În atenția fermierilor europeni și români care au dat faliment, sunt în insolvabilitate (faliment nedeclarat de instanță) sau care vor deveni insovabili (viitor faliți) după 2024. Când am scris articole de presă sau am postat pe rețelele de socializare, de fiecare dată am lucrat cu materialul clientului. Același lucru îl fac și acum. Cred că este timpul ca toți fermierii să se aplece în această perioadă și asupra anumitor lucruri și decizii care le va influența viața și familiile în mod dramatic în următorii patru ani. Această afirmație se bazează pe realizările din ultimii patru ani. Este adevărat că cei (la fermieri mă refer) care plătim cotizații am dori ca alții să facă astfel de analize, dar asta este viața.

Citim în presă că în perioada 6 - 7 martie 2024, la Romexpo București, are loc congresul popularilor europeni (PPE), organizat de ,,filiala” locală, adică de PNL. Pe lângă toată gargara obișnuită la astfel de momente, în care vor promite câte în lună sau în stele, vor dori (cel puțin asta este intenția) să o susțină pentru un nou mandat ca președinte al Comisiei Europene pe nimeni alta decât ,,prietena noastră de suflet”, a fermierilor, doamna Ursula von der Leyen. Vorbim de aceeași persoană care a reușit cu ajutoare de nădejde, cum ar fi social democratul Timmermans (altă lumină a vestului) să adopte două strategii (Farm to Fork și Green Deal) care au dus la distrugerea structurilor agricole din toate țările Uniunii Europene, aceeași doamnă care a reușit să politizeze activitatea EFSA, agenția care aprobă sau respinge moleculele fitosanitare după dorințele celor care sunt în Comisie, este aceeași persoană care a coordonat creșterea numărului de condiționalități și restricții în UE.

Să nu uităm că această ,,doamnă” a reușit distrugerea industriei de fertilizanți din Europa, a reușit distrugerea competivității industriei de mașini agricole din UE, în ambele cazuri și în multe altele, aceste sectoare care lipsite de resursele Rusiei nu mai sunt competitive. Nici industria alimentară nu o duce foarte bine. Apoi, tot renumita Ursula a forțat acceptarea produselor de dumping din Ucraina și nu numai, atât direct, cât și ,,spălate” sub diverse alte origini.

Știu, sunt activiștii ,,slava Ucraina” care vor sări de fund în sus (mulți dintre ei nu pe gratis) să mă acuze de trădare, dar răspunsul meu este că sunt de acord cu orice sancțiuni aplicate Rusiei dacă sunt respectate și asumate de toată lumea, nu noi proștii (adică fermierii europeni) trebuie să le respectăm și apoi alții (din țări din afara UE) vin să ne vândă produsele rusești drept ale lor. Și aici mă refer la îngrășămintele rusești care invadează UE având proveniență din Turcia, Georgia sau mai știu eu de unde, iar noi trebuie să le cumpărăm suportând și marja intermediarilor, fiindcă, nu-i așa, și gura lor mănâncă.

Mulți dintre acești intermediari finanțează numeroase organizații care fac gargară (i se spune lobby) la Comisia Europeană, dar nu dăm o lege ca aceste sume să fie publice, oare de ce? Cum să nu te întrebi de ce finanțează firme din Asia sau Orientul Mijlociu activitatea acestor ONG, cum sunt cele care se ocupă de climă sau conservarea naturii. Normal, aceste firme de lobby au sume alocate ,,convingerii europarlamentarilor” care vin apoi să ne spună ce greu o duc ei acolo și cât s-au luptat pentru interesele fermierilor. Chiar am uitat toți că avem un fost europarlamentar care a fost condamnat pentru activitățile de lobby de la UE, apoi o vicepreședintă grecoaică care nu a avut timp să ducă saci de bani la bancă și îi ținea în apartament. Mai are dreptate și Marcel Ciolacu când zice că banii să treacă prin bancă. Alo, chiar suntem tâmpiți?

De ce industria de Apărare trebuie să primească mascat o ,,subvenție” de 50 miliarde euro în următorii patru ani, care se adaugă deja la cele câteva zeci de miliarde date până acum, subvenție care se vede că a fost acordată doar pentru interese economice (dovadă că acum tot aceiași politicieni europeni și americani i-au lăsat baltă pe ucraineni, care au fost doar carne de tun în acest conflict) dar nu avem bani să ne susținem industria de fertilizanți, nu poți susține agricultura și mediul rural, nu putem susține sistemele de sănătate și multe alte sectoare, dar noi trebuie să spunem că ne este bine?

Măi, oameni buni, chiar se consideră de acești populari, inclusiv cei de la noi, vezi liberalii și UDMR, că fermierii români și familiile acestora sunt tâmpiți și cretini, încât să înghițim această broască a nenorocirii veșnice, pentru a accepta alegerea într-o astfel de funcție a unei monstruoase personalități, depășită în realizări doar de persoane etalon ale istoriei precum Hitler, Stalin, Mussolini sau Mao? Ce știe să facă această doamnă atât de minunat încât fermierii (nu discutăm de alte categorii sociale necunoscandu-le problemele specifice) să accepte ca în loc de gazarea fascistă a lui Hitler să îmbrățișeze ,,gazarea economică” a Ursulei von der Leyen? Cum să accepte acești amărâți să plătească pensii speciale eurodeputaților și parlamentarilor naționali, pentru asta fiind buget, dar nu putem să cerem un cadru legislativ corect pentru fermieri?

Nu am văzut multă lume să protesteze când sistemul bancar mondial a fost la pământ din cauza unora asemănători cu tanti Ursula a noastră, iar apoi toate popoarele au plătit mii de miliarde de euro și dolari ca să acopere gaura și nimeni nu a făcut pușcărie. Este drept că fermierii nu au timp să citească Financial Times, dar și când o fac vine valul schimbării, iar în acele momente ar fi bine mulți să stați în casele voastre.

Eu sper și cred că la Congresul PPE de la București, atât asociațiile profesionale naționale, dar și cele europene trebuie să organizeze PROTESTE GIGANTICE prin care să ceară înainte de toate, ÎNDEPĂRTAREA DUȘMANULUI DE CLASĂ AL AGRICULTURII EUROPENE, adică doamna Ursula să fie lăsată la vatră, sau popularii nu trebuie să mai fie aleși în forurile europene.

Cred că, după ce am plătit 30.000 euro/lună salariu și în plus am acceptat toate nenorocirile mai sus menționate, sau altele cum ar fi vaccinurile negăsite și multe altele, ar fi bine ca Ursula von der Leyen să se preocupe de yoga și de modeling și să ne lase cu problemele noastre, pentru majoritatea Ursula fiind autoarea principală.

Apropo, lideri de asociație avem pentru o astfel de gândire și asumare publică a răspunderii? Poate cineva să facă o listă de minimum zece revendicări europene care să fie baza unor astfel de momente cruciale și care vor face diferența între a supraviețui sau a muri, pentru mulți dintre fermierii mici și mijlocii?

Atenție! Când faceți manifestații și proteste, sunați mai întâi la administrația prezidențială pentru a cere programul de odihnă și reflecție al locatarului de la Cotroceni, ca să nu deranjați. Mai are rost să discutăm că referitor la reformarea UE ar trebui să ne reprezinte președintele Republicii?

Acest mesaj trebuie sa fie înțeles și de către social democrați (adică PSD-ul condus de Marcel Ciolacu) care au și ei faliții lor, vorbesc de alți demnitari europeni ca Frans Timmermans, care au pus tot sufletul în a implementa concepțiile antisociale și antieconomice ale doamnei Ursula, care, la fel, nu trebuie să fie acceptați drept propuneri de demnitari europeni, pentru deserviciile și criza economică care abia începe, cu toate că sunt mulți specialiști care spun că ar fi trecut. Poate în capul și buzunarele lor, dar nu și în economia reală. Iar când te lauzi cu creștere de 3%, iar inflația este de 9% (inflația pe coșul zilnic este de peste 13%), înseamnă că ai făcut ASE-ul la berăria din colț.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În anii trecuți au fost proteste ale fermierilor în Franța, Spania, Polonia, Bulgaria și România, care, la unison, au fost tratate de politicieni, de mare parte a presei generaliste și de partea fundamentalistă a populației drept mofturi, privilegii și excese.

Dar, iată că în prezent ne uităm cu uimire și ne facem că nu pricepem de unde valul acesta de duritate al „revoltelor” fermierilor în Germania, Franța, Polonia, România, Italia și acum Belgia.

