Dezvoltarea oricărei ferme din România este puternic condiționată de capacitatea de deschidere a acesteia către tehnica și tehnologia de ultimă generație, care să permită simplificarea cât mai mare și mai rapidă a tuturor proceselor, dar mai ales să permită reducerea costurilor și urmărirea maximizării productivității și a produsului obținut. Această viziune a fost urmată treptat și la o fermă din județul Olt, Longin SRL, afacere a familiei Drăghicescu, care a ajuns în prezent să lucreze ingenios o suprafață totală de circa 8.000 de hectare.

Am ajuns în localitatea Șerbănești, din județul Olt, la ferma Longin, unde am fost primiți de unul dintre liderii acestei afaceri de familie, inginerul agronom Dragoș Drăghicescu. Deosebit de pragmatic, cu un dezvoltat fler în lumea afacerilor și cu o maturitate care îi trădează vârsta de doar 36 de ani, Dragoș Drăghicescu este persoana care se ocupă și cu achizițiile de utilaje agricole din această fermă.

Investiții în irigații pentru a contracara seceta cumplită

În anul 1993, tatăl lui Dragoș Drăghicescu a înființat ferma. „La început numai tatăl meu se ocupa cu agricultura, iar astăzi lucrăm întreaga familie alături de el. Mai exact spus, soția mea, sora mea și cumnatul meu, împreună cu tata și cu mine lucrăm împreună la această afacere de familie și contribuim la dezvoltarea societății Longin”, ne-a zis tânărul inginer agronom.

Astăzi, familia Drăghicescu lucrează o suprafață totală de circa 8.000 ha, atât teren în proprietate, cât și în arendă, iar întreaga suprafață este împărțită pe mai multe localități și pe mai multe ferme, în județele Olt și Teleorman. „În mare parte avem grâu pe 3.000 ha, rapiță am avut pe 1.500 ha, floarea-soarelui tot 1.500 ha. Rotația o facem între floarea-soarelui și rapiță. Pe lângă aceste culturi mai avem porumb pe 600 ha, mazăre pe 500 ha, lucernă plus alte plante tehnice”, precizează Dragoș Drăghicescu.

În 2023, producțiile nu au fost spectaculoase. „Spre deosebire de alte zone, noi suntem oarecum mulțumiți de recoltele pe care le-am avut. Am început recoltatul la floarea-soarelui de câteva zile (n. r., final de august), iar acolo constatăm că sunt ceva probleme. Cele câteva ploi pe care le-am primit nu au venit la momentul oportun și practic floarea-soarelui a rămas nepolenizată, ca atare producția ajunge undeva la maximum 2.500 kg/ha, ceea ce pentru vremurile care sunt nu e nici rău, dar nu e nici bine. Am văzut undeva la Constanța producții de 300 – 350 kg/ha. Și la noi în sudul județului undeva la 1.000 – 1.500 kg/ha, dar e clar că nu o să meargă anul acesta. Mare parte din fermieri nu o să aibă profit, suntem la limită. Suntem la limită și din punct de vedere geografic, practic de aici începe seceta severă care continuă spre Bărăgan, Dobrogea și Moldova”, arată tânărul fermier.

În 2022 familia Drăghicescu a achiziționat o fermă în județul Teleorman unde există un sistem de irigații pe care l-a îmbunătățit și acum toată suprafața de acolo, de 500 de hectare, este irigată complet. „Am înființat rețeaua subterană de țevi de la Șerbănești pentru o suprafață de 300 ha, urmează să montăm pivoții și să facem stația de pompare. Încercăm să ajungem la 1.000 de hectare irigate în anul 2024 și vom vedea. Dacă avem succes, vom mări suprafața irigată. Din păcate, în zona Șerbănești nu există canale de irigații, nu există râuri de care ne putem lega. Singura sursă de apă sunt puțurile sau ceea ce se colectează din apele pluviale. Ca atare, noi trebuie să captăm fiecare litru de apă și să-l conservăm în așa măsură încât să-l aducem pe câmp și să-l valorificăm”, povestește Dragoș Drăghicescu.

