Digitalizarea, o tendință din ce în ce mai prevalentă în agricultură, implică utilizarea tehnologiilor precise și bazate pe date pentru a ajuta fermierii să ia decizii în timp real. Inteligența artificială, datele analitice, senzorii și alte tehnologii au potențialul de a îmbunătăți producțiile, de a optimiza eficiența apei și a inputurilor și de a promova sustenabilitatea în cultivarea pământului cu scopul de a asigura securitatea alimentară pentru o populație în creștere la nivel global.

Pe măsură ce tehnologia agricolă progresează, metodele tradiționale coexistă cu soluțiile digitale moderne, remodelând peisajul producției alimentare. În timp ce practicile precum aratul și monocultura persistă, integrarea unor tehnologii noi, cum sunt datele satelitare și dronele, aduce schimbări revoluționare în domeniul agriculturii. În consecință, fermierii adoptă metode digitale pentru a-și spori producțiile și pentru a implementa agricultura durabilă.

Granular Link, aplicația care optimizează operațiunile agricole

Prin utilizarea tehnologiilor care le oferă acces la analize de date, fermierii obțin informații valoroase despre condițiile solului și ale apei, permițându-le să ia decizii corecte privind gestionarea terenurilor. În plus, agricultura digitală ajută la managementul culturilor și la maximizarea producțiilor, iar Corteva Agriscience furnizează în mod constant fermierilor instrumente digitale pentru accesul la date în timp real din câmp. Aceste instrumente îi ajută pe fermieri să ia decizii precise pentru terenurile lor agricole prin soluții digitale.

Un exemplu al unei astfel de soluții este Granular Link, o aplicație mobilă premium dezvoltată de Corteva care integrează în mod transparent expertiza agricolă cu tehnologia avansată. Aplicația oferă informații exacte, recomandări pentru culturi și alerte privind starea culturilor. Granular Link oferă servicii premium precum hărți cu fertilizare variabilă, hărți de semănat cu rată variabilă, analize satelitare de înaltă precizie, date meteo hipelocale la nivel de parcelă, recomandări privind irigatul, instrumente pentru eficientizarea produselor biologice, toate acestea contribuind la angajamentul față de inovație și progres în agricultura durabilă.

Inginerul agronom Hegedűs Krisztián, fermier din satul Horia, județul Arad (SC Terracult SRL), împărtășește opinia despre importanța aplicației digitale: „Granular Link a devenit un partener esențial pentru ferma noastră. Utilizarea serviciilor aplicației pe lotul nostru de grâu anul trecut a dus la producții ridicate și profitabilitate. Anul acesta, utilizând hărți de semănat cu rata variabilă pentru cultura de orz oferite de Granular Link, am reușit să ne menținem standardele ridicate și să monitorizăm eficient terenurile prin ultilizarea celorlalte servicii oferite de aplicație. Cu acces la cei mai performanți indici satelitari de vegetație și recomandări precise privind irigarea, instrumentele digitale Corteva ne-au oferit posibilitatea de a optimiza operațiunile agricole și de a obține rezultate remarcabile. Corteva Agriscience livrează tehnologii cu adevărat inovatoare pentru a susține fermierii și activitatea aceastora”.

Soluțiile digitale în agricultură contribuie la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile, calității solului și gestionării raționale a apei, iar Corteva Agriscience caută să identifice noi moduri prin care să ofere informații precise fermierilor în monitorizarea nivelului de umiditate, un aspect important în special în regiunile care se confruntă cu scăderea resurselor de apă.

Astfel, un instrument ca harta Agro Meteo, furnizează date în timp real despre previziuni meteo și despre resursele de apă din sol prin stațiile meteo și îi informează pe fermieri cu date din locațiile lor specifice.

Prin furnizarea de informații precise, în timp real și specifice câmpului, Corteva ajută fermierii să optimizeze productivitatea și să gestioneze eficient costurile cu inputurile, valorificându-și expertiza, capacitățile de cercetare și dezvoltare, prezența globală și infrastructura de piață pentru a susține avansarea tehnologiei agricole și a debloca întregul potențial pentru cei care produc.

Autor: VASILE FOLEA, Customer Technology & Digital Specialist Corteva Agriscience România și Republica Moldova 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Șocurile globale, precum pandemiile, conflictele și evenimentele meteorologice extreme, au pus o presiune considerabilă asupra securității alimentare. Potrivit datelor World Food Security Outlook (WFSO), furnizate de Grupul de date economice pentru dezvoltare al Băncii Mondiale și de practica globală de agricultură (https://microdata.worldbank.org/index.php/catalog/6103), un sfert de miliard de oameni se confruntă cu niveluri de insecuritate alimentară acută în 2024.

Lumea este marcată în prezent de o criză alimentară în escaladare, caracterizată de prețuri ridicate și creșterea foametei. Nivelurile actuale sunt de 2,5 ori mai mari decât în 2016, când aceste cifre globale au început să fie înregistrate. Proiecțiile World Food Bank sugerează că fără acțiuni suplimentare, până în 2030 ar putea fi 950 de milioane de persoane grav afectate de insecuritate alimentară. Astfel, lumea se confruntă cu provocări fără precedent în ceea ce privește securitatea alimentară globală.

Conform Indicelui Global al Securității Alimentare publicat în 2022, elaborat de Divizia de Cercetare și Analiză a Unității de Informații Economice (EIU) și sponsorizat de Corteva Agriscience, din cele 113 țări evaluate, România s-a clasat pe locul 29 cu un scor general de 72,4 din 100 în ceea ce privește accesibilitatea, disponibilitatea, calitatea și siguranța alimentelor, precum și sustenabilitatea și adaptarea. De-a lungul anilor, țara și-a menținut principalele puncte forte printre țările europene în ceea ce privește programele de securitate alimentară.

Abordarea insecurității alimentare poate fi realizată prin metode cheie pentru transformarea sistemelor alimentare globale enumerate ca priorități pentru Banca Mondială pentru Alimente, cum ar fi accelerarea inovației agricole, intensificarea investițiilor necesare în alimente și nutriție și sprijinirea gospodăriilor vulnerabile cu programe de urgență și reziliență.

Mai mult, schimbările în practicile de cultivare pot reprezenta o opțiune, de exemplu, diferite studii în agricultură evidențiază rolul cultivării rapiței în asigurarea unui sistem alimentar mai echilibrat și durabil (Breeding Canola (Brassica napus L.) for Protein in Feed and Food - PMC (nih.gov); Canola/Rapeseed Protein: Future Opportunities and Directions—Workshop Proceedings of IRC 2015 - PMC (nih.gov). Aceasta devine o alegere esențială pentru fermieri prin diversificarea surselor de proteine vegetale și reducerea dependenței de uleiuri rafinate, promovând un sistem alimentar mai echilibrat și durabil.

Un argument suplimentar pentru alegerea de semănare a rapiței îl reprezintă beneficiile ce țin de sănătate umană, produsul finit - ulei de rapiță - fiind recomandat pentru compoziția sa bogată în acizi grași Omega-3 și Omega-6, care sunt esențiali pentru sănătate inimii și a sistemului cardiovascular (Evidence of health benefits of canola oil - PMC (nih.gov). Consumul regulat de ulei de rapiță poate contribui la reducerea riscului de boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și alte afecțiuni cronice (The effects of Canola oil on cardiovascular risk factors: A systematic review and meta-analysis with dose-response analysis of controlled clinical trials - ScienceDirect). Prin urmare, cultura de rapiță atrage și beneficii financiare datorită cererii constante pentru uleiuri vegetale și proteine.

Printre cele mai notabile caracteristici ale rapiței este adaptabilitatea sa la diverse condiții climatice și de sol, fapt ce o face potrivită pentru majoritatea regiunilor agricole din România. La nivel local, rapița reprezintă o cultură versatilă și rezistentă, cu multiple avantaje pentru fermierii români. Cultura de rapiță are un ciclu de creștere relativ scurt, ceea ce permite fermierilor să optimizeze utilizarea terenurilor agricole și să beneficieze de rotația culturilor, contribuind la menținerea fertilității solului.

