Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) reamintește că până la data de 21 martie 2025, inclusiv, se depun cererile de acordare a sprijinului financiar de urgență pentru sectorul de creștere a ovinelor/caprinelor, afectat de fenomene climatice nefavorabile.

Cererile se depun la Centrele județene/locale ale APIA, respectiv Centrul APIA din Municipiul București.

Sprijinul financiar de urgență este de 248 lei/cap de animal tineret femel ovin/caprin și se acordă pentru un efectiv de tineret femel ovin/caprin cuprins între 50 capete/exploatație cu cod ANSVSA – 300 capete/beneficiar.

Solicitanții cu un efectiv mai mare de 300 de capete tineret femel ovin/caprin beneficiază de sprijin financiar de urgență calculat la nivelul a maximum 300 de capete tineret femel ovin/caprin per beneficiar, cu condiția să dețină minim 50 capete de tineret femel ovin sau caprin/fiecare exploatație cu cod ANSVSA.

Plata sumelor reprezentând sprijinul de urgență se face până la data de 30 aprilie 2025, cu posibilitatea realizării plății și după această dată, însă numai pentru conturile invalide și nu mai târziu de 30 iunie 2025.

Resursele financiare alocate acestei scheme de sprijin de urgență sunt de 238.795.200 lei (echivalentul sumei de 48.000.000 euro, stabilit la cursul de schimb de 4,9749 lei pentru un euro).

Această schemă de sprijin financiar se aplică pe întreg teritoriul României și are în vedere compensarea producătorilor agricoli din sectorul creșterii ovinelor/caprinelor pentru pierderile economice ca urmare a fenomenului climatic nefavorabil, seceta pedologică din agricultură manifestată în perioada septembrie 2023 și august 2024.

CITEȘTE ȘI: Campania 2025: Monitorizarea parcelelor agricole

Condiționalitatea socială, mecanismul care condiționează plata subvențiilor

Ce trebuie să facă fermierii după încheierea Campaniei 2025 de depunere a cererilor de plată

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Toamna trecută ne-a purtat pașii în două ferme din județul Constanța, pentru a afla, la firul ierbii, realitățile a doi agricultori. La Fântânele, ne-am reîntâlnit cu un agricultor pasionat, Constantin Soare, iar la Agigea, cu Gheorghe Lămureanu, care lucrează împreună cu familia o mie de hectare. Într-un an dificil, unul dintre subiectele care stau pe buzele agricultorilor a fost cel al apei, o provocare pentru mulți dintre aceștia, care, din fericire, nu a mai fost atât de „fierbinte” în toamnă, după o vară caniculară venind ceva ploi.

Apa mult-așteptată vara și-a făcut simțită prezența abia spre toamnă. Dacă în luna august, în zona Fântânele au căzut 48 de litri în două reprize, luna septembrie a fost mai darnică, precipitațiile asigurând în jur de 75 de litri, un nivel mulțumitor care a permis înființarea culturilor în condiții normale.

Însă anul agricol 2023-2024 a fost unul nefavorabil tocmai din cauza lipsei precipitațiilor care a generat multe pierderi la culturile însămânțate atât toamna, cât și primăvara. Producțiile au fost destul de scăzute, în special la culturile de primăvară, la mazăre, porumb sau floarea-soarelui. Dintre toate, porumbul rămâne însă cel mai afectat, deoarece apa de care avea atât de multă nevoie în perioada de vegetație a lipsit. „Dar asta e… am mai trecut prin situații din astea, tragem speranța să mergem înainte, să putem găsi soluții financiare, economice. E motivul pentru care am încercat să ne constituim într-o organizație a utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI), în vederea reabilitării infrastructurii secundare, deoarece apa este o nevoie pe zona Dobrogea. Din păcate, unde nu e infrastructură principală, nu ai șanse să poți să repui în funcțiune sistemul de irigații”, ne-a zis Constantin Soare, care administrează o fermă de puțin peste o mie de hectare. „Unii mai blamează faptul că infrastructura pe care o deține ANIF-ul ar fi energofagă. Din păcate, aprecierile celor care gândesc în felul ăsta nu sunt tocmai realiste sau corecte. Fără o astfel de infrastructură nu aveam nicio șansă să putem iriga, aceasta fiind făcută de firme de proiectare specializate, de mari specialiști la vremea respectivă. Și astfel de investiții de o anvergură de maniera aceasta, după cum se constată, s‑au putut face numai într-un sistem centralizat – vezi cel anterior. Și trebuie să mulțumim și să apreciem că-l avem, și să facem uz de el”, a mai spus fermierul constănțean.