Îmi permit să mă hazardez să spun că este doar începutul, iar în scurt timp și în România, dar și în alte țări, protestele se vor relua pe scară largă, dacă și numai dacă oficialitățile „bruxelleze” nu se vor mișca rapid, fiindcă majoritatea revendicărilor au legătură cu legislația europeană, adoptată cu complicitatea nemernică a guvernelor naționale și cu îngăduința suspectă de multe ori a marilor organizații europene ale fermierilor.

Simplu, așa s-a ajuns în situația în care fermierilor le-a ajuns cuțitul la os, fiind foarte posibil ca mulți să gândească că între dosar penal pentru ultraj și a-i muri familia de foame, chiar nu mai contează.

Cei care nu știu sau nu au făcut socotelile, pentru foarte mulți fermieri mici și mijlocii, urmează foarte probabil încă un an pe pierdere care se va adăuga deja la starea de insolvabilitate pe care o au, dacă prețurile la produsele agricole nu se modifică, iar această pierdere pentru mulți se va traduce prin pierderea a tot ceea ce au agonisit de-a lungul unei vieți de muncă. Și vorbim de cei care nu au falimentat deja.

Văd și numeroși neisprăviți care vorbesc despre „asumarea ca antreprenor” a riscurilor, dar nu înțeleg despre importanța sectorului, care este la fel ca sănătatea, nu poți permite falimentul acestui sector, fiindcă nu avem destule cimitire, la fel cum toți cei care au devenit filozofi pe facebook, își permit acest lux de a gândi (primitiv cei drept) fiindcă sunt sătui și ghiftuiți la burdihan, deoarece nu le lipsește nimic pe masă, dar fără să priceapă de ce și datorită cui. Mai sunt unii și mai deștepți care spun că oricum pot aduce alimente din import, dar au uitat când în pandemie ar fi vândut și familia pentru o mască și un medicament care să îl ferească de moarte!

Sunt curios cum ar reacționa mulți dintre toți „vorbitorii” ăștia atotcunoscători după o săptămână de foame? Și-ar mânca și câinele din coteț, după ce ar fi terminat laptele praf al bebelușilor și sandviciul pentru școală al copiilor, arătând astfel adevărata față a sufletului meschin și parșiv de care dau dovadă.

Dacă ne gândim la politicieni, atitudinea este cea clasică prin care orice mișcare de protest este tratată prin amânări, negocieri, promisiuni, totul până când prin metode specifice, cauzele sunt demonetizate, compromise și virusate. Concret ce vreau să spun?

Păi, să luăm ca exemplu protestele spontane din ultima perioada de la noi, când profitând de faptul că au fost organizate fără a avea în spate structurile alea câte sunt ale organizațiilor profesionale, fără să aibă comunicatori care să poată prezenta și argumenta problemele, mai mult decât unele atitudini exotice ale unor lideri din stradă care nu durează, s-a ajuns la situația în care ușor, ușor au fost acreditate o serie de mesaje care să ostilizeze populația, cum ar fi:

- Vor benzină gratis ca în Venezuela. Asta în condițiile în care și camioanele și tractoarele merg cu motorină. Plus că nimeni nu a zis ceva de gratis.

- Fermierii nu vor sa plătească acciza la motorină. Este o situație generală în UE în care pentru motorina folosită în agricultură se rambursează parte din acciză. Inițial, acciza a fost introdusă ca taxă pentru produsele de lux și apoi pentru produsele care necesitau impozitare suplimentară pentru a fi descurajate, vorbim de alcool, țigări. Au venit unii mai „deștepți” pe funcții de conducere politică și au extins ideea că și combustibilii sunt o problemă, deoarece sunt multe familii care au mai multe mașini și deci este un lux. Între timp nu mai este un lux, este o necesitate, dar acciza a rămas, introducându-se argumentul că sunt necesari banii pentru infrastructură. Doar că în agricultură acciza se rambursează numai pentru ce se consumă la culturi, adică pe câmp când tractorul nu folosește infrastructura rutieră existentă.

- Au mașini scumpe și vile și nu vor să plătească impozite. Aici sunt câteva aspecte, anume: fermieri mari care să dețină astfel de proprietăți sunt vreo 5.000 - 7.000 din cei 800.000 de beneficiari de subvenții. Restul de circa 790.000 de fermieri sunt cei mici și mijlocii, care ei lucrează împreună cu familiile și sunt și angajați și patroni. Că vorbim de cei care fac legumicultură, că au o mică livadă, sunt apicultori, sau cresc câteva animale, de acolo vin cei mulți care sunt angajați în agricultură. Adică, exact cum am compara proprietarii unor mari companii de taximetrie cu cei care și ei sunt patroni dar au doar taxiul pe care lucrează și sunt propriii angajați. Sau ca și cum am vorbi de cei care au un mic magazin unde se vând câteva produse și îi comparăm cu patronii marilor lanțuri de magazine.

- Nu vor sa plătească salarii. Așa cum am arătat mai sus, majoritatea sunt și patroni și angajați și astea sunt veniturile pe care le au. Eventual au și soția angajată, care să nu zică cineva că nu ar fi fost bine plătită daca își permiteau. Oare, cei care vorbesc și fac acuzațiile au mers și ei prin satele din România, să vadă că fermele mari sunt 3-6 pe o comună, dar apoi sunt mulți care au și ei mici afaceri pentru care muncesc de îi ia dracul să le dezvolte? Nu ați văzut așa ceva sau nu ați vrut să vedeți, deoarece ăsta era interesul.

Dacă ați fi fost în zonele legumicole cum sunt la Matca, Băleni sau Izbiceni (și multe altele), ați fi văzut că fiecare curte are un solar, iar fiecare proprietar este și propriul angajat și exploatează acele solarii, muncind ca un câine pentru ceea ce cultivă, stând cu frică să nu vie zăpadă să îi rupă folia, să nu îi înghețe răsadurile, și se scoală noapte de noapte să facă focul, să nu fie vijelie. La fel cei care au animale și se duc mereu să vadă fătările, să alăpteze mieii, să ajute la fătare și multe altele. La fel și viticultorii sau pomicultorii, care au și ei temerile lor, la fel ca cei care se ocupă de cultura mare.

Așadar, în toate cazurile este o ticăloșie a celor care prezintă astfel problema, că sunt din presa scrisă sau audio-vizual, mulți dintre ei răspunzând la comenzi politice care sunt legate de marile bugete de publicitate electorală, suportate din subvențiile de la stat și care sunt greu de înțeles de cei care le plătesc prin taxe și impozite.

Partidele politice mari primesc între 7-12 milioane de euro/an subvenții, fiindcă vezi Doamne să fie totul la vedere și să nu existe tentații. Zău? Dar nu ar putea fi totul la vedere pe banii lor din cotizații?

Un alt mesaj fals, fermierii primesc subvenții și nu se mai satură. Primim subvenții, ca toți fermierii din UE (noi, în Est, primim subvenții mai mici), dar asta pentru ca populația să fie protejată de propria necunoaștere și de abuzurile celor cărora nu le pasă. Despre ce vorbim?

Să o luăm pe cifre. Iarna laptele la poarta fermei este 1,3-1,8 lei/litru, în funcție de cantitate și calitate. Același lapte, cei care se duc la supermarket îl cumpăra cu 10-11 lei/l. Cât de prost să fii tu, cumpărător, să nu te întrebi dacă ceva este în neregulă și oare ce?

Grâul, care durează un an de la semănat până la recoltat, acum costa 0,8 lei/kg la fermier, iar din acest kilogram se macină și se obține făină și tărâțe. Făina costă 2,7 - 3 lei/kg, iar tărâța, care teoretic este un deșeu, este mai scumpă decât grâul, costă circa 0,85 - 0,9 lei/kg. Ca să avem imaginea completă, un kilogram de pâine tip franzelă costă 6 lei/kg.

La ulei avem prețuri între 6 și 8 lei/litru în funcție de brand, nu de conținut, iar semințele de floarea-soarelui costă acum 1,6 lei/kg. Din semințe se obțin prin presare uleiul și șrotul, acesta din urmă fiind aproape la prețul semințelor.

Cât de neted să fii pe creier ca să nu poți realiza jaful la care ești supus ca și cumpărător, și din cauza cui? Nu poți tu, lanț de magazine, să ai marja de peste 40 - 50%, în condițiile în care toată filiera până la tine nu are atât, adică și producător, și transportator și procesator. Dar este economie de piață.