Dotare tehnică impresionantă

Cu un tractor românesc, așa a început tatăl lui Dragoș Drăghicescu afacerea agricolă. Încet-încet, a mai cumpărat niște tractoare și combine, toate, românești. După 30 de ani de activitate, ferma Longin are o flotă impresionantă de utilaje agricole, mărci internaționale de renume. „În 2004 aveam undeva la zece combine românești. Acum, aproape de 2024, am ajuns să avem zece combine de fabricație externă, printre cele mai mari. În 2004, țin minte că am achiziționat primele două tractoare străine preluând un leasing eșuat al unei foste societăți agricole. În 2005, am continuat cu un proiect SAPARD. Am achiziționat alte două tractoare, care au funcționat până anul acesta. Tot atunci, am luat primele combine străine. Anii au trecut, am cumpărat utilaje și ne-am dat seama că pe măsură ce suprafața de exploatat se mărește este nevoie de mărirea flotei de utilaje, implicit și de tractoare, să achiziționăm tractoarele cu cea mai mare capacitate”, își amintește Dragoș Drăghicescu.

În 2017 a fost achiziționat primul tractor articulat pe șenile Case IH Quadtrac 620, cel mai puternic din câte existau atunci. „Am optat pentru acest tractor datorită istoriei, datorită tradiției și datorită experienței. Când vrei să te interesezi de un tractor articulat, mai întâi îți vin informații despre Case IH Quadtrac și apoi despre celelalte. Și alte mărci au început să producă, dar este clar că producătorul american Case IH a avut timp să le testeze, să le îmbunătățească, să le dezvolte în fiecare an. Case IH a deținut aproape 20 de ani patentul, așa cum a făcut și cu rotorul cu flux axial de la combine. Ulterior, în 2020 l-am achiziționat pe al doilea Case IH Quadtrac 620, iar anul acesta a fost livrat noul Case IH Quadtrac 620 AFS Connect, cu cabina nouă, ceea ce reprezintă al treilea Quadtrac 620. Pot să spun că noua cabină a tractorului Case IH Quadtrac 620 AFS Connect este foarte confortabilă, materiale de calitate, atenție la detalii. S-au schimbat multe față de modelul precedent, totul evoluează, așteptăm să vedem și noul Quadtrac 780 ce urmează să se lanseze, cu ce o să ne încânte și așteptăm să dispară cabina în viitorul apropiat.”

Dragoș Drăghicescu a ținut să ne spună că a lucrat pe fiecare utilaj pe care l-a cumpărat și a încercat să-i înțeleagă modul de funcționare pentru a putea ști mai departe ce să solicite de la operatorii care urmează să lucreze efectiv pe utilaje. „Fie că e combină, fie că e tractor, intru cu ele în sarcină și le testez capacitatea, iar în funcție de limita pe care o are, îi setez operatorului obiectivul zilnic sau obiectivul săptămânal.”

În fiecare an, în ferma Longin apare câte un nou utilaj. „Noi suntem într-o continuă modernizare a echipamentelor din fermă, niciodată nu cred că o să ne oprim din a înlocui vechile utilaje cu altele noi, mai performante, mai puternice, mai bune. Unul dintre aspecte este îmbunătățirea flotei de utilaje ale fermei, iar al doilea aspect este partea de irigații pe care vrem să punem accent și pentru care căutăm soluții pentru a o dezvolta cât mai bine”, punctează Dragoș Drăghicescu.

150-170 ha semănate de dimineață până seara

Și pe partea de semănat, Dragoș Drăghicescu se mândrește cu alegerile făcute. „Avem și semănători de la Väderstad, două semănători de plante păioase de 8 metri Väderstad Rapid A800S Combi și una de 6 metri Väderstad Rapid A600S Combi. Anul ăsta am făcut recepția unei semănători de precizie pentru plante prășitoare de 16 rânduri Väderstad Tempo L 16, o semănătoare cu performanțe absolut uimitoare cu un randament foarte, foarte bun. Spre exemplu, la porumb am avut o precizie de 98% la o viteză medie de lucru de 15,5 – 16 km/h. Facem și pregătire înainte cu combinator și cu un tractor Quadtrac. Așa am ajuns la 150-170 de hectare semănate într-o singură zi, de dimineața de la șapte, până seara la ora opt. Ceea ce pentru noi este un lucru foarte bun, pentru că ne putem face treaba rapid și putem fructifica eficient puținele ferestre optime din primăvară. De obicei, înainte să fac o achiziție, analizez destul de bine. Eu mă ocup de partea de achiziție și niciodată nu m-am dus cu capul înainte să iau un utilaj fără să-l înțeleg, fără să-l cunosc, fără să iau anumite informații din piață. Toate deciziile sunt studiate complet, altfel nu ajungeam să cumpăr al treilea tractor Quadtrac. Utilajele Väderstad au confirmat așteptările și, ca urmare, am achiziționat și un Top-Down 600 (n.r., cultivator complex de 6 metri) la al doilea tractor Quadtrac. M-am interesat, l-am testat, l-am cumpărat și este și acum la lucru după șase ani, lucrând aproximativ 1.500 – 2.000 ha pe an.”