Păioasele, mai puțin pretențioase

Fermierii dobrogeni cunosc însă specificul zonei, cu precipitații mult mai reduse față de alte arii ale țării, astfel că în structura de culturi includ unele mai puțin „pretențioase”, așa cum sunt orzul, grâul, iar pentru primăvară floarea-soarelui, acolo unde se poate. „Culturile pe care le punem și care ne asigură, cât de cât, cel puțin recuperarea cheltuielilor și eventual ceva profit sunt culturile de păioase. În ultimii trei ani, am pus rapiță pe aproximativ 300 de hectare anual și am pierdut-o de fiecare dată, cauza fiind lipsa precipitațiilor, a umidității, care n-a permis generarea răsăririi. Anul acesta avem precipitații, dar atunci când am stabilit structura de culturi n-am mai luat în calcul cultivarea rapiței. Și am mers pe orz, pe grâu, în toamna aceasta, iar la condițiile pe care le avem tragem speranțe că va fi bine. Sunt culturi care sunt mai sigure decât rapița, floarea sau porumbul și, în situația dată, asta este strategia. Încercăm să ne încadrăm în obligațiile pe care le avem, să avem minimum trei culturi și așa mai departe, dar ponderea în structura de culturi o reprezintă păioasele”, arată Constantin Soare, care beneficiază de sprijin prin Pachetul 4 Culturi Verzi. Acest pachet de conservare a apei şi a solului are potenţialul de a diminua riscul scurgerilor de nutrienţi, în special a azotului, în timpul iernii și vizează atingerea obiectivelor Directivei-cadru Apă de a asigura o bună stare ecologică şi chimică a tuturor apelor.

„În structura de cultură a fiecărui producător agricol avem şi culturi de toamnă, şi de primăvară. Pachetul patru, culturi verzi şi culturile secundare, iar acolo unde n-ai pachetul patru, ai culturi secundare, că avem toate GAEG-urile pentru care trebuie să ţinem cont de obligaţii. Deci, după 1 octombrie avem dreptul, aşa cum este stabilit prin actul normativ care reglementează pachetul patru, să intrăm să pregătim terenul şi să semănăm cultura principală. Pentru celelalte terenuri care rămân pentru a fi semănate primăvara, pachetul patru – cultura verde rămâne în vegetație, înainte de semănat”, a detaliat fermierul. 

Susținerea statului, impuls pentru agricultori

În zona Dobrogei, infrastructura principală și cea secundară de irigații acopereau în jur de 450.000 de hectare până în 1989. Legat de demersurile făcute în zona Fântânele, de la proiectarea sistemului de irigații care urmează a fi pus în funcțiune, Constantin Soare spune că nu trebuie uitată contribuția unor decidenți care au înțeles nevoile din teren. „În mai 2017, ministrul Agriculturii, dl Daea, în funcție la acea dată, a reușit prin demersurile pe care le-a făcut cu Guvernul – deoarece așa cum bine știm orice subvenție acordată de către statul român fermierilor trebuie aprobată de către Comisia Europeană –, constatându-se că natura a început să creeze mari probleme în ce înseamnă lipsa precipitațiilor, s-a aprobat să se subvenționeze apa, să se livreze cu titlu gratuit OUAI-rilor. Deci statul aduce apă pe canalele principale, prin ANIF, care gestionează infrastructura respectivă, și o livrează cu titlu gratuit OUAI-urilor. S-a completat Legea 138, Legea îmbunătățirilor funciare, și s-a stabilit cu caracter permanent această regulă. Dacă nu aveam această regulă, nu discutam de irigații la nivel de România. Poate doar la cei care mai erau pe prima treaptă de pompare și atât”, povestește Constantin Soare.

Prețurile mult prea mari în lipsa acestor reglementări ar fi pus stop oricăror irigații pentru treptele de pompare secundare. Doar fermierii de pe prima treaptă de pompare, unde costul energiei este mai mic, ar mai fi avut cum să beneficieze de aceste sisteme.

„Eu am irigat până în 2004 inclusiv, moment în care la final, în decembrie 2004, s-a schimbat Legea îmbunătățirilor funciare, a apărut Legea 138 și prin conținutul ei s-a eliminat subvenția care făcea obiectul pompării apei, apa ce o aducea până la stație, până la hidrant, gratuit. Apa, la vremea respectivă, era 50 lei pe 1.000 de metri cubi. După ce s-a eliminat subvenția, pe mia de metri cubi am avut 2.000 de lei pentru treapta a treia, și pentru treapta a patra 4.000 lei. Dacă nu s-ar fi luat această decizie să se livreze cu titlu gratuit, nu discutam de irigații. Acela a fost declicul, momentul care m-a determinat să adun colegii din zona Fântânele, am constituit OUAI-ul și mai departe am făcut toate demersurile pentru depunere de proiect, în 2017. În 2018 am preluat toată infrastructura celor șase ploturi de irigații pe care le avem în portofoliu, în proprietate de la ANIF, cu titlu gratuit cum bine se știe, am făcut în paralel proiecte, ținând cont de Măsura 4.3 care permitea depunerea de proiecte”, a detaliat agricultorul care a depus la începutul anului 2019 proiecte pentru fiecare plot. În 2020, în martie, a semnat contractele de finanțare cu AFIR-ul.

Pandemia și explozia prețurilor au dus la întârzieri destul de mari, dar fermierii au găsit soluțiile pentru a merge mai departe. „Am reușit să determinăm Ministerul Agriculturii și tot Guvernul să înțeleagă că trebuie să ne ajusteze prețurile, având în vedere explozia acestora care a avut loc în 2021. În acest sens a apărut Ordonanța 64 care ne-a permis ajustarea prețurilor, care ne-a permis în continuare scoaterea la licitație și angajarea constructorilor, și începerea execuției lucrărilor, situație în care ne aflăm la momentul de față. Suntem cu toate cele șase proiecte în faza de execuție, în diverse faze de lucru”, a explicat Constantin Soare.