Politicianul european și național, ambele grupe într-o imbecilitate greu de egalat, nu au înțeles nimic în ultimii zece ani, când au venit cu fel de fel de măsuri care au dus la constrângerea fermierilor, în mod unilateral doar în Europa, prin introducerea unor reglementări de reducere a productivității care au dus la creșterea costurilor și reducerea veniturilor și a marjelor, ceea ce, logic, a afectat profitabilitatea, și vorbim de cei mulți, nu de câțiva fermieri mari cum se tot dorește a se acredita.

Ceea ce trebuie înțeles, fermierii nu doresc peticirea cu niște sume, ci se dorește eliminarea unor reglementări cretine prin care se îngrădesc producțiile, apoi se doresc noi lanțuri de aprovizionare, predictibilitate legislativă. Văd mulți „specialiști” care discută de puterea de negociere, dar habar nu au cum stă situația. Ce putere de negociere să ai tu cu produse care trebuie vândute în 3-5 zile, că dacă nu le vinzi le arunci la gunoi? Mai mult, dacă nu le vinzi îți bat și banca, și furnizorii la poarta. Însă, așa se întâmplă când fel de fel de frustrați care nu au făcut în viața lor nimic decât să atârne pe ici pe colo, sunt „influenceri”.

Chiar credeți că pentru un magazin este o problemă că în loc de zece tipuri de salată sau roșii, are doar două pentru o săptămână? Câtă naivitate să existe? Crede cineva că o cooperativă cu o sută de producători care produce, să zicem, 500 tone de roșii în solarii poate să vândă marfa asta la tarabe în piață, ca să stea toate gospodinele să învârtă roșia pe toate părțile? Dacă nu, unde să le vinzi, dacă au fost falimentate toate magazinele de proximitate și am lăsat supermarketurile peste tot? Tot fermierii sunt de vină?

Văd fel de fel de pricepuți care susțin ca fermierii ă fă și procesare. Se confundă mica procesare de fermă, că face cineva un produs artizanal, de parcă toată lumea mănâncă gorgonzola și gruyer. Dar ce ar trebui să mai facem noi, fermierii?

Această situație este generată si de faptul că în multe țări, inclusiv la Bruxelles, în funcțiile de conducere din asociațiile profesionale ale agricultorilor, de multe ori, sunt cocoțate persoane care nu au au lucrat măcar în vreo fermă, ca să nu mai zic să dețină una, iar apoi sunt mulți care consideră că dacă au ajuns în acele funcții, știu și ce este de făcut, dar fără să îi recomande nimic în acest sens și fără să mai ia pulsul celor care cu adevărat trăiesc și suferă în această lume.

Cred că este anacronic, că multe funcții de conducere a acestor organizații, mă refer la cele de reprezentare, în loc de fermieri care să dea direcția de urmat, sunt ocupate de birocrați, care ar fi trebuit doar să implementeze cele dorite și necesare, iar implementarea să fie făcută fără compromisuri care de multe ori schimbă total chiar și direcția care s-a dorit inițial.

Este drept ca în aceste organizații sunt și oameni (care nu sunt fermieri) de bună credință, care muncesc din greu și doresc să realizeze multe lucruri bune, dar rezultatele nu apar și nu se văd, tocmai din cauza primei grupe de care am vorbit mai sus. Consider că nu este drept. La fel ca la politicieni, și aici mereu se vorbește de răspunderea celor care au ocupat funcția mai înainte, de parcă noi ar trebui să fim condamnați să acceptam să fim sacrificați pe viață de dragul încercării de niște nepricepuți, care nici măcar nu trăiesc aceleași griji ca și tine.

Asta ca să nu mai vorbim de „fumata” expresie „veniți și vă implicați”, dar asta în condițiile în care acești birocrați să rămână pironiți în continuare pe funcții, iar cei care se implicăa doar săa fie morfoliți și compromiși, tocmai pentru a li se închide gura.

Mi-ar fi plăcut ca în aceste momente când eșecul politicilor agricole europene este evident, inclusiv din cauza corupției bruxelleze, să-i vedem pe cei responsabili, oficiali europeni și naționali, reprezentanți ai fermierilor europeni și naționali, ieșind un pic smerit public și să recunoască că au făcut-o lată și poate cei care au vechime pe funcții, mai mare de vreo patru ani, să mai plece și acasă, fără să ducă grija cui ne vor lăsa, că ne vom descurca și fără dragostea lor părintească, din cauza căreia ne ustură curul de zici că suferim de hemoroizi.

Personal, nu pot accepta ca tot mereu eu, ca fermier, sunt de vină fiindcă plătesc cotizația și nu doar ca cineva să mă reprezinte, iar când iese prost să fiu acuzat tot eu că nu m-am implicat, iar restul nu are nici o vină.

Știu că mulți din cei care urmăresc protestele agricultorilor poate încă nu pricep riscurile revoltei unei bresle care este disperată, dar valul care se va ridica poate fi un mare tsunami care va șterge multe pe unde va trece, iar asta deoarece unii și-au bătut prea mult timp joc de o breaslă care le dă dreptul de a gândi, ei fiind cu stomacul plin.

În final, pentru a nu fi nici o interpretare greșită, consider cu tărie că fermierii au nevoie de mediul asociativ, dar, ca într-o relație, când lucrurile nu mai merg apare necesară schimbarea. Cred că mulți din cei care au ocupat fotoliile și au dovedit cu vârf și îndesat că au fost depășiți de momente, să mai iasă și la pensie. Mai mult, aceștia trebuie să înțeleagă că nu ei sunt mediul asociativ, ci au fost mandatați de acesta vremelnic să facă ceva. Cum au reușit, simțim.

În rest numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În urma promisiunilor obținute în cadrul întâlnirii cu ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, care a avut loc miercuri – 24 ianuarie 2024, la sediul MADR, Grupul de Protest Timișoara Vest a decis ca din data de 26 ianuarie 2024 să suspende temporar protestul.

„Rămânem solidari cu grupurile de protestatari din țară și așteptăm soluționarea revendicărilor noastre până la prima rectificare bugetară din luna martie, anul curent. În caz contrar, ne vom organiza pentru un nou miting, la sfârșitul lunii martie”, transmite Grupul de Protest Timișoara Vest.

Promisiunile MADR pentru fermierii din Vestul țării:

1. Suportarea în integralitate a accizei la motorina utilizată în agricultură.

2. Facilitate de creditare, respectiv Creditul Fermierului și Creditul Agricol ce vor fi disponibile din 15 februarie 2024. Creditul Fermierului va fi pentru capital de lucru, se va accesa până în luna mai, va fi pe o perioadă de 5 ani cu o dobândă de 1,95%, ROBOR suportat de MADR, plafonul fiind de un miliard de euro și garantat de statul român. Fiecare fermier va primi maximum 30% din cifra de afaceri. Creditul Agricol va fi pe o perioadă de 4 ani, plafon maxim de 10 milioane de euro și poate fi folosit pentru cumpărare de terenuri și pentru dezvoltare. Se pot refinanța până la 50% din celelalte credite.

3. Echivalarea permiselor de conducere din categoria B cu TR1 a fost deja realizată prin OUG 1/2024.

4. Subvenția pentru anul 2023 va fi cu 2 euro mai mare decat în anul anterior, în jur de 178 euro.

5. Acordarea în regim de urgență a plăților APIA pentru scheme care nu țin de alte termene, termen 29 februarie 2024.

6. Pe lângă cei 100 euro/ha care se acordă conform OUG nr. 5/2024 pentru culturile agricole înființate în toamna anului 2022, s-a promis ca la rectificarea bugetară din luna martie a.c. se va lua în calcul și compensarea culturilor din primăvara anului 2023.

7. Asumarea revizuirii și adoptării legislației necesare în actualul exercițiu parlamentar privind durata minimă a contractului de arendă și concesionarea pășunilor.

8. Derogarea GAEC 7 și GAEC 8, termen de rezolvare până la data de 31 ianuarie 2024.

9. Compensarea pierderilor suferite de fermierii români afectați de importurile din Ucraina prin adoptarea de culoare separate și monitorizarea importurilor prin sigilii electronice cu GPS în portul Constanța.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Joi – 18 ianuarie 2024, Guvernul a aprobat Ordonanța de Urgență privind instituirea unei scheme de ajutor de stat de sprijinire a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole vegetale, ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.

Astfel, se acordă un grant direct fermierilor pentru a compensa parțial creșterea costurilor de producție, recoltare, transport și depozitare a recoltei agricole vegetale primare obținută la culturile înființate în toamna anului 2022.

