subventie - REVISTA FERMIERULUI

Fermierii români pot obține o producție minimă anuală de 1.300 kg de boabe de soia la hectar, îndeajuns pentru a fi eligibili pentru plata sprijinului cuplat, cu condiția să irige sau să aibă suprafețele situate într-o zonă agricolă cu pluviometrie pe măsură, a declarat pentru Revista Fermierului, Jean Ionescu, Commercial Unit manager Pioneer.

„Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șanse de succes. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza”, a afirmat Ionescu.

La soia, pentru producții eficiente din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, oficialul Pioneer recomandă hibrizii PR91M10, PR92B63, PT21T45, PR92M35.

Ca să fie eligibil pentru plata sprijinului cuplat la soia, un fermier trebuie să realizeze o producţie anuală minimă de 1.300 kg boabe soia/ha, respectiv să valorifice o producţie minimă de 1.300 kg boabe soia/ha pe bază de contract încheiat cu o unitate de industrializare a boabelor de soia, în scopul obţinerii de şrot şi ulei de soia sau soia integral extrudată, sau pe bază de contract comercial de vânzare a mărfii sau o utilizează în scopul furajării animalelor înscrise în Registrul Național al Exploatațiilor şi a păsărilor pe care le deţine în fermă, prin prelucrarea producţiei cu instalaţii proprii de procesare sau pe bază de contract de prestări de servicii.

De asemenea, el trebuie să livreze, pe bază de aviz de expediţie, deţinătorului soiului minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha, în cazul loturilor semincere, şi să prezinte factura fiscală pentru servicii multiplicare soia, emisă către deţinătorul soiului, din care să reiasă ca i-a livrat minimum 1.300 kg sămânţă certificată/ha.

În România, jumătate din suprafața de soia se cultivă, din păcate, doar pentru subvenție, pentru productivitate de peste 1,3 tone. Majoritatea fermierilor români care au cultivat soia pentru subvenție fără sistem de irigat, au pierdut bani. Ce continuă să frapeaze – în 2017, producătorii agricoli români vor continua să semăne soia.

Despre oleaginoase, dar și despre piața Mării Negre, despre exporturile de grâu și despre pierderea premiumului la floarea-soarelui HO, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Pe piața Mării Negre, unde se situează România față de Ucraina și Rusia în ceea ce înseamnă potențialul de export către state terțe?

Jean Ionescu: În lupta cu grâul din Rusia și Ucraina, România nu este la fel de bine pregătită. E clar că performanțele solului din Ucraina sunt excepționale. Având un cost cu fertilizanții mult mai scăzut, practic, materia organică de care beneficiază solul din Ucraina este un factor foarte important în cultura grâului. Sunt soluri în statul vecin de 3-4% humus. Practic, costurile lor de producție sunt semnificativ mai mici. Acest avantaj le permite ucrainienilor să vândă pe o piață care caută cel mai mic preț, cum este cea din Egipt. Acolo, toată lumea știe, statul cumpără marfa și el e cel care plătește la sfârșit totul.

Din câte știu, licitațiile au fost pierdute de România la nivel de 5-10 dolari pe tonă. De multe ori, competitorii noștri sunt mult mai eficienți din punct de vedere productiv, iar costurile de transport, de asemenea, sunt în favoarea Ucrainei și Rusiei.

R.F.: Pe ce ați miza dumneavoastră în acest an? Care sunt principalii hibrizi din portofoliul Pioneer pe care îi recomandați?

J.I.: La floarea-soarelui aș numi aceste produse-amiral pe care Pioneer le pune la dispoziția fermierilor, respectiv P64LE99 și P64LE25. Sunt de departe hibrizii care domină din punct de vedere al performanțelor și solicitării fermierilor.

Discutând strict de această cultură, floarea-soarelui este cea care, la trei tone la hectar producție, va genera circa 1.000 de euro pentru fermier. Este o plantă mult mai bine adaptată condițiilor de secetă și arșiță decât altele. Mai clar, oleaginoasele în general, însemnând și rapiță, și soia vor face bani.

La rapiță, produsele pe care noi le punem în piață, produsele premium, sunt PT264, PT234 și PT225. Sunt cele care, anul trecut, au câștigat cinci puncte de piață în România, datorită performanțelor excepționale productive. Acestea au o rezistență la iernare deosebită și care, în anii duri din punct de vedere climatic, lipsiți de precipitații, se detașează semnificativ față de alte produse competitoare nouă.

R.F.: Fermierilor mici, ce hibrizi le-ați recomanda?

J.I.: La floarea-soarelui, simplu, recomand hibrizii linoleici P64LE99 și P64LE25. La porumb aș miza pe hibrizi semitimpurii, precum P9537 – FAO350, P9903, P9241, P9900 și P9486. Nu în ultimul rând, la soia aș recomanda 91M10, B63, T45, M35, iar la rapiță PT264, PT225 și PT234.

R.F.: De ce au renunțat buyerii să mai ofere acel premium pe floarea-soarelui High Oleic?

J.I.: La ora actuală, HO este o linie moartă de produse, pentru că nu mai există acel premium. În Franța, în Europa de vest nu se mai oferă acea bonificație pentru oleice. Practic, floarea-soarelui HO are acum același preț cu cea linoleică. Neavând această atractivitate comercială, fermierul preferă să cultive floarea-soarelui clasică, semnificativ mai performantă din punct de vedere productiv. Practic, pierderea pe unitatea de suprafață la hibrizii HO pleacă de la alegerea acestora. Hibrizii HO nu produc cât o fac cei linoleici. Sunt câteva sute de kilograme diferență, pe care mulți fermieri au realizat că nu le pot recupera din preț.

R.F.: Care sunt perspectivele pentru primăvară? Unde ar urma să fie întoarse culturile? Ce sfaturi le dați fermierilor?

J.I.: Zonele în care ne așteptăm ca unele culturi să fie întoarse, din păcate, sunt Transilvania, vestul țării, Moldova, acolo unde nu există strat de zăpadă care să acopere rapița, orzul și grâul. Din păcate, cred că grâul acela care este mic, semănat târziu, și orzul, plus rapița care este în patru frunze, nu cred că vor supraviețui.

Fermierii vor trebui să decidă destul de rapid cu privire la ceea ce se va întâmpla, dar personal, recomandarea noastră, în primăvară, este clar pentru oleaginoase – floarea-soarelui, cât și pentru porumb, pentru că sunt singurele care pot susține campania de primăvară.

În zona de sud a țării, fermierul este orientat mai mult către oleaginoase, adică floarea-soarelui și rapiță. Cei din Transilvania vor câștiga de pe urma soiei, este o plantă de cultură care va face bani.

În sud suntem OK din punct de vedere al stadiului de vegetație actual și, personal, cred în cultura regină-rapița.

R.F.: Ca așteptări de prețuri pentru la toamnă?

J.I.: Trendul va fi mai mult decât OK pentru rapiță, un preț bun la floarea-soarelui, bun la porumb, dar acolo trebuie să faci și producție. Dezamăgitor la cerealele grâu și orz.

R.F.: La soia, via plăți cuplate, avem vreo șansă să trecem de acest prag critic de 1.300 kg la hectar?

J.I.: Clar. Fermierul care a irigat sau care este într-o zonă agricolă cu pluviometrie OK, va reuși ușor să depășească acest prag. Din păcate, cei care se expun în secetă și încearcă această cultură, în condiții vitrege, nu vor avea șansă. Soia este o plantă de cultură care are nevoie de un climat cu umiditate ridicată în perioada polenizării. Dacă ai secetă accentuată, din păcate, soia nu poate lega, nu poate poleniza.

Publicat în Interviu

Unele voci din sectorul zootehnic românesc ar fi interpretat greșit „normalitatea” auditului unității specializate de control a DG AGRI din cadrul Comisiei Europene (CE) în ceea ce privește acordarea sprijinului cuplat în România și s-ar fi grăbit cu afirmațiile că ni s-ar putea „tăia banii”, a declarat secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Alexandru Potor, în primul său interviu oficial acordat Revistei Fermierului chiar în biroul său.

„(...) Aici este o chestie pe care oamenii au interpretat-o: au interpretat normaliatea unui audit și a unor întrebări. Așa a fost întrebată toată lumea! Oamenii au plecat însă de la ideea că avem o problemă, că ne iau banii ș.a.m.d.”, a precizat Potor ca răspuns la unele acuze din mediul online, conform cărora Uniunea Europeană (UE) nu ar agrea subvenția plătită fermierilor români și ar cere explicații clare despre prag/plafon (thresholds/ceilings), în corelare cu dificultățile sectorului.

El a explicat în detaliu motivația din spatele setului de întrebări transmis de DG AGRI pe zona de sprijin cuplat în zootehnie (vacă de lapte și oaie), respectiv pe sectorul vegetal și a precizat că la întâlnirea din 23 ianuarie 2017, de la Bruxelles, nu a „negociat” nimic în sensul ca România să piardă bani, totul urmând să fie jucat la următoarea întâlnire tehnică din 8 februarie 2017.

Miza întâlnirii din februarie, de la Bruxelles, spune el, este reprezentată de clarificarea situației HG pentru acordarea sprijinului pe 2016!

Planul de bătaie al MADR, a mai adăugat Potor, este să continue discuțiile cu fermierii români, mult mai în detaliu, și să le comunice întrebările celor de la DG AGRI, dar și felul în care MADR intenționează să răspundă preliminar, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat între timp de la data interviului (30 ianuarie 2017).

De altfel, există și un calendar!

„Îmi doresc ca alături de organizațiile profesionale să avem o discuție în care să se dezbată felul în care acestea acestea văd cum anume ar trebui să se răspundă întrebărilor respective”, a afirmat oficialul MADR.

În exclusivitate despre faptul că, la o eventuală recomandare a UE în urma discuțiilor din 8 februarie 2017, putem modifica inclusiv notificările din 2014 și din 2016 cu privire la sprijinul cuplat, dar și despre prioritățile Ministerului Agriculturii în ceea ce privește fondurile FEADR și altele, în cele ce urmează.

Incitant!

Revista Fermierului: În urma întâlnirii pe care ați avut-o în ianuarie la Bruxelles, voci din sectorul zootehnic au acuzat delegația României că nu a fost bine pregătită, că fermierii riscă să piardă sprijinul cuplat și că acest aspect ar fi fost special negociat acolo. Să clarificăm puțin situația...

Alexandru Potor: La întâlnirea de la Bruxelles am avut un mandat legat de Consiliul de Miniștri, în care s-au discutat chestiuni de agendă, printre care, poate cel mai important - pachetul lapte (dacă el trebuie să continue și după anul 2020). Ulterior a fost abordată și această problemă legată de sprijinul cuplat pentru sectorul vegetal și zootehnie.

Oamenii s-au inflamat degeaba, prezumând că pe 23 ianuarie 2017 s-a negociat chestia aceasta cu sprijinul cuplat, ceea ce nu este real. Da, sunt întrebări; Comisia Europeană (CE) auditează permanent măsurile. A venit și rândul sprijinului cuplat, implementat de România, pe anul 2015. Cei de la DG AGRI ne-au adresat anumite întrebări, iar acestea urmează să fie discutate într-o reuniune ulterioară cu ei (n.r. - 8 februarie 2017).

Acum, având în vedere că noi trebuie să emitem Hotărârea de Guvern pentru sprijinul aferent anului de cerere 2016, am zis că dacă specialiștii CE au niște întrebări pe care vor să le lămurească, noi să le răspundem corespunzător.

R.F.: Vorbiți de anul de cerere 2016, dar nu spuneți nimic de 2015.

A.P.: Problema este că eu nu voi putea ataca problema anului 2015 în faza actuală, deoarece mi se va răspunde: „Mai târziu!”. Cei de la DG AGRI au o procedură proprie destul de lungă.

Pe mine mă interesează foarte clar să clarific ce HG dau pe 2016. În același timp mă ajută și să le răspund lor în viitor, pentru auditul care se finalizează pe parcurs, privitor la 2015. Eu am nevoie de o întâlnire cu DG AGRI să discut sprijinul cuplat – și agricol, și zootehnic – plecând de la principii actuale. Voi avea în vedere ce obiecții au avut ei, de fapt clarificări pentru anul de cerere 2015.

R.F.: Ce obiecții au avut cei de la DG AGRI față de măsurile notificate de România în ceea ce privește sprijinul cuplat în agricultură și zootehnie?

A.P.: Ca obiecții, în mare, vorbim de felul în care România poate justifica acordarea sprijinului cuplat pe fiecare categorie notificată, în sensul că vor să vadă dacă aceasta este în declin, dacă nu ș.a.m.d.

În acest sens, noi voi pregăti un document. Ne dorim o discuție serioasă cu reprezentanții sectorului vizat, ocazie cu care să le spunem: „Fraților, acestea sunt întrebările din partea CE! Iată, la vaca de lapte am fost întrebați cum justificăm că este în declin sectorul?”. Este o chestie evidentă că este în declin, pentru că noi am pornit de la anul de referință 2009, în care aveam 1,4 milioane vaci.

Permanent, noi am avut scăderi ale numărului de animale. Fluctuațiile au gravitat în jurul a 1,1 milioane de capete. Potrivit cifrelor raportate în INSAMM (notificate la Bruxelles), avem țintele setate pe ani, până în 2020. Avem o țintă de distribuție pentru a atinge 1,4 milioane de capete, pentru că noi variem tot timpul - 300.000 de animale.

Banii pe care noi îi aveam pentru 300.000 de capete – circa 86,1 milioane euro – împărțiți la numărul de animale, ar trebui să ne dea 287 de euro pe vaca de lapte (sumă valabilă pentru anul 2017). Tot în jur de 300 de euro erau previzionați și pentru anii 2015 și 2016. Problema este că din 300.000 de capete, de fapt, am dat, pentru că nu s-au îndeplinit condițiile de eligibilitate, bani doar pentru aproximativ 87.000 de capete de vaci cu lapte circa o mie și ceva de euro. Asta a ridicat semnul de întrebare – ”De ce atât de mulți bani? De ce ați selectat intervalul 10-250 de capete?”, era întrebarea prezentă constant pe buzele celor de la CE.