Cele șase ploturi deservesc suprafața totală de 5.350 de hectare. Suma alocată pe Submăsura 4.3 – Infrastructura de irigații, de un milion de euro plus, a fost suplimentată cu aproximativ 200.000 prin Ordonanța 64, dar nu acoperă necesarul. „În Ghidul sM 4.3, în 2018-2019, era stipulat că o organizație poate depune trei proiecte pentru același plot, dar în sesiuni diferite. Motivul era generat de această situație, că suma alocată pe un proiect – la data respectivă, un milion de euro – nu reușea să acopere reabilitarea întregii structuri, pentru că o iei cronologic: stația completă, cu alimentare cu energie, conductă principală și mai departe o antenă, două, trei, patru, în funcție de banii pe care-i avem. Acum însă nu reușim, din păcate, să ne acoperim întreaga suprafață. În 2019, în sesiunea următoare, când eu eram pregătit cu toate documentele, s-a schimbat Ghidul și nu s-a mai permis să depui al doilea rând de proiecte”, precizează Constantin Soare. Construcția unei stații de capacitate maximă, alimentată cu energie, cu o conductă principală la care se conectează două-trei antene, nu acoperă neapărat întreaga infrastructură necesară unui plot, în multe cazuri fiind necesare investiții pentru o a doua conductă principală cu antenele aferente. Însă legislația actuală a oprit depunerea de noi proiecte. „Ne-am trezit în situația în care, și în condițiile stabilite prin PNS, a fost stabilit că un beneficiar poate depune un singur proiect. Indiferent, în cazul nostru, vezi OUAI fiind, cu șase proiecte, aș fi putut să depun și ar fi fost necesar să depun proiect pentru fiecare plot în parte. Nu! Am avut dreptul, prin efectul conținutului PNS-ului, să depun un singur proiect, și am depus doar pe unul. Cu celelalte vom vedea ce vom face în continuare. Va fi o problemă, mai ales că PNS-ul, după cum știm, are valabilitate până în 2027. Banii care au fost pe DR 25 s-au alocat printr-o singură sesiune și sunt toți acoperiți prin proiectele depuse. Ne bucurăm că e cerere mare, motiv pentru care tragem speranțe că statul, Guvernul, MADR vor mai găsi surse financiare care să permită reabilitarea întregii infrastructuri, și secundare, și principale”, ne-a zis cu speranță agricultorul constănțean.

Mulți bani din buzunarul propriu

Din păcate, nici băncile nu vin în ajutorul fermierilor din aceste OUAI-uri, care sunt organizații nonprofit, cu activitate de utilitate publică. „Am reușit să determin banca cu care lucrez să înțeleagă că trebuie să ne acorde credit pentru implementarea proiectelor pe care le am în derulare și am accesate 11 milioane de lei credit de la o bancă, bani care fac obiect de plata facturilor și a bazei, și a TVA-ului facturilor cu constructorii”, a explicat Constantin Soare.

Aceste sume le sunt necesare pentru plata facturilor către constructori, cererile de plată către AFIR – în cazul de față, în număr de șapte, stabilite de la momentul semnării contractului pe toată perioada de derulare – și documentele trebuind să fie conforme, plus actele care atestă plata facturilor ce urmează a fi decontate. „Ca să poți cere banii la AFIR, trebuie să demonstrezi că i-ai plătit constructorului, și asta presupune să deții tu surse proprii. Motiv pentru care, repet, pentru toate cele șase ploturi am accesat un credit de 11 milioane de lei”, a completat agricultorul, mulțumit că el se află în situația fericită de a avea un constructor. Creșterea prețurilor la materiale și echipamente care fac obiectul realizării acestor investiții nu a atras prea multe firme interesate, chiar și în condițiile în care prin Ordonanța 64 s-a realizat ajustarea prețurilor cu un procent de 25%, care nu era tocmai acoperitor.

Aripile de ploaie, premieră în zonă

În prezent, se lucrează în paralel pe toate cele șase ploturi, ce aparțin sistemului de irigații Sinoe, care deservește 60.000 de hectare. Stația bază este amplasată pe malul lacului Golovița, pe latura de est a teritoriului, o sursă sigură de apă. „Are laturi comune cu lacul Razelm și, mai departe, printr-un canal care vine din brațul Sf. Gheorghe al Dunării, se deversează apă. Altfel spus, sursa de apă pentru sistemul de irigații Sinoe a fost, este și va fi permanentă. Fără semn de întrebare ca să spunem că nu mai avem apă, pentru că apa aceasta se deversează în mare și, din câte am aflat, nu știu cât de adevărat este, acest braț a fost făcut artificial, acum foarte mulți ani, tocmai cu scopul de a menține un nivel al apei în cele două lacuri”, a detaliat Constantin Soare.

Legat de aripile de ploaie, premieră în cadrul OUAI Fântânele, agricultorii speră ca la anul, acolo unde există antene, să se achiziționeze și să se monteze pivoții. „În sensul ăsta încerc să mai trag un semnal de alarmă către cei de la MADR, de la ANIF, să încerce să forțeze reabilitarea infrastructurii principale, care ar permite aducerea apei până la zona noastră și dincolo de zona noastră, până la Cogealac. Știu că Sistemul Sinoe a avut o primă etapă de reabilitare, finalizată acum, a două agregate din stația bază, cu schimbarea conductelor de refulare, cu diametrul de trei metri, plus o parte din canal. Acum este raliul în fază realizată de proiectare, urmează să fie depus, din ce informații am și eu. Asta presupune ca reabilitarea lui să se facă de la stația bază, încă un agregat principal, cu încă două-trei stații de repompare de pe o treaptă inferioară pe o treaptă superioară și pe toate canalele aferente până la Cogealac. Ca timp, raliul este realizat, trebuie pus, trebuie bani, pentru că totul e legat de bani, după care înțeleg că e posibil anul acesta, dacă nu în prima parte a anului următor, să se scoată la licitație, la pachet, partea de proiectare cu execuție. Ce presupune scoaterea la pachet? Că se câștigă timp, poate aproximativ un an. Ca moment când vom avea apă pe canal și vom putea iriga… Posibil 2026, trag speranțe. Până atunci, noi trebuie să ne finalizăm tot ce avem”, a completat agricultorul, care mai are doar de montat țeava pe 21 de kilometri.