Astfel, alegerea cultivării rapiței reprezintă un angajament ferm pentru construirea unui viitor alimentar mai sigur și mai prosper pentru fermierii români prin alegeri durabile. De pildă, noii hibrizi de rapiță PT314 și PT315 din portofoliul Pioneer^® al companiei Corteva Agriscience reprezintă două soluții inovatoare pentru îmbunătățirea practicilor agricole. Aceștia sunt doi hibrizi productivi cu o eficiență superioară a utilizării azotului, conținut foarte ridicat de ulei și rezistență excelentă la boli. În plus, hibridul PT303 Sclerotinia Protector rămâne o alegere populară printre fermierii români, fiind unic în Europa datorită toleranței sale excepționale față de patogenul Sclerotinia sclerotiorum pentru acei fermieri care vizează recolte record și nu pot implementa corespunzător rotația culturilor.

Roland Heilman, fermier din județul Bihor, localitatea Tărian, a avut în sezonul 2022 - 2023 o suprafață de 100 ha semănată cu rapiță, din totalul de 600 ha pe care le lucrează în cadrul fermei Mady Speed Int SRL. Hibridul PT303 Sclerotinia Protector a fost semănat după cultură de grâu și a oferit o producție de 5.840 kg/ha. „Am început recoltatul la finalul lunii iunie, anul trecut, și pot spune că am avut o producție foarte bună, PT303 este un hibrid remarcabil. Am avut noroc că a plouat, am semănat 100 ha de rapiță, toată suprafața cu hibrizii Pioneer PT303 și PT313”, a spus Roland Heilman.

În 2023, în județul Argeș s-au înregistrat rezultate foarte bune la cultura de rapiță, iar un exemplu este fermierul Cristian Anghel, care a obținut o producție de 4.560 kg/ha. „Am avut 150 ha cu rapiță semănată după grâu, terenul a fost dezmiriștit, am adoptat sistemul de lucrări minime, astfel că am semănat cu o semănătoare minimum-till. Recoltatul a avut loc după data de 15 iulie 2023, rezultatele au fost foarte bune, și pot spune că hibridul PT303 Sclerotinia Protector s-a comportat foarte bine în condiții nu tocmai optime din punct de vedere climatic”, a precizat Cristian Anghel.

Compania Corteva Agriscience se angajează să susțină agricultura, punând la dispoziția fermierilor resurse esențiale pentru a face față insecurității alimentare, ajutându-i să atingă randamente ridicate și să fie viabili.

Articol de: ANDREI CIOCOIU, Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Europa clocotește deja de săptămâni bune. Fermierii din mai multe țări ale Uniunii Europene își strigă durerile în stradă. În Franța și Belgia protestele fermierilor sunt destul de violente. Agricultorii chiar au lăsat rafturile marilor lanțuri de magazine goale, furia fermierilor crescând cu fiecare zi de protest.

Ce a dus la actuala stare a agriculturii europene, totuși? Cel mai probabil, reformele impuse de la Bruxelles, gândite din căldura fotoliilor, fără a se cunoaște realitatea din teren. Green Deal, Farm to Fork, Biodiversitate sunt strategii nesustenabile, cel puțin la ora actuală, când se-ntâmplă atâtea pe planetă, pandemii, conflicte, războaie. Ca să nu mai pomenesc veșnica problemă, reglementările UE nu țin cont, așa cum ar fi normal, de specificul fiecărei țări.

Cu viteza luminii se elimină substanțe active de protecție a plantelor fără a exista înlocuitori. Suprafețe considerabile de teren agricol devin pârloagă, că așa vrea UE, dar fără a gândi un sistem de compensare pentru agricultori. UE nu vrea cultivarea plantelor modificate genetic, însă importă masiv produse finite care provin de la astfel de plante interzise în spațiul european. De pildă, soia.

Comisia Europeană vrea ca în UE cetățenii să trăiască sănătos, să consume bio și zice că i-a întrebat dacă vor alimente „mai curate”, „mai sănătoase”, iar oamenii au răspuns că da. Dar Comisia nu l-a întrebat pe cetățeanul european și dacă e dispus să plătească mai mult cu 40%-50% ori chiar 80% pentru hrană. Și câte și mai câte lucruri nerealiste sunt dictate și reglementate de Bruxelles, prin intermediul unor politicieni care nu au habar cu ce se mănâncă agricultura și nu numai.  

Cum era de așteptat, agricultorii din țara noastră au prins curaj și au ieșit pe străzi, la protest. La fel, cum era de așteptat, având în vedere firava asociere a sectorului, protestele fermierilor noștri sunt dezorganizate, iar lipsa unui conducător își spune cuvântul. Nu despre asta vreau, însă, să vorbesc. Ci doresc să accentuez dezbinarea românului.

Protestul fermierilor nu este doar despre ei, ci despre noi toți, cetățenii României. Poate fi un semnal de alarmă pentru guvernanții de toate culorile politice, că a venit vremea să înceapă să lucreze și pentru populație, nu doar pentru ei și prietenii lor.

Observ că sunt unii care tot au treabă cu subvențiile fermierilor. Păi, sunt un drept al lor, iar subvențiile se întorc în economia țării. Seringa aia care ajunge în spitale la preț de tractor nu deranjează pe nimeni? Sau învățământul gratis care ne costă mai mult decât ăla privat nu supără deloc?

Sunt unii, nu puțini, deranjați de protestele fermierilor și de faptul că aceștia își cer drepturile. În schimb, nu ne oripilează că infrastructura rutieră e la pământ pentru că guvernanții de toate culorile politice nu au reușit în peste 30 de ani să facă ceva din cauza prețurilor mari generate de… prea multe buzunare.

Agricultorii nu au ieșit la parada utilajelor, stau în frig pe drumurile patriei pentru că le-a ajuns cuțitul la os. Da, sunt tractoare, mașini de zeci, sute de mii de euro. Ce-ați fi vrut, ca în anul 2023 să se facă agricultură cu plugul tras de boi? Pentru sculele astea, scumpe, de altfel, fermierii muncesc de dimineață până noaptea și în cele mai multe cazuri nici măcar nu sunt ale lor, fiind cumpărate cu ajutorul creditelor bancare, leasingurilor. Și-au gajat casa, masa, nevasta/bărbatul, copiii, pământul ca să producă hrană.

Nu toți putem fi antreprenori și nici nu trebuie. Haideți să nu-i mai apostrofăm, să nu mai jignim fermierii! Așa cum noi ne dorim să avem în țara asta predictibilitate, stabilitate financiară, așa vor și agricultorii pentru afacerile lor.

Ar trebui să le fie rușine tuturor celor care sunt deranjați de protestele acestor oameni simpli, harnici, care-și produc banii, care mai dau de mâncare și altora (au angajați), care contribuie la bugetul țării și cărora acum le e greu și din cauza guvernanților din România, nu doar a celor de la Bruxelles.

Tuturor ne e greu din cauza clasei politice care e preocupată de propriile jocuri/interese.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

În prima zi a lunii noiembrie s-a lansat raportul dedicat agriculturii sustenabile din România, primul de acest fel, realizat de Solutions, cu sprijinul companiei Bayer. Evenimentul a avut loc la Stația de procesare a semințelor din localitatea Sinești – județul Ialomița. În prezența mass-mediei și a unui grup de studenți de la USAMV București, membri ai echipei de leadership Bayer și ai Solutions au arătat că lumea este într-o continuă și accelerată transformare, iar în contextul global dominat de provocările schimbărilor climatice și ale securității alimentare pentru o populație în creștere, alegerile pe care le facem acum în domeniile agriculturii și protecției mediului vor contura viitorul planetei. Lansarea raportului „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” a prilejuit și un tur complet al Stației de procesare a semințelor.

„Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” este o sinteză a soluțiilor realizabile de către fermierii locali și se adresează tuturor celor interesați de subiectul agriculturii sustenabile. Raportul realizat de Solutions, cu sprijinul Bayer, avertizează că, în contextul schimbărilor climatice din ce în ce mai accentuate, producția agricolă și viitorul securității alimentare sunt puse sub semnul întrebării. De aceea, este esențială construirea unui viitor agricol durabil prin inovație, transformare digitală și promovarea sustenabilității.