Grantul direct reprezintă o plată compensatorie pe suprafață care constă în echivalentul în lei a 100 euro pe hectar, ce se acordă unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole, pentru suprafețe de teren arabil cultivate în toamna anului 2022. Sprijinul este pentru un număr maxim de 162.640 beneficiari.

Valoarea maximă a grantului direct acordat pe întreprindere beneficiară nu poate depăși echivalentul în lei a 280.000 euro. Cursul de schimb valutar euro/lei pentru calcularea valorii totale maxime/cuantumului este cel comunicat de Banca Națională a României la data de 1 august 2023, respectiv de 4,9334 lei/euro.

Resursele financiare totale necesare implementării schemei sunt de 1.200.000.000 lei reprezentând echivalentul a 243.239.956 euro, care se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2024.

Plata sumelor reprezentând ajutorul de stat menționat de prezenta schemă se face până la data de 30 iunie 2024, inclusiv.

MADR informează că beneficiarii sunt întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producţiei primare de produse agricole vegetale, respectiv producători agricoli înregistrați în Registrul agricol și în Registrul unic de identificare, care utilizează suprafețe de teren arabil, individual sau în forme de asociere în scopul obținerii producției de cereale și semințe oleaginoase.

Condiții de eligibilitate:

• Depunerea unei cereri de plată în anul 2023, pentru o suprafață determinată de minimum un hectar, pentru una sau mai multe dintre culturile prevăzute în anexa actului normativ, până la termenul limită de depunere din anul 2023;

• Beneficiarii nu sunt în dificultate, respectiv în lichidare sau în faliment, la data depunerii cererii de solicitare a ajutorului de stat, în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Astăzi, când scriu acest articol, este la o zi după ce fermierii protestatari au semnat documentul de înțelegere cu ministrul Agriculturii, domnul Barbu, iar impresiile sunt încă foarte calde, dar cred că primele concluzii deja se pot așterne pe hârtie. De menționat că protestele continuă, dar în raport cu alte ministere și autorități, mai puțin MADR. În plus, sunt convins că viitorul agriculturii, mediului asociativ și mai ales al fermierilor va depinde de ce au (sau nu au) învățat și vor aplica (sau nu vor aplica) în urma acestei experiențe, care s-a dovedit foarte complexă.

Vă propun să facem o mică cronică a evenimentului realizată în urma interpretării și consemnării informațiilor așa cum au circulat și s-au prezentat, atât pe canalele de presă scrisă și vizuală, dar și pe rețelele de socializare, grupuri de WhatsApp și diferitele discuții pe care le-am purtat în aceste zile cu colegi fermieri, dar nu numai.

Inițiatorii vizibili

Un grup de antreprenori care au activități de transport, iar unii dintre ei activând și în agricultură, în special din zona Moldovei, au trecut la organizarea unor forme de protest spontan, în special pentru a ridica în atenția autorităților problemele și greutățile întâmpinate de transportatori, iar apoi s-a dezvoltat ideea inițială la nivel național și imediat au fost adăugate și problemele fermierilor în tot acest tăvălug.

De menționat că, problemele fermierilor și transportatorilor sunt reale și dramatice, chiar dacă poate modul de exprimare al lor nu respectă toate regulile comunicării ca știință. Situația este foarte grea pentru mulți dintre ei și asta deoarece multora le-a ajuns cuțitul la os, iar disperarea poate că în anumite situații le întunecă și judecata. Dar, toate aceste realități sunt de înțeles.

Revenind, unele din persoanele inițiale au activat sau activează în diferite structuri de nivel local la diverse partide, ceea ce în esență nu este de condamnat, atât timp cât se reușește să se țină un protest, manifestație sau cum îi mai spuneți, departe de interesele unor structuri politice, iar în acest sens mediatic s-a reușit punctarea destul de bine, atunci când s-a respins de către protestatari încercarea de ,,debarcare” a deputatului Simion și a senatoarei Șoșoacă.

Trebuie înțeles că mulți fermieri sunt bine văzuți în comunitățile lor și pe cale de consecință ocupă poziții de consilieri, primari sau mai știu eu ce, dar încă odată, acest lucru nu este ceva rău, cât timp lucrurile sunt separate.

Inițiatorii invizibili au existat?

România are o structură folclorică foarte dezvoltată, este o caracteristică de bază a noastră și avem și ,,specialiști” de foarte bun nivel la acest capitol. Așadar, cum era și normal, folclorul care circulă în jurul acestor proteste este foarte larg și bine amplificat, iar așa cum știm, acesta are la bază existența unor izvoare, doar că deocamdată este prea devreme să știm în realitate cum și care sunt.

Public nu există dovezi că au fost și alte structuri politice sau de altă natură implicate în inițierea protestului, dar cum era de așteptat și se pare că s-a și întâmplat, imediat după demararea protestelor, structurile de partid s-au activat încercând să pună rapid în practică diferite strategii pentru a câștiga cât mai mult capital politic, iar acum după ,,dezumflarea” acțiunii (mă refer doar la cea între fermieri protestatari – MADR) se pun în practică strategii de ștergere a urmelor cât mai bine și rapid.

Chiar dacă informațiile nu sunt numeroase, o să mă hazardez să lansez câteva ipoteze care pot sta în picioare, dar cum am spus, sunt doar ipoteze și care mâine pot fi confirmate sau infirmate de dovezile care sunt aproape sigur că vor apărea.

Prima ipoteză este că cei din USR au fost luați pe nepregătite sau nici nu au avut preocupare pentru acest lucru, deoarece au atâtea scandaluri interne și sunt atât de preocupați să se autodemoleze, încât este greu de crezut că mai pot avea în interior un grup de strategie liniștit care să poată lucra și pune în practică o astfel de acțiune.

Apoi, cei din AUR nu au crezut că ar fi posibil așa ceva, conexiunile lor în mediul agricol sunt firave, iar specialiștii lor gen domnul Fițiu de la Cluj sunt doar de imagine, dar cam atât. Deci, nici nu au anticipat și nici nu au profitat de această situație, fiindcă nu au putut să se organizeze, situație valabilă și pentru senatoarea Soșoacă.

Legat de UDMR nu are rost să comentăm fiindcă nu este stilul lor și în plus zona lor de acțiune este foarte limitată datorită nevoii existenței structurilor etnice, ceea ce în cazul Moldovei nu se poate spune că ar exista.

Rămân cele două partide mari din coaliție, care se acuză reciproc printre dinți de aceste evenimente și se pune întrebarea dacă vreunul dintre acestea au avut o implicare inițială. Personal nu cred că a existat o implicare națională coordonată, dar apoi în derularea faptelor au existat intenții de implicare a unor lideri liberali, mai ales la nivel județean, dar fără succes major.

Social democrații, este greu de crezut că și-ar fi dorit așa ceva, fiindcă vizau miniștrii lor, în special la Agricultură și Transporturi, iar ei știu mai bine decât alții, că în anul de campanie se strâng rândurile pentru victoria colectivă, nemaifiind loc de vendete politice între grupări, cu excepția unor evenimente deosebite, care cel puțin până acum nu a fost cazul.

Obiectivele protestului

Se pune totuși o întrebare, de ce tocmai acum acest protest, în an electoral, fiindcă multe din măsurile contestate acum, au fost adoptate cu mult timp înainte, iar atunci afară de ,,mârâieli prin gard” nu au fost alte situații.

Dacă ne gândim la adoptarea modificărilor privind carnetul de conducere pentru tractoare, dezbaterile au început de acum circa doi ani, iar adoptarea a fost anul trecut prin vară, cam asemănător ca la introducerea ITP-ului pentru utilaje agricole, iar în ambele cazuri o dezbatere aprigă nu a existat deoarece asociațiile profesionale și presa au constatat, după opinia mea, o lipsă de interes la ,,firul ierbii” printre fermieri, ceea ce a demotivat în mod cert.

Legat de adoptarea GAEC-urilor, din anul 2022 au fost dezbateri numeroase și contre puternice între organizațiile profesionale, dar și între acestea și MADR, toate sub spectrul amenințării veșnice a autorității bruxelleze.

În acea perioadă existau și funcționari MADR virulenți, care sub protecția fostului ministru de tristă amintire Petre Daea, afirmau pe holurile ministerului cu gura mare ,,că nu fac ei ce vor fermierii” atunci când li se explica că prevederile PNS aduc o serie mare de probleme, aspecte care cel puțin presa agricolă le-a relatat pe larg. Cu toate acestea o stare de tensiune care să susțină ipoteza unui protest nu a existat, iar aceste subiecte nu s-au regăsit pe agenda protestului din 7 aprilie 2023.