În ceea ce privește relația cu Titan Machinery România, Dragoș Drăghicescu spune că este o colaborare foarte bună, având în vedere cele opt echipamente livrate în curtea fermei Longin. „De fiecare dată, reprezentanții Titan Machinery România au reacționat cu promptitudine, am putut să discutăm și să configurăm utilajele așa cum ne-am dorit, inclusiv pe partea de service am primit un răspuns foarte prompt. Indiferent de tipul solicitării, fie că a fost vorba despre garanție, fie despre o greșeală de-a noastră, toate intervențiile de service au fost tratate cu seriozitate și cu promptitudine. În momentul în care se defectează ceva, cel mai important este timpul de așteptare până revii cu echipamentul la lucru. Toată lumea dorește să nu se defecteze absolut nimic, dar acest lucru este imposibil și, orice defect ar apărea, trebuie să ai încrederea și convingerea că o să se repare cât mai repede, iar la Titan Machinery am reușit să aflu că acest timp este destul de redus, lucru care este foarte bine atât pentru ei, cât și pentru mine.”

Articol scris de: BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Zilele acestea, am descoperit că fostul meu partener de miuță din spatele blocului situat în cartierul bucureștean Balta Albă, Dragoș „Stoe” Stoenescu, cel care a apărat de multe ori spectaculos și cu succes poarta naționalei de polo a României, cultivă, mai nou, lavandă pe o mie de metri pătrați de teren.

Pe Dragoș îl știu de peste trei decenii, așa cum am mai spus, încă de pe vremea când băteam „mingea de 35” în spatele „blocurilor gri”, în niște pseudo-campionate de minifotbal pe viață și pe moarte (la care, apropo, la acea vreme, asista și Lavinia Petrea, vedeta știrilor Pro TV, pasionată și ea de sportul cu balonul rotund). Atlet de profesie („mânca” polo pe apă încă de atunci), „Stoe” era și un bun jucător de fotbal, adversar alături de care am spart vreo câteva bășici din cauciuc.

Anii au trecut însă, iar profesiile ne-au împins în direcții diferite, pe el către sportul profesionist, iar pe mine către gazetăria de nișă, astfel că, vreo 15-20 de ani, nu ne-am mai văzut. Grație însă unei rețele de social media, l-am „reîntâlnit” în mediul virtual pe Dragoș, acum vrei doi-trei ani sau mai bine, iar acum câteva zile am descoperit și noua sa pasiune – cultura lavandei. Cum nu puteam să scap printre degete oportunitatea de a vorbi cu un „tânăr fermier” în devenire, amic cu ștate vechi, am decis să-l întreb de trecerea sa de la polo pe apă (și de la haina militară, apropo, pentru că el activează în prezent ca ofițer al Poliției Române), la cultura de lavandă.

„Nu pot sta departe de bazin”

Chiar dacă Dragoș recunoaște că s-a retras din sportul de performanță în 2017, el mărturisește că nu poate sta departe de bazin.

„În timpul liber, mă duc sa înot sau chiar să joc polo cu foștii colegi”, recunoaște el.

Dragoș Stoenescu nu este singurul sportiv care conștientizează importanța sectorului agricol. În urmă cu cinci ani, Ion Ţiriac afirma că, cităm: „Agricultura e viitorul. Mâncarea şi energia sunt următoarele zone de investiţii enorme în România”. Și lista nu se oprește aici. O întreagă pleiadă de sportivi români au băgat bani în diverse exploatații horticole, agricole și zootehnice.

Din acest motiv, l-am întrebat și noi pe fostul jucător de polo cum vede el sectorul agroalimentar, în condițiile în care miza asigurării hranei la nivel global nu mai este de mult un moft.