R.F.: Care este planul de bătaie al Ministerului Agriculturii?

A.P.: Eu aș vrea să discut mult mai în detaliu cu reprezentanții sectorului sprijiit și să le comunic întrebările celor de la DG AGRI, dar și felul în care MADR intenționează să răspundă preliminar. Mai exact, îmi doresc ca alături de organizațiile profesionale să avem o discuție în care să se dezbată felul în care acestea acestea văd cum anume ar trebui să se răspundă întrebărilor respective.

Justificarea pe care o pregătește serviciul de politici publice este următoarea: tot ce este de la unu la nouă capete de vaci cu lapte reprezintă fermele de subzistență, iar produsul lor nu merge către piață. Eu nu pot - așa cum arată măsura care sprijină un sector sensibil - să aloc bani acestei zone pentru că voi fi acuzat că fac protecție socială și ni se iau banii în mod sigur. De aceea, în ceea ce privește limita rezonabilă, sunt realizate în prezent calcule despre viabiliatea economică a exploatațiilor, mai exact care sunt fermele care trimit lapte către piață, pentru procesare.

R.F.: Măsura notificată are o limită. Ne-au tras europenii de urechi că vrem să continuăm acordarea sprijinului?

A.P.: „De ce așa?”, au întrebat auditorii CE, în condițiile în care România s-ar cam fi dus spre maximum (spun asta după ce am discutat cu cei de la politici publice). „Zona aceasta, de peste 250 de capete, nu este în pericol! Le acordați în continuare bani?”, au mai afirmat în discuțiile din ianuarie, cu noi, angajații DG AGRI. Ei cred că acestea sunt exploatații foarte mari, viabile, și că sunt sprijinite în continuare, mascat. De fapt, acesta este și scopul măsurii, și anume de a preveni declinul. CE spune însă că fermele situate în acest palier sunt OK, funcționează, s-au dotat.

R.F.: Nu înțeleg motivul întrebărilor, în condițiile în care măsura era DEJA notificată la Bruxelles. Cum vă explicați?

A.P.: Corect. Sprijinul cuplat pentru 2015 și 2016, practic tot ceea ce înseamnă asta, a fost setat în anul 2014; a fost stabilit cum ne notificăm măsura. Pentru anii 2017, 2018, 2019 și 2020, măsura a fost notificată în 2016, în august. Ambele chestiuni au fost deja notificate la CE.

R.F.: La momentul notificării, specialiștii DG AGRI au avut ceva de obiectat?

A.P.: Nu au avut obiecții atunci. Asta este chestia foarte interesantă. CE a fost notificată de măsura noastră. Din câte știu eu, lucrurile au fost setate sau, cel puțin, nu au fost păreri contra față de subiectul acesta.

R.F.: Există vreun act normativ european care să împiedice majorarea sprijinului cuplat pe cap de animal eligibil, dacă numărul total de animale nu atinge pragul prevăzut?

A.P.: În mod sigur că nu există nicio interdicție la nivel de regulament. Nu este trecută nicio specificație vizavi de chestiunea aceasta.

R.F.: Există un set de întrebări ale DG AGRI pe zootehnie (vaca de lapte și oaie), respectiv pe zona de vegetal. Ce feedback vă așteptați din partea fermierilor, în condițiile în care organizațiile profesionale le-au primit deja de la dumneavoastră, inclusiv cu drafturile de răspuns? Știm că documentul a fost „sifonat” către presă chiar de către un executiv dintr-o astfel de asociație cu mult înainte să plecați la Bruxelles... Care este strategia?

A.P.: Setul de întrebări a fost deja transmis către asociații. Urmează apoi o etapă de discuții cu liderii acestora pentru ca, ulterior, să se realizeze consolidarea textului într-un document de poziție a României. În continuare, se are în vedere finalizarea echipei de negociere, adică experți de la Politici Publice, de la APIA și de la Relații Europene. Punctul cinci – deplasarea la Bruxelles la data de 8 februarie 2017. Ulterior, ne întoarcem cu concluziile și pe urmă gândim HG pentru 2016. În fine, orientări răspuns audit pentru 2015. Acesta este calendarul pe care eu îl supraveghez. Rezultatul acestui demers va sprijini HG în ceea ce privește sprijinul cuplat.

R.F.: Puteți modifica notificarea măsurii? Vă așteptați la probleme?

A.P.: Aici este problema. Nu este cazul unei modificări. Dacă s-a notificat într-o formă, teoretic, dacă spui că vrei să modifici sprijinul cuplat, s-ar putea să ai o problemă. De fapt, noi mergem să explicăm, astfel încât ei să înțeleagă foarte clar de la noi de ce am optat pentru chestiunile acestea.

Pe de altă parte, nu poți modifica o notificare, dar poți ține cont de recomandările CE, dacă reprezentații Comisiei aleg să facă aceste recomandări.

R.F.: Practic, vă doriți o revizuire în urma recomandărilor DG AGRI, tocmai bună de implementat.

A.P.: În interiorul meu, îmi doresc să existe o asemenea chestiune. Dacă ei au niște lucruri care li se par în neregulă... Adică obiectivul meu este să le demonstrez complet despre ce este vorba cu subiectul acesta. Dacă au niște obiecții, să le pună sub forma unei recomandări pe noi s-o putem s-o implementăm, să nu existe un conflict.

R.F.: Un fost lider PNL afirmă pe contul său de social media că sprijinul cuplat pentru zootehnie este în pericol. Ce mesaj îi transmiteți?

A.P.: Obiectivul nostru este să plătim cât mai rapid fermierilor toate formele de sprijin disponibile pentru România, inclusiv ANT. Pe partea de sprijin cuplat, că e vorba de zootehnie, că e vorba de vegetal, ne preocupă foarte mult să răspundem complet solicitărilor Comisiei Europene și asta facem. Asta este motivația pentru care am pregătit și întâlnirea de pe 8 februarie 2017.

R.F.: Există vreun pericol în momentul de față de a pierde bani după discuțiile din 8 februarie 2017?

A.P.: Nu, nu, nu! Din punctul meu de vedere, nu plecăm cu premisa de a nu avea sprijin cuplat sau de a ni se tăia banii. Noi plecăm acolo cu obiectivul de a explica în mod clar și complet celor de la ce CE întrebărilor puse pe un audit care este normal. Și aici este o chestie pe care oamenii au interpretat-o: au interpretat normaliatea unui audit și a unor întrebări. Așa a fost întrebată toată lumea! Oamenii au plecat de la ideea că avem o problemă, că ne iau banii ș.a.m.d.

„Încercăm extinderea suprafeței potențial eligibile în cadrul Măsurii 4.3”

Revista Fermierului: În ceea ce privește fondurile FEADR, sunt zvonuri potrivit cărora există încă discuții între echipa dumneavoastră și cea AFIR în ceea ce privește prioritățile privind finanțarea anumitor măsuri. Care este situația actuală a fondurilor europene pentru investiții în agricultură și dezvoltare rurală destinate României? Prioritatea fermierilor pare să fie Măsura 4.3...

Alexandru Potor: Se lucrează în interiorul MADR pentru a pregăti lansările anului 2017, pentru măsurile care privesc atât beneficiarii publici, cât și pe cei privați. Intră și Măsura 4.3 aici, în ceea ce privește

De asemenea, se lucrează la elaborarea calendarelor de lansare a viitoarelor sesiuni. Imediat ce vor fi stabilite sume, calendare ș.a.m.d., acestea vor fi date în consultare publică, iar după aceea se va trece la o implementare foarte rapidă a sumelor pe care le avem în PNDR până la faza actuală. Nu pot vehicula deocamdată cifre exacte, pentru că ele fac obiectul discuției. Chiar acum, asta discutăm, și anume care este disponibilul de bani și ce se va face cu ei.

R.F.: Pe Măsura 4.3 ați avut discuții extinse cu fermierii. Care sunt prioritățile MADR în acest caz?

A.P.: Pe Măsura 4.3 există discuții foarte importante în ceea ce privește modificarea ariei care va fi afectată pe partea de irigații. Punctul nostru de vedere este de a încerca extinderea suprafeței potențial eligibile în cadrul Măsurii 4.3. Există întrebări din partea CE pentru a clarifica și acest aspect și pregătim materiale tehnice pentru că și ei lucrează după anumite etape.

R.F.: FOSTUL comisar pentru agricultură și dezvoltare rurală al CE și FOSTUL premier tehnocrat, Dacian Julien Cioloș, insista foarte mult ca România să acceseze bani FEADR prin Programul LEADER, dar nu neapărat pentru zona agricolă: „Vă invit să ieșiți din șablonul agricultură” era îndemnul premierului Dacian Cioloș către liderii GAL-urilor adunați la București în urmă cu un an. Ce va fi pe zona LEADER domnule Potor?

A.P.: În momentul de față s-a postat în consultare publică Ghidul Măsurii 19.2, cel care privește proiectele care vor fi selectate în cadrul strategiilor GAL. La începutul lunii februarie a.c., această etapă va fi finalizată și, odată ce va fi definitivat acest aspect, inclusiv măsura în discuție va fi în calendarul de lansări.

Aici avem un obiectiv important, și anume ca inclusiv pe LEADER să înceapă în forță GAL-urile.

R.F.: Aveți vreun plafon bugetat pe Măsura 4 până acum? S-a discutat de vreo sumă?

A.P.: Nu s-a discutat de nicio sumă, dar vom încerca să mergem către a avea maximum posibil.

R.F.: Ați prioritizat ceva pe Măsura 4? Anumite investiții?

A.P.: Nu, nu s-a putut. Prioritizările vor fi în funcție de ceea ce va rezulta și după analiza cu autoritatea de management (AM) și cu APIA.

R.F.: În ce stadiu se află modificarea PNDR 2014-2020?

A.P.: Au fost primite întrebări din partea CE. Se cer explicații pe ceea ce am propus noi la modificare în cadrul Comitetului de Monitorizare anterior.

R.F.: Ați propus ceva concret ca răspuns?

A.P.: Acțiunea este în lucru chiar acum.

Publicat în Interviu

Reprezentantul LAPAR, Constantin Bazon, s-a prezentat marți, 17 ianuarie 2017, alături de alți agricultori cu jalba-n băț în fața noii echipe de la Ministerul Agriculturii, în speranța că, în mandatul lui Petre Daea, o bună parte a celor 14 puncte aflate pe lista cu probleme din sector și depistate de Ligă să fie rezolvate.

Se pare însă că oficialul pesedist, cei doi secretari de stat și șefii de instituții subordonate au luat doar la cunoștință despre existența lor. A câta oară am putea spune? Asta în condițiile în care, Petre Daea, nu a fost departe de problemele sectorului (ultima dată a ocupat funcția de membru al comisiei de resort din Camera Deputaților, iar anterior secretar de stat și ministru al Agriculturii cu ani în urmă), Daniel Botănoiu a fost secretar de stat MADR până nu demult, iar directorii prezenți la fața locului au și ei experiența funcției în continuare.

„Ne vedem astăzi cu toate structurile profesionale din Agricultură pe un program bine stabilit. Vom discuta modul de colaborare de aici încolo şi problemele urgente pe care le au agricultorii. Avem un grafic cu toate întâlnirile, care se vor desfăşura de dimineaţa până diseară târziu”, promitea Daea la Agerpres, înainte de eveniment.

Într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului, Constantin Bazon a vorbit pe îndelete despre șapte dintre durerile agricultorilor (probabil cele mai importante), dar și despre banii FEADR destinați irigațiilor, aspect abordat de publicația noastră într-un alt articol separat.

Cum evenimentul s-a petrecut la două zile de la sărbătorirea nașterii poetului Mihai Eminescu, sintagma „Toate-s vechi și nouă toate” este binevenită și de această dată. Mai ales că, până la urmă, tot cu promisiuni cu jumătate de gură s-a lăsat.

Revista Fermierului: Derogarea pentru neonicotinoide reprezintă unul dintre cele 14 puncte cu care LAPAR a mers în fața ministrului Daea. Despre ce ați discutat mai exact cu oficialul pesedist?

Constantin Bazon: I-am dat să rezolve (...), din nou, problema neonicotinoidelor, că nu-i clarificată situația pentru primăvara asta. Am căutat să-l convingem (n.r. - pe ministrul Petre Daea) că este absolut necesară o nouă derogare. Și asta în condițiile în care, anul trecut, am avut parte de un atac extraordinar al dăunătorilor, cu o frecvență și o intensitate (...) la porumb de am fost nevoiți să întoarcem cultura însămânțată pe (...) zeci de mii de hectare, chiar în condițiile în care am tratat sămânța (...) cu neonicotinoide. Pentru că și asta nu rezolvă problema la o asemenea intensitate și la o asemenea frecvență, ci la o intensitate moderată a atacului.

R.F.: Codul de bune practici agricole ocupă locul VII în lista de probleme prezentate noii echipe ministeriale. Ne puteți da mai multe detalii despre acest aspect?

C.B.: Așa cum ați menționat și dumneavoastră, un alt aspect prezentat ministrului Agriculturii a fost să rezolve problema codului de bune practici agricole (...), pentru că el a fost amendat în mai multe rânduri în fișele măsurilor PNDR gestionate de APIA (n.r. - Măsura 10 etc.). Aceste amendamente (...) nu se regăsesc însă în codul de bune practici și controlul celor de la APIA, din teren; controlează tot după vechea modalitate.

R.F.: Și pentru că tot ați menționat controalele, punctul XIII din listă a fost prezentarea rapidă a  rapoartelor de control APIA, pentru fermierii aflați în eșantionul de control, în vederea plății acestora într-un termen rezonabil. Știm că aici sunt probleme serioase...