Mai mult, luări de poziție în presă sau pe rețelele sociale legate de acele aspecte au existat, dar nu am văzut un mare entuziasm din dezbaterea lor. Se pare că semnalele erau corecte, dar există întrebarea de ce cei afectați nu sunt mai vocali în a semnala problemele, iar multe din asociații, cu toate păcatele lor, au fost luate prin surprindere deoarece ,,cutia de reclamații” la toate a fost goală și nu indica o tensiune premergătoare unui seism social.

Combatanții

Cei care au dus greul acestor proteste au fost cei afectați și aduși la disperare, respectiv transportatorii și fermierii.

Problemele structurale ale agriculturii, care au fost accentuate prin adoptarea PNS-ului și apoi au fost duse la extrem pe zona de sud și est a țării printr-o succesiune de trei ani de secetă din patru, au condus la situații disperate în care fermele nu mai au solvabilitate de creditare, sursele de finanțare sunt inexistente și viitorul fermelor și implicit al fermierilor și familiilor acestora este inexistent.

Despre transportatori nu o să fac referire, fiindcă nu cunosc problemele sectorului, iar în plus prin materialul de față mă refer doar la agricultură și fermieri.

Acțiune, motor, începe!!!

Marți, 9 ianuarie 2024, s-au lansat primele grupuri de WhatsApp unde se adresa chemarea, în prima fază către transportatori și apoi către fermieri, să iasă în stradă într-un protest spontan cu camioane și utilaje agricole. Inițial discuțiile au fost pentru acțiuni în zona Moldovei, dar în mod curios sau nu, au accesat la această chemare și alte zone ale țării, unde oamenii au dorit să iasă în stradă pentru a-și striga problemele și disperarea.

A doua zi, miercuri - 10 ianuarie, protestul spontan a pornit și a avut o dezvoltare rapidă datorită rețelelor sociale, a spațiului virtual, în condițiile în care inițial afară de un post TV specializat pe probleme agricole și câțiva ziariști din presa scrisă agricolă care au relatat despre primele momente de viață ale acestei manifestații, restul presei generaliste a preferat să se abțină, iar puținele excepții au fost foarte rezervate.

Pe măsură ce au trecut orele și protestul s-a amplificat, cuprinzând mai multe zone geografice, iar acțiunile au început să aibă și ,,carismă” TV, mai ales protestele de la Afumați, Sibiu, Moldova, Craiova sau din vămi și posturile de televiziune și presa scrisă generalistă au început să aloce mai mult spațiu acestora, mai ales cu ziua de joi.

Aici a apărut prima sincopă a protestului, în sensul că în afară de imaginile unor acțiuni brute, s-a simțit lipsa unor mesaje elaborate, a unor lideri care să cunoască problemele și să aibă capacitatea de a le pune într-o lumină mediatică favorabilă, dar toate aceste aspecte ar fi necesitat să existe în spatele protestatarilor și o structură organizatorică capabilă să elaboreze astfel de mesaje de promovare și prezentare. Această vulnerabilitate a protestatarilor a permis structurilor de partid de diverse orientări să se organizeze prin a influența mesajele și prin a se deschide diferite paranteze asupra corectitudinii și necesității revendicărilor, dacă acestea sunt corecte sau de fapt sunt privilegii și multe astfel de situații.

Aceste denaturări de mesaj mediatic au fost stimulate și de primele alocuțiuni ale ministrului Agriculturii, domnul Barbu, care de la început a suspectat public amestecul politic în derularea  acestor proteste, fapt semnalat mai diplomatic și de ministrul Transporturilor, domnul Grindeanu.

În perioada de joi până sâmbătă au fost cele mai multe încercări de căpușare ale acestor proteste de diferiții oameni politici, unii gen Simion și Șoșoacă care au încercat acest lucru în forță și cu show mediatic, dar au eșuat, iar alții care au încercat să profite acuzând Guvernul de incompetență, dar ei făcând parte din el și aici mă refer la liberali, dar care s-au dezumflat rapid, mai ales când omul lor de la APIA a stat umăr lângă umăr cu ministrul Agriculturii la primele negocieri cu protestatarii, lucru corect în logica mea, dar nu și în cea de partid.

În aceste condiții au apărut și primele discuții între protestatari pe fondul diferitelor informații despre eventualele implicări politice ale unora din liderii protestelor spontane, dar situația nu a degenerat până în acest moment.

Cert este că PSD-ul ca partidul care avea cei mai expuși miniștrii, s-a regrupat rapid, a început să arate flexibilitate în negocieri și mai rapid decât au sperat chiar înșiși protestatarii, au acceptat revendicările și au închis protocoalele, lăsând în suspans doar problemele care vizau Ministerul de Interne și cel al Finanțelor, conduse de liberali.

Doar că problemele acestora nu se pot rezolva fără binecuvântarea primului ministru, ceea ce politic îi va costa pe liberali mai mult decât și-au închipuit, mai ales în an electoral, dar așa se întâmplă când nu prea ești priceput în astfel de situații.

Finalul

S-au semnat protocoalele între MADR și protestatari, dar și între MADR și asociațiile profesionale, iar liniștea se va așterne rapid, iar alegerile vor acapara prim planul mediatic.

Primele concluzii

Protestatarii ar fi trebuit să știe că asociațiile profesionale nu se pot asocia cu manifestații cu început incert din punct de vedere al organizării, deoarece pentru ele orice asocierea dovedită ulterior greșită, cu un protest care poate degenera, dar unde ei nu sunt organizatori de bază și nu pot controla nimic, nu poate fi asumat în nici un caz, iar riscurile de imagine și legale pot fi extrem de serioase și cu consecințe poate greu de reparat ulterior.

Ori, în acest caz, în primele trei zile nimeni nu a știut de unde să apuce acest protest, cine sunt organizatorii de facto și cu cine ar fi trebuit discutat pentru coordonarea acțiunilor.

Apoi, lista revendicărilor a fost încropită la câteva zile după începerea protestelor spontane, fără să aibă nici o legătură între centrele geografice ale protestatarilor și s-a mers doar pe ideea că problemele ar fi trebuit să fie comune, ceea ce poate într-o anumită măsură ar fi fost posibil. În realitate, poate ar fi fost mult mai bine dacă această listă ar fi fost lăsată să circule o perioadă premergătoare, după care să fie aranjată pentru o viitoare negociere.

Lipsa acestei pregătiri i-a permis ministrului Barbu să scape ușor, fără asumarea unor probleme foarte serioase și ce este mai grav fără nici o asumare strategică, poate cu excepția prevederilor arendei, unde nu putem exclude că vor mai face încă o ,,manțocărie” cum au  mai făcut cu frații lor liberali și o vor trânti iar în stilul lor specific.

Mai trebuie subliniată și relația cu presa, care are nevoie de imagini, interlocutori și mesaje care să facă rating și să provoace compasiunea publicului spectator.

Dacă presa constată că politicul reușește prin metode specifice să contracareze mesajul protestelor și să îl viruseze cu acuzații ,,că vrem benzină gratis ca în Venezuela” sau ,,privilegii să nu plătească taxe” și orice astfel de mesaje care atrag instantaneu furia altor sectoare sociale, atunci și interesul acestora pentru astfel de evenimente trece în secundar și impactul se reduce până la dispariție.

Toate aceste aspecte și multe altele care sigur vor fi discutate pe viitor, arată nevoia existenței în spate a unor structuri cum sunt asociațiile profesionale, care au foarte multe probleme de credibilitate, au probleme de organizare și reprezentare, dar fără participarea acestora astfel de proteste nu au succes.

Personal, nu am găsit în istorie nici un fel de protest, manifest, revoltă, răscoală, revoluție care să aibă succes fără o organizație în spate, este drept că și multe astfel de evenimente cu organizații în spate au eșuat, dar cele care au reușit au împins societatea înainte. Cine speră că va găsi alt drum poate încerca în continuare.

Poate ar fi mai simplu ca fermierii în același efort să se implice în organizații și prin vot să aducă la conducerea acestora oameni capabili să facă ceea ce ei speră, sau dacă cele care există par iremediabil pierdute, să facă altele mai bune și mai puternice care să reseteze mediul asociativ. Astăzi sunt vise, dar acestea nu vor fi împlinite altfel, oricât vrem sau nu să acceptăm.

În rest numai de bine.

Articol scris de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Luni, 15 ianuarie 2024, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), ministrul Florin Barbu s-a întâlnit cu reprezentanți ai mediului asociativ din sectoarele vegetal și ovin.