„Necesitatea ca fermierii să adopte sustenabilitatea este de primă importanță. Ca administratori ai pământului, fermierii se află într-o poziție unică pentru a aborda provocările actuale, de la schimbările climatice la lipsa de resurse. Iar practicile sustenabile nu numai că protejează mediul înconjurător, dar îmbunătățesc reziliența și viabilitatea pe termen lung a activităților din fermă. Acest raport de sustenabilitate este o dovadă a viziunii noastre comune asupra unui viitor agricol mai sustenabil și regenerativ aici, în România”, a declarat Boualem Saidi, Senior Bayer Representative & Bayer Crop Science Division Head România, Bulgaria, Republica Moldova.

Agricultura sustenabilă se referă la practicile agricole care îmbină eficiența economică cu protecția mediului și bunăstarea socială. Ea respectă resursele naturale, promovează biodiversitatea, utilizează metode prietenoase cu mediul și asigură satisfacerea nevoilor actuale fără compromiterea resurselor viitoare. Mergând mai departe, agricultura regenerativă se axează pe obținerea de rezultate, cum ar fi îmbunătățirea calității solului, sechestrarea carbonului din atmosferă, conservarea resurselor de apă și îmbunătățirea bunăstării socio-economice a fermierilor și a comunităților lor.

„Strategia Bayer de sustenabilitate are trei dimensiuni: să creștem calitatea vieții pentru cât mai mulți oameni, să ne reducem amprenta ecologică de-a lungul lanțului valoric și să promovăm o conduită responsabilă în afaceri. Agricultura poate fi una dintre soluțiile la provocările actuale. Mai exact, nu numai impactul asupra climei al agriculturii poate fi redus, ci și fermele pot avea o contribuție imensă la sechestrarea carbonului. Agricultura de precizie, hibrizii inovatori toleranți la secetă și dăunători și noile produse de protecție a plantelor cu profiluri de mediu mai favorabile reduc consumul de apă, forță de muncă sau energie. Și întocmai cu aceste soluții mergem către fermieri, pentru a-i sprijini să își crească performanțele și profitabilitatea, utilizând în același timp mai puține resurse și protejând mediul înconjurător”, a subliniat Ana Gheorghiu, Public Affairs, Science and Sustainability Lead Bayer România, Bulgaria, Republica Moldova.

Viitorul agriculturii se va construi cu deciziile și inovațiile de astăzi, în opinia lui Ciprian Stănescu, CEO Solutions, care a continuat: „Scenariile de viitor, trendurile și direcțiile pe care le explorăm și construim acum vor influența nu doar modul în care ne cultivăm hrana, ci și relația noastră cu natura și responsabilitatea față de generațiile viitoare. La Solutions credem într-o abordare informată către un viitor sustenabil. Modelarea unui viitor favorabil necesită o înțelegere profundă a provocărilor curente și a potențialului de inovație, de aceea susținem companiile din România și CEE cu explorarea strategică a viitorului”.

Soluțiile inovatoare, adoptate de agricultorii din România

Raportul „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” a fost elaborat pe baza unor studii, analize și articole științifice relevante pentru domeniul agriculturii, precum și pe baza intervievării unor fermieri români care au adoptat tehnologii și practici agricole sustenabile.

Fermierii noștri arată că provocările principale cu care s-au confruntat au fost fluctuațiile climatice imprevizibile și schimbările de temperatură, precum și distribuția neuniformă a precipitațiilor, care au influențat randamentele culturilor. În plus, adaptarea forței de muncă la noile tehnologii reprezintă o altă problemă întâmpinată de agricultorii din țara noastră.

În fața tuturor acestor obstacole, fermierii au adoptat în mod consecvent o serie de soluții inovatoare. Au acordat o atenție sporită sănătății solurilor și gestionării eficiente a apei disponibile. De asemenea, tehnologia are un rol esențial: agricultura de precizie, monitorizarea prin satelit și utilizarea hărților NDVI s-au dovedit a fi instrumente cruciale în identificarea nevoilor solului și a culturilor dezvoltate de la an la an. Pentru a face față variațiilor climatice, fermierii au testat și selectat soiuri de plante mai rezistente. Practicile agricole sustenabile, precum lucrările conservative ale solului (min-till, no-till sau strip-till), au fost integrate cu succes, împreună cu optimizarea utilizării inputurilor.

„Sustenabilitatea este doar un concept dacă nu reușești să creezi o cultură în jurul acesteia. Sunt extrem de mândru să spun că în organizația noastră, toată lumea este dedicată să acționeze în beneficiul mediului și comunității și să caute oportunități de reducere a amprentei de carbon. Toate acțiunile sunt măsurate, urmărite și integrate în strategia noastră, pentru a ne asigura că avansăm în ritmul potrivit în călătoria noastră către sustenabilitate”, a precizat Rémi Dei-Tos, Row Crop Seeds Production Lead Bayer România.

În același timp, viitorul alimentației în contextul creșterii demografice și al schimbărilor climatice va depinde de adaptabilitate, inovație și cooperare la nivel global, susține Alexandra Moraru, Research Lead Solutions, adăugând: „Agricultura sustenabilă este un angajament pe termen lung, care ne privește pe toți. Astăzi, avem o ocazie unică de a modela agricultura viitorului, de a o face mai eficientă, mai sustenabilă și mai responsabilă”.

Raportul „Agricultura sustenabilă în România: abordări și direcții pentru viitor” este o invitație la acțiune și reflecție, o provocare de a privi cu încredere spre viitor, având convingerea că, împreună, putem modela un traseu sustenabil și prosper pentru agricultura românească, a concluzionat Boualem Saidi, Senior Bayer Representative & Bayer Crop Science Division Head România, Bulgaria, Republica Moldova.

*****

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De multe ori am scris și am vorbit despre securitatea alimentară a unei țări și cu referire specială la România, ca și concept și aplicabilitate, iar vremurile trăite în acest moment (la data scrierii articolului, războiul în Ucraina este în derulare) ar trebui să facă autoritățile să treacă de la starea de letargie și reflecție inutilă la momentul luării unor decizii serioase și ferme pentru viitor.

Un alt concept vehiculat de câteva voci sporadice în media românească, și neluate din păcate în seamă de autorități, îl constituie o posibilă criză alimentară, unde, pe lângă definirea acesteia, trebuie să avem în vedere și condițiile de declanșare și de manifestare în diverse condiții, inclusiv cele generate de un război, așa cum avem în acest moment.

Dar pentru a fi mai ușor de înțeles, o să spunem lucrurile mai pe șleau, astfel încât toată lumea să poată înțelege cum stă situația și să se înțeleagă că nu este cazul de panică, este doar vorba de nevoia unor acțiuni cât mai rapide de prevenție strategică în contextul unor situații potențiale de criză.

Astfel, în România există Agenția Națională a Rezervelor de Stat, un organism pe cât de important într-o astfel de situație de criză, pe atât de ,,obscur și conspirativ” ca organizare și mod de lucru, iar aici am în vedere transparența deciziilor și a informațiilor pentru publicul larg. Spun asta deoarece activitatea Rezervelor de Stat este catalogată ca secret de stat, dar să nu credem că din cauza riscului de a afla ,,dușmanii noștri”, care oricum știu ce este de știut, ci cred doar din motive de protejare a unor obiceiuri dâmbovițene semnalate și descrise de presă de-a lungul timpului, legate de anumite interese nu tocmai principial corecte. Această agenție este coordonată în mod ciudat de către ministrul de interne (nu înțeleg de ce nu se ocupă de stocurile de produse agricole și alimentare ministrul agriculturii), dar aprobarea pentru achizițiile sau disponibilizările de produse este dată de prim-ministru în persoană. Spun că este anacronică coordonarea ministrului de interne, deoarece teoretic pregătirea pentru decizii de acumulare, înlocuire și conservare în cazul produselor alimentare de orice tip ar trebui făcută de ministerul de resort și doar coordonarea distribuției în momente de criză, de către ministerul de interne, dar așa este la noi.

Revenind la problema noastră, trebuie să avem în vedere că acest conflict din Ucraina s-ar putea să afecteze major stabilitatea aprovizionării alimentare la nivel global, în condițiile în care cele două țări beligerante, plus Kazahstan (altă țară caracterizată de ,,stabilitate”), reprezintă de exemplu o treime din producția de grâu mondială, ceea ce poate face să avem parte de disfuncționalități majore în comerțul mondial cu acest produs și nu numai.