C.B.: Am insistat pe faptul că trebuie reglementată într-un fel situația celor care, în mod sistematic, cad la control în fiecare an la plățile pe suprafață. Vorbim aici mai ales de fermierii mari, cei care au activitate complexă: și zootehnie, și legumicultură, și pomicultură, și culturi de câmp, și cultivă și ecologic, și au și Pachetul 4 etc, și au terenuri pe mai multe teritorii administrative, ei mereu sunt la control, într-o formă sau alta. Dacă nu ieși la controlul clasic, ieși la teledetecție și tot control se cheamă. De regulă, acești producători primesc subvenția în lunile iulie-august ale anului de cerere următor, iar cei care nu sunt la control, primesc banii în anul de cerere, în lunile octombrie-noiembrie. Nu e totuna să stai încă opt-nouă luni de zile, să nu poți cumpăra măcar o acadea cu banii pe care îi primești pe suprafață, doar pe motivul că ești la control. Urgentează domne rapoartele de control, se poate face și așa. Nu are nimeni împotrivă să fie la control. Urgentează raportul, prezintă datele, că nu e atât de mare filosofia controlului.

Vor scoate acum un alt ordin de eșantionare, astfel încât să nu mai cadă la control numai unii, iar alții, dacă-i întrebi, să nu fi avut parte niciodată de acest tip de verificare. Cum de n-or fi căzând cei mici niciodată, nu-mi explic. Cică totul este aleator. Aleatoriul acesta... mie mi-e frică să nu fie cumva electoral. Cei mici nu cad niciodată, iar cei care au suprafețe medii sau mari cad în fiecare an.

R.F.: Achim Irimescu, predecesorul lui Daea, spunea că riscurile sunt la fermierii mari, de aceea ei „cad” mereu la controale. Că acolo se duc subvențiile cele mai grase...

C.B.: Nu asta este problema domnule, că primesc fermierii mari mai mulți bani și că acolo este riscul. Da, un fermier mare primește o sumă mare, dar el produce pentru piață, produce comercial, el creează valoare adăugată, are alt preț de producție și are tot atâta nevoie de bani precum producătorul agricol mic. (...) Problema este destul de gravă pentru un fermier care are activitate complexă și care cade mereu la control. (...) Dacă ai căzut doi-trei ani la control, nu cazi și în al patrulea an, pe motiv că ai 10 ha într-o comună în care n-a fost teledetecție anul trecut, dar ai anul acesta.

R.F.: Ați venit cu o propunere clară pe acest subiect?

C.B.: Împreună cu APIA, MADR va elabora un ordin de ministru pentru stabilirea eșantionului la control, să nu se mai spună că totul este aleatoriu. Este propusă și se va și face. A luat măsura să facă ordin de ministru pentru eșantionarea la control.

R.F.: Punctul VIII din listă este acela al despăgubirilor pentru secetă. Care a fost nemulțumirea pusă pe masa ministrului?

C.B.: Da. O altă problemă supusă discuției a fost cea generată de ajutoarele pentru seceta din 2015; plățile complementare (...) la: legume, pomi, soia, mazăre, fasole, toate culturile care au prevăzute astfel de sume. Cei de la minister au zis că dacă fenomenul de secetă generează efecte, conform unei reglementări europene, atunci fermierul nu mai are obligația să predea spre exemplu 1.300 kg de soia sau 1.800 de kilograme de mazăre, ci se ia în calcul cât a vândut, sămânța pe care a cumpărat-o, respectiv procesul normal de calamitare pe care comisia abilitată l-a stabilit prin ordin al prefectului, așa cum se face (...). Fermierii și-au primit banii pe plăți complementare, iar acum, în toată țara, APIA îi somează pe cei care au încasat sume, să returneze banii; (...) nu e corect. Banii au fost dați tot de autorități, în baza tuturor documentelor cerute.

Acum au găsit nu știu pe unde o reglementare că înștiințarea la APIA a fenomenului trebuia făcută în 15 zile. Care 15 zile? Fenomenul de secetă e unul continuu. Începe în mai și s-a terminat în octombrie 2015, iar comisia aceea de stabilire a calamităților a funcționat în baza ordinului prefectului. Astfel, fermierul și-a luat procesul verbal și l-a dus în martie anul viitor împreună cu celelalte documente: sămânță cumpărată, certificat, cantitate de produse vândute, către cine, cum, documentul de la cumpărător cum că procesează marfa. Toate aceste documente au fost duse de către fermieri la APIA și s-a dat decizia de a primi bani. Acum, hopa, sunt plăți necuveniteși trebuie plătite majorări și penalizări la ele?

R.F.: A promis ceva ministrul aici?

C.B.: A promis că analizează... A rămas în pom problema.

R.F.: Legea vânzării terenurilor agricole?

C.B.: S-a pomenit despre ea. Ministrul Daea este de acord că este o lege neconformă și că o să se facă ceva în acest sens.

R.F.: Să ne vorbiți puțin despre impozitarea excesivă a arendei. Care este buba?

C.B.: Taxa pe arendă... da! Am devenit un fel de agenți fiscali ai ANAF. Noi, toți cei care avem câteva mii de hectare, avem angajate câte trei-patru persoane care să țină evidența, cu coduri numerice pesonale la mii și mii de arendatori, cărora să le virăm la bugetul de stat, pe coduri numerice, datoriile. Vorbim de multe erori în înscrisuri, cu evidențe, cu contractele de arendă, cu adeverințe de la primării; o muncă titanică. Asta pentru a vira 21,5 la sută din cât le plătim proprietarilor. Dar de ce trebuie să facem noi treaba aceasta? De ce trebuie să plătim și TVA la cantitatea de grâu care este acordată proprietarilor? Aia trebuie facturată.

R.F.: Răspunsul ministrului pesedist a fost... care?

C.B.: Și în această cauză, ministrul Petre Daea a spus că este îndreptățit punctul nostru de vedere.

R.F.: Punctul XI din seria problemelor - impozitarea abuzivă subvenției europene. Ce ați transmis echipei MADR?

C.B.: Dacă primesc o subvenție, aia nu ar trebui să participe la profit. Întotdeauna, și pe vremea de tristă amintire (m-a prins timpul acolo, vă dați seama că aveam și eu o funcție de răspundere și conduceam o societate destul de mare), tot ce primeam ajutoare de stat, când stabileam profitul care se impozita, dădeam jos din profit valoarea care reprezenta ajutor de stat sau subvenție primită.

R.F.: Și ce a spus ministrul?

C.B.: Ministrul a răspuns că sunt îndreptățite cererile noastre. Nu a fost însă o discuție în care, pe loc, să se emită actul normativ.

R.F.: Aveți experiența agriculturii comuniste și capitaliste. Credeți că au fost doar niște vorbe în vânt ale ministrului?

C.B.: Parte din ele cred că le vom soluționa. Asta cu neimpozitarea subvenției nu cred. Sunt suspicios și la asta cu arenda, deși aici este o mare inechitate. După ce că facem atâta tevatură și vărsăm la buget atâția bani, facturezi și plătești TVA?

R.F.: Aveți vreo promisiune clară, adică ministrul a zis că promite solemn că o anume problemă se va rezolva? Sau au fost, așa, doar cuvinte frumoase, declarații pompoase și cam atât. Ați simțit că a fost chestie unde a spus da?

C.B.: Sunt foarte multe probleme care țin de plățile APIA, unde știe sau nu toate subtilitățile actelor normative. Sunt lucruri de mare finețe acolo: plățile pe bunăstare la animale (întârzieri din 2015), neplata secetei pe 2016, returnarea banilor încasați pe secetă în 2015 etc.

Publicat în Interviu

Printr-o simplă decizie care a stat în pixul autorităților locale ale comunei Tulgheș, județul Harghita, ca urmare a modificărilor „aberante” ale actelor normative în vigoare, Asociația Crescătorilor de Animale (ACA) din aceeași localitate a pierdut într-un an până la 1,5 milioane lei din subvenții, a mărturisit într-un interviu șeful organizației, Costel Bondrea.

Pe liderul Asociației Crescătorilor de Animale din Tulgheș (ACA) l-am cunoscut la un eveniment de prezentare a rezultatelor proiectului „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România”, finanțat de către guvernul Elveției prin Programul de cooperare Elvețiano-Român.

Cu ocazia unui interviu amplu realizat cu domnia sa, am putut afla „la firul ierbii” care sunt problemele cu care se confruntă oierii din Harghita, județ aflat pe lista celor mai sărace din România.

Problemele nu diferă foarte mult de cele cu care un crescător de animale de nivel mic se confruntă în mod obișnuit.

El acuză zona Executivului, dar și pe cea a Legislativului că se joacă cu actele normative în defavoarea agricultorului, acțiuni care au dus, în cazul fermierilor din Tulgheș, la pierderea unor sume importante încasate pe pășuni.

Mai mult, el nu înțelege ping-pong-ul dintre instituții atunci când vine vorba de reglementarea numărului de câini pe care oierii îi pot deține la stână, dar și volatilitatea prețurilor din România care generează nesiguranță pe piața laptelui și pe cea a cărnii de ovine.

De asemenea, Bondrea nu are încă o idee clară de ce piața lânii este realmente prăbușită și mărturisește că tunsul oilor reprezintă anual o problemă majoră la capitolul cheltuieli, poate într-un mod similar cu cea reprezentată de întârzierea plății subvențiilor pe cap de animal.

Ar mai fi și forța de muncă...

Revista Fermierului: Cu ce ocazie pe la evenimentul de prezentare a rezultatelor proiectului „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România” domnule Bondrea?

Costel Bondrea: Astăzi (n.r. - 15 noiembrie 2016) este un pas important pentru existența agricultorilor din zona montană, datorită faptului că este conferința finală a unui proiect româno-elvețian din care facem și noi parte și în urma căruia am construit o stână modernă, un saivan pentru adăpost oi și o platformă de muls ovine.

R.F.: Știm că sunteți președintele Asociației Crescătorilor de Animale din Tulgheș, unul dintre beneficiarii acestui proiect. Ne puteți da mai multe detalii despre această formă organizatorică?

C.B.: Da, sunt președintele asociației din 2008 și, la ora actuală, avem un număr de 232 de persoane, membri ai ACA Tulgheș. Asta înseamnă undeva 80 la sută din crescătorii de animale din localitate.

R.F.: Care este numărul de capete deținut de asociație și care sunt speciile?

C.B.: Fiind o comună mai mică din zona montană, deținem aproximativ 1.300 de ovine și tot în cadrul asociației avem 900-1.000 de bovine aparținând membrilor înscriși în asociație (peste 90 la sută Bălțată Românească tip Simmental).

Personal, am mai renunțat la parte din oi pentru că îmi schimb o generație (n.r. - reformă). Dețin în prezent 100 de oi Țurcană și 23 de bovine.

Am optat pentru Țurcană pentru că este mai adaptabilă la mediu. Sunt însă crescători de ovine care ar vrea să implementeze încrucișările de rase de carne și cu Țurcană, ceea ce până la urmă n-ar fi un lucru rău. Și la bovine situația este similară. Sunt voci care spun că ar fi bine să trecem pe carne. Asta este un lucru bun pentru că dacă este să creștem mai multe categorii, probabil că șansa de vânzare a produselor este mai diversificată.

R.F.: Și ACA Tulgheș comercializează produsele sub marca „De la munte”?

C.B.: Da. O parte importantă din produsele de la o stâna unde s-a implementat acest proiect se vând sub acest brand. Trebuie să recunoaștem că acest proiect a fost un succes și prin faptul că s-a menținut numărul de oi la nivel de comună, bineînțeles și datorită altor proiecte cu alte finanțări din partea Federației Agricultorilor de Munte care au implementat unele proiecte la nivel de oaie la Tulgheș, beneficiind cel puțin vreo 60 de familii în „pasarea darului” (a existat un alt proiect cu câte 10 oi și un berbec la câte o familie).

(...) Am avut o creștere foarte bună până acum doi ani; la oaie, cel puțin. A fost susținută și a fost o perioadă favorabilă nouă. A mai decăzut însă din cauza pieței și a birocrației existentă în România. Și subvenția a fost o problemă. Activând în zonă montană, nu putem depăși 150 de oi. Sunt mulți ciobani cu efective care variază între 50 și 100 de oi cărora le este greu să le mențină într-o zonă montană cu 5-6 luni de iarnă. A căzut a doua subvenție, beneficiem doar de una; iată un alt motiv. Bineînțeles, produsul s-a vândut foarte prost. Chiar și mielul a avut probleme. Cel puțin în anul acesta, în 2016, pe miel au fost probleme mari. Cu excepția Paștelui în care a fost oarecare vânzare, după care s-a vândut undeva la 5 lei kilogramul de berbecuț în viu, ceea ce nu este un preț.

R.F.: De Paști, cu cât a fost comercialiat kilogramul de berbecuț?

C.B.: De Paști kilogramul a fost 20-22 lei. A fost o scădere abruptă. Vă spun sincer că au renunțat mulți din cele două motive: piața de desfacere și prețul foarte mic.

R.F.: Chiar așa, care vă este piața de desfacere?

C.B.: Nouă, ca și producători, ne este foarte greu. Acum ne gândim la o strategie de a ne organiza într-o formă cooperatistă sau ceva similar federației, prin Federația Oierilor de Munte (FOM) sau prin Federația Agricultorilor de Munte (FAM). Vrem să găsim o formă asociativă care să fie legătura dintre producător și piață. Noi, producătorii, nu putem fi și în munte, și în sala de procesare, și pe piața de desfacere. Resursa umană e la mare căutare, ceea ce ne pune în situația să nu putem face față acestui val în care se învârte România la ora actuală.

Este o mare concurență pe piață. Trebuie să pătrundem și este binevenit acest brand, „De la munte”, cu care trebuie să lucrăm. Noi îl considerăm un succes și un început, o bunăstare și a ciobanilor, și a animalelor, din punct de vedere al igienei produsului finit.

R.F.: Aveți o stână nouă la Tulgheș. Cât s-a investit în ea?

C.B.: Sincer nu știu, nu vă pot spune cifre, deoarece noi, ca asociație, am suportat manopera și o parte din materiale. Partea noastră a fost undeva la 60.000 – 70.000 de lei, bineînțeles și munca voluntară a crescătorilor de animale care este destul de importantă. Munca nu s-a contabilizat.