La finalul dialogului, agricultorii protestatari au decis să continue protestele în stradă, fiind nemulțumiți de ceea ce au cerut și dezbătut organizațiile fermierilor prezente la discuții, care, la final, au declarat că „rezultatele obținute în urma dezbaterilor le dau încredere că pot găsi în ministrul Agriculturii un partener de dialog, ce propune soluții pentru sustenabilitatea fermierilor” - potrivit unui comunicat al MADR.

De asemenea, reprezentanții asociațiilor crescătorilor de ovine și caprine au transmis că sunt mulțumiți de măsurile propuse de ministru, de bugetul alocat sectorului de ovine/caprine și de măsurile de sprijin care vizează acest segment.

Mediul asociativ a transmis o serie de propuneri ce urmează a fi evaluate în cadrul unor grupuri de lucru care se vor întruni periodic la nivel de experți, la MADR.

Participanții au semnat un proces verbal prin care s-au agreat următoarele 13 propuneri:

Propunerea 1 - Acordarea în regim de urgență a plăților APIA, pentru schemele care nu țin și de alte termene.

Termen: 29 februarie 2024

Propunerea 2 - Derogare GAEC 7 și GAEC 8. Clarificarea condițiilor în care se aplică cele două GAEC-uri începând cu anul de cerere 2023-2024 și diminuarea procentului de sancțiuni la nivel minim, în baza forţei majore.

Termen: 31 ianuarie 2024

Propunerea 3 - Compensarea pierderilor suferite de fermierii afectați de importurile din Ucraina prin adoptarea de culoare separate și monitorizare importuri prin sigilii electronice cu GPS în portul Constanța.

Termen: în anul 2024

Propunerea 4 - Acordarea de credite cu dobândă subvenţionată pentru capital de lucru şi investiții în ferme, respectiv Creditul Fermierului cu 1,95% cu ROBOR suportat de stat și Creditul Agricol cu 2% plus ROBOR (pentru investiții, achiziții terenuri etc).

Termen: 29 februarie 2024

Propunerea 5 - Utilizarea suplimentară a cadrului temporar Ucraina pentru acordarea către fermieri a plății în regim de urgență a sprijinului de 100 euro/ha pentru culturile agricole înfiinţate în toamna anulu 2022. În cazul în care, după rectificarea bugetară se vor identifica sume disponibile la Ministerul de Finanțe, se va lua în calcul şi compensarea culturilor din primăvara anului 2023.

Termen: 31 mai 2024

Propunerea 6 - Actualizarea valorii ajutorului de stat privind rambursarea accizei pentru motorina achiziționată şi utilizată în agricultură.

Termen: 30 iunie 2024

Propunerea 7 - Modificarea în regim de urgenţă a Ordonanței 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Echivalarea permisului categoria B cu TR şi a celei B1 cu TR1, precum și înmatricularea utilajelor se vor realiza numai prin supunerea înregistrării acestora la primărie, fără obligativitatea CIV și respectiv a ITP-ului indiferent de tonaj, cu exonerarea aplicării dispoziților în materie în anul 2024, concomitent cu modificarea corespunzătoare a proiectului de lege aflat în dezbatere în Senatul României.

Termen: proxima şedinţă de guvern

Propunerea 8 - Asumarea revizuirii și adoptării legislației necesare, în actualul exercițiu parlamentar, privind durata minimă a contractului de arendă, precum și concesionarea pășunilor.

Termen: 30 iunie 2014 - Parlamentul României

Propunerea 9 - Apă gratuită pentru infrastructura principală de irigații în anul 2024.

Propunerea 10 - Subvenţionarea a 50% din costurile suportate cu energia electrică de către OUAI-uri.

Propunerea 11 – Modificări legislative în 2024: modificarea Legii 34/2013 și Legii 170/2023 și a Legii 138/2004 asimilarea amenajărilor locale de irigaţii cu subvenţionarea ca și a OUAI, inclusiv amplasarea de panouri fotovoltaice în amenajările secundare de irigații doar cu acordul OUAI -urilor; Implementarea și operaţionalizarea Sistemului Național de Gestionare a Riscurilor din Agricultură.

Propunerea 12 - Ordonanța de urgență privind amânarea ratelor se află în avizare la Consiliul Concurenţei.

Termen: proxima şedinţă de guvern

Propunerea 13: Realizarea împreună cu fermierii a unui studiu de impact privind utilizarea sistemului antigrindină din zona Vrancea.

Cei prezenți au subliniat că vor urmări realizarea obiectivelor asumate prin procesul verbal semnat la finalul întâlnirii. De altfel, încă din 12 ianuarie 2024, Alianța pentru Agricultură și Cooperare a transmis că dacă nu vor fi respectate termenele asumate va iniția de urgență demersurile pentru organizarea unui protest autorizat la nivel național.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Deja unii au început să le reproșeze fermierilor ba că au mașini 4X4, ba că au subvenții, că de ce nu produc mai ieftin, că de ce au tractorare de sute de mii de euro. Iar anumiți lideri ai asociațiilor de fermieri tac sau spun tâmpenii precum „nu suntem implicați, sunt revendicări personale”.

Sunt uimit cum mulți „lideri” din partea agro sunt tăcuți. Pentru că ei sunt și membri de partide, alții chiar sunt și la guvernare cu diverse funcții, alții își negociază deja funcțiile pe listele de partid. Și se mai întreabă de ce asociațiile profesionale sunt cam goale, fără membri.

Să discutăm un pic de situație pe bune.

În 2023 fermierii au recoltat culturile de grâu și rapiță înființate în toamna anului 2022. Și mulți, doar atât. Pentru că, dacă vorbim de culturile de floarea-soarelui și de porumb, în multe zone au fost calamitate, din cauza secetei, având producții de 700-1.000 kg/ha la floarea-soarelui și de la zero până la 3.000 de kg la porumb.

La înființarea culturilor de grâu și de rapiță, prețurile la îngrășăminte erau și cu 300% mai mari decât în urmă cu an, la sămânță erau mai mari cu 25%, iar la pesticide în medie cu 20% mai mari. Plus un preț la motorină cu 40% mai mare. Însă, la recoltare, în 2023, prețurile la cereale erau doar 40%-50% din cele din 2022.

Adică fermierul a înființat culturi la costuri duble și a primit venituri la jumătate, comparând 2022 cu 2023. Voi cum ați scoate-o la capăt? Hai să vedem, căci matematica nu a fost reinventată. Cum faci dacă investești 5 lei și primești 2 lei?

Și a recoltat doar două culturi, căci celelalte două au fost în mare parte fie calamitate 100%, fie au cauzat pierderi de 70%, adică cheltuielile pe hectar au fost recuperate doar 30%. Și cheltuiala pe un hectar e mare, vorbim de 4.000-5.000 de lei/ha.

Unde există dezbaterea asta în spațiul public? În presa centrală, în Guvern, la partide...Mai nicăieri.

Poate credeți ca asta e situația doar în România. Nu! E o situație globală, pe toate continentele și la cam toate culturile de la cafea la fructe și porumb. Normal, depinde cât se consumă pe fiecare cultură. Cu cât cultura are nevoie de o investiție mai mare, cu atât pierderea în 2023 e și mai mare.

De asta ies fermierii în stradă în Olanda, Polonia, Franța sau în România! Problema e mai gravă la noi, pentru că pe lângă pierderile cauzate de prețuri la inputuri și cereale, noi am avut și o secetă cruntă.

Dar credeți ca în țările considerate de voi civilizate, guvernele nu dau ajutoare? Vă înșelați. Franța a dat doar producătorilor de vin, pe motiv că e prețul prea jos, un ajutor de 240 de milioane de euro. Și e normal!

E vina fermierului că din cauza războiului și crizei energetice prețurile la motorină și îngrășăminte au ajuns la maxime istorice? E vina fermierului că Rusia face dumping în piața globală a grâului sau că guvernele au forțat scăderea prețului la alimente, forțându-i pe procesatori să caute materie primă de proastă calitate dar ieftină? Nu! Dar vrei să mai ai agricultură și industrie alimentară în viitor, sau vrei să depinzi de importuri și în cazul unor restricții (cum au fost în ultimii ani) să ai magazine goale?

Fermierul e cel care ține mediul rural în viață! E de multe ori singurul angajator dintr-un sat. E cel care are obligația de a oferi siguranța alimentară, mai ales în condițiile de pandemie sau de război. Pentru ca e vorba de mâncare.