Adică, altfel spus, dacă presupunem că Rusia va fi sub embargou de export pentru câteva luni de aici încolo, iar în Ucraina din cauza unui conflict de lungă durată (care nu poate fi exclus dacă se va trece la un război de rezistență), nu va veni nimeni să încarce produsele, cum se vor aproviziona piețele mondiale și la ce costuri? De unde vor lua marii importatori ca Egipt, Iordania, Algeria, Arabia Saudită sau Turcia grâu care să le asigure necesarul intern și la ce preț? Iar aceste probleme se vor manifesta începând cu livrările care ar trebui să se realizeze chiar din această lună.

La acest moment, Franța și România nu au nicio șansă să poată asigura măcar un nivel decent de aprovizionare a pieței regionale, nu mai vorbim de piața mondială. Deci ce se va întâmpla în perspectivă?

În plus, trebuie să ne gândim că o continuare a conflictului militar, indiferent de intensitatea acestuia, va putea pune o mare presiune pe realizarea campaniei de primăvară în Ucraina, atât din punctul de vedere al siguranței fermierilor în zonele de conflict, dar și din cauza problemelor de aprovizionare cu motorină, care vor face foarte dificile însămânțările de primăvară pentru floarea-soarelui și porumb, dacă nu chiar imposibile.

Dacă acest scenariu se va confirma, ce vom face, de pildă, pentru a asigura necesarul de ulei de floarea-soarelui pentru populație la nivel regional, în condițiile în care primii doi producători mondiali nu vor vinde nimic la export din perspective diferite, Ucraina afectată de război și Rusia de embargou?

Cum vom asigura oare necesarul de porumb pentru zootehnie la nivel comunitar, care este un importator net, dar care va rămâne fără surse apropiate de aprovizionare și va trebui să se bată pe marile piețe din America de Sud și Nord cu China, Japonia, Coreea de Sud alți mari importatori, pentru acest produs?

Nu trebuie minimalizat faptul că astfel de probleme vor putea apărea și pentru aprovizionarea cu orz, rapiță sau alte produse agricole care în mod normal sunt asigurate de aceste țări.

O astfel de situație va duce, încă teoretic la acest moment, în mod clar la o explozie a prețurilor, iar rezervele de produse agricole ale lumii vor fi puse la grea încercare, asta ca să nu mai vorbim de prețuri.

Dacă mergem mai departe cu scenariul apocaliptic, putem să estimăm că lipsa producției Rusiei și a Ucrainei de pe piețele agricole poate atrage o creștere de prețuri de peste 50% față de nivelul actual, ceea ce poate duce în final la dublarea prețurilor produselor alimentare procesate la raftul magazinelor, asta deoarece pe lângă creșterea prețurilor la materia primă, vor îngloba și creșterea prețului la energie, gaze, salarii etc. Însă această creștere a prețurilor la produsele agricole va fi foarte probabil coroborată cu o creștere a prețului la utilități, deoarece posibila lipsă sau restricționare a gazelor din Rusia va atrage probleme atât în industrie, în general, cât și în agricultură, în special, pentru aprovizionarea cu îngrășăminte chimice, dar și pentru aprovizionarea cu motorină.

Pe de altă parte, țările arabe s-ar putea să dorească să se folosească de oportunitatea de creștere a prețurilor la petrol care se va manifesta în continuare și să nu facă nimic pentru creșterea producției.

Toate aceste posibile scumpiri ale utilităților și produselor alimentare vor lovi în toate țările, dar în special în categoriile de persoane vulnerabile, acestea fiind în primul rând pensionarii și categoriile de persoane cu venituri mici, care din păcate în România sunt numeroase. Această situație va impune necesitatea găsirii unor metode de sprijinire eficiente a acestor categorii defavorizate, dar care vor fi acelea? Oare vom avea parte tot de bâlbâielile pe care le-am avut și le mai avem legate de plafonarea prețurilor la energie și gaze? Tot ce este posibil, deoarece din păcate gradul de pregătire a celor care ar trebui să găsească soluții este destul de scăzut.

Trebuie să înțelegem că manifestarea crizei alimentare nu este obligatoriu de a se manifesta prin penurie de alimente, ci se poate realiza și prin prețuri foarte ridicate, care fac produsele alimentare inaccesibile pentru categoriile defavorizate de populație. Teoretic, o intervenție eficientă și clar direcționată ar trebui să constea în acordarea de ajutoare alimentare pentru categoriile de populație defavorizate prin diverse canale de distribuție, dar asta ar presupune să le și ai disponibile, adică ele să se fi aprovizionat anterior de către Rezerva de Stat.

Ce stocuri ar trebui să avem și de ce fel? Oare ne imaginăm că dacă vom da un sac de grâu pentru fiecare persoană se rezolvă problema sau oare va trebui să avem făină, ulei, mălai, conserve de carne, conserve de legume, și asta măcar pentru 6 luni? Iar termenul de 6 luni nu este stabilit după ureche, ci este termenul între campania de recoltare în emisfera nordică și cea sudică, fiindcă acestea sunt momentele majore când poți face ,,cumpărături”, mai ales în momente de criză profundă, asta pentru a obține și prețuri mai bune.

Ce vom face cu anumite sectoare indispensabile, cum este agricultura, dacă nu vom putea găsi motorină suficientă sau prețurile acesteia vor deveni prohibitive, nu vom mai semăna sau recolta?

Oare are cineva de la noi, la nivel de demnitari, preocuparea înțelegerii și reformării sistemului de rezerve de stat și să le aducă la nivelul necesităților momentelor pe care le trăim?

Mi-ar plăcea să văd în perioada imediat următoare o efervescență de a gândi un sistem eficient de realizare a rezervelor de stat și de stabilire a unor mecanisme eficiente de lucru al acestei structuri, astfel încât apariția unor crize alimentare să ne afecteze cât mai puțin. Mai mult, acest sistem ar trebui bazat pe o evidență reală și imediată în timp a evoluției stocurilor de produse agricole și alimentare la nivel de sector economic.

Cum ar fi să cumpărăm grâu acum cu peste 300 euro/tonă, comparativ cu perioadele de acum vreo 2-3 ani, când puteam să îl luăm în perioade de recoltat și era 150-160 euro/tonă? Sau cum să cumpărăm acum floarea-soarelui cu peste 600 USD/tonă, față de perioada când am fi putut cumpăra cu circa 300 USD/tonă? Va fi cineva vinovat de lipsa de organizare a acestei activități sau mereu vinovatul este statul, în general, adică nimeni, format din nepricepuți și profitori care mai de care mai vorace?

România a fost mereu plină de ,,pricepuți în toate” și de 30 de ani ni se spune să stăm liniștiți întrucât cineva veghează la siguranța și securitatea alimentară, iar acum cu toții vedem că nu o mai putem ,,duce bine”, iar perspectivele sunt de-a dreptul ,,triste și descurajante”, având în vedere gradul de preocupare și înțelegere ale clasei politice.

Mă gândesc că momentul implementării Green Deal este cum ,,nu se poate mai favorabil”, în sensul că este ,,minunat” să renunțăm acum, așa cum cer germanii, la energia nucleară și energia din cărbune și să rămânem doar cu energia din fotovoltaice, morile de vânt și gazul rusesc, astăzi, când Rusia încearcă ocuparea unui stat suveran.

Sau mai este de actualitate să reducem în mod necontrolat și negândit consumul de pesticide și îngrășăminte în agricultură și să mâncăm greieri, alge și multe alte prostii generate de gândirea delirantă a unei clase de birocrați bruxellezi rupți de lume și realități, așa cum din păcate vedem astăzi, sacrificând productivitatea agriculturii europene în favoarea unor idealuri idioate?

Este drept că în ultimele zile nici Germania nu mai este foarte sigură de principiile susținute până în prezent și poate că este momentul ca la reuniunile miniștrilor agriculturii să se ridice problema anulării adoptării unor strategii care nu mai sunt conforme cu momentele trăite de Europa astăzi și să ne reconfigurăm nevoile în raport cu noile realități atât de violent manifestate, asta, dacă nu vrem să murim luptându-ne animalic pentru o bucată de pâine și gândindu-ne la beneficiile ecologismului modern.