„Vinovatul” succesului, optimismul

Totodată, Constantin Soare a depus un proiect și pe DR-35 și, având în vedere experiența dobândită, crede că va reuși finalizarea într-un an. „Ca producători agricoli, trebuie să încercăm să facem uz de toate oportunitățile pe care ni le oferă piața, Guvernul, MADR. Și în sensul ăsta aș scoate în evidență Creditul fermierului. Din păcate, mulți dintre colegi se plâng că nu au bani, că nu pot să-și ia mai departe… dar nu știu de ce nu îl accesează, pentru că este ca o mănușă, cu atât mai mult pentru cei care sunt în situații financiare mai precare. Pentru că iei o sumă de bani, o folosești pentru nevoi și plătești în următorii patru ani.” Constantin Soare rămâne optimist, pentru că, spune el, aceasta este o condiție obligatorie de reușită în agricultură.

Optimist rămâne și Gheorghe Lămureanu, în ciuda faptului că, de multe ori, cheltuielile îi depășesc profitul. „Chiar dacă faci zece tone pe hectar la grâu, nu reușești să acoperi cheltuielile, dacă dai și două ape grâului, una în toamnă, una în primăvară sau chiar și trei, uneori. N-am crezut că vom avea o asemenea situație și, dacă în primăvară situația încă era cu ceva speranțe, astăzi am ajuns în punctul în care suntem convinși că nu o vom duce pe roze până la sfârșitul anului. Și la noi, zic vecinii și colegii mei, e un caz mai fericit, că irig. Însă apa o pompez de la aproape o sută de metri adâncime din Canalul Dunărea – Marea Neagră cu priză directă”, ne-a spus Gheorghe Lămureanu, care își dorește să rămână cu o suprafață mai mică în exploatație, dar pe care să o irige și de zece ori, dacă e nevoie. Anul acesta, de la jumătatea lunii mai până în toamnă, nicio cultură nu a avut vreun aport de precipitații.

Patru ani de coșmar

Ultimii patru ani au fost „catastrofali” pentru fermierul din Agigea, atât din punctul de vedere al prețurilor, cât și al producției sau al aportului de precipitații. Agricultorul a sperat că măcar anul acesta să își revină prețul, dar cu 0,85-0,90 lei kilogramul de grâu, șansele sunt slabe. „Să-mi spuneți și mie dacă mai găsiți vreun produs care să coste un leu, în afară de prețul grâului. Și grâul trebuie să fie cu proteină peste 14 ca să iei un leu pe el. În 1990 era tot 0,90 lei, dar vindeam un kilogram de grâu și luam doi litri de motorină sau două kilograme de îngrășăminte. Sămânța nu te costa mai mult de 150-200 lei pe hectar. Acum, dacă vă spun cât a costat sămânța, că am semănat și un pic mai des anul ăsta, n-o să dormiți, alături de mine, la noapte. Cât au costat îngrășămintele, cât costă energia electrică, apa e gratuită, că ni se dau banii înapoi peste un an, însă dacă ar fi mai ieftine lucrurile astea, am și iriga mai mult ca să creăm cât de cât o rezervă pentru anul următor”, zice cu năduf Gheorghe Lămureanu, care a decis că dacă într-un an irigă porumbul, să nu mai irige grâul deoarece sunt foarte mari costurile la energie, manoperă și forță de muncă. Dacă în trecut iriga în medie cu 700-800 metri cubi la hectar, având rezerve pentru culturi viitoare, în prezent situația este cu mult diferită.

Costurile din ultimii ani s-au ridicat enorm la hectar, costuri ce însumează sămânța, lucrările agricole, piesele de schimb, motorina, forța de muncă. Ba mai mult, utilajele agricole au necesitat o întreținere mai costisitoare deoarece lipsa apei a îngreunat lucrările. „Vă dați seama că am arat cu bolovani. N-am reușit să pregătim, n-am avut o arătură de calitate, am lucrat cu discuri grele, mari, sau am făcut lucrări minime și n-am încorporat resturile vegetale, nici semințele de buruieni și cele de boabe străine, și anul următor o să cheltuim mai mult cu întreținerea culturilor, cu pregătirea patului germinativ”, a detaliat Gheorghe Lămureanu.

Din păcate, rata precipitațiilor din Germania, din Franța sau din Austria nu este similară cu cea din Dobrogea. La nivelul țării, Banatul are de trei-patru ori mai mare rata de precipitații. „Toate utilajele de pregătire a terenului, pe toate le-am distrus! Am schimbat anul trecut două mii de rulmenți la un Amazone sau un Horsch, pe care am dat 150.000 de euro să schimb la el 80 de rulmenți odată? E o catastrofă pentru noi din punct de vedere financiar! Și zic eu că puțină libertate dacă ne-ar da sau să prezentăm de la început un program. Păi noi facem lucrări din astea din 1980. Semănam și atunci, ca să nu cheltuim, semănam din disc. Apăruseră discurile acestea, tractoarele articulate de la Craiova, dădeam un disc și semănam porumbul după grâu. Deci am făcut și înainte și facem și acum. Am 60 de hectare de cultură dublă și am dat până acum patru ape. Unde o să ajung cu cheltuiala?”, întreabă fermierul de la Agigea.