Ok, poate că au unele pretenții exagerate. Ok, poate că unii nu sunt cei mai buni comunicatori. Dar și presa are grijă să le scoată toate defectele. Normal că au făcut și greșeli, normal că au și defecte. Cam ca toți oamenii din țara asta și de prin alte țări.

Imaginea multora despre fermieri este una demnă de anul 1907, că fermierul ar trebui să poarte ie, să fie desculț și să lucreze cu plugul tras de boi. Asta în timp ce ei scriu pe un smart phone.

Cum credeți ca se face agricultură performantă ? Cu utilaje scumpe, cu salarii mari, cu credite la bănci, cu investiii mari pe fiecare hectar! Căci oricum aici cercetare nu mai avem, sistemul de irigații e praf, legislația are mari lacune sau e foarte grea pentru a face un proiect, finanțare nu prea se face.

Încă ceva, știți câte bănci mai acordă azi credite către fermieri? Câteva! Doar câteva! Și ce facem dacă statul nu ia măsuri?

Da, am ajuns aici și pentru că timp de 34 de ani clasa politica a promis și toate au rămas la stadiul de promisiune. Sunt azi partide care nici nu au un program sau oameni pe sectorul agricol, dar vor voturi.

Fermierii nu vor să primească gratis! Oamenii ăștia își cer doar subvenția (plătită cu mare întârziere sau neîncasată azi), vor acces la credite să poată trece anul, vor legislație mai simplă pentru investiții în irigații și o plasă de siguranță pentru a nu mai ajunge aici în viitor.

E prea mult? Dacă e prea mult, cumpărați doar brânză, lapte, fructe, carne, legume și ouă din import. Dar să nu vă mirați dacă într-o zi ele nu vor mai fi la raft sau vor fi prea scumpe!

Articol de: MIHAI MORARU, director general Agro-Est Muntenia

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, invită, luni, 15 ianuarie 2024, la sediul instituției reprezentanții tuturor asociațiilor de fermieri, ai procesatorilor și ai retailerilor, pentru a discuta despre măsurile de sprijin și a oferi soluții de finanțare pentru toate situațiile pe care le întâmpină în acest an agricol. Mediul asociativ este rugat să transmită lista de revendicări până vineri, 12 ianuarie 2024, la Cabinetul ministrului.

„Sunt alături de fermierii noștri pentru a găsi cele mai bune soluții la toate problemele lor, avem programe de sprijin în derulare pentru majoritatea sectoarelor din agricultură, pentru a ne asigura astfel că vom avea producții de calitate”, a declarat Florin Barbu, iar MADR a transmis: „Ministrul Barbu și echipa tehnică pe care o coordonează fac toate demersurile necesare pentru ca toate solicitările și revendicările acestora să fie soluționate în cel mai scurt timp”.

Miercuri, 10 ianuarie 2024, fermierii și-au scos utilajele în stradă și protestează alături de transporatori, care au și ei nemulțumiri legate de impozite, RCA, licențe, taxa de drum, acciza la motorină, timpul de așteptare din vămi etc. Multe ferme din țara noastră sunt în prag de faliment, au datorii la furnizori, costurile de producție sunt din ce în ce mai mari, iar producția agricolă are prețuri mici. Autoritățile n-au nici ochi și nici urechi pentru problemele fermierilor, cărora pare că le-a ajuns cuțitul la os. Transportatorii și fermierii circulă cu viteză redusă în semn de protest pe toate drumurile din România, iar sute de tiruri și tractoare se îndreaptă spre București.

„Legat de protestul „spontan” al transportatorilor la care s-au alăturat și câțiva fermieri, până în acest moment, la Ministerul Agriculturii nu am primit nicio revendicare, pentru că nicio asociație nu își asumă acest protest. Din informațiile apărute în spațiul public, am văzut că problemele pe care le reclamă au legătură cu RCA și cu permisele de conducere. Chiar dacă acestea nu țin de Ministerul Agriculturii, voi face tot ce pot pentru a-i sprijini să găsim împreună o rezolvare. Am stabilit deja o întâlnire cu toate asociațiile și federațiile, săptămâna viitoare, pentru a le prezenta programele pe care le avem pregătite pentru acest an. Vom putea vorbi, așa cum facem mereu, la aceste întâlniri, despre problemele pe care le întâmpină și sunt sigur că vom găsi, ca de fiecare dată, rezolvare. Aceste întâlniri le aveam programate înainte să apară acest protest. Îi asigur pe toți fermierii că subvențiile se acordă la timp! Subvenția la motorină se va acorda în continuare la valoarea maximă posibilă. Avem un buget bun, în acest an, avem fonduri prevăzute pentru toate sectoarele și vom continua să sprijinim producția românească. Este început de an electoral și acest protest spontan este masiv distribuit pe rețelele sociale de un partid politic. Nimeni nu are dreptul să folosească fermierii, munca lor și agricultura românească pentru a încerca să câștige capital de imagine sau un procent în plus în sondaje. Să nu uităm că aceste partide politice nu au avut nicio soluție pentru agricultura românească în ultimii patru ani. Ca întotdeauna, ușa ministerului Agriculturii este deschisă oricând pentru fermieri, pentru că eu sunt acolo pentru a le rezolva problemele și a-i sprijini. Îi asigur pe toți că anul 2024 o să fie un an agricol bun atât pentru România, cât și pentru fermierii români”, transmite ministrul Florin Barbu prin intermediul rețelelor de socializare.

Pe aceleași rețele de socializare, în ultimii 3 - 4 ani, de când seceta cumplită a pus stăpânire pe agricultura noastră, fermierii își spun păsurile, și nu-s puține. În ultima perioadă, din ce în ce mai mulți vor să-și vândă fermele, sau povestesc cum se roagă de bănci, de furnizorii de inputuri pentru păsuire. Parcă mai des ne întâlnim cu termenul „faliment”.

Pe aceleași rețele de socializare frecventate de politicieni, de autorități, fermierii se plâng de lipsa de reacție a guvernanților, de faptul că nu primesc subvențiile, și câte și mai câte. Însă, la București nu se văd, totuși, aceste lucruri, realitatea pare alta decât cea de pe teren, dacă ne uităm chiar la declarațiile ministrului Florin Barbu.

Marți, 9 ianuarie 2024, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis un comunicat în care arată că a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) adoptarea de urgență a actelor normative pentru introducerea creditelor cu dobândă redusă pentru sectorul agricol (articolul, aici: https://revistafermierului.ro/din-revista/eveniment/comunicate/item/5998-implementarea-de-urgenta-a-creditelor-subventionate-pentru-sectorul-agricol-solicitarea-fermierilor.html).

Și, atunci, de ce susține șeful MADR că nu există revendicări ale reprezentanților fermierilor?

Este cert că există probleme, unele putând fi rezolvate de guvernanți, dacă există interes. Altfel, întâlnirea între Florin Barbu și mediul asociativ poate fi doar „de ochii lumii”, iar agricultura va continua „să meargă și așa”. Cu alte cuvinte, fiecare e pe cont propriu, se descurcă cum poate, dacă poate. Dacă nu, cu astfel de reacții de nepăsare, pompoase, de formă și fără fond, din partea autorităților, vom vedea într-adevăr multe falimente.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Recent am avut un dialog foarte interesant cu directorul executiv al Clubului Fermierilor Români, Florian Ciolacu, care, printre altele, amintea de un proverb care spune că „atunci când vântul schimbării bate, unii-și construiesc ziduri, alții își construiesc mori de vânt”, susținând prin aceasta că trebuie nu să căutăm să ne punem la adăpost de acele schimbări care se preconizează în lume, în ceea ce privește știința agricolă, economia și mai ales o nouă paradigmă culturală, ci să căutăm să ne așezăm în avanposturi pentru a folosi în favoarea noastră această schimbare. Mi-a plăcut abordarea domniei sale, încă de atunci, dar pentru că sunt convins că o societate se schimbă în primul rând prin educație și cred că aceasta este apanajul mai ales al celor care conduc, am încercat să îl provoc să evidențieze rolul statului într-un asemenea demers. Mărturisesc acum că nu am fost deloc mulțumit atunci de faptul că a ținut cu tot dinadinsul să-l exonereze de orice rol, îngrămădind toată responsabilitatea pe seama societății civile, a managementului, care se cere, în viziunea sa, să evolueze la un standard superior prin autoeducație și curaj. 