Nu trebuie trecut cu vederea și trebuie să acceptăm că în mare măsură situația de astăzi este datorată intereselor subterane ale politicienilor vestici și bruxellezi, care în spatele unor interese propagandistice nu au reușit sau nu au vrut să înțeleagă rolul unei agriculturi performante, iar esticii, sub imperiul realității unor țări corupte până în măduva oaselor, au aplaudat ,,apusul de soare” vestic, indiferent de prețul care trebuie plătit.

Nu trebuie uitat că situația de astăzi din Ucraina este rodul unor compromisuri succesive făcute Rusiei de către o clasă politică europeană și transatlantică de birocrați incapabili de orice și cărora actuala situație le este indiferentă, afară de momentele de jelanie electorală.

În rest, numai de bine.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

Azomureș Târgu-Mureș, cel mai important producător de îngrășăminte utilizate de agricultura și industria românești, anunță că începe pregătirile pentru oprirea temporară a activităților de producție. Acest fapt este determinat de prețul foarte mare la energie, gaz natural și energie electrică.

„Nivelul ridicat al prețului solicitat de furnizori pentru materia primă principală, gazul metan, nu ne mai permite continuarea sustenabilă a activității. Din această cauză, la nivel european, și alte platforme industriale au oprit total sau au restrâns foarte mult activitățile de producție. Reluarea activității depinde de prețul gazului metan și de disponibilitatea acestuia în piață. Decizia managementului, aprobată de Consiliul de Administrație, nu are efecte imediate asupra angajaților. Se păstrează programul normal de lucru, ne vom concentra pe lucrările de mentenanță ce pot fi executate în perioada rece, vom securiza și menține în funcțiune echipamentele critice și vom continua să derulăm proiectele în care suntem implicați. Ne așteptăm ca lunile ianuarie și februarie să fie perioadele critice pe care trebuie să le depășim, deși situația incertă pe piața gazelor ne determină să rămânem flexibili pe tot parcursul primului trimestru din 2022”, precizează directorul general al Azomureș, Harri Kiiski.

Actuala criză de pe piața energiei afectează industria îngrășămintelor nu doar din Europa, ci din întreaga lume. Țări precum Rusia, China, Turcia și Egipt au restricționat exporturile. Împreună cu producția locală scăzută, Europa se confruntă acum cu o criză în agricultură și industrie. „Comisia Europeană a recunoscut rolul industriei fertilizanților în asigurarea securității alimentare la nivel continental, dar a lăsat la latitudinea fiecărui stat membru să ia măsurile necesare”, se arată într-un comunicat de presă al producătorului de îngrășăminte.

Azomureș este unul dintre cei mai mari consumatori de gaze naturale din România, aproximativ 10% din consumul național, furnizează 50% din îngrășămintele utilizate în fermele românești și asigură aprovizionarea constantă a unui număr mare de companii din alte industrii. „Este unul dintre pilonii securității alimentare și un contributor important în lanțul de aprovizionare din zona agricolă a României. Este un moment important pentru toate industriile din România care folosesc ca materie primă gazul metan. Facem toate eforturile pentru a readuce situația la normal, în ciuda faptului că suntem și victimele unui context internațional nefavorabil”.

Azomureș solicită Guvernului României și Parlamentului să acționeze în concordanță cu legislația europeană pentru a atenua problema gazelor și a prețurilor ridicate la energie în timp util, astfel încât securitatea alimentară a țării noastre să nu fie compromisă în 2022.

Foto: Azomureș

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Alianța pentru Agricultură și Cooperare a trimis o scrisoare deschisă politicienilor, cu privire la raportul voluntar al Parlamentului European asupra Strategiei „Farm to Fork”. O redăm mai jos.

Scrisoare deschisă

Domnului președinte al PE David Maria Sassoli

Doamnelor și Domnilor președinți ai grupurilor politice parlamentare:

PPE: Manfred WEBER - Președinte

S&D GROUP: Iratxe García Pérez - Președinte

RENEW: Malik Azmani - Vicepreședinte

GREENS/EFA: Ska Keller, Co-președinte & Philippe Lamberts, Co-Președinte

ID - Identity and Democracy - Marco Zanni, Președinte

ECR Group: Raffaele FITTO & Ryszard Antoni LEGUTKO, Co-Președinți

GUE/NGL: Martin Schirdewan & Manon Aubry, Co-Președinți

Doamnelor și Domnilor eurodeputați ai României

Stimate doamne și stimați domni,

Aveți în mâinile dvs. soarta agriculturii UE, care poate fi o șansă ca aceasta să continue să producă și să furnizeze bunul cel mai de preț, securitatea alimentară a populației, sau, dimpotrivă, o condamnare la faliment a întregului sector.

Ne adresăm dvs., înaintea votului din plenul PE asupra raportului voluntar privind strategia „Farm to Fork” (F2F).

Suntem responsabili pentru ceea ce afirmăm, ideea aceasta fiind susținută de numeroase studii privind țintele propuse în F2F, ale căror concluzii, profund îngrijorătoare, converg și prefigurează un scenariu sumbru: scoaterea agriculturii UE în afara zonei de competitivitate printr-o micșorare cu 10-15-25% a capacității de producție a diferitelor sectoare, scăderi semnificative ale veniturilor fermierilor și creșteri puternice ale prețurilor de consum. Se estimează o scurgere de sustenabilitate către alte continente, odată cu produsele importate din țări terțe, care vor substitui produsele de origine UE, care se va reflecta direct în pierderi de locuri de muncă. Credibilitatea celor menționate anterior este susținută fără echivoc de studii ale Joint Research Center (JRC) al Comisiei Europene, de Universitatea Wageningen sau de Universitatea din Kiel, grupurile de industrie (COCEREAL), raportul Serviciului de Cercetare al Departamentului american de agricultură, USDA. În acest context, secretarul de stat pentru agricultură al SUA, Tom Visack, a declarat că va crea o coaliție internațională pentru a contracara impactul modelului de producție promovat de UE.

VĂ SOLICITĂM IMPERATIV ȘI RESPONSABIL SĂ NU SUSȚINEȚI AMENDAMENTELE DE COMPROMIS: CA4, CA18, CA25, CA27, CA28, CA33!

Cel mai problematic amendament de compromis este CA4 - țintele cantitative ale F2F. Fermierii nu pot fi de acord cu obiectivele de reducere a utilizării pesticidelor și îngrășămintelor stabilite de strategia Farm to Fork și mai ales, cu introducerea lor în legislație, care le-ar face obligatorii.

Cu titlu de exemplu, în România consumul mediu pe unitatea de suprafață la substanțe fito-sanitare și la îngrășăminte reprezintă 1/3 din consumul mediu la nivelul UE. Cum ar putea continua să producă eficient și să-și protejeze culturile fermierii din țara noastră dacă vor fi obligați să reducă cu 50% utilizarea pesticidelor până în 2030?

Potrivit EU Agricultural Markets Briefs No 15 | June 2019, volumul total de îngrășăminte utilizate în UE, reprezintă doar 10% din utilizarea totală la nivel global!

În ceea ce privește poziția României, avem cel mai mic consum din U.E.-27 in 2019 - 48,62 kg /ha ! Am adăugat la finalul acestei scrisori câteva statistici relevante.

Ținta de a reduce cu 20% cantitatea de îngrășăminte, în mod egal, la nivelul tuturor statelor UE, indiferent de consum, în condițiile în care restul continentelor nu fac niciun efort, deși au consumuri cu mult mai mari, nu va aduce decât vulnerabilitate economică în fermele europene și nicidecum reducerea poluării datorită aplicării îngrășămintelor chimice!

Noi, fermierii Români, suntem pregătiți să acceptăm schimbări ale sectorului agricol pentru a deveni performant, însă nu putem accepta sacrificarea capacității de producție prin adoptarea unor măsuri ce pot fi contraproductive, un veritabil dumping climatic ce poate determina dispariția unui sector vital - cel al hranei.

Produsele fitosanitare (pesticidele), alături de îngrășămintele chimice, reprezintă echivalentul, pentru organismul uman, al medicamentelor și suplimentelor alimentare, venind să protejeze plantele de cultură de atacul din ce în ce mai intens al bolilor și dăunătorilor sau, după caz, să le asigure hrana fără a sărăci solul, pentru ca acestea să-și poată atinge potențialul de producție.