În această situație, mulți fermieri întâmpină greutăți la a plăti leasing-urile, alții și-au pus proprietățile gaj pentru credite, iar producțiile nu justifică investițiile.

Aparatul administrativ, sperietoare

O politică agricolă mai prietenoasă cu producătorul ar fi de dorit, iar instituțiile statului să fie puncte de susținere, nu de stres. „Prea s-a încărcat aparatul administrativ și cel de control, și am început să ne fie teamă că vine Direcția agricolă în control sau APIA? N-ar trebui să ne fie teamă. Din contră, ar trebui să colaborăm cu ei... Nu vă mai spun că, acum vreo trei ani, pentru 3,32 lei ne-au blocat toate conturile în bănci. Deci ANAF-ul ne-a blocat toate conturile pentru 3,32 lei, care erau virați în plus! Era o simplă greșeală… Sunt oameni care ne controlează și care cred că noi chiar nu avem nimic de făcut și vor să ne dea neapărat de lucru să nu ne plictisim, să nu ne sinucidem văzând în ce situație dezastruoasă… Și nu glumesc, poate până acum am îndrăznit să mai glumesc, dar situația este tragică și oamenii ăștia care ne conduc, și în Parlament, și pe la Bruxelles, ar trebui să se gândească că, dacă nu se va egaliza cât de cât subvenția asta europeană cu a noastră, a celorlalți de dincolo de graniță, nu vom mai putea face concurență cu ei”, susține Gheorghe Lămureanu. Pe lângă subvențiile mai mari, și prețurile de vânzare sunt mai mari, și, cu toate acestea, atitudinea fermierilor europeni este mult mai fermă. „Și la ei sunt revolte, și la ei sunt fermieri nemulțumiți, pentru că nicăieri nu mai iubește lumea agricultura. Iubim doar să mâncăm, și de produs, nu... Am toată admirația față de ultimii trei-patru miniștri care au făcut o politică agricolă din ce în ce mai bună. Era mult mai dezastruoasă înainte. Suntem încurajați acum și să facem OUAI, și să irigăm, însă, ca să implementez un proiect european în 6, 7, 10 ani cât a durat celălalt, și pe ăsta deja am banii de patru ani ca să-l implementez, să dureze 6-7 ani, bănuiesc că birocrația este extraordinar de încărcată și dificilă ca să ne încurce”, apreciază Gheorghe Lămureanu.

Instituțiile statului trebuie să vină și în primul rând să informeze, și în al doilea rând să-l direcționeze pe fermier către calea cea bună. Fermierii speră că acolo unde s-a greșit, să fie îndrumați.

Astfel, nici pentru fermierii care au deja sistem funcțional de irigații situația nu este atât de luminoasă din punct de vedere economic, așa cum ar spera cei care se află la început de drum în instalarea acestor sisteme. „Mi-e teamă că nu pot să-i sfătuiesc pe colegii mei să facă ce am făcut eu, că mulți îmi spun: vezi?, ți-am zis să nu te apuci de irigații! Însă nici să așteptăm în continuare să primim ajutor de stat pentru calamități, subvenții și ajutoare suplimentare în loc să facem irigații consider că nu este o variantă bună. E păcat și ca Ministerul Agriculturii să plătească calamități și pierderi fermierilor, când banii ăștia ar putea fi investiți, dacă ar fi cu un pas înainte... Statul să facă un canal magistral, să dea apă pe el și să vedeți că fermierii vor uda... Îi sfătuiesc pe agronomi și pe fermieri să-și facă meseria și să împace și regulile astea europene, care ar trebui să fie mai prietenoase cu producătorul, pentru că, așa cum au început, mi-e teamă că vom mai putea continua discuind terenul sau făcând minimum-tillage după doi-trei ani când nu vom încorpora 20 de tone de paie”, ne-a zis în încheiere fermierul Gheorghe Lămureanu.

Articol de: DELIA CIOBANU & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Soluții de irigații

Generatoarele PTO, alternativă economică și eficientă pentru alimentarea diverselor echipamente în teren

Lupta cu solurile nisipoase

Efectele încălzirii globale și ale schimbărilor climatice își pun tot mai mult amprenta pe activitatea agricolă din țara noastră. Creșterea temperaturilor, efectul de deșertificare și lipsa precipitațiilor, coroborate cu dispariția perdelelor forestiere și o slabă dezvoltare a infrastructurii de irigații afectează an de an recoltele fermierilor. În fața tuturor acestor provocări, IPSO Agricultură, lider în soluții agricole, și Rivulis Irrigation, furnizor global de top în micro-irigare, anunţă reluarea parteneriatului strategic pentru a oferi fermierilor din țara noastră soluții de irigații de ultimă generație, menite să optimizeze consumul de apă și să crească productivitatea culturilor.