Ceea ce m-a făcut să revin și să încep a-i da dreptate a fost o altă discuție, pe care am purtat-o de această dată cu o foarte tânără domnișoară, aproape încă adolescentă, ținând cont că abia terminase liceul și a pornit să urmeze cursurile a două facultăți foarte grele, Medicină Veterinară și Agronomie. De această dată, nu a fost vorba de o discuție despre concepte, ci o împărtășire din partea ei a unei experiențe personale, în ceea ce numim generic afacere. Părinții ei, ai domnișoarei Iris Maria Roșculeț, au o fermă legumicolă în care, printre altele, cultivă și roșii, din mai multe soiuri, nu detaliez, iar ea a găsit oportun să caute un debușeu pentru producția excedentară, încercând să o proceseze. A ales nu calea simplă a vreunui suc de roșii sau bulion, ci a făcut o dulceață. Și dacă tot a procesat roșiile astfel, s-a gândit că ar merge și ceapa să se transforme în dulceață, și ardeiul iute. A realizat, prin compilarea mai multor rețete de pe internet, o rețetă proprie pentru fiecare sortiment, le-a pregătit personal, le-a ambalat frumos în borcane, pe care le-a etichetat manual, scriind de mână fiecare etichetă. Efortul ei mi s-a părut excepțional. Probabil că la o analiză exigentă o astfel de abordare nu se dovedește o afacere care să poată deveni rentabilă, pentru că, în competiția cu industrializarea, un produs care încorporează atât de multă energie umană nu poate face față. Dar o astfel de analiză are la bază paradigma culturală actuală, aceea prin care important este consumul cât mai mare, la un preț cât mai mic. Este ceea ce numim „societate de consum”. Cu cât consumăm mai mult, cu atât producem mai mult, iar producția mare duce la creștere economică. Doar că această spirală ne-a dus în impasul de astăzi, al risipei resurselor și al poluării excesive. 

În numărul trecut al revistei am publicat la tradiționala rubrică „Citatul ediției” un fragment din publicistica eminesciană care remarca o altfel de schimbare de perspectivă culturală. Eminescu își exprima, acum aproximativ 150 de ani, îngrijorarea că banul a luat locul tuturor competențelor și remarca faptul că schimbarea a pornit odată cu Revoluția Franceză și că, înainte de aceasta, societatea era mai stabilă, cu toate inconvenientele care au justificat transformarea respectivă. Dintre aprecierile marelui gânditor al secolului 19 rețin acum fraza următoare: „[...]să recunoaștem că nu se producea mai mult decât trebuia, că munca, de bine de rău, era totdeauna retribuită și o măiestrie nu se năștea în mod artificial, ci numai atunci când era trebuință de ea. Cantitativ se producea cu mult mai puțin, dar luxul acelor timpuri era un lux solid, durabil și calitatea înlocuia cu de prisos cantitatea”. Observăm, deci, că, într-un anumit moment istoric, societatea punea preț mai mare pe calitate în detrimentul cantității și că, din dorința de a extinde bunăstarea la cât mai mulți, standardele au fost coborâte treptat până la ceea ce se întâmplă azi, când e mai profitabil să arunci un surplus decât să reduci producția. Iată că omenirea, constrânsă de criza ecologică și amenințată cu extincția din cauza evoluției climatice, caută să revină la o economie sustenabilă. În martie anul acesta, Uniunea Europeană a decis să pornească pe un alt fel de drum și să adopte un plan de măsuri de tranziție la o economie diferită, numită „circulară”. Conceptul implică folosirea în comun, închirierea, reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult timp posibil, ducând la o prelungire a ciclului de viață al produselor. Nu înseamnă că această nouă perspectivă este una ideală, că se va putea implementa în integralitatea sa, dar punerea accentului pe realizarea de produse de calitate, durabile pune inițiativa tinerei Iris într-o altă lumină. Sunt convins că sunt mulți care au astfel de idei pe care le vom descoperi și de care ne vom bucura la momentul oportun, iar aceasta dovedește că antreprenoriatul va putea să ia inițiativa schimbării care nici pe departe nu va putea veni de la niște politicieni motivați doar de propriile interese. 

Și pentru că ne aflăm în apropierea uneia dintre cele mai importante sărbători creștine, trebuie să remarcăm că, deși europenii s-au îndepărtat foarte mult de Hristos, ei descoperă azi o latură profund creștină, aceea a cumpătării. Inflația de produse, la îndemână oricând, ne-a făcut superficiali în gândire și în simțire, devenind o posibilă cauză a stării spirituale atât de precare în care ne aflăm. O probabilă economie în care a risipi ar deveni un delict moral poate determina o schimbare în bine și a relației dintre oameni, care, devenind mai responsabili, mai aplecați spre valoare, vor putea să-L redescopere pe Cel care ne cheamă permanent la iubirea aproapelui, pe Acela pe care superficial îl așteptăm să se nască doar ca prilej de risipă gastronomică.

Editorial de: ADRIAN NEDELCU

Programul de susținere a producției de tomate în spații protejate va fi continuat și în anul 2024, a anunțat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu. Uniunea „Salvăm Țăranul Român” solicită MADR o întâlnire de urgență în care reprezentanții sectorului legumicol doresc să prezinte soluții și propuneri de îmbunătățire a programelor prin care se acordă ajutoare de minimis cultivatorilor de legume în spații protejate.

Pentru o implementare cât mai corectă și care să dea acces la finanțare la cât mai mulți cultivatori de legume, programele de susținere a producției obținută în spații protejate au nevoie de îmbunătățiri, susține USȚR.

Cultivatorii consideră că suma de 3.000 euro/0,1 ha legume cultivate în spații protejate este insuficientă pentru a stimula, întreține, cultiva și produce conform standardelor actuale de calitate și siguranță alimentară.

Totodată, se dorește includerea în program și a altor categorii de legume pentru ciclul 1, cum ar fi: ardei gras, ardei kapia, gogoșar, castraveți și vinete.

„Având în vedere că foarte mulți tineri fermieri nu pot avea acces la finanțare prin intervenția DR-30 (Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri) din mai multe motive, independente de ei și pentru atragerea, continuarea, întinerirea generațiilor de fermieri, repopularea satului românesc, dezvoltarea antreprenoriatului rural, consolidarea fermei de familie și a gospodăriei țărănești este imperios necesară o finanțare de minimum 5.000 euro/0,1 ha legume cultivate în spații protejate pentru ciclul 1. De asemenea, ținând cont de faptul că România poate aplica pâna la data de 30 iunie 2024 prevederile Mecanismului Temporar de Criză cu Ucraina, care dă posibilitatea statului membru să acorde ajutoare de stat sectorului agricol de până la 250.000 euro/fermă, iar pentru sectorul agroalimentar până la 2.800.000 euro/IMM, solicităm regândirea programelor și surselor de finanțare în așa fel încât să se dea o gură de oxigen satului românesc și producției autohtone de legume, proaspete sau procesate”, a precizat Ion Păunel, membru fondator al USȚR și președinte al Sindicatului Producătorilor Agricoli (SPA) Olt.

Pentru ciclul 2, legumicultorii propun un ajutor de minimis de 2.500 euro/0,1 ha legume cultivate în spații protejate, iar pe lângă legumele din ciclul 1 (tomate, ardei etc) să fie adăugate și salata, spanacul, ceapa verde, fasolea galbenă etc.

„Solicităm și continuarea Programului dedicat cultivatorilor de usturoi și completarea acestuia cu alte legume (ceapă, cartof, ardei, gogoșar) cultivate în câmp deschis, având în vedere că suprafețele cultivate în ultimii ani cu aceste legume au scăzut destul de mult. Doar pentru cultura de gogoșar în câmp, suprafața cultivată este cu 85-90% mai mică raportat la anii `90, pentru ceapă suprafața cultivată în câmp s-a redus cu 60-70%, iar pentru cartof cu cel puțin 75%”, a specificat Ion Păunel.

Producătorii propun autorităților un program care să vină în sprijinul legumicultorilor intitulat „Primul Solar”, în care fermierii să poată construi/moderniza și achiziționa solarii complet echipate pentru minimum 0,10 ha și maximum 0,20 ha.

De asemenea, o altă propunere este un program numit „Primul Hectar”, prin care tinerii fermieri să poată achiziționa teren agricol.

„Mai solicităm un ajutor de stat pentru producătorii de legume și fructe cu o valoare cuprinsă între 10.000 euro/fermă și 50.000 euro/fermă, în funcție de dimensiunea exploatației, având ca principiu și mecanism de finațare Măsura 21. Toate aceste programe pot fi finanțate prin Mecanismul Temporar de Criză cu Ucraina, fără o notificare și fără aprobare prealabilă a Comisiei Europene, decizia aparținând României în totalitate”, a punctat președintele SPA Olt, Ion Păunel.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!