producem porumb, floarea-soarelui şi soia, pe o suprafaţă cuprinsă între 1.000 și 1.500 de hectare, totul la irigat, cu consum mare de energie, de atenţie şi cu riscuri pe măsură.”
Locul a fost special ales pentru loturile semincere, datorită condițiilor climatice favorabile (temperaturi mai scăzute vara, vânt, punct de rouă prielnic). Atât inginerul agronom, cât și cei din jurul său s-au arătat încrezători în alegerea făcută. Acum doi ani, nimeni nu se aștepta la temperaturi de peste 40 de grade Celsius într-un loc aflat la câțiva kilometri de Ceahlău.

„Toată lumea privea cu încredere şi cu pozitivism amplasarea loturilor semincere, datorită temperaturilor în timpul verii puţin mai mici şi a vânturilor, a punctului de rouă, am avut o săptămână cu medii de peste 40°C, care au culminat în timpul polenizării, şi atunci lucrurile n-au fost în regulă nici măcar sub pivot. Asta ne-a făcut să ne îndreptăm spre a pregăti foarte devreme terenurile, a elimina trecerile suplimentare şi a gestiona cât mai bine resursele de apă din sol”, spune Ionuț Radu.
Sumele alocate pentru irigații depășesc 15-17 milioane de euro. Eforturile financiare nu s-au oprit însă aici, ci au continuat și cu investiția în perdele forestiere, care protejează culturile de vânturile puternice, dar previn și apariția impurităților la loturile semincere. „Vorbim de distanţe de izolare destul de stricte, vorbim de hibrizi multipli, pentru că companiile nu-şi mai permit să ne aloce hibrizi pe suprafeţe foarte mari şi atunci trebuie să spicuim aceste sole”, a explicat Ionuț Radu.
Acum și irigatul loturilor figurează printre cerințele obligatorii stipulate în contract. „Totodată, au venit condiţiile contractuale ale marilor producători de sămânţă, în care nu mai primesc loturi semincere în afara pivotului, nu vorbim de suprafaţa cadastrală. Deci nu se mai alocă sau nu se mai seamănă niciun hectar în afara perimetrului irigabil al solei. Lucrurile astea ne-au făcut să ne reorganizăm, să înţelegem importanţa apei, importanţa gestionării ei, de la importanţa gestionării în sol la importanţa gestionării apei de irigaţii, şi să reuşim să facem faţă provocărilor.”

Diferența mare, de peste 20 de grade, între temperatura din timpul zilei și cea din timpul nopții creează, de asemenea, probleme, pentru inginerul Ionuț Radu: „Anii s-au schimbat, temperaturile sunt fluctuante. Am avut, anul acesta, un start destul de întârziat, pentru că a fost foarte rece noaptea. Avem o amplitudine termică destul de mare. De pildă, am avut un maxim de 26°C ziua, iar noaptea temperatura a fost de 4°. Vorbim de o diferenţă de 22°, lucru care se resimte în gradele utile pe care le urmărim în acumularea porumbului şi semănarea etapizată”.
Cerințele aspre de mediu afectează culturile
Cu toate că nu este la fel de afectat ca fermierii din sudul României de interzicerea folosirii neonicotinoidelor, Ionuț Radu spune despre cerințele aspre de mediu că afectează și culturile din Moldova, acolo unde proprietarii de exploatații agricole încep să rămână și ei fără soluții de combatere a dăunătorilor, bolilor și buruienilor.
,,Ne confruntăm deja cu buruieni care au rezistenţă la anumite erbicide, cu dăunători care au făcut rezistenţă la insecticide. Cred că una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm, nu atât de accentuată ca în sud, o reprezintă dăunătorii de sol, la care, din păcate, nu s-au mai obţinut derogări, nu mai avem soluţii […] În cadrul loturilor semincere, noi venim cu un insecticid granulat la sol, aplicat odată cu semănatul, însă costurile au fost ridicate cu aproximativ 360 de lei pe hectar, dar nu ne putem permite să pierdem din densitate.”

Gândul de a face economie este tentant atunci când cheltuielile par copleșitoare, dar agronomul insistă pe importanța alegerii unor produse de calitate. Uneori, a alege ieftin te poate costa mult mai scump.
Rapița, producție mulțumitoare
Pregătirea terenului, momentul semănatului și tehnologia aplicată sunt cruciale pentru toate culturile. Orice greșeală făcută în aceste prime faze mai poate fi reparată doar cu greu. Totuși, oricând este loc de îmbunătățiri.
„Pentru anul acesta, la rapiță, noi am optat doar pentru distanţa de 70 cm între rânduri, culturile arată foarte bine, ne-am dori să fie puţin mai ramificate, asta ar însemna să mărim distanţa între boabe pe rând şi să micşorăm distanţa între rânduri. Lucrul acesta îl vom încerca în această toamnă, pentru că vom începe semănatul în septembrie, nu în august. Vom micşora densitatea de plante semănate. Dacă anul trecut am mers cu 45 de boabe germinabile pe metrul pătrat, anul ăsta vom folosi 40 de boabe maximum, în funcţie de hibrid”, a precizat Ionuț Radu.

Deși cultura de rapiță i-a dat emoții în timpul iernii, deoarece anotimpul rece nu a prins plantele în cea mai bună formă, acestea au recuperat suficient încât să aducă o producție între 4 și 5,2 tone pe hectar, mulțumitoare pentru inginerul agronom de la TCE Agricultura.
Articol de: ANDREEA GHEORGHIȚĂ
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – septembrie 2026
Abonamente, AICI!