IPSO Agricultură și Rivulis Irrigation au colaborat anterior în 2017, iar reluarea parteneriatului vine ca răspuns la nevoia crescândă de tehnologii. „Reluarea parteneriatului cu Rivulis reprezintă un pas strategic prin care ne reafirmăm angajamentul față de fermierii din România. Suntem convinși că, prin această colaborare, vom aduce pe piață cele mai inovatoare și eficiente soluții de irigații, esenţiale pentru o agricultură modernă, sustenabilă și productivă”, a declarat Dan Costache, manager IPSO Irigații.

Ca urmare a acestui parteneriat, IPSO Agricultură își adaugă în portofoliu o gamă completă de soluţii Rivulis, incluzând benzi de picurare, aspersoare, filtre și sisteme de automatizare, menite să ajute fermierii să își maximizeze randamentul cu un consum minim de apă. În plus, vor fi disponibile soluții adaptate legumicultură, viticultură și pomicultură.

Sistemele de irigare prin picurare asigură o distribuție uniformă a apei, reduc stresul hidric și optimizează consumul de apă și îngrășăminte.

În cadrul IPSO Agricultură, acum circa trei ani, a luat ființă departamentul IPSO Irigații, care azi este format din 30 de specialiști și se mândrește cu o suprafață irigată acoperită care depășește 23.000 de hectare, cu peste 450 de pivoți instalați și cu rezultate dovedite în toată țara, cu peste 170 de tamburi în fermele autohtone, cu 130 de motopompe și electropompe integrate în proiecte de succes. De pildă, în 2024, la Agrozootehnica Pietroiu s-au montat 66 de pivoți, iar la First Farms Agro East – 32 de pivoți. Sunt proiecte de anvergură, care au necesitat un amplu nivel de proiectare, însă IPSO Irigații are capacitatea necesară pentru a realiza astfel de proiecte.

Dan Gîdea, director de marketing IPSO Agricultură, spune că apetitul fermierilor este mare pe partea de irigații, de la picurare la pivoți, dar acest apetit este stopat din cauza problemelor care sunt cu infrastructura principală de irigații. „Sunt anumite zone, de pildă județul Constanța, unde e nevoie de infrastructură principală până la dezvoltarea infrastructurii secundare pentru a aduce apa la plantă. Totuși, în 2025 avem motive de optimism, și nu doar datorită condițiilor meteorologice din ultima perioadă, cât și datorită portofoliului IPSO Agricultură, pe care-l vom prezenta anul acesta, cu noile tehnologii care vor aduce și mai multă eficiență fermierilor”, a conchis Dan Gîdea.

IPSO Agricultură, parte a grupului francez Monnoyeur, activează pe piața utilajelor de aproape 28 de ani, reprezentând în România mărci de renume, ca John Deere, Khun, Manitou și altele.

Despre partenerul IPSO, Rivulis Irrigation, menționăm că este un producător global de sisteme de irigații, care furnizează benzi și linii de picurare, aspersoare,filtre și soluții de automatizare.

Rivulis are 22 de unități de producție și peste 3.000 de angajați în 35 de țări, trei centre de cercetare și dezvoltare (Israel, Grecia și California) și șapte centre de proiectare. Lucrează cu peste 6.000 de parteneri și 7.000 de cultivatori din întreaga lume pentru a oferi soluții complete de micro-irigații.

Dacă vă întrebați de unde vine numele Rivulis, acesta provine de la „pârâu”/„râu”, din limba latină. „Oferim irigații inteligente în cea mai pură formă naturală, un râu de hidratare dătătoare de viață, aducând susținere culturilor”, așa se descrie compania Rivulis, care are o istorie bogată în industria irigațiilor cu peste 80 de ani de experiență în dezvoltare, fabricare și implementare.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Martie este o lună dedicată femeii. Astăzi o aducem în fața dvs. pe Nina Gheorghiță, fermier și vicepreședinte LAPAR. Împreună cu soțul, Ștefan Gheorghiță, Nina lucrează o suprafață de circa 600 de hectare cultură mare, la Roșiori – județul Brăila. Peste 500 de hectare sunt irigate. Dialogul nostru a avut loc la început de februarie. 

Reporter: De ceva vreme, fermierii trebuie să facă față unei presiuni din ce în ce mai mari de boli, dăunători, buruieni, iar în acest timp strategiile verzi ale Uniunii Europene scot din piața produselor de protecția plantelor multe substanțe active care nu au înlocuitori.

Nina Gheorghiță: Protecţia plantelor reprezintă un instrument care reglează potenţialul de producţie. Pesticidele sunt medicamentele plantelor. Aşa cum omul se îmbolnăveşte, şi planta se îmbolnăveşte şi are nevoie de tratament.

Numai că, în ultimii ani, tendinţele sunt din ce în ce mai mari pentru a ne lăsa fără aceste instrumente, ca să producem cât mai puţin. Dacă se poate cu cât ne oferă natura. Ceea ce pentru noi, fermierii, este împingerea cu siguranţă către faliment, pentru că la costurile de producţie pe care le avem astăzi, costurile fixe, nu ai cum să fii performant fără o protecţie performantă şi fără a-ţi conserva potenţialul de producţie al plantei.