R.F.: Ce cantitate de lapte procesați zilnic?

C.B.: Personal vorbind, dacă luăm în calcul perioada bună, zilnic procesăm undeva la 400-500 de litri de lapte. La nivel de asociație, avem pe toată raza comunei șapte stâni cu un număr de animale care variază între 250 și 450 de oi. În total, putem vorbi de 3.000 de litri de lapte zilnic.

R.F.: Problema pășunilor. Cum v-ați înțeles dumneavoastră cu autoritățile de stat?

C.B.: Înainte de a fi președintele asociației, am făcut doi ani de voluntariat la nivel de comună. Nu eram încă în funcție, dar eram considerat ca atare. Nu am avut salariu, nu am avut nimic, nu mi-a decontat nimeni nici măcar un drum la județ.

Dacă vorbim de pășunile concesionate de asociații de la Primăria comunei Tulgheș, vă pot spune că anul trecut, din cauza modificărilor aberante ale ordonanțelor, noi am pierdut contractul de concesiune, cu redevență în avans plătită, (...) în luna aprilie. După formarea bugetului pe 2015 ni s-a anulat contractul perfect valabil, prin HCL. A trebuit să ne judecăm și să-l recâștigăm în instanță. Am revenit asupra contractului, dar am pierdut un an de zile. La 830 ha eligibile s-au pierdut o grămadă de bani, în condițiile în care eram sub angajamente.

Din 2013 intrasem pe un nou ciclu de angajament pe cinci ani. Aveam și pachetele incluse. Știind faptul că în zona noastră, la Tulgheș, nu mai existau pachetele 1 și 2, ci 3 – Crex Crex, ne era foarte greu să-l accesăm pentru că APIA solicita o încărcătură de 0,7 UVM-uri, în condițiile în care nu putem îndeplini această condiție. Noi ne duceam până la 1 UVM pe hectar și riscam să pierdem subvențiile. Fiind această împrejurare a rezilierii, comunitatea noastră a pierdut aproximativ 1,2-1,5 milioane lei. A pierdut și comuna la capitolul redevență – 85 euro pe hectar. În condițiile unei suprafețe totale de 970 - 980 de hectare, plăteam și diferența de 140-150 ha neeligibile, dar noi tot la 85 de euro ne raportam, pentru că aveam un contract de concesiune pe toată suprafața de pășune a comunei Tulgheș.

R.F.: Cine se ocupă acum de aceste pășuni?

C.B.: Asociația, reprezentată de președintele său, adică de mine.

R.F.: Nu s-a băgat și primarul în combinație?

C.B.: Nu. Din fericire pentru localitatea Tulgheș, nu acceptăm șmecheri, asta dacă ar fi vreun vreun primar șmecher. În mandatele din 2008 – 2012 am avut un primar care a ținut la agricultură. Și cel care a venit din 2012 cunoaște agricultură, dar mai puțin, însă s-a lăsat consiliat de cei care cunosc fenomenul (eu și cei care suntem în asociație). Cu toate acestea, Legea din 2015, ordonanțele alea cu care s-au tot jucat parlamentarii cu ele, ne-au dăunat. Au avut un moment de presiune la care au apelat prin Consiliul Local, s-a reziliat contractul și s-au pierdut banii.

Ce pot să vă spun din anii anteriori este că atunci când am preluat pășunile, acestea erau într-o stare dezastruoasă. Pe locație exista brad, răchită, mesteacăn. În primii doi-trei ani a fost o luptă cu defrișarea de pe sprafețele de pe care s-a mai putut face asta. Dacă vorbim de ani mai mulți în urmă, Tulgheșul avea 2.400 ha de pășune, iar acum ne luptăm să ajungem măcar la 900-1.000 ha și să le menținem. Restul au intrat în fond forestier, deci nu se mai poate. Considerăm însă că cele 1.000 ha, dacă le putem menține, e OK pentru localitatea noastră.

R.F.: Să revenim la ACA Tulgheș. Aveți și investiții proprii în localitate?

C.B.: Pe lângă curățit pășunile, noi am construit și stâni de sezon. Nu la dimensiunile și condițiile din proiectul „Modele agricole sustenabile pentru zona montană din România”, dar nu mai sunt șoproanele acelea vechi și urâte, ci unele cu dormitor separat și aducțiuni de apă realizate prin investiții proprii. Avem, de asemenea, două centre de colectare a laptelui pentru bovine la nivel de comună, dispunem de o cisternă, avem și tancuri de răcire. Două dintre tancuri sunt ale asociației, cu banii proprii cumpărate, iar două sunt ale procesatorului cu care colaborăm – SC Prod ABC Star Company SRL.

De la Munte„Laptele de oaie îl procesăm numai în stâni. N-am mai vândut nici acum lâna de pe cele 200 de oi”

Revista Fermierului: Ce vă nemulțumește în prezent domnule Bondrea? Ce vă împiedică să performați în business?

Costel Bondrea: Anul 2016 este poate cel mai greu prin care trece comuna noastră, Tulgheș, și nu numai, toate zonele noastre de pe nordul județului Harghita. Suntem departe de procesatori, aceștia ne impun condiții greu de îndeplinit, iar prețul este de 0,70 lei litrul de lapte de vacă. Acum, pe perioada de iarnă, prețul a urcat la un leu, cu condiția ca materia-primă să aibă 3,7% grăsime; nu ne putem lăuda deloc. Este o bătaie de joc. Chiar dacă avem contracte încheiate, ar trebui să ajungem în instanțe cu acești procesatori, acțiunile durează ani de zile, procesul de justiție trenează, au juriști și avocați foarte buni, de aceea cred că este foarte bine să ajungem la o colaborare, la o înțelegere prietenească. Aceasta este mai bună pentru noi decât judecata.

R.F.: Ați vorbit de laptele de vacă. Ce faceți cu laptele de oaie?

C.B.: Laptele de oaie îl procesăm numai în stâni. Noi nu avem procesatori pe zonă, cel puțin nu știu eu, nici măcar la 200 km de Tulgheș.

R.F.: Ce faceți cu lâna?

C.B.: Momentan, lâna o stocăm prin diferite șopruri. În ceea ce mă privește, n-am mai vândut nici acum lâna de pe cele 200 de oi. O am stocată, nespălată, în condițiile în care va veni cineva să dea măcar doi lei pe kilogram. S-a oferit un leu, însă nici cu doi lei noi nu ne scoatem tunsul. Eu aș da lâna cuiva, primăvara, de pe toate oile, dacă mi le-ar tunde în contrapartidă.  Nu mi-ar trebui niciun leu. Doar să-mi tundă oile pentru lâna gratis. Eu știu cât mă costă un tuns de oi. Noi plătim 50-60 de lei unui om pe zi. În cazul meu, tușinez cele 200 de oi, le tundem pe gât, pe sub burtă, pe la pulpe și coada. Pe fondul condițiilor meteo de la munte le lăsăm lâna pe spate până în iunie. În iunie mai vine încă o treabă de genul acesta, tunsul final.

R.F.: Cum stați cu forța de muncă? Mulți producători agricoli se plâng de asta...

C.B.: Personal, m-am confruntat cu experiența neplăcută prin care mi-au plecat oameni, în condițiile în care câștigau undeva la 60-70 de lei pe zi plus mâncare. S-au dus prin Austria la o spălătorie, altul în Belgia și unul în Germania, la o fermă de vaci. Ne confruntăm cu o criză acută de oameni la creșterea animalelor la stâni. Suntem dependenți de altcineva pentru a ne și putea vinde produsele. Ar trebui doar să producem brânză și/sau carne. Însă, noi trebuie să obținem și fân, lemne de foc, vânzarea produselor, tunsul și absolut toate lucrările. Eu vara trebuie să produc brânză sau să fac fân?

R.F.: Cum ați stat cu subvenția în anul de campanie care s-a încheiat la mijlocul acestui an, față de anul agricol anterior?

C.B.: Sincer să vă spun... PROST! Termene depășite! Eu, personal, am luat banii în septembrie 2016 pe anul trecut; 2016 pe 2015! Cuantumul a fost de 24 de lei pe cap de oaie, iar la vacă undeva la 100 de euro pe cap. Și aici nu vorbim de cei care s-au înregistrat în Controlul Oficial al Performanțelor de Producție (COP). Aceia au încasat, dar sunt doar cinci la nivel de comună.

Noi am vrea să primim banii în toamna aceluiași an, pentru că animalele intră pe consum. Ar trebui să avem un impuls financiar pentru a traversa iarna destul de lungă de la noi, de cinci-șase luni. La nivelul mijlocului lunii noiembrie 2016 noi deja dădeam furaje la oi, fân și le mai cumpărăm boabe.

Bondrea 1„Iubitorii ăștia de urși să-și ia acasă câte unul!”

Revista Fermierului: Ce ați vrea să le transmiteți decidenților politici?

Costel Bondrea: Cei care n-au cunoștință de agricultură să dispară din instituțiile specializate, iar ceilalți care au, să facă legi clare și simple pentru crescătorii de animale din zona montană.

R.F.: Una, spre exemplu, care să reglementeze în mod clar numărul de câini la stână...

C.B.: Am fost la București, ne-au bătut ploile și ne-au și gazat organele de ordine pe la Parlament. Pentru ce ne gazează domne? Le dăm mâncare, iar ei ne gazează? De ce? Am o situație – ursul mi-a omorât o vacă acum doi ani (în august s-au împlinit) și n-am primit nici acum banii pe ea. Eu sunt de acord să se facă rezervații pentru urși, nu mă duc în habitatul lor, dar ce caută ursul la mine în ocolul vacilor și oilor? Eu trebuie să am câini! Am colegi care, în 2015, șapte câini au pierdut din cauza lupilor. Mie îmi ceri trei câini să am? Eu am cinci-șase câini, 10, cât pot să țin, poate doar patru corespund profilului de respingere a atacului de lup, iar ceilalți la urs. Umblă ursul, lupul și mistrețul pe la noi de parcă ar fi acasă. Mistreții distrug proprietățile, le fac praf, ogoare nu altceva. Sunt grădini în proprietate unde au intervenit agricultorii cu gunoi de grajd împrăștiat și s-a format o calitate a solului. Tocmai acolo se duce și mistrețul, unde e gras terenul și unde își găsește rădăcina aia. Sunt grădini care în proporție de 90 la sută sunt distruse.

R.F.: Care este relația oierilor de munte cu vânătorii?

C.B.: Cu vânătorii, n-am nimic. Să meargă să vâneze, dar să mă lase și pe mine în cealaltă parte cu oile, pentru că eu nu le fac nimic. Probabil că îi deranjăm în condițiile în care vor să facă și alte lucruri neortodoxe; treaba lor nu a noastră. Eu, cel puțin, dacă mi-ar împusca câinele, vă spun sincer și eu mi-aș lua o armă și l-aș împușca și eu pe făptaș. De ce omori tu un animal care mi le păzește pe ale mele de sălbăticiuni?

Eu le-am mai transmis și pe alte căi: iubitorii ăștia de urși să și-i ia acasă câte unul sau să-și ia bâta cu ei și să se ducă cu urșii așa cum mă duc eu cu vacile și cu oile. Ăștia au interes – își iau niște bani.

Eu am avut multe întâlniri cu ursul și am trecut prin multe situații destul de grave. Nu am fost încă omorât, dar am trecut prin diferite pericole cu ursul în munte, lângă casă aproape. Nu se poate așa.

Bunicul meu a fost vânătul. El știa unde doarme scroafa cu purcei, unde-i vierul. Despre ce vorbim Despre pădurarii noștri din ziua de astăzi? Or fi pe undeva...

Publicat în Interviu

În contextul în care peste 40 de procente, mai exact 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare de teren arabil din România, sunt deținute de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene (CE) la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), Nicolae Apopi, fermier din Banat, consideră că singura șansă de stopare a acestui aflux care a aluat amploare este de a-i finanța pe fermierii cu experiență și pe tinerii producători agricoli români să achiziționeze pământ.

Însă, mai spune el, trebuie neapărat avută în vedere școlarizarea acestora.

„Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; la cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură”, a precizat Apopi într-un interviu.

Producătorul agricol din Banat a oferit propriul exemplu atunci când a vorbit de tineri, mai exact de experiența sa de muncă din Germania care l-a determinat ca în anii 2000 să demareze propriul business agricol cu 39 ha arendate și doar unul în proprietate!

În prezent, el a ajuns să controleze circa 2.000 ha de teren în Banat, din care 700 de hectare sunt în proprietate, printr-o societate cu o cifrăm anuală de afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro.

Care este secretul în baza căruia bănățeanul își ține aproape arendatorii, dar și altele, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Cum a ajuns Nicolae Apopi unul dintre cei mai importanți fermieri din Banat?

Nicolae Apopi: Eu am plecat chiar de la zero. În anul 1998 am fost în practică agricolă în Germania, când am terminat facultatea, și am stat la o fermă, acolo. Când m-am întors acasă, am demarat businessul în agricultură. Am început întâi cu comerț - importam utilaje agricole și, ulterior, am început să dezvolt și ceea ce aveam acasă, în familie, de ordinul a 40 ha în arendă, din care doar un hectar proprietate! Ulterior, în 2004, am început să dezvolt și zona de cultură mare pe suprafețe mult mai mari – 380 ha în acel an, în arendă, plus proprietate suprafețe până în 10 ha.

R.F.: Ce suprafață lucrați în prezent? Aveți probleme cu investitorii străini care vă „suflă-n ceafă” când vine vorba de achizițiile uneori agresive de teren arabil? Ați reușit să achiziționați și dumneavoastră ceva teren?

N.A.: În ziua de astăzi am ajuns să lucrăm o suprafață de 2.000 de hectare în Banat. Dorința de a comasa suprafețele și de a le lucra cu utilaje performante a dus la ambiția de a mări suprafața lucrată în societatea noastră.