VOTUL DOMNIILOR VOASTRE ESTE ISTORIC!

El poate asigura dezvoltare și progres sau scoaterea agriculturii Uniunii Europene de pe harta de competitivitatea lumii.

Cunoaștem faptul că și alte Asociații din țări ale UE v-au înaintat cereri asemănătoare!

NU CONDAMNAȚI ROMÂNIA ȘI UE LA SĂRĂCIE ȘI ÎNFOMETARE!

Cu considerație,

Clubul Fermierilor Români își exprimă sprijinul privind repartizarea alocării financiare prognozate în propunerea transmisă de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în luna aprilie către autoritățile de la Bruxelles pentru realizarea de îmbunătățiri funciare la nivel național, ca măsură obligatorie pentru redresarea economiei naționale post COVID-19, se arată într-un comunicat de presă transmis vineri 23 aprilie 2021.

Finanțarea prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a proiectului complex de modernizare și extindere a sistemului pentru o mai bună gestiune a apei la nivel național (inclusiv irigații, desecare) reprezintă o activitate care se încadrează deplin în condițiile stabilite de Comisia Europeană pentru asigurarea și creșterea rezilienței în agricultură, susține Clubul Fermierilor Români. Fapt care este confirmat prin analiza tuturor comunicărilor și clarificărilor făcute de reprezentanți din Direcțiile Generale ale Comisiei Europene și ai unor organizații europene reprezentând interesele fermierilor cu care Clubul cooperează direct, și conform cu scrisoarea comisarului pentru agricultură Janusz Wojciechowski privind rolul major al României în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește aprovizionarea cu materie primă brută.

„În contextul discuțiilor recente privind neeligibilitatea finanțării irigațiilor prin PNRR, reprezentanții de la Bruxelles ai asociațiilor europene cu care suntem în contact au confirmat că solicitările Comisiei Europene sunt pentru transmiterea în procesul de negociere a unor prezentări tehnico-financiare clare privind proiectul de gestiune a apei, dar nu de respingere a unui astfel de proiect, cu impact atȃt de mare asupra rezilienței și relansării economice. Pe baza consultărilor cu fermierii și experții Clubului, am formulat sintetic argumente pentru a justifica necesitatea finanțării prin PNRR a programului privind sistemele de gestiune a apei de importanță strategică pentru agricultură și mediu, precum și elemente de susținere în ceea ce privește contribuția acestui program la creșterea rezilienței fermelor din România și relansarea economică a activității în sectorul agricol și nu numai”, declară Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

În urma scrisorii transmise la începutul lunii februarie de DG Agricultură din cadrul Comisiei Europene către doamna Céline Gauer (coordonator Program de Redresare și Reziliență) și domnul Maarten Verwey (director general al DG Afaceri Economice și Financiare), se evidențiază clar direcțiile care trebuie urmărite în propunerile privind reformele vizate în agricultură: reducerea costurilor de producție pentru fermieri, îmbunătățirea gestionării solului și a calității apei, reducerea utilizării îngrășămintelor, pesticidelor și emisiilor de Gaze cu efect de seră (GES), îmbunătățirea biodiversității și crearea unui mediu mai sănătos.

Îmbunătățirea calității solului, reducerea costurilor de producție pentru fermieri, diminuarea substanțelor chimice utilizate în agricultură și dezvoltarea biodiversității sunt acțiuni care se pot maximiza printr-o reformă care să vizeze gestionarea eficientă a apei prin sisteme de irigații performante, adaptate nevoilor secolului XXI și prin investiții ȋn amenajări hidroameliorative cu rol important în zona de desecare și drenaj.

„În acest sens, considerăm că schimbările climatice tot mai evidente din ultima decadă, lipsa infrastructurii la nivelul îmbunătățirilor funciare și mai ales, criza COVID-19 conduc treptat către o criză alimentară care poate fi combătută prin intermediul unor investiții adecvate în agricultura românească. Agricultorii se confruntă cu provocări specifice mai ales în ceea ce privește infrastructura și dezvoltarea economică a zonelor rurale”, subliniază Florian Ciolacu.

Conform Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de Instituire a Mecanismului de Redresare și Reziliență, există o definire clară privind recomandările unor investiții care să vizeze sprijinul acordat obiectivelor privind schimbările climatice și a celor de mediu. „În acest sens, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale urmărește prin investiția în infrastructura la nivel național a principalelor canale de irigații oferirea către fermier a posibilității extinderii în cadrul propriei exploatații a unui sistem de alimentare cu apă, imperios necesar pentru îmbunătățirea calității solului, reducerea costurilor de producție pentru fermieri, diminuarea substanțelor chimice utilizate în agricultură și dezvoltarea biodiversității. Acțiunea acestor sisteme de irigații la nivel de fermier va fi condiționată de existența unor senzori care să monitorizeze nivelul de umiditate din sol, astfel încât această practică agricolă să poată fi încadrată în zona de agricultură de precizie, sector intens dezvoltat în restul țărilor membre ale Uniunii Europene”, precizează directorul executiv al Clubului Fermierilor Români.

Cum arată PNRR în alte țări UE

Spania a propus în cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență o reformă la nivelul unor direcții strategice, precum: (I) agenda urbană și rurală, lupta împotriva depopulării rurale și dezvoltarea agricolă; (II) infrastructuri și ecosisteme rezistente; etc. Printre cele mai importante ponderi ale acestor investiții se numără infrastructura și ecosisteme rezistente – 12,2 % și agenda urbană și rurală, lupta împotriva depopulării rurale și dezvoltarea agricolă – 16%. Practic, Spania urmărește dezvoltarea economică a țării pornind de la progresul infrastructurii la nivelul spațiului rural pentru a putea oferi materii prime zonei antreprenoriale, cu scopul alinierii economiei la standardele dinaintea crizei COVID-19.

În ceea ce privește Grecia, această țară sudică a Europei vizează în cadrul Programului Național de Redresare și Reziliență cinci piloni importanți, după cum urmează: (I) digitalizare; (II) practici prietenoase cu mediul și zona agricolă și neagricolă; (III) extroversiune; (IV) fuziuni și achiziții pentru scalarea afacerilor; (V) inovație și cercetare. Practic, se urmărește dezvoltarea zonei agricole utilizând practici prietenoase cu mediul, care, prin intermediul digitalizării, să poată dezvolta și afaceri cu caracter neagricol la nivelul spațiului rural. Acest aspect va implica atât zona de cercetare și inovație, cât și scalarea mai multor afaceri din sectorul de procesare a materiei prime și a turismului.

În Germania, una dintre țările cele mai dezvoltate la nivelul spațiului comunitar, situația schimbărilor climatice, a investiției în infrastructură și a tranziției verde au fost considerate de o importanță strategică la nivel național, aspect care se regăsește și în structurarea pilonilor Programului Național de Redresare și Reziliență, după cum urmează: (I) politica climatică și tranziția energetică; (II) digitalizarea economiei și a infrastructurii; (III) digitalizarea educației; (IV) consolidarea incluziunii sociale; (V) consolidarea unui sistem de sănătate rezistent la pandemii; (VI) administrația publică modernă și reducerea barierelor în calea investițiilor. Practic, direcția acestei țări vizează investiții în infrastructura mai multor domenii concomitent, astfel încât depășirea crizei COVID-19 să nu lase urmări economice la nivelul vreunui sector de activitate.

Franța, un alt stat important la nivel european, a structurat Programul Național de Redresare și Reziliență în trei mari direcții: (I) ecologie – 30 miliarde euro; (II) competitivitate – 34 miliarde euro și (III) coeziune – 36 miliarde euro. Se observă că deși deține o infrastructură dezvoltată și adaptată nevoilor secolului XXI la nivelul agriculturii, această țară alocă aproximativ 2/3 din bugetul total al României aferent acestui program de finanțare către sectoare precum infrastructură și mobilitate verde, tehnologie verde, tranziția agricolă către zona ecologică, economie circulară și biodiversitate. „Toate acestea se pot realiza având la bază o infrastructură de îmbunătățiri funciare adecvată, aspect important către care România tinde în viitorul apropiat, prin intermediul acestor finanțări europene”, punctează Florian Ciolacu.