„Domeniul agroalimentar nu e deloc punctul meu forte, dar consider ca ar merita mai multă atenție și, cu o susținere financiară și de specialitate, cred că poate ieși de o afacere bună. Am observat în ultima perioadaă că se caută produse românești și mai ales produse bio”, a precizat, pentru ediția online a Revistei Fermierului, Dragoș Stoenescu.

Pariul cu lavanda - „ideea a fost a mea și a cumnatului meu”

Cum trecerea de la sportul de performanță la cultura lavandei reprezintă un drum lung (și o provocare pentru mine în a înțelege resorturile din spate), am decis să-l întreb pe Dragoș de unde până unde noua abordare. El a recunoscut că totul a început dintr-o simplă joacă a imaginației, de genul cum ar fi dacă ar fi.

„Despre lavandă... s-o luăm cu începutul (n.r. - râde). Terenul este undeva în zona Teleorman, mai exact, în Tătărăștii de Jos. Acolo, socrii mei și-au construit o casă de vacanță și au o curte de aproximativ 2.000 de metri pătrați. Jumătate din spațu este plin cu pomi fructiferi, cu pomi decorativi și cu viță-de-vie, iar pe cealaltă jumătate am plantat noi lavandă”, spune fostul sportiv. „Ideea a fost a mea și a cumnatului meu (n.r. - fratele soției, și el, jucător de polo). Toată treaba cu microplantația de lavandă a început așa, în joacă, de la stadiul unei simple idei: «Ce frumos s-ar vedea, dar ce frumos ar mirosi etc.». Ne-am hotărât să încercăm, până la urmă.”

Următorul pas al fostului portar al naționalei române de polo a fost acela de a achiziționa 1.600 de butași de lavandă, de undeva din județul Constanța, mai exact ,din localitatea Ovidiu.

„Într-o vineri seara, la începutul lunii mai 2017, am plecat să cumpăr materialul săditor, iar sâmbătă-dimineața am și început să plantăm butașii. Șansa a fost de partea noastră, pentru că vânzătorul ne-a și sfătuit cum să-i plantăm, la ce distanță să punem firele ș.a.m.d. Am pregătit terenul, l-am arat, l-am discuit și «am tras» rândurile. Totul, exact cum mi-a spus comerciantul. Pe locul pregătit, am reușit să plantăm 1.300 de fire. Restul de 300 le-am pus «la școală»”, precizează Stoenescu.

Acesta recunoaște că la toată această treabă l-au ajutat și ceva oameni din sat, cu tot cu utilajele aferente.

„Au venit cu un tractor, cu un cal și cu alte utilaje. La plantat, am ajutat și eu, și cumnatul, plus trei persoane. Cert este ca am terminat plantatul cam în șase ore. Câteva zile, am udat... și asta a fost!”, explică Dragoș.

„Nu băltește niciodată”

Am fost uimit de discursul și de termenii folosiți de fostul meu adversar la minifotbal. Se vede că-i place să lucreze pământul, de vreme ce știe deja de buruienile dăunătoare, de băltire, dar și de necesarul de lumină solară pentru plantele sale. Deloc surprinzător, fostul poloist a depistat o altă problemă întâmpinată în mediul rural, și anume lipsa forței de muncă.

„Acolo, în curte, avem toate condițiile necesare: apă, energie electrică, loc de dormit, iar norocul este că terenul este în pantă și orientat către sud. Nu băltește niciodată, apa se scurge exact pe rânduri, iar soarele bate de dimineață până seara pe lavandă. Partea proastă sunt buruienile care «ne omoară» și, de asemenea, că nu găsești oameni care să te ajute. Am avut grijă de ea cum am putut și uite cu ce tufe bogate m-am pricopsit! S-au prins cam 95%, iar unde este mai umbră, tufele sunt puțin mai mici”.

Dragoș Stoenescu a afirmat că soiul de lavandă plantat de el și de cumnatul său este Lavandula angustifolia și ne-a mărturisit că... ar avea nevoie și de ajutor. Din păcate, lipsa de consultanță în cultivarea plantelor medicinale și aromatice își spune cuvântul, nu numai forța de muncă. În plus, valorificarea pare să fie, acum, o problemă.