Ca urmare, ne aşteptăm totuşi ca cei care guvernează destinele agriculturii să înţeleagă că nu poţi lăsa agricultura fără protecţie fitosanitară. Iar companiile sigur, au viziunea lor. Şi noi ca fermieri suntem de acord să protejăm mediul, suntem de acord ca produsele fitosanitare să ţintească doar dăunătorii, bolile şi buruienile care ne fac probleme, dar vedeţi dvs., nimic nu există pe lumea asta şi fără efect secundar. Un medicament mai are şi efecte secundare. De aceea trebuie să punem în balanţă în permanenţă, atunci când scoatem din portofoliu un produs, ce înlocuitor avem şi înlocuitorul să fie pentru fermier, pentru protecţia culturii, cel puţin la fel de bun ca cel pe care l-am scos.

Uniunea Europeană pierde în fiecare an din competitivitatea produselor agricole din cauza lipsei unei protecţii fitosanitare la nivelul la care culturile o cer. Pentru că altfel nu avem cum să ne menţinem viabilitatea economică a fermei.

Reporter: Să vorbim și de sămânță. Cum alegem soiurile, hibrizii?

Nina Gheorghiță: Ideal ar fi să avem hibrizii aceia de care se tot vorbeşte, care să aibă nevoie de cât mai puţine substanţe nutritive, să aibă toleranţe şi rezistenţe la tot felul de agenţi fitopatogeni, să consume cât mai puţină apă, ca atare să ne aşteptăm la producţii cât mai mari. Dar acest ideal nu poate exista!

Noi, ca fermieri, suntem întotdeauna interesaţi de varietăţi, soiuri, hibrizi care să facă faţă condiţiilor specifice pe care fiecare le are în fermă. Şi aici nu mă gândesc doar la condiţiile pedoclimatice, ci şi la nivelul de tehnologie şi priceperea pe care o are fermierul. Şi fiecare fermier să-şi aleagă varietăţile, astfel încât să nu-şi imagineze că poate să facă nişte paşi spectaculoşi. Poate că vezi la alte ferme producţii pe care şi tu ţi le doreşti, dar dacă tu ai o medie care se situează la o distanţă foarte mare de aşteptările tale, e clar că nu poţi să faci pasul respectiv.

Prin urmare, când îţi alegi hibridul, soiul în fermă, trebuie să te gândeşti la ce poţi să-i oferi de aşa manieră încât hibridul acela chiar să poată să-şi atingă potenţialul de producţie. Aşa că, dacă eşti o fermă care ai posibilităţi să asiguri o tehnologie crescută îţi alegi varietăţi performante. Însă, dacă nu poţi să faci lucrul acesta, atunci trebuie să te îndrepţi către varietăţi care au o rusticitate bună, chiar dacă producţiile poate nu sunt cele record.

Toţi ne dorim producţii record, dar sunt foarte greu de atins.

Reporter: În încheiere, cum vedeţi anul acesta?

Nina Gheorghiță: Să ştiţi că mie îmi este frică de anul acesta. Vă spun foarte sincer. În luna ianuarie, de când sunt fermier, de 15 ani, nu a existat o lună ianuarie fără un îngheţ, fără ca stratul arabil să îngheţe, să avem nişte temperaturi de măcar minus13°, minus 15°C, două-trei zile consecutiv. Dacă am fi dorit să intrăm în câmp în ianuarie 2025 să fertilizăm, să dăm doza aceea pe care GAEC-urile ne-o tolerează la culturile de câmp, nu am fi putut să facem lucrul acesta. Ceea ce nu este totuşi normal.

Din punctul de vedere al umidităţii am putea spune că la momentul acesta culturile pe cele mai mari suprafeţe din ţară nu suferă de secetă. Dar, totuşi, anul nu este unul care să se încadreze în limite normale, şi atunci este posibil în primăvară să avem tot felul de surprize şi să ne trezim că iarna se instalează atunci când ar fi trebuit să se instaleze primăvara. Şi asta, pentru o fermă, înseamnă minusuri de producţie.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Anamaria Damian: „Sperăm că 2025 va fi un an în care lumea va reporni motoarele, să se uite spre viitor.”

IMM INVEST, un „măr otrăvit”

Maria Cîrjă: „Fermierii au nevoie de viziune pe termen lung”

Martie este luna femeii, iar astăzi venim către dumneavoastră, cititorii noștri, cu o doamnă care activează de 20 de ani în agricultură, mai exact de două decenii face parte din echipa NHR Agropartners, companie care comercializează în țara noastră branduri consacrate pe piața mondială a utilajelor: Deutz-Fahr, JCB, Poettinger, Hardi, Bogballe, Sfoggia, Einboeck etc. Cu Anamaria Damian, director general al companiei NHR Agropartners am povestit despre dificilul an 2024, însă la 2025 să privim cu optimism.

Reporter: Cum a fost anul 2024 pentru compania NHR Agropartners?

Anamaria Damian: De felul nostru, suntem optimişti şi încercăm să ne concentrăm pe ce a fost bine. E adevărat că au fost foarte multe provocări anul trecut. Eu lucrez de 20 de ani şi în agricultură, şi în NHR Agropartners şi pot să spun cu cea mai mare convingere că, probabil, 2024 a fost cel mai complicat an de până acum, din toate punctele de vedere.

Agricultura se face sub cerul liber și depinde de condițiile meteorologice. Demult mi-a zis un fermier o frază care mi-a rămas întipărită în minte, „cel mai bun inginer agronom este Dumnezeu”.

Da, 2024 a fost greu, mai ales că venea după un alt an dificil, 2023, cu fermieri care acumulaseră anumite datorii. Au crescut dobânzile, a existat inflaţie şi singurul loc în care inflaţia nu şi-a făcut simţită prezenţa a fost în preţul cerealelor. Ajutoarele statului, promise în perioada protestelor fermierilor de acum un an, se cam lasă așteptate. Mulți așteptau toamna trecută „Rabla la tractoare”, program care sperăm să porneacă cât mai repede.