Clubul Fermierilor Români a pus la dispoziția autorităților elemente de analiză a riscului și argumente privind importanța creșterii competitivității agriculturii românești prin modernizarea și extinderea amenajărilor hidroameliorative, care susțin necesitatea, oportunitatea și beneficiile asigurării finanțării în cadrul PNRR a îmbunătățirilor funciare privind sistemele de gestionare a apei din România, pentru a susține agricultura performantă din România: https://cfro.ro/wp-content/uploads/2021/04/2021-04-23-Pozitie-Clubul-Fermierilor-Romani_alocare-financiara-imbunatatiri-funciare-in-PNRR_SENT.pdf.

În zilele de 21 și 22 aprilie 2021, experți în domeniul tehnologiilor pentru agricultură și oficiali români cu responsabilități în dezvoltarea politicilor și strategiilor în domeniu se reunesc pentru două zile de dezbateri, anunță Godmother, organizatorul târgului virtual de agricultură - Agribusiness 4.0.  

Ediția maraton este dedicată soluțiilor digitale și de precizie pentru piața de agribusiness din România și, în același timp, ajută la dezvoltarea de parteneriate cu toți marii jucători implicați în domeniul agricol. „Sesiunile care acoperă subiecte de actualitate din industria agricolă, au incluse demonstrații succesive la stand ale celor mai performanți fermieri, dar și testări de produse: sisteme de irigații, softuri pentru managementului de fermă, senzori și sisteme de colectare de date, precum și utilaje și echipamente dedicate. Fermele Grup Șerban, Frizon Group și Agricost Al Dahra sunt prezente cu filmări din teren realizate la culturile de primăvară”, a precizat Valentin Văcăruș, director general Godmother.

Cum funcționează zona de Expo Hall și ce beneficii aduce Agribusiness 4.0

Târgul este organizat pe platforma digitală VirtualAgro (www.virtualagro.ro), dezvoltată de agenția Godmother, și permite fermelor și companiilor să aibă standuri virtuale în care să își prezinte portofoliul de produse, să propună campanii de discount și să intre în contact direct prin chat și webcam cu cei interesați. „Interacțiunile live pun în timp real la dispoziția utilizatorilor funcționalități și activități organizate în cadrul unui eveniment agricol”, punctează Valentin Văcăruș.

Pentru vizitatori, înscrierea este gratuită și asigură participarea automată la cele două tombole cu premii susținute de organizator, iar pentru expozanți costul este mic în comparație cu varianta clasică a unui târg de agricultură, menționează organizatorul.

Despre Godmother

Godmother, agenție focusată pe brand experience, specializată în furnizarea de servicii de tip BTL și digital, are la activ peste o mie de evenimente, fiind în piața de comunicare de 22 de ani.

Printre clienții agenției se numără: Google, BASF, Rompetrol, Agricover, Profi, H&M, Heineken, Henkel, Ursus, Forever Living Products, Servier etc.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Societatea umană este foarte posibil să fi fost atinsă în acest an de cea mai puternică formă de modelare a sistemului de valori existențial și comportamental, înregistrată de la marea revoluție industrială a sfârșitului de secol XVIII și primele decenii din secolul al XIX-lea. Ca și atunci, acum se întrevăd deja în societate germenii schimbărilor profunde care stau să vină, dar în același timp se imaginează și creionează de către specialiști multe alte forme de viitor ale acestor transformări comportamentale ale individului, familiei, organizațiilor și societății în ansamblul lor.

O nouă revoluție a comunicării prin toate formele actuale (telefonie, date mobile, rețele de socializare, media etc.) era în curs de manifestare înainte de criza medicală din acest an și se aștepta să se impună definitiv în manifestarea socială a indivizilor, deoarece schimbările comportamentale deja erau percepute pe scară largă și mai ales în rândul tinerilor, dar încă nu exista accepțiune de prezență universală și definitivă.

Dar această criză medicală globală determinată de pandemia de COVID-19 a adus pe tapet și un alt concept global care poate influența comportamentul indivizilor, într-un  mod imprevizibil și de necontrolat în foarte multe cazuri – securitatea, iar acesta se poate manifesta sub foarte multe forme, securitatea medicală, securitatea militară, securitatea alimentară, securitate personală etc.

Din păcate, s-a văzut în această perioadă de criză medicală, chiar dacă s-a încercat păstrarea aparențelor, că lipsa securității de orice natură duce la manifestări egoiste, protecționiste și, în anumite cazuri, chiar manifestări de instincte animalice, aspecte menționate ca fiind posibile și de așteptat în anumite condiții, de către literatura de specialitate în domeniul studiului comportamental al individului și al grupurilor de indivizi.

Noi încercăm să aducem în discuție, fără a avea pretenția abordării largi, complexe și pe toate fațetele problemei, conceptele de securitate alimentară, siguranță alimentară (sau a alimentelor) și impactul lipsei unei strategii asumate de stat asupra modului de implementare și asigurare a acestora în cadrul societății românești. 

Conceptul de securitate alimentară a căpătat conținut și definiție  pentru prima dată în cadrul dezbaterilor Organizației pentru Agricultură și Alimentație (FAO), când a fost lansat la Roma în 1963 celebrul manifest „Proclamația dreptului fiecărui om de a mânca pentru a-și astâmpăra foamea”.

Acest concept este dezvoltat simplu și eficient într-un material apărut în revista INTELLIGENCE (6 martie 2013), care arată ce semnifică, dar și ce implicații sociale poate avea – „Securitate alimentară = asigurarea cantităţii de alimente necesare oamenilor = lipsa convulsiilor sociale = securitate naţională”.

De ce este important acest concept în agricultura zilelor noastre și cum ne poate influența în bine sau rău modul de implementare a acestuia?

Scriam acum puțin timp, într-un material, că securitatea alimentară trebuie să fie unul din pilonii de bază ai unei viziuni de securitate românești, alături de securitatea medicală și de cea militară și de ordine publică.

Regretabil este faptul că până la acest moment, în decurs de 30 de ani, nu s-a înțeles efectiv la nivel politic că aceste sectoare trebuie să beneficieze de o atenție sporită, iar implementarea strategiilor în aceste domenii trebuie să fie transpartinică și constantă.

În primul rând, poate este bine să lămurim o confuzie care este din ce în ce mai des întâlnită, respectiv diferența între securitate și siguranță alimentară. Este foarte adevărat că dacă ne gândim la semnificația strictă a cuvintelor conform definiției DEX, poate fi aleasă situația în care să însemne același lucru, dar în realitate lucrurile sunt un pic diferite, deoarece conceptul de securitate se referă la asigurarea cantitativă, iar siguranța se referă în acest caz la calitatea produselor.

Dacă dezvoltăm un pic și ne gândim practic, în cazul securității alimentare vorbim de nevoia totală cantitativă de produse pe categorii și atribuită în anumite cantități pe fiecare individ, adică dacă am gândi un exemplu simplu de genul un om mănâncă o pâine pe zi, adică avem nevoie de 19 milioane de pâini pe zi în cazul unei calamități de orice fel la nivel național.

Siguranța alimentară se referă la ce calitate trebuie să aibă pâinile mai sus menționate, să fie produse controlat organoleptic și să asigure anumite cerințe nutriționale în raport cu nevoile determinate ale individului. 

Trecând peste acest preambul și revenind la agricultură, poate că ar trebui să ne gândim la câteva afirmații enunțate din ce în ce mai frecvent și care ar ține de securitatea alimentară a țării, și aici le-aș avea în vedere pe cele legate de sistemul de irigații, dar fără a avea pretenția epuizării subiectului.

Poate acest an, care s-a dovedit dezastruos pe o mare parte din suprafețele agricole din Dobrogea, Bărăgan și Moldova, ar trebui să ne aducă în atenție cum putem asigura securitatea alimentară a României în caz de calamitate.

În acest moment, începem să visăm, la nivel guvernamental și nu  numai, la investiții de miliarde de euro așteptate a se realiza prin Programul de Reziliență, prin care se gândesc reabilitarea și modernizarea sistemului de irigații și desecare- drenaj.

Dar oare modernizarea sistemului de irigații contribuie la securitatea națională sau la cea comunitară? După opinia mea, după cum stau lucrurile în acest moment, și am în vedere inclusiv legislația internă și comunitară, sistemul de irigații românesc contribuie la realizarea unei securități comunitare, nu naționale.