În altă ordine de idei, dacă la începuturile afacerii nu am avut sentimentul și nici educația că acel teren lucrat trebuie și cumpărat, nu numai lucrat în arendă, ulterior m-am trezit cu investitori străini care au început să cumpere în jurul meu și mi-au dat astfel un semnal că trebuie să și cumpărăm terenuri, nu numai să le luăm în arendă. Până atunci eu am crezut că va fi pe vecie înțelegerea cu arenda. După aceea, mi-am dat seama că pierzând o anumită suprafață din motiv că proprietarul a vândut către altcineva, mi s-a trezit interesul de a achiziționa teren. În prezent, SC Popagra SRL a ajuns și la o supafață de circa 700 ha în proprietate.

R.F.: Cum reușiți să-i țineți aproape pe arendatori, în condițiile în care, numai în comuna Livezile, aproape chiar și de dumneavoastră, avem mai bine de două treimi din teren înstrăinat către resortisanți de pe alte meleaguri?

N.A.: Această întrebare, dacă o aveam acum 10-15 ani, și era adresată mai multor oameni din structurile statului, cred că nu se ajungea astăzi aici. Din păcate, după ce am făcut o greșeală mare, acum venim și ne cerem păreri unul altuia ce mai facem acum. Aceste firme și persoane străine au profitat de neinformarea noastră și au cumpărat terenurile atunci când au avut o valoare destul de joasă, pe când noi nici nu aveam informația sau educația că trebuie să cumpărăm pământ.

Dimpotrivă, toată lumea vindea la vremea aceea. Acum, astăzi, ce este de făcut? Nu mai putem face mare lucru decât să căutăm finanțări avantajoase pentru fermierii care s-au format, români care au experiență și pentru cei care doresc să investească în agricultura românească; cei tineri mă refer. Dar să nu uităm, acei tineri au nevoie de școlarizare, de informații. Degeaba încercăm să finanțăm niște tineri care nu au informații, nu au cultură și dragoste pentru agricultură.

R.F.: Cum îi țineți dumeavoastră aproape pe arendatori?

N.A.: Am încercat să ridicăm potențialul de producție al fermei, astfel încât să pot ridica nivelul arendelor. Prin această metodă reușesc să-mi țin arendatorii aproape. Chiar am exemple unde nu doresc să dea pământ străinilor, deoarece am reușit și le-am dat o arendă mai bună decât o făceau acei străini.

R.F.: Este un secret arenda?

N.A.: Pentru mine nu este, ci mai degrabă un mod de publicitate. Prin a da o arendă corespunzătoare, atrag arendatorii către mine. Ofer o arendă bună și în funcție și de calitatea pământului. Nu vă pot spune o cifră medie, pentru că apoi s-ar traduce că eu atât dau arendă. Însă, cea mai mică arendă este de 900 kg de grâu la hectar, din care eu plătesc arendatorului toate taxele către stat, impozitul pe venit, fondul către sănătate, iar el rămâne cu circa 730 kg pe care le primește în natură sau contravaloarea în bani, iar cel mai mult plătesc 1.300 kg, minus taxele și impozitele aferente stopajului la sursă, iar beneficiarul rămâne cu 1.030 kilograme curat.

R.F.: Care este cifra de afaceri a celor două societăți?

N.A.: Dacă vorbim de societatea care se ocupă de agribusiness – SC Agro Baden Banat – adică de comerțul la nivel regional cu utilaje noi și second hand, cu piese, cu achiziții de cereale, cu inputuri, atunci cifra se ridică la circa opt milioane de euro pe an, iar societatea prin care lucrăm terenul agricol are o cifră de afaceri de aproximativ 2,5 milioane euro.

„În acest an care urmează nu voi mai înțelege (eventualele probleme ale APIA)”

Revista Fermierului: De ce continuăm să avem probleme cu plățile pe suprafață la 10 ani de activitate APIA? Avem întârzieri, erori de soft, ne întâlnim frecvent cu situații de interpretare a actelor normative europene, birocrație...

Nicolae Apopi: Din punctul meu de vedere, problemele continuă să fie generate la nivelul administrației. Nu suntem bine organizați, nu formulăm texte de lege clare, coerente, pe înțelesul tuturor. Din ce am constatat până în prezent, normele de aplicare ale actului normativ privind acordarea subvențiilor au fost de „n” ori corectate prin articole care duc la altele și tot așa.

Pe de altă parte, dacă un funcționar APIA nu înțelege bine acel text de act normativ, cum să-l înțeleagă un fermier? De aceea, ne întâlnim cu aceste greșeli enorme care frânează enorm de mult și duc la instabilitate, la incertitudine, la neîncredere, la fel și fel de zvonuri. Interpretând în trei, patru feluri acel text de lege sau acel articol, sigur că vom avea diferențe de la un centru APIA la altul. Și, atunci, ne confruntăm cu acest blocaj care pleacă din interior și nu are de-a face cu comunitatea europeană absolut deloc.

În momentul în care vom fi capabili să scoatem legi coerente, clare și simplificate, eliminăm și birocrația.

R.F.: Ce se mai aude cu proiectul de asociație înființat la începutul anului acesta?

N.A.: Acum câteva luni am înființat Asociația Producătorilor Români de Cereale (APRC). Am avut câteva întruniri, ocazii cu care ne-am pus ideile pe hârtie și am încercat să construim un statut față de care să fim toți fondatorii mulțumiți de funcționalitatea lui.

Din cauza faptului că ne-a prins campania de vară, fiecare a avut mai mult sau mai puțin timp să aloce acestor întâlniri. Eu zic că un lucru pripit nu iese bine. Mi-am pus mari speranțe în această asociație și cred că în această iarnă o vom pune la punct, urmând să funcționeze în colaborare cu celelalte asociații din România.

R.F.: Ce suprafață ați reușit să adunați laolaltă în APRC?

N.A.: Membrii APRC totalizează o suprafață de aproximativ 40.000 ha. Vom avea un cuvânt de spus în piață datorită capacității mari de producție a fermelor noastre. Sunt exploatații cu randament destul de ridicat. Facem calitate și cred că vom reuși să dăm o valoare în plus producției noastre prin acest element de cantitate.

R.F.: Că tot am vorbit de asociere, de ce tot fuge fermierul român de ea?

N.A.: Cred că avem un mic defect care ni se trage de foarte mult timp, nu de ieri, de astăzi, din câte am auzit și eu de pe la bunicii mei sau de pe alți fermieri mai vechi ca mine. Este vorba de teama de a nu se îmbogăți celălalt din cauză că a colaborat cu tine. Cred că mai este vorba și de orgoliu.

R.F.: Cât ați primit ca plăți directe în 2016? Ați înregistrat întârzieri?

N.A.: Din cifrele pe care mi le aduc aminte, am primit 158,9 euro pe hectar. Din informațiile pe care le-am primit și din țările vecine, de la fermieri cu care am o colaborare foarte strânsă, din Germania, din Austria, din Franța, și în țările vecine s-au înregistrat întârzieri, mai mult sau mai puțin ca la noi. Au întârziat banii destul de mult, dar din apariția șefului APIA la televizor și din explicația sa că este nevoie de un nou sistem informatic pentru a putea procesa aceste date, eu am înțeles. M-am împrumutat la bancă, am suportat dobânda și am înțeles.

În acest an care urmează nu voi mai înțelege. Cred că s-au pus deja lucrurile la punct cu sistemele informatice. Din punctul meu de vedere, sistemul informatic revine în responsabilitatea altor ministere de a-l pune la punct, încă de pe vremea când începea noul programul de finanțare europeană 2015-2020.

R.F.: I-ați înțeles pe agricultorii care au achiziționat inputuri de la dumneavoastră și nu au putut restitui banii la timp?

N.A.: Avînd și un business în comerțul cu inputuri la nivel regional, am înțeles. Și eu sunt fermier pe lângă ei. Dacă am câștigat, am câștigat împreună, iar dacă am pierdut, am pierdut împreună.

R.F.: Pe fondurile SAPARD/FEADR ați reușit să accesați ceva bani?

N.A.: De când activez în agricultură, am realizat două proiecte de finanțare. Am întocmit unul când în perioada când se făcea SAPARD-ul, în perioada 2006-2008, în valoare de 800.000 de euro pentru achiziții utilaje și de echipamente. În 2008-2010 am făcut și un proiect FEADR la o valoare de 700.000-800.000 de euro.

„Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an”

Revista Fermierului: Care a fost structura de cultură a anului agricol care s-a încheiat și ce ați pregătit pentru sezonul agricol următor? Care au fost producțiile înregistrate în acest an?

Nicolae Apopi: Din punctul de vedere al structurii culturilor, anul 2015-2016 a arătat așa: circa 900 ha cultivate cu grâu, aproximativ 300 ha însămâțate cu rapiță, 100 ha cu orz, 150 ha cu soia, 300 ha cu floarea-soarelui, iar restul cu porumb (100-150 ha).

Producțiile au fost de lăudat. Nu le-am mai întâlnit pe toate, laolaltă, în același an. La grâu am obținut o medie de 7.200 kilograme la hectar pe întreaga suprafață. Sămâna de grâu utilizată n-a fost însă românească. Eu nu cultiv grâu românesc. Din toate testele pe care le-am făcut, la mine în fermă merge cel mai bine o genetică franceză – Momont. Prima dată a fost adusă de KWS în România. Ulterior a apărut o firmă care a preluat departamentul de cereale și care se ocupă doar de acest lucru. Este o genetică rezistentă și la secetă și una care oferă cantitate, dar și o calitate medie, ceea ce mă ajută în comercializare.

Apoi, ne putem lăuda la orz cu o producție de nouă tone la hectar. Am avut un hibrid în test de la Syngenta. Am fost extrem de mulțumit de producția pe care am avut-o, dar având în vedere condițiile meteo din această toamnă (exces de umiditate), orzului neplăcându-i excesul de umiditate, n-am mai însămânțat în această toamnă. Asta nu înseamnă că la anul nu-l vom reintroduce în cultură. Încerc să mă pliez pe condițiile pedoclimatice de a-mi forma structura de culturi, respectând și celelalte reguli care sunt în agricultură, adică rotația ș.a.m.d. Câteodată însă ești nevoit să realizezi un echilibru în a respecta aceste elemente pe fondul mișcărilor climatice.

La floarea-soarelui am reușit o producție de 3,6 tone media la hectar. Rapiță convențională am făcut 5.050 kilograme media pe 300 ha, iar la soia am obținut 3,6 tone de boabe.

În cazul porumbului am realizat 9.500 kilograme porumb-boabe la hectar, cu o umiditate de 18, dar în condițiile în care pe 15% din suprafață am avut băltiri, din cauza precipitațiilor abundente din vară.

Noi, în campania de grâu, am avut într-o singură zi, în data de 27 iunie 2016, timp de 12-14 ore, în jur de 140 de litri de precipitații pe metrul pătrat.

R.F.: Ce faceți cu producția? O stocați sau o vindeți?

N.A.: Încercăm să ne împărțim riscurile. Urmărim bursele. Încercăm să vindem înainte de recoltă o anumită cantitate. O parte dacă este un preț bun în recoltă și o parte pe depozitare pentru a vinde în perioada următoare.

R.F.: Oamenii se plâng în mod constant de prețul mic la grâu. Cu cât ați reușit să contractați dumneavoastră?

N.A.: Am reușit și am obinut prețuri mai bune înainte de recoltă. Ulterior am comercializat o mică parte în timpul recoltei, profitând de unele nevoi ale unor traderi în „momentul X”, „calitatea Y”. Având aceste stocuri, fiindcă avem depozit de cereale și triem marfa când o depozităm pe calități, o mare parte din marfă am contractat-o pentru la anul, cu anumite prețuri. Ca medie însă, am obținut un preț satisfăcător pentru producția pe care am avut-o, în unele contracte acesta depășind 0,60 lei pe kilogram.

Publicat în Interviu

Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a participat luni şi marţi, la Bruxelles, la reuniunea Consiliului Uniunii Europene - Agricultură şi Pescuit, ocazie cu care a reiterat ideea conform căreia fermierii ar trebui susținuți și mai mult pentru a-şi consolida poziţia în cadrul lanţului alimentar.

În acest context, el a afirmat că de-a lungul perioadelor de criză, producătorii din sectorul agroalimentar sunt cei mai afectaţi de instabilitatea pieţei. De aceea, ministrul de resort crede că este necesară identificarea cât mai rapidă a unor soluţii comunitare pentru contracararea practicilor neloiale.

La 11 luni de la înfiinţarea sa, în plină criză a sectorului agricol, Grupul operativ pentru pieţele agricole (AMTF) şi-a prezentat luni recomandările privind îmbunătăţirea poziţiei agricultorilor în cadrul lanţului alimentar.

Una dintre concluziile raportului indică nevoia de a adopta noi norme la nivelul UE pentru a acoperi anumite practici comerciale neloiale, precum şi de a implementa sisteme eficace de asigurare a aplicării legislaţiei în statele membre, cum ar fi utilizarea unui arbitru în cadrul lanţului alimentar.

Totodată, raportul subliniază confuzia care există cu privire la normele referitoare la organizarea colectivă şi dreptul concurenţei, astfel că agricultorii ezită să se regrupeze în cooperative sau organizaţii de producători de teamă să nu fie acţionaţi în justiţie pentru limitarea concurenţei. Un al treilea aspect vizează facilitarea accesului agricultorilor la finanţare, iar raportul subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) ar putea juca un rol în acest sens şi, în plus, ar putea fi implicată în dezvoltarea unui mecanism de garantare a creditelor de export.

Pe de altă parte, în cadrul unui prânz de lucru al miniştrilor, a fost discutat viitorul Politicii Agricole Comune. Pentru România, punctele de interes au vizat continuarea plăţilor directe pentru susţinerea veniturilor fermierilor (inclusiv SAPS), continuarea investiţiilor în mediul rural în sectorul agricol şi non-agricol, atragerea tinerilor către mediul rural, mecanisme de piaţă adaptate situaţiilor de criză, menţinerea caracterului comunitar al PAC şi a unui nivel adecvat al finanţării UE, menţinerea celor doi Piloni ai actualei PAC cu un accent deosebit pe continuarea investiţiilor în mediul rural, în sectorul agricol şi non-agricol, în cercetare şi inovare prin intermediul programelor naţionale de dezvoltare rurală.