„Trebuie tunsă (n.r. - lavanda) și nu știu ce să fac cu ea. Aici am nevoie de ajutor. Unde să o distribui?!”, se întreabă fostul sportiv de performanță.

„Ador să stau acolo, la țară”

La nivel european, se tot vorbește de transferul între generații, de întinerirea mediului rural. Sunt o grămadă de politici UE în acest sens, însă impresia este că rar mai găsești tineri de la oraș dispuși să dea viața agitată din Capitală pe liniștea și munca de la țară. Un exemplu care mă determină să cred că mai sunt șanse este însă și Dragoș. El se gândește chiar la extindere și orientare către piață. Ar fi și exemplul Alinei Stancu, proprietara Kale România, o altă tânără cu viziune, care a reușit să construiască un brand despre acest produs și despre care am scris în urmă cu vreo cinci-șase ani.

„Mie mi-ar plăcea foarte mult să mă extind și chiar să plantez altceva, dar lipsa timpului și, mai ales, a mâinii de lucru, reprezintă impedimente demne de luat în calcul. Eu ador să stau acolo, la țară, dar, momentan, este mai greu; trebuie să am grijă și de cele două fete ale mele care au un an și jumătate și trei ani și jumătate. Merg împreună cu soția și cu fetele acolo, dar nu prea vor ele să doarmă peste noapte”, mai mărturisește Stoenescu.

El recunoaște, de asemenea, că, atât pentru el, cât și pentru familia sa, munca din gospodăria de la Tătărăștii de Jos, în „minicâmpul de lavandă”, este o activitate relaxantă.

„Cel puțin, acum arată superb cultura și este plină de fluturi și de albine!”, ne mai spune el.

În final, el recunoaște că pensia „nu se vede prea aproape”, însă atunci ar vrea să se retragă „undeva, lângă București, împreună cu familia”.

„De altfel, de patru ani ne-am mutat în Ciorogârla, unde și aici avem o curte mare care îmi mănâncă o groaza de timp (râde)”, a conchis fostul performer.

Piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă

Potrivit spuselor directorului Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Adrian Pintea, și în Campania 2018 levănțica se află pe lista culturilor subvenționate prin SAPS, ANT1, M10_P4, M10_P10, M10_P 9.1, M11_S1_P5 și M11_S2_P5.

Lavandula angustifolia este o specie exotică de subarbust târâtor, cultivat în regiunile cu temperaturi moderate.

Potrivit specialiștilor, tunderea plantelor de lavandă se face primăvara (aprilie-mai, după ce a trecut riscul de îngheț) și constă în tăierea lăstarilor afectați de îngheț, uscați, rupți etc. Apoi, tăierea presupune eliminarea inflorescențelor de anul trecut și a 2,5 centimetri din lăstar, pentru a stimula creșteri noi și îndesirea tufei.

În general, recoltatul lavandei se face în perioada 15 iunie – 20 iulie, în zilele însorite, fără risc de precipitații și după ce a trecut roua. Producția la hectar poate ajunge și la 5-6 tone, mai ales că plantele dau și o a doua floare, toamna, în funcție de cum sunt tăiate, ceea ce reprezintă uneori chiar jumătate din prima producție.

După ce se maturizează cultura, iar fermierul se experimentează, profitul poate ajunge și la 8.000 de euro pe an.

Pentru că există o piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă și o cerere în creștere, dar individual este mult mai greu să pătrunzi pe piață, iar valorificarea ar putea fi mult mai simplă în condițiile asocierii. Așa a și fost înființată, cu câțiva ani în urmă, prima cooperativă dedicată cultivatorilor de lavandă, și anume Cooperativa Agricolă Lavandine Oil. Sunt însă și alte forme asociative din care fac parte producători de lavandă din România, una dintre cele mai importante fiind în județul Alba.

Producția de mere a anului 2016 este mult mai bună decât cea a anului precedent și calitativ superioară, dar nu există desfacere pentru ele nici măcar la un leu kilogramul, a declarat șeful „Cooperativei Agricole Valea Râului” din Bărbulețu, Florin Istrate, într-un interviu acordat site-ului www.revistafermierului.ro.

În plus, el afirmă că marile rețele de supermarketuri sunt aprovizionate în proporție de 95 la sută cu marfă străină, iar producătorii din România au acces la programul mere în școli doar la prețuri care variază între 0,6-0,7 lei kilogramul de mere.