În cazul unei crize alimentare la nivel comunitar, noi, ca stat, nu putem bloca legal exporturile de produse agricole și alimentare către celelalte țări comunitare, deoarece suntem o piață unică, deci înseamnă că statele care au bani vor mânca mai bine și la timp, iar cele fără bani vor mânca mai prost și când vor putea. Dacă ne uităm la recenta criză de aprovizionare cu materiale sanitare, exact așa s-a întâmplat, cei care au avut bani au cumpărat primii, iar restul au așteptat frumos la coadă până le-a venit rândul.

Poate la televiziuni ar trebui să ruleze pentru câteva luni, ca să priceapă tot românul, în fiecare seară înainte de știri, imaginile din SUA în care categoriile defavorizate stăteau la cozi interminabile la depozitele de alimente și care mai mereu erau aproape goale, și unde? La cel mai mare producător mondial de hrană, care sunt convins că dacă situația s-ar fi înrăutățit și-ar fi permis luxul să ia orice măsură de orice natură, inclusiv de nerespectare a unor înțelegeri contractuale. Noi, ca stat, nu cred că ne putem permite așa ceva în cazul unei crize alimentare, dacă avem de onorat contracte de produse agricole cu firme din Germania, Franța sau chiar din Italia sau Spania.

Acum câteva luni, am blocat, ca stat, exportul extracomunitar de produse agricole, iar după o săptămână s-a ridicat interdicția, fiindcă în caz contrar cred că ministrul Agriculturii ar fi fost răstignit pe troița de la Universitate la presiunea diferiților actori din piața agricolă. Nu comentez aici dacă decizia luată a fost bună sau rea, dar mă gândesc ce vom face atunci când poate o astfel de situație de blocare a exporturilor va fi necesară? 

Sistemul comunitar de protecție civilă și agențiile naționale de rezerve de stat și-au arătat limitele și, ce este mai grav, nu toată lumea înțelege pericolul care se perpetuează până la viitoarea criză de orice fel, fiindcă în mod cert aceasta nu a fost ultima.

Dacă sistemul de irigații românesc în aceste condiții nu asigură securitate alimentară națională, ce facem cu el și cum îl justificăm în fața populației, după criterii de costuri și rezultate? În acest moment încep să apară, din ce în ce mai clar, limitele acestor sisteme care nu sunt infailibile și care, în plus, generează anumite frustrări, chiar între fermierii din zonele irigate și cei din zonele neirigate.

Aici încep să se arate problemele cauzate de lipsa unei strategii unitare și articulate pentru agricultură, industrie procesatoare, securitate și siguranță alimentară, care de 30 de ani lipsește cu desăvârșire la nivel de decidenți politici și autorități de stat. În toată această perioadă, fiecare echipă ministerială a venit doar cu păreri, idei și interese de grup, cuplate cu o lipsă de organizare crasă a unei opinii colective din partea fermierilor, care să ajute la impunerea unei direcții strategice, dar și din cauza unei lipse de consistență în definirea conceptului de securitate națională la nivel de CSAT.

Lipsa strategiei se vede și în modul de manifestare a crizei din agricultura românească, care pe zi ce trece merge doar pe drumul unei „selecții naturale” a fermierilor care rămân activi și a celor care vor închide porțile, ministerul fiind incapabil de mai mult decât niște măsuri dezlânate și justificate de bugetul mult prea sărac, dar și prost gestionat.

Poate acum, la începutul unui nou ciclu, al unei noi politici agricole comune, ar fi trebuit să punem pe masa discuțiilor comunitare câteva subiecte care au nevoie să își găsească răspuns, cum ar fi :

• Modul de gestiune al unei crize alimentare la nivel comunitar și modul de distribuire a resurselor. Cum se vor manifesta solidaritatea și întrajutorarea?

• Poate că ar trebui să se gândească o agenție de gestionare a unei rezerve strategice comunitare și care să coordoneze în anumite limite rezervele de stat din fiecare țară.

• Poate că ar trebui să se gândească că orice sistem de irigații într-o țară comunitară contribuie la asigurarea securității alimentare colective și poate că de aceea ar trebui instituit un sistem de susținere colectivă a acestor sisteme la nivel comunitar.

• În altă ordine de idei, cred că și pe plan intern trebuie găsite soluții care să permită o gestiune rapidă a unor crize alimentare și pentru care cred că trebuie analizate câteva formule pregătitoare pentru a fi implementate, cum ar fi :

• O legislație de raportare a producțiilor și stocurilor strategice în timp real, dar fără a deveni o formă birocratică. Aici am în vedere un sistem de raportare în fiecare lună pentru luna anterioară a producțiilor agricole, a fabricațiilor de produse alimentare și a stocurilor pentru categoriile de produse care se regăsesc și în structura Rezervei de Stat, cum ar fi grâu, făină, mălai, conserve de diverse tipuri etc.;

• O reorganizare a Rezervei de Stat și a stocurilor deținute de aceasta, care, de exemplu la grâu, după diferite afirmații din presă ale unor oficiali actuali sau foști, sunt calculate pentru un consum de trei luni, dar poate ar trebui mărite la șase luni în primă fază și într-un orizont de timp poate chiar la o durată mai mare;

• Administrarea Rezervei de Stat din punctul de vedere al stocurilor de către Ministerul Agriculturii și doar din punct de vedere logistic și al distribuirii, de către Ministerul Afacerilor Interne;

• O reorganizare a logisticii de depozitare și transport în caz de nevoie a produselor din Rezerva de Stat la populația calamitată;

• O campanie de educație a populației de gestiune preventivă a unor astfel de situații, în sensul existenței în permanență în stocurile familiei a anumitor produse de primă necesitate, în caz de nevoie. 

Cred că este foarte important să înțelegem să gândim real problemele pe care le avem sau pe care le putem avea în diferite scenarii, iar politicile agricole să fie asumate sub forma unei strategii naționale. În plus, cred că este timpul să încercăm să ducem propriile probleme și pe agenda europeană, fiindcă mai sunt și alte state care s-ar putea să se afle în situația noastră, iar lucrurile trebuie lămurite acum, când cu toții suntem calmi.

Revenind la sistemul de irigații, trebuie să fiu clar că sunt adeptul modernizării și existenței acestuia în mod clar, dar nu pot să fiu de acord că va fi o soluție de protecție universală și fiabilă în condițiile actuale, fiindcă gândim lucrurile prost, plecând de la ipoteze greșite.

Din ce în ce mai mulți specialiști ridică anumite probleme conceptuale legate de funcționarea acestui sistem, cu toate acestea ascult și citesc în continuare că decidenții politici în afară de reamenajarea a circa 1,4-2,4 milioane de hectare cu alimentare din Dunăre altceva nu au reușit să gândească. Poate că ar fi bine să citească o strategie propusă de academicienii Hera, Otiman și colab, care în 2014 spuneau – „Pe termen mediu şi lung, satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei, industriei, agriculturii şi altor folosinţe nu este posibilă în România, în principal, din Dunăre. Fără realizarea unor lucrări hidrotehnice de anvergură, care să acumuleze şi stocheze apa căzută în perioadele abundente în precipitaţii şi care să fie redistribuită în toate anotimpurile, în timp şi spaţiu, din resursele hidrologice (baraje, lacuri de acumulare, acumulări temporare, derivaţii interbazinale de debite)...”.

Încerc să înțeleg de ce nu vrem să ne uităm, de exemplu, la Franța, care, ca și noi, a traversat în acest an o secetă groaznică și, mai mult, a fost obligată în foarte multe departamente să dispună interzicerea irigațiilor, deoarece nu era suficientă apă pentru nevoile populației. Oare poate înțelege lumea sentimentul să ai sistem de irigații și să nu îl poți folosi pentru binele colectiv, și acela relativ?

Folosirea sistemului de irigații doar ca formă de salvare universală nu va face decât rău, dacă nu va fi integrat într-o strategie globală pentru agricultură, iar la un moment dat este posibil ca noi, ca nație, să plătim prețul prostiei și al incompetenței de a mai gândi și altfel decât acum.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ - FERMIER

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - octombrie 2020

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html