În ceea ce privește continuarea plăților, Irimescu a afirmat că ar trebui să se menţină o Politică Agricolă Comună puternică, să se menţină Pilonul I și II de finanțare europeană, dar şi să se continue procesul de reducere a decalajelor între satele membre ca sume şi pe procesele de convergenţă a plăţilor directe. De asemenea, a mai spus el în declarațiile de presă post-eveniment, că România își dorește menţinerea caracterul comunitar al PAC, să nu se naţionalizeze, „deoarece sunt anumite state puternice care şi-ar dori acest lucru şi atunci ar fi o discriminare”.

Publicat în Știri

În contextul în care turcii vor să importe din România viței pentru îngrășat, conform spuselor ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, tehnocratul se gândește să împartă plata cuplată în zootehnie, astfel încât să mențină în România valoarea adăugată.

Conform precizărilor sale, cei care vor crește vițeii până la o greutate de 100 kg vor primi prima tranșă de plăți, urmând ca, ulterior, s-o primească și pe cea de-a doua, cu condiția să crească animalul până la 600 kg.

„Pentru a evita totuși ca să rămână valoare adăugată puțină în România, în perioada următoare ne străduim intens să prindem în măsuri finanțarea în două etape, astfel încât, cine ține vițelul până la 600 kg, să ia și a doua plată. Și, atunci, să încurajăm producătorii români să nu vândă vițeii. Ne gândim să împărțim în două sprijinul cuplat. Pentru cei care țin vițelul până la 100 de kilograme o plată și a doua plată cine-l ține până la 600 kg. Îi încurajăm pe producătorii noștri să aștepte și a doua tranșă de plată ca să țină animale și valoarea adăugată să rămână în România. Intenția este s-o aplicăm din 2017 pentru că noi am notificat Comisia Europeană, n-am primit încă răspunsul CE și suntem practic în tratative, până când se acceptă ultima variantă cu CE”, a afirmat Irimescu la finele întâlnirii pe care președintele României, Klaus Werner Iohannis, a avut-o cu fermierii într-un cadru organizat și pus la punct de dinainte în prima zi a târgului IndAgra 2016.

Achim I. s-a lăudat cu reușita de a fi deschis piața arabă și turcă a exportului de animale și a precizat că vecinii turci sunt dispuși să importe masiv viței pentru îngrășat și nu doar din rasele de carne, ci și de lapte. Totul, spune Irimescu, este bazat pe prețurile bune practicate în Turcia.

„Am deschis piețele arabe. Urmează și piața turcă, una extrem de importantă pentru noi că este aproape și, dacă o deschidem acolo, prețurile sunt duble față de România la carnea de ovine (...).La ovine, România stă foarte bine și 5.000.000 de ovine, anual, putem exporta. (...) Este un interes foarte mare din partea Turciei pentru că este aproape și vor să importe, repet, pentru că prețurile sunt mult mai bune decât în țara lor. M-am întâlnit deja cu un om de afaceri din Turcia care mi-a transmis salutări chiar de la premierul turc și de la ministrul turc al Agriculturii și care, sigur, vrea să importe masiv, mai ales viței din România și să-i ducă la îngrășat”, a precizat ministrul tehnocrat. „La bovine, dacă există cerere și piață bună... E adevărat că mulți producători români nu au dat importanța cuvenită vițeilor de la vacile de lapte. Or, oameni de afaceri turci sunt interesați nu doar de rasele de carne. Și, atunci, sigur, vițeii de la vacile de lapte, oricum, nu au o căutare foarte mare. Ei vor să ia vițeii, să-i îngrașe și după aceea să obțină prețuri foarte bune. Eu îi înțeleg, sunt oameni de afaceri, dar important este ca România să aplice o politică în măsură să sprijine producătorii și valoarea adăugată să rămână cât mai mult în România.”

El s-a arătat dezamăgit de faptul că subveția acordată la oaie nu și-a atins scopul, și anume acela de a acoperi pierderile înregistrate de fermieri la nivelul pieței, dar și mai mult decât atât. Soluția sa este de a investi neapărat în rasele de carne.

„Subvențiile sunt foarte bune, dar ciobanii... Dau un exemplu (...): - acum câțiva ani, carnea de oaie costa 12 lei kilogramul în viu, acum 6,5 lei. Practic, degeaba am dat subvenția pentru că de abia a acoperit pierderea pe care ei au înregistrat-o la nivelul pieței. Or, scopul este ca dânșii să obțină prețuri remuneratorii și subvenția să-i ajute să poată să se dezvolte. Trebuie investiții neapărat în rasele de carne”, a mai precizat el.

România a fost inclusă pe lista Statelor Membre care pot exporta carne de vită în Turcia.

„Reamintim că, în urma negocierilor purtate de ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, cu omologul său turc, Faruk Çelik, precum şi a diligenţelor întreprinse de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) pe lângă instituţia similară din Turcia, la începutul lunii mai 2016 s-a decis asupra redeschiderii comerţului cu bovine şi carne de vită”, se preciza într-un comunicat de presă al MADR din 18 octombrie 2016.

Astfel, în urma unei misiuni de audit desfăşurată în perioada 3-7 octombrie 2016, de către specialişti din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Creşterii Animalelor din Republica Turcia, au fost validate primele unităţi de abatorizare pentru bovine ce pot exporta carne de vită.

Modelul de certificat sanitar veterinar pentru carnea proaspătă, refrigerată, congelată (carcasă) de bovine domestice necesar derulării exportului, aprobat de către Serviciile Veterinare din Republica Turcia este postat pe site-ul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, www.ansvsa.ro

Miercuri, 2 noiembrie 2016, preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis împreună cu ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Achim Irimescu şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Daraban au deschis Târgul internaţional de produse şi echipamente din domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – IndAgra 2016. Evenimentul este organizat în acest an de către Romexpo, în parteneriat cu Camerele de Comerț şi Industrie din România, sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României şi se desfăşoară în perioada 02 – 06 noiembrie 2016, la Centrul Expoziţional Romexpo.

Publicat în Zootehnie

În condițiile dispariției industriei alimentare din România, țara noastră va vinde doar la nivel de materie primă prin principala poartă de exit a bunurilor - portul Constanța, a afirmat Sorin MINEA nu demult.

„Etichetarea produselor românești la raft nu va aduce profit jucătorilor de pe plan local. Populismul va dăuna procestorilor români, nu îi va ajuta pentru că România încearcă să-și câștige consumatorii din piața internă, în timp ce companiile din UE fac business în România. Ar trebui să fim și noi pe rafturile magazinelor din UE. Fără industrie alimentară vindem în portul Constanța. Ieftin”, a afirmat Sorin MINEA cu ocazia celei de-a patra ediție a conferinței „Romanian agribusiness conference”, eveniment care a avut loc pe 7 octombrie 2016 la București.

Tot președinte Angst și al Romalimenta a descris situația în care se găsește industria alimentară românească. Materia primă nu este achiziționată intern, chiar dacă procesăm la noi în țară.

„Procesare există în România. De ce nu se cumpără materie primă din România? Industria alimentară din România s-a născut în 1990. A mers mai departe fără a avea o legislație. De atunci, singura măsura bună a fost scăderea TVA. Domeniul este împărțit în două: agricultori și industria alimentară. Este normal așa este peste tot în UE și toată lumea vrea să facă profit. Agricultura beneficiază de subvenții așa cum sunt ele. Industria alimentară și procesatorii ”beneficiază” de amenzi de la ANPC, ANSVSA etc.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de organizatori, la rândul său, europarlamentarul afiliat unui grup parlamentar cu viziuni naționaliste, Laurențiu Rebega, a precizat că decidenții români ar trebui să prioritizeze reorientarea subvențiilor către fermierii mici și către cei de nivel mediu.

„Politicile pe care Comisia Europeană a încercat să le impună celor 28 de țări au dus la disfuncționalități pentru că sumele alocate pentru diferite proiecte sunt diferențiate. Legat de subvenția agricolă, vorbim despre niște proiecții de viitor cum că plata pe suprafață să fie alocată pentru alte proiecte. În prezent există consultări pe această temă. Pentru noi ar trebui să fie o prioritate subvenția pentru fermierii mici și medii pentru a crește producția internă”, a declarat Laurențiu REBEGA, Europarlamentar, Comisia pentru agricultură si dezvoltare rurală, Parlamentul European.

Adrian PINTEA, Director General, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a vorbit despre plățile făcute de APIA și despre problemele sectorului.

„În ceea ce privește bugetul se adaugă 5 miliarde de euro sub formă de subvenții de la bugetul de stat atât pentru sectorul vegetal cât și pentru cel zootehnic. Referitor la campania 2015, aceasta a fost atipică dar și cu multe dificultăți. În ceea ce privește FEADR, fondul alocat este de 59 miliarde de euro din care s-au efectuat plăți în valoare de 91,57%. Exercițiul financiar se încheie la 17 octombrie zi până în care sperăm să facem plăți care să depășească 95%”, a declarat Adrian PINTEA.

„Foarte multe probleme există din cauza lipsei de cadastru și din cauză că bazele de date nu sunt interconectate. APIA absoarbe între 95% și 100% dintre fondurile alocate pe baza legislației. Este o instituție foarte mare care ar funcționa mult mai bine dacă aceste baze de date ar fi interconectate. APIA gestionează 89 de scheme de plată. Este o muncă foarte grea”, a completat reprezentantul APIA.

Laurențiu BACIU, Președinte, LAPAR, a atras atenția asupra problemelor din sistem generate de politicile europene.

„Referitor la politicile europene, nu ne-a consultat nimeni despre ceea ce este necesar în industrie. Din contră, ne trezim cu decizii care dau peste cap totul. Referitor la APIA, sper să nu mai dăm banii pe apa sâmbetei. Anul asta s-au dat subvenții care depășesc de două-trei ori recolta produsă. Ați observat cumva că au crescut suprafețele agricole ale acelor ferme? Nu am probleme cu colegii de breaslă dar să iei subvenție de trei ori cât produci este incredibil. Nici nu mai trebuie să lucreze pământul pentru a avea bani”, a afirmat LAURENŢIU BACIU.
 
În completarea acestei afirmații, Nicușor ȘERBAN, Proprietar, Agroserv Măriuța, a adăugat: „Scopul a fost pentru comasare, dar rezultatul este decomasare. Cel care ia mai mulți bani se duce și ia terenul de la alți proprietari în arendă pentru că el primește mai mulți bani de la APIA și nu pentru că este mai performant. S-a ajuns la distrugerea muncii celor care au încercat să facă agricultură sustenabilă în toți acești ani”, a explicat Nicușor ȘERBAN.
 
O altă problemă semnalată de Proprietarul Agroserv Măriuța este legată de lipsa de personal.

„Avem probleme cu personalul în sectorul agricol. Este foarte greu să găsim tineri interesați de agricultură, dar mai ales de personal specializat în acest domeniu. Acest lucru ne trage în jos în competiția cu fermerii din alte țări din Europa pentru că suntem pe aceeași piață. În continuare România va vinde la prețuri mici. Este firesc având în vedere că România nu are consumatori interni pentru producția vegetală. Cu excepția sectorului de panificație nu avem consumatori interni”, a declarat Nicușor ȘERBAN.

Iancu CONSTANTIN, Responsabil Dezvoltare, Caussade Semences, a descris gama de produse pe care compania o oferă pentru toate tipurile de producții: cereale, floarea soarelui, porumb, rapiță etc.

„Hibrizii oferă siguranță de la an la an și dau rezultate constant. Hibrizii sunt adaptați la condiții de secetă. Sunt extratimpurii și FAO. Sigur că dacă nu avem apă nici pentru a transforma hibrizii în plantă nu putem avea producții deosebite”, a explicat Iancu CONSTANTIN.

Mihaela ISPAS, Senior Associate, PeliFilip, a vorbit despre modificările legislative din domeniul agriculturii ecologice, modificări din ordinul MADR 895/2016.

„Prin noul Ordin MADR deleagă acțiunile de control unor mecanisme de control. Pentru aprobarea organismelor de control față de vechiul ordin documentele se pot depune în copie simplă. Alte noutăți au ca scop stabilirea unei anumite transparențe a organismelor de control. Acestea au obligația de a afișa pe site taxele aplicate operatorilor”, a explicat Mihaela ISPAS.

Ramona IVAN, Director, Direcţia Relaţii Externe şi Finanţări Structurale, CEC Bank şi Preşedinte, Comisia pentru Fonduri Europene, Asociaţia Română a Băncilor, a vorbit despre experiența băncii în sectorul agricol.

„Avem exemple de proiecte de succes. Sper să existe în continuare proiecte care să aducă, ceva bun pentru factorii implicați. Trebuie să încercăm să înțelegem mai bine nevoile oamenilor care fac agricultură. De asemenea, este important să pot să dau sfaturi și vis-a-vis de zona de fonduri europene. Este bine să întrebați dacă aveți neclarități legate de acestea chiar dacă sunteți sau nu clienți ai CEC Bank. Mi-aș dori să știu că în 2016 s-a apăsat pedala mai tare pe accelerație și că sunt mai multe proiecte pentru care s-a aplicat”, a declarat RAMONA IVAN.

Dana ZACHI, Șef Serviciu Control Intern, Fondul de Garantare a Creditului Rural – FGCR – IFN SA, a vorbit despre valoarea comisionului pentru garantare.

„Toată lumea se plânge de comisioanele pentru garantare. Acestea sunt însă stabilite de Comisia Europeană. Noi am făcut lobby pentru fermieri în sensul reducerii acestor comisioane pentru că ele au fost stabilite în 2008 când toată lumea era în plină criză. Acum băncile dau credite mult mai ușor cu dobânzi de 2%, de aceea comisionul de garantare de 3,8% este foarte mare și nepotrivit”, a declarat Dana ZACHI.