Istrate este de părere că actuala Lege 566/2004 (n.r. - Legea 164/2016 pentru modificarea și completarea Legii 566/2004) nu încurajează asocierea, ci a doar a dat o gură de oxigen vechilor cooperative care aveau procesare și le-a scutit de impozit.

De asemenea, pomicultorul are ceva de comentat împotriva unor angajați ai AFIR. În opinia sa, ghidul și procedurile AFIR sunt unitare, dar fiecare expert angajat al agenției are propriul punct de vedere atunci când vine vorba de evaluarea proiectelor de finanțare prin fonduri FEADR.

„El vede într-un anumit fel procedura și consideră că este cel care decide dacă proiectul este eligibil sau nu”, a punctat Florin Istrate.

Încă din anul 2012, în Târgoviște, funcționează „Cooperativa Agricolă Valea Râului”, coordonată de Florin Istrate, președintele Federației Sindicatelor din Agricultură „TERRA” și fost vicepreşedinte „Agrostar”.

Istrate deține în proprietate 12 hectare cu pomi fructiferi (în special meri) în județul Dâmbovița, iar cooperativa sa cu sediul în Bărbulețu are un birou de consultanță dedicat formării și dezvoltării mediului rural (pe zona micilor producători agricoli din toate sectoarele). Forma asociativă condusă de Florin Istrate derulează programe și proiecte pe zona de sud a României: Târgoviște, județul Dâmbovița și județele limitrofe județului.

Revista Fermierului: Sunteți președintele Cooperativei Agricole Valea Râului. Credeți că Legea Cooperației, în forma sa actuală, îi susține pe membrii cooperatiști să se dezvolte? Bazându-vă pe propria experiență, ce ne puteți spune despre plata normei de venit?

Florin Istrate: Dacă intru într-o organizație care se cheamă cooperativă și este SRL, cum să plătesc eu normă de venit? Producția mea o vinde SRL-ul! Cum putem vorbi de o facilitate atunci când eu intru în cooperativă și mă fac SRL, iar producția o vând în cooperativă, să plătesc normă de venit? Ar fi de râs. Nu plătesc! Nu este facilitate, este normalitate! Nu plătesc că sunt SRL! Doar procesarea are o bucățică de scutire; restul are zero. Actuala Lege 566/2004 (n.r. - Legea 164/2016 pentru modificarea și completarea Legii 566/2004) nu încurajează asocierea. A dat o gură de oxigen vechilor cooperative care aveau procesare; le-a scutit de impozit. Eu sunt președinte de cooperativă și plătesc impozit ca și până acum; n-am nicio facilitate.

Singurii impozitați sunt doar micii producători din toate sectoarele agroalimentare, mai puțin cei din cultura mare. (...) Marile exploatații sunt reunite în SRL-uri, iar ele au același impozit ca înainte de norma de venit; nu s-a schimbat nimic. (...) Vreau să vă spun că la pomi, în 2013, norma de venit la hectar a fost 950 lei, adică mai mult decât producea fermierul și mai mult decât lua și de la APIA, adică aproape nimic.

R. F.: Să vorbim mai în detaliu despre problemele cu care vă confruntați. Reușiți să valorificați marfa produsă prin intermediul marilor rețele de retail?

F. I.: Deocamdată piața pe care noi putem intra este cea liberă. Încă nu am avut acces în supermarketuri. Iată cum, cea mai mare problemă a producătorilor agricoli este reprezentată de piața de desfacere. În prezent, în rețelele marilor magazine, aceasta este controlată în aproximativ 95% din cazuri de produse din afară, iar fermierii nu mai au unde să-și valorifice produsele. Nici măcar la programul mărul în școli, care ar fi trebui să fie acoperit de produs românesc, astfel încât micii producători să-și poată valorifica marfa, chiar dacă APIA plătește 3,4 lei pe kilogramul de mere, micul producător, și dacă are șansă să dea niște produse la program, prețul pe care îl primește e undeva la 0,6-0,7 lei pe kilogramul.

Și lipsa investițiilor în mediul rural este o mare problemă, fiindcă n-am făcut investiții atunci când  trebuia, n-am beneficiat de un program de reconversie atunci când trebuia, iar în 2016 au apărut tot felul de probleme. Consider că dacă se contină așa, în cel mai scurt timp, producătorii agricoli din România vor fi scoși din piață și vor intra în faliment.