Roland TOMA, Consultant Fonduri Europene, Wise Finance Solutions, a vorbit despre motivul pentru care multe afaceri bazate pe fonduri europene nu au supraviețuit.

„Vin mulți clienți care spun: am auzit că se dau niște bani, vreau și eu. Proiectele europene nu-ți baga bani în buzunar ci îți dau niște timp în avans în fața concurenței. Aceste proiecte trebuie să se traducă în afaceri care vin în întâmpinarea unei nevoi. Altfel, nu vor fi sustenabile și nu vor avea success și continuitate”, a declarat ROLAND TOMA.

Sumele alocate ptin PNDR 2014-2020 se ridică la 9,85 miliarde de euro.

Dorin COJOCARU, Președinte, Asociația Patronală Română din Industria Laptelui, a atras atenția că industria laptelui trece prin momente foarte dificile.

„Acest an a fost foarte dificil pentru industria laptelui, extreme de dificil. Ce se întâmplă acum în piață. Un investitor mare European cumpără fabrică după fabrică. Pentru a fi puternici ar trebui să ne unim. Avem deficit pe piață de lapte de 30%, deci cum putem să avem produse 100% românești. Trăim după o zi pe alta pentru că așa ne-am obișnuit. Le spun și politicienilor să facă legislația în funcție de nevoile pieței. Până nu reușim să facem infrastructură și să avem politici de piață inteligente nu ne vom dezvolta. Suntem propriul nostru dușman”, a declarat Dorin COJOCARU.

Sfatul său este să se vină cu idei noi în marketing pentru a stimula vânzarea.

BusinessMark a organizat cea de-a patra ediție a conferinței „Romanian agribusiness conference”, eveniment care a avut loc pe 7 octombrie 2016, la Hotel Radisson Blu București.

Conferința a constituit un prilej de analiză și dezbatere a situației actuale a agriculturii românești, reunind într-un mediu dinamic factori de decizie și cei mai importanți jucători din domeniul agricol.

BusinessMark este o companie ce oferă servicii integrate de B2B, oferind clienților săi modele de dezvoltare complexe, conectandu-i în mod direct cu mediul de afaceri și creând oportunități de parteneriat strategic. Atât prin organizarea de evenimente business, cât și prin serviciile de B2B Public Relations oferite, BusinessMark ăși propune să vină în întâmpinarea partenerilor săi cu strategii de comunicare și promovare centrate pe business matchmaking și crearea de oportunități de dezvoltare.

Publicat în Comunicate

Piața cărnii de porc și cea a laptelui „se așează” și chiar își „revin” susținute fiind de politicile de sprijin unionale, iar nivelul dobânzilor nu a evoluat semnificativ în ultima perioadă pe fondul Brexit-ului, este de părere Sorin Ignat, director agribusiness BT, însă chiar și așa, el recomandă fermierilor români să fie prudenți atunci când vine vorba de noi investiții (obligatoriu corelate cu nevoile efective din fermă) și să lase la o parte dorința de extindere.

În plus, tot în ceea ce privește sectorul zootehnic autohton, specialistul BT a observat o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative.

Totodată, el este de părere că producătorii din sectorul vegetal nu ar trebui să vândă totul la recoltă, ci să împartă vânzarea, o parte în contracte semnate înainte de recoltă, o alta în perioada culesului și una pentru stocare parțială.

„Astfel, se mai atenuează riscul de fluctuație, producția fiind vândută la prețuri diferite și în perioade diferite”, a declarat Ignat în cadrul unui interviu acordat Revistei Fermierului.

Revista Fermierului: Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a zguduit din temelii toată construcția economico-socială a bătrânului continent; „tsunami-ul” va sosi curând inclusiv în România. Sunt zvonuri că dobânzile creditelor (inclusiv celor acordate în agricultură) ar putea crește semnificativ. Ar trebui sau nu să se teamă fermierii români de efectele financiare ale Brexit-ului?

Sorin Ignat: Ultimele declarații ale noului premier al Marii Britanii vorbesc clar despre intenția de a nu declanșa procedura de exit în acest an. Practic, asta duce la o prelungire a momentului de ieșire a Marii Britanii din UE. Totodată, nivelul dobânzilor nu a evoluat semnificativ în ultima perioadă, Banca Centrală Europeană (BCE) anunțând menținerea dobânzilor la nivel apropiat de zero.

Pentru moment, este prematură estimarea oricărei influențe pe care Brexit-ul ar putea să o aibă asupra economiei, având în vedere că nu sunt lucrurile clare, nici în ceea ce privește momentul exitului, dar nici despre condițiile în care se vor face și care vor fi relațiile ulterioare de colaborare economică între UE și Marea Britanie. Nu se poate estima, de asemenea, nici impactul asupra bugetului UE sau a bugetului alocat strict pentru agricultură, aceste aspecte putând fi clarificate în urma unor negocieri purtate între UE și Marea Britanie, negocieri care pot fi de durată.

R.F.: Ce a însemnat Campania 2015 pentru BT? Ați întâmpinat probleme în plata subvențiilor? Ați avut sesizări din partea fermierilor, chiar dacă ordonatorul de plăți era APIA? Cât ați plătit în această campanie?

S.I.: Campania 2015 a reprezentat pentru BT creșterea susținerii acordate sectorului agri. Deși a fost un an dificil, din perspectiva secetei care s-a manifestat în multe locuri din țară, a prețurilor mici, precum și a întârzierii subvenției, BT ia în considerare susținerea și implicarea pe agribusiness pe termen mediu și lung.

Plățile făcute de APIA pentru subvențiile acordate fermierilor au fost derulate și prin BT, parteneriatul dintre BT-APIA-MADR și fondurile de garantare fiind unul vechi. Campania de plată a subvențiilor, după cum se știe, este încă în derulare.

R.F.: Față de ultima discuție pe care am avut-o în 2015, care mai sunt riscurile de default în sectorul agroalimentar? Aveți bani de recuperat din sectorul agribusiness? Aveți contracte cumpărate de Coface sau de alți recuperatori? Putem vorbi de sume?

S.I.: Riscurile de default în sectorul agroalimentar au crescut în 2015, în primul rând din cauza efectelor secetei și prețurilor în scădere pentru materiile prime agricole. Riscurile sunt mai mari în zootehnie, crescând însa și pe partea de cultură mare, mai ales pentru fermierii care s-au îndatorat peste posibilitățile de plată.

Recomandăm în continuare prudență în privința investițiilor și corelarea lor cu nevoile efective din fermă, fără a lua în calcul eventuale extinderi ale activității.

R.F.: Prețurile bunurilor de proveniență agricolă fluctuează, volatilitatea fiind cuvântul de ordine prezent pe buzele multora dintre producătorii agricoli. Oferiți instrumente de tranzacționare destinate fermierilor, astfel încât aceștia să fie feriți de aceste fluctuații?

S.I.: În momentul de față nu există în portofoliul BT produse care să acopere riscul de preț al fermierilor, soluții de acest gen sunt încă la început în România. Neavând o bursă locală de cereale sau materii prime agricole, sunt mai greu de gestionat și implementat în România, având în vedere accesul limitat la astfel de piețe. Cel mai simplu mod de protecție este până la urmă acela de a nu pune „ouăle în același coș”. Considerăm ca e mai bine să se împartă vânzarea, o parte în contracte semnate înainte de recoltă, o alta la recoltă și una pentru stocare parțială. Astfel, se mai atenuează riscul de fluctuație, producția fiind vândută la prețuri diferite și în perioade diferite.

R.F.: Credeți că Legea 321 va avea un impact asupra creditării sectorului agroalimentar și de retail din România?

S.I.: Pentru Legea 321 încă nu s-a publicat metodologia de desfășurare a acțiunilor privind lanțul scurt de aprovizionare, însă pentru a beneficia din plin de efectele ei, fermierii ar trebui să pună la punct logistica necesară asigurării mărfii pe raft. Acest lucru se poate face cel mai bine prin asociere, având în vedere că necesitățile logistice pot depăși uneori posibilitățile unui singur fermier. Un depozit folosit în comun poate reduce costurile. Este posibil să apară o cerere suplimentară de finanțare a unor capacități de depozitare și prelucrare a produselor agricole, multe cu finanțare din fonduri europene.

R.F.: Stagnarea demarării accesării fondurilor FEADR s-a văzut în vreun fel în dezvoltarea fermierilor cu care colaborați?

S.I.: Fondurile europene au o contribuție importantă la dezvoltarea femierilor și mulți dintre colaboratorii noștri au apelat la astfel de fonduri în exercițiul anterior și au început să apeleze la astfel de fonduri și în contextul nou. Nu se poate vorbi însă doar de influența directă a acestor fonduri asupra fermierilor, având în vedere contextul mai amplu și sursele alternative de finanțare, cum ar fi creditul bancar sau leasingul, pe care și Grupul BT îl oferă pentru investiții în domeniu.

R.F.: Au venit la dumneavoastră persoane fizice străine sau persoane juridice române cu acționariat străin în vederea accesării de credite pentru achiziția de teren? Aveți fuziuni/contracte cu fonduri de investiții străine în vederea achiziției de teren Deține BT teren arabil în România? Dacă da, puteți detalia?

S.I.: Interesul pentru terenuri și pentru dezvoltarea de afaceri agricole în România este bine cunoscut și se vorbesșe mult despre acest subiect. BT sprijină cu prioritate dezvoltarea capitalului românesc, având în derulare două campanii în acest sens. Prima, “Investește Românește”, sprijină IMM-urile prin acordarea de credite cu prețuri avantajoase pentru achiziția de bunuri produse în Romania. Cea de-a doua este dedicată exlusiv fermierilor români, „Investește pentru Agricultura Românească”, campanie prin care sprijinim cu credite pe termene și preturi avantajoase tehnologizarea fermelor românești la standardele actuale. Creditele se acordă pentru achiziția de echipamente și utilaje agricole noi. BT finanțează, de asemenea, doar prin credite achiziția de terenuri agricole de către fermierii din România.

R.F.: Piața cărnii de porc și cea a laptelui continuă să sufere. Cum stați la capitolul provizioane generate de falimentele din agricultură?

S.I.: Într-adevăr piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, creșterea producțiilor și eliminarea cotelor, dar și din cauza contextului mondial, scăderea cererii mai ales în urma embargoului impus Rusiei. În ultima vreme se observă însă o așezare a pieței, chiar o ușoară revenire, susținută și de politicile UE de sprijin a acestor sectoare, cum ar fi ultimul comunicat privind acordarea de compensații pentru reducerea cantității de lapte livrat. Observăm în acest domeniu o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative. Deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente. Fermierii mici au cel mai mult de suferit din cauza accesului mai greu la piața de desfacere. Pe lângă măsurile legislative, cum e Legea 321, trebuie până la urmă ca fiecare dintre noi să contribuim la dezvoltarea agriculturii românești, consumând cu prioritate produsele provenite din fermele noastre.

Publicat în Interviu

Datele statistice sintetizate privind producțiile medii obținute la culturile de grâu, secară, triticale, orz, ovăz, orzoaică de primăvară și de toamnă, rapiță, respectiv mazăre, colectate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) până la data de 26 iulie 2016, transmise publicației Revista Fermierului și agregate de analiștii periodicului, relevă majorări semnificative de randamente medii la hectar față de estimările inițiale, performerul anului agricol 2015-2016 fiind de departe mazărea cu 52,2 la sută creștere.

„Din datele înregistrate în această perioadă (...) se observă creşterea randamentelor medii la hectar. Majorările, în procente, sunt de 7,3 în cazul grâului, 9,8 pentru cultura de orz şi orzoaică de toamnă și 11,7 pentru rapiţă. Un rezultat deosebit, o creştere a randamentului la hectar cu 52,2 %, se înregistrează la cultura de mazăre boabe”, se precizează în raportul Ministerului Agriculturii, transmis în exclusivitate publicației noastre.

Cel mai nou raport pe termen scurt al Comisiei Europene (CE) privind culturile arabile, lactate și carne - „Vară 2016” (disponibil la sfârșitul analizei) relevă că productivitatea medie la hectar în cazul culturii de mazăre boabe, raportată la nivelul UE28, se cifrează la 2,64 tone, în scădere față de 2015 cu 4,3 procente, dar în creștere față de media ultimilor cinci ani cu 2,1%.

Potrivit documentelor MADR, cantitatea totală de mazăre boabe strânsă din câmp atingea în 26 iulie a.c. cifra de 104.574 tone. La data amintită anterior, materia-primă a fost recoltată de pe o suprafață care a însumat 39.286 hectare, iar productivitatea medie obținută a atins nivelul de 2.662 kilograme la hectar (puțin peste estimările europene privind randamentul la această specie, mai exact cu circa 20 de kilograme de mazăre la hectar peste nivelul de 2,64 tone/ha). La momentul datei raportate de ministerul de resort, marja productivității la mazăre a depășit cu mult previziunile inițiale ale instituției și a ajuns la 139,8 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 116,6 procente din totalul estimat. Previziunile Ministerului Agriculturii din România relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 33.690 ha, o producție totală estimată de 74.758 tone și o producție medie care urma să ajungă la 2.219 kg de mazăre boabe la hectar.

Cantitatea de mazăre boabe obținută la finele anului agricol 2014-2015 atingea cifra totală de 55.179 tone, randamentul era de 1.749 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 31.543 hectare.

Concret, față de sezonul agricol anterior, numărul hectarelor însămânțate cu mazăre a crescut de la an la an cu peste 7.700, iar productivitatea a fost mai mare în 2016 față de 2015 cu peste 900 de kilograme la hectar.

Mazărea boabe pentru procesare aduce producătorilor agricoli un venit suplimentar ca sprijin cuplat. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească legumicultorii, dacă vor dori să primească plăți cuplate, este de a face dovada că utilizează sămânță românească de mazăre, certificată oficial, iar destinația producției trebuie să fie neapărat consum în stare proaspătă și pentru industrializare.

Sprijinul cuplat la cultura de mazăre boabe pentru industrializare se acordă fermierilor care au încheiat contract anual cu o unitate de industrializare înregistrată pentru siguranța alimentelor; livrează cantitatea minimă de 1,9 tone/ha mazăre boabe la o unitate de procesare înregistrată pentru siguranța alimentelor; fac dovada, pe bază de factură fiscală sau pe baza filei/filelor din carnetul de comercializare a produselor agricole, în cazul persoanelor fizice, a comercializării producției contractate, dar nu mai puțin decât cantitatea de 1,9 tone/ha. Procesatorii care cultivă mazăre boabe fac dovada procesării producției proprii, până la data de 1 noiembrie 2016, prin documente contabile interne.

Mazărea intră în categoria culturilor agricole pentru care se acordă și plată pentru înverzire. Fermierii sunt încurajați să cultive, de toamna până primăvara, plante care să mențină terenurile verzi. Scopul este acela de a îmbunătăți în mod natural calitățile solului. Pentru fiecare hectar înființat cu plante verzi, fermierii primesc 130 euro/ha, drept plată pentru înverzire. Culturile verzi trebuie semănate până la sfârșitul lunii septembrie, iar biomasa formată se încorporează în sol în primăvară.

Rapița, orzul și orzoaica, respectiv grâul, vin puternic din urmă

Același raport CE citat relevă că blocul UE28 ar urma să obțină în acest an o productivitate medie de 6,04 tone de grâu la hectar, cea de secară ar putea atinge nivelul de 3,74 tone la hectar (producție medie calculată pentru cele două culturi, similară cu cea realizată de MADR – 4,89 tone la hectar), cea de triticale – 4,08 tone la hectar, cea de orz – 5,02 tone la hectar, cea de ovăz – 3,02 tone la hectar, iar cea de rapiță – 3,24 tone la hectar.

Conform raportului MADR, la data de 26 iulie 2016, cantitatea totală cumulată de grâu și de secară atingea cifra de 7.868.012 tone recoltate. Materia-primă (grâu plus secară) a fost culeasă de pe o suprafață totală de 1.942.298 hectare, iar randamentul mediu obținut a fost de 4.051 kilograme la hectar (mai mic decât media cumulată a celor două culturi agricole la nivel UE28 cu peste 800 kg/ha). La ora actuală, marja productivității la grâu și la secară a depășit estimările inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 100,2 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 92,7 la sută din totalul estimat a fi însămânțat. Previziunile inițiale ale MADR relevau o suprafață care urma să fie însămânțată de 2.095.310 ha, o producție totală de 7.851.999 tone și o producție medie de 3.747 kg de grâu și secară la hectar.

Cantitatea de grâu și cea de secară obținute cumulat la finele anului agricol 2014-2015 atingeau cifra totală de 7.986.789 tone, randamentul era de 3.774 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 2.116.170 hectare. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, randamentul este deocamdată mai mare pentru cele două culturi cumulate – 4.051 kilograme la hectar, suprafața recoltată a atins deja 1.942.298 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată depășește deja 7.86 milioane tone. Mari surprize nu vor fi în această zonă.

Tot la capitolul grâu și secară, evoluţia realizării producţiei este următoarea: la nivelul anului 2015, pentru toate cele 42 de județe ale țării (100% din suprafața totală a culturii), producția medie totală a fost de 3.774 kilograme de grâu și secară la hectar pentru ca, în 2016, randamentul mediu total la hectar să ajungă la 4.051 kg/ha materie-primă. La capitolul clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente în 33 de județe ale țării (97,5 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 3.782 kilograme/ha de grâu și secară (adică 97,7 procente din producția totală a culturii). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 27 de județe ale țării (97,2 din suprafața totală a culturii), producția medie la hectar a fost de 4.060 kilograme de grâu și secară (adică 97,4 procente din producția totală a culturii). În cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, prezente în nouă județe la nivelul anului 2015 (2,5% din suprafața totală a culturii), productivitatea medie la hectar a fost de 3.477 kilograme de grâu și secară (adică 2,3 procente din producția totală a culturii). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, prezente în 11 din cele 42 de județe ale țării (2,7 din suprafața totală a culturii), producția medie la hectar a fost de 3.737 kilograme de grâu și secară (adică 2,5 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, dacă pentru clasele de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, la nivelul anului 2015 nu există date, pentru anul în curs, acestea au fost prezente în patru județe ale țării (0,1% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 4.101 kilograme de grâu și secară (adică 0,1 procente din producția totală a culturii).

Triticale, randament mai mic decât cel al UE28

În aceeași zi - 26 iulie 2016, cantitatea totală de triticale culeasă atingea cifra de 227.244 tone. Materia-primă era recoltată de pe o suprafață de 58.845 hectare, iar randamentul obținut era de 3.862 kilograme la hectar. În prezent, marja productivității la triticale ajunge la nivelul de 67,4 procente, în condițiile unei suprafețe recoltate de 65,2 la sută din totalul însămânțat. Calculele estimative ale MADR arătau la începutul campaniei o suprafață însămânțată cu triticale de 90.217 ha, o producție totală de 336.988 tone și o productivitate medie de 3.735 kilograme boabe la hectar.

Orz, și ai productivitatea medie este mai mică în România decât cea la nivel UE28

În urmă cu trei zile de la data publicării articolului, cantitatea totală de orz recoltată a ajuns la nivelul a 1.323.700 tone. Orzul a fost cules de pe o suprafață de 304.498 hectare, iar productivitatea medie realizată a fost de 4.347 kg/ha. La data de 26 iulie 2016, productivitatea la orz atingea nivelul de 111,7%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 101,5 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările inițiale ale ministerului de resort relevau o suprafață însămânțată de 299.787 ha, o producție totală de 1.184.966 tone și un randament mediu de 3.953 kg/ha.

Nivelul producției de orz a atins la finele sezonului agricol anterior a atins cifra totală de 1.071.960 tone, randamentul mediu anual a fost de 4.020 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 266.658 hectare. La nivelul datei de 26 iulie 2016, productivitatea medie era în creștere la orz – 4.347 kg/ha, suprafața recoltată atingea deja 304.498 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată era de 1.323.700 tone.

Orzoaica de toamnă, peste așteptările MADR

Cantitatea totală de orzoaică de toamnă recoltată până la data de 26 iulie 2016 a atins nivelul de 287.761 tone. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață de 70.691 hectare, iar productivitatea medie realizată a fost de 4.071 kilograme de orzoaică de toamnă la hectar. La ora actuală, marja productivității la orzoaica de toamnă atinge deja 109,5%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,3 la sută din totalul estimat a fi însămânțat. Previziunile MADR arătau inițial o suprafață însămânțată de 74.165 ha, o producție totală de 262.614 tone și o producție medie de 3.541 kilograme boabe la hectar.

Nivelul producției de orzoaică de toamnă a ajuns în 2015 la un total de 255.926 tone, productivitatea medie pe sezon la situat o cotă de 3.513 kg/ha, în timp ce suprafața alocată însămânțărilor a fost de 72.860 hectare. În data de 26 iulie 2016 însă, randamentul mediu la orzoaica de toamnă se majorează și el și atinge totalul de 4.071 kg/ha, suprafața recoltată atinge deja 70.691 ha, iar cantitatea de materie-primă recoltată este de 287.761 tone.

Orzoaica de primăvară, cu un pas în plus față de estimările MADR

Producția totală de orzoaică de primăvară recoltată la până la data de 26 iulie 2016 a ajuns la nivelul a 230.463 tone. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață de 84.558 hectare, iar productivitatea medie obținută a fost de 2.726 kilograme la hectar. La ora actuală, procentajul productivității la orzoaică de primăvară atinge deja 68,5%, în condițiile unei suprafețe recoltate de 66,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările inițiale ale Ministerului Agriculturii arătau o suprafață însămânțată cu orzoaică de primăvară de 127.305 ha, o producție totală de 336.439 tone și o producție medie de 2.643 kilograme boabe la hectar.

Evoluţia realizării producţiei la orz și orzoaică 2014-2015 vs. 2015-2016

Păstrând registrul, evoluţia realizării producţiei de orz și orzoaică la nivelul anului agricol 2014-2015, pentru toate cele 42 de județe ale țării (100% din suprafața totală a culturii) se conturează după cum urmează: producția medie totală a fost de 3.911 kilograme de materie-primă combinată pentru ca, în sezonul 2015-2016, randamentul mediu totală la hectar să atingă nivelul de 4.295 kg/ha materie-primă. La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (80,2 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 4.057 kilograme/ha de grâu și secară (practic 83,3% din totalul producției cumulate de orz și orzoaică). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 11 județe ale țării (77,5 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 4.422 kilograme de orz și orzoaică (mai exact 79,8 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 12 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (16,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 3.375 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 13,9% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 14 din cele 42 de județe ale țării (19,8 din suprafața totală alocată culturilor de orz și orzoaică), randamentul mediu la hectar a fost de 3.897 kilograme de orz și orzoaică la hectar (adică 17,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 18 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (3,7 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 3.051 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,8 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 17 județe ale țării (2,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 3.529 kilograme de orz și orzoaică (adică 2,3 procente din producția totală a culturii de orz și orzoaică).

Ovăz, pe plus față de previziunile ministerului de resort

Pe 26 iulie 2016, cantitatea totală de ovăz culează a atins nivelul de 184.218 tone. Ovăzul a fost recoltat de pe o suprafață de 74.231 ha, iar productivitatea medie obținută a fost de 2.482 kg/ha. La momentul întocmirii raportului MADR, marja productivității la ovăz atingea nivelul de 54,2 la sută, în condițiile unei suprafețe totale recoltate de 50,6 la sută din totalul însămânțat. Previziunile ministerului de resort relevau la începutul campaniei o suprafață însămânțată de 146.653 hectare, o producție totală de 339.682 tone și un randament mediu de 2.316 kilograme boabe la hectar.

Rapiță, mai multă la hectar cu circa 300 de kilograme față de estimările Ministerului Agriculturii

Volumul total recoltat atingea în 26 iulie a.c. cifra de 1.239.601 tone de rapiță. Materia-primă a fost culeasă de pe o suprafață care a însumat 443.976 hectare la data amintită anterior, iar productivitatea medie obținută a atins nivelul de 2.792 kilograme la hectar. La momentul datei raportate de MADR, marja productivității la rapiță a depășit previziunile inițiale ale ministerului de resort și a ajuns la 106,7 la sută, în condițiile unei suprafețe recoltate de 95,4 la sută din totalul previzionat a fi însămânțat. Estimările MADR relevau la începutul campaniei o suprafață care urma să fie însămânțată de 465.053 ha, o producție totală de 1.161.113 tone și o producție medie de 2.497 kg de semințe de rapiță la hectar.

Recolta totală de rapiță obținută la sfârșitul anului agricol 2014-2015 atingea nivelul de 919.473 tone, randamentul era de 2.499 kilograme la hectar, iar suprafața însămânțată a fost de 367.885 ha. În urmă cu doar trei zile, în plină campanie de recoltat, productivitatea medie era mai mare la rapiță față de sezonul anterior – 2.792 kilograme la hectar, suprafața recoltată atingând deja 443.976 ha, iar cantitatea de materie-primă culească sare de 1,23 milioane tone. Nici aici nu vor fi mari surprize, sub forma căderilor bruște de randament pe ultima sută de metri (4,6 la sută din suprafață nerecoltată). Cifra estimată de Bogdan Iliescu, expert trading, la data de 12 iulie a.c. a fost de 1,350 milioane tone, cu aproape 200.000 de tone în plus față de cifrele vehiculate de Ministerul Agriculturii.

La capitolul clase de suprafețe mai mari de 10.000 ha, prezente în 12 județe ale țării (78,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu a fost de 2.585 kilograme/ha de rapiță (practic 81,4% din totalul producției). Și asta în timp ce, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, la același capitol clase de suprafață mai mari de 10.000 ha prezente de această dată în 14 județe ale țării (80,7 din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a atins nivelul de 2.743 kilograme de rapiță (mai exact 79,3 procente din producția totală a culturii). Cu privire la clasele de suprafațe variind între 2.000 – 10.000 ha, prezente în 16 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (19,1 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), randamentul mediu la hectar a fost de 2.157 kg/ha de rapiță (mai exact 16,5% din nivelul total al producției). Tot în cazul claselor de suprafață 2.000 – 10.000 ha, de această dată însă la nivelul anului 2016, localizate în 12 din cele 42 de județe ale țării (17,6 din suprafața totală alocată culturii de rapiță), randamentul mediu la hectar a fost de 3.004 kilograme de rapiță la hectar (adică 18,9 procente din producția totală a culturii). Nu în ultimul rând, în cazul claselor de suprafață mai mici de 2.000 de hectare, prezente în 14 județe la nivelul sezonului agricol 2014-2015 (2,2 la sută din suprafața totală alocată acestor culturi), productivitatea medie la hectar a fost de 2.412 kg/ha de orz și orzoaică (mai exact 2,1 la sută din nivelul total al producției), pentru anul în curs, acestea au fost prezente în 16 județe ale țării (1,7% din suprafața totală a culturii), randamentul mediu la hectar a fost de 2.911 kilograme de rapiță (adică 21,8 procente din producția totală a culturii de rapiță).

Faţă de realizările înregistrate în anul 2015, la nivelul zilei de 26 iulie 2016, culturile de grâu și secară, orz, orzoaică de toamnă și de primăvară, rapiță și mazăre boabe se aflat într-un stadiu la care lucrările de recoltare erau realizate în procent de peste 80%, cifră relevantă pentru analiștii din sector. Tot la acea dată au fost eliberate aproximativ 2,2 milioane hectare şi au fost arate circa 670.000 ha.

Publicat în România Agricolă

Publicitate

TPV RF 300x250 2

revista fermierului 300x250

DLG ET 2021 rum 336x280px

produsenaturalfermieri

Banner Corteva 2020

Revista