R.F.: Legea 321 vine în sprijinul micilor producători?

F.I.: Legea 321 ar trebui să fie, iar eu zic că ar fi în favoarea lor. Însă, supermarketurile fac legea, ei stabilesc cum trebuie să fie produsele, modurile de ambalare și de prezentare și, atâta timp cât noi nu avem capacitatea să ne punem la punct în această situație, nu suntem un partener al retailerilor.

R.F.: Din punct de vedere al mărfii produse, care este direcția pe care cooperativa dumneavoastră merge în prezent?

F.I.: Legume-fructe. Însă, viziunea mea a fost următoarea: datorită faptului că suntem într-o situație mai grea și n-am putut realiza anumite investiții, am dezvoltat și activitatea de formare profesională și consultanță în accesare fonduri europene. În viitor, dorim ca din puținul profit pe care îl vom obține, acesta să ne ajute să dezvoltăm o bază materială, să realizăm un depozit. Cred că în anul 2017 vom începe investiții în această direcție.

R.F.: Care a fost cifra de afaceri a cooperativei în anul agricol – 2015-2016?

F.I.: Cel puțin 300.000 – 400.000 de euro.

R.F.: Cum a fost anul acesta pentru pomicultură? Cum stăm cu producția de fructe?

F.I.: Eu vă pot spune că producția anului 2016 este una foarte bună, mult mai bună decât cea a anului 2015. Cât de cât pomii nu au nevoie de atâta ploaie și într-o așa ritmicitate cum este în cazul culturii mari. Am beneficiat de anumite precipitații atunci când a avut nevoie pomul. Revin și spun că, în acest moment, avem mere de cea mai bună calitate, dar nu și unde să le vindem nici măcar cu un leu.

R.F.: Personal, cât ați obținut ca producție în anul agricol 2015-2016 și unde depozitați marfa?

F.I.: Producția mea în anul acesta s-a ridicat la 120 de tone de mere Ionatan, Golden, Starkinson, Idared. Dețin un spațiu de depozitare din piatră, nu însă unul care să aibă condiții de temperatură și atmosferă controlată.

R.F.: Spuneați ceva de fondurile FEADR. Am înțeles că aveți ceva dispute cu AFIR.

F.I.: Încă din 2008, am pus bazele unui centru în care vin fermierii, iar noi le acordăm consultanță. Aș putea spune că suntem printre singurii din România care sprijină un număr foarte mare de fermieri – la momentul acesta depășim 5.000 de persoane, dar ne confruntăm cu foarte mari probleme în evaluarea proiectelor, fiindcă această activitate nu este efectuată în mod unitar. Fiecare expert are un anumit punct de vedere, deponenților li se cer informații suplimentare, total pe lângă procedură, iar proiectele sunt declarate neeligibile.

R.F.: N-ar trebui să există o procedură unitară?

F.I.: Ghidul și procedura sunt unitare, dar fiecare expert are punctul său de vedere. El vede într-un anumit fel procedura și consideră că este cel care decide dacă proiectul este eligibil sau nu.

R.F.: Aveți un proiect pe care l-ați depus recent și la care ați întâmpinat probleme?

F.I.: Avem un proiect clar pe care l-am depus (40.000 de euro, sM 6.1 – Instalare tineri fermieri), unde beneficiarul este un tânăr fermier. El a primit terenul în arendă de la familie, vizita pe teren a decurs normal, culturile agricole au fost acolo, proiectul este foarte bun, corespunde în totalitate cu ghidul și cu procedurile de verificare. Însă, la solicitarea informațiilor suplimentare, beneficiarului i s-au cerut act de vânzare-cumpărare, întabulare, extras de carte funciară, planuri parcelare ș.a.m.d., în condițiile în care, conform procedurii, trebuia să i se solicite contractele de arendă, tabelul centralizator, care sunt documente de prezentat pentru arendaș.

R.F.: Ce mesaj ați dori să-i transmiteți ministrului Agriculturii în numele micilor producători?

F.I.: I-aș transmite să-și îndrepte atenția către micii producători și către ferma de familie, care ar trebui să fie motorul economiei, cei care dau alimente de calitate superioară populației din orașe.