Reporter: Pentru că aţi amintit de „Rabla”, înţeleg că e cerere mare la NHR Agropartners pentru tractoarele Deutz-Fahr...

Anamaria Damian: Este un interes deosebit pentru programul acesta, foarte mulți fermieri fiind interesați de tractoarele Deutz-Fahr și Same. NHR Agropartners a ajuns la un acord cu fabrica Deutz-Fahr pentru a asigura un număr suficient de tractoare odată ce programul începe să fie implementat. În cadrul programului „Rabla pentru tractoare”, cel mai cautat tractor Deutz-Fahr este modelul 5105 Keyline Plus care beneficiază de echipare de top la cel mai mic preț.

Este clar că încă există o nevoie mare de mecanizare în agricultura românească, iar programul „Rabla pentru tractoare” e un ajutor important. Până la urmă, ceea ce este foarte important este ca fermierii să se dezvolte, să avem mult mai multe ferme mici și mijlocii dotate cu tehnică modernă.

Reporter: Imediat după pandemia de COVID 19, producătorii de utilaje au avut probleme cu livrările. Azi, înțeleg că încep să aibă alte probleme, au utilaje dar cererea e în scădere, din cauza lipsei de fonduri din ferme.

Anamaria Damian: A existat o oarecare lipsă de componente, de materiale şi atunci stocurile noastre ale tuturor furnizorilor de utilaje agricole erau destul de reduse şi timpii de livrare erau foarte mari, atunci cu pandemia. Încercând să rezolve această problemă, toţi producătorii au investit masiv şi au găsit diverse soluţii, în aşa fel încât acum este producţie peste tot. Deci asta nu mai este niciun fel de problemă. Însă, cererea şi capacitatea fermierilor de a achiziţiona utilaje nu mai este aceeaşi. S-a creat aici o oarecare discrepanţă. Dar, cred că prin absorbţia fondurilor europene de la AFIR ar trebui să reuşim să mergem cu toţii mai departe şi să fie bine în 2025 pentru agricultura românească în general, că nu e vorba doar de distribuitorii de maşini agricole sau de fermieri.

Reporter: În fermele din țara noastră, de mai bine de cinci ani seceta creează mari probleme. Și compania pe care o conduceți are în portofoliu echipamente pentru irigat, însă acest domeniu se mișcă încet, nu-i așa?

Anamaria Damian: Avem în portofoliu destul de mulţi producători germani, iar Beinlich este unul dintre aceia care au cele mai înalte standarde de calitate. Este cerere pentru echipamentele de irigat, dar nu aşa cum ne-am fi aşteptat noi. Asta din cauza infrastructurii de irigații care e partea cea mai complicată, că până să ajungem la investiţia finală, de tamburi, pivoți a fermierului efectiv, este un drum lung şi nu întotdeauna parcurs. Fermierul își cumpără echipamentele și n-are de unde să-şi ia apa. Aici sunt problemele cele mai mari. La NHR suntem pregătiţi şi oricând putem să satisfacem nevoia clienţilor care doresc să irige.

În acelaşi timp, observăm preocuparea fermierilor spre tehnologiile care pot să coserve apa în sol, no-till, minim-till, strip-till. Da, paşii sunt mici, dar este o evoluţie, nu se poate întâmpla chiar aşa, de pe o zi pe alta.

Reporter: Către acest domeniu al tehnologiilor de conservare a apei în sol, NHR Agropartners a mai făcut un pas anul trecut, în 2024, când a devenit importator şi distribuitor pentru semănătorile directe strip-till, precum și pentru utilajele de prelucrat solul de la producătorul Claydon din Marea Britanie.

Anamaria Damian: Claydon a revoluționat agricultura prin introducerea conceptului de strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului. Devenind liderul pieței europene pe segmentul semănătorilor directe strip-till, Claydon își extinde constant aria de influență, operând astăzi în peste 30 de țări din întreaga lume.

Anul trecut am făcut foarte multe demonstraţii în ferme din toată țara. Suntem foarte activi pe partea asta, ce e bine pentru agricultură încercăm să fim acolo, să fim prezenţi, să vedem, să cercetăm dacă se poate, pentru că, evident, orice tip de tehnologie e adaptată unor anumite tipuri de condiţii. Nu merge aceeaşi tehnologie peste tot, nu există o soluţie universală, şi atunci trebuie să poţi să ai în fiecare variantă câte o soluţie adecvată fermierului.

Suntem foarte încântaţi de noul nostru partener Claydon, de ceea ce am făcut, de demonstraţiile pe care le‑am făcut împreună cu ei şi am vândut deja utilaje din portofoliu. Suntem convinşi că anul acesta se vor vedea roadele, adică vor vedea clienţii care este diferenţa şi atunci vor şti ce să aleagă.

Agricultura, afacerea agricolă se bazează mai mult pe relaţia interumană şi pe comunitate, şi de aceea noi susţinem în continuare prezenţa pe teren, alături de fermieri, aproape de ei. Cred că va trece foarte mult timp până când vom cumpăra un tractor de pe internet şi vom vorbi cu un robot, şi nici nu cred că fermierii îşi doresc asta. Iar noi, NHR Agropartners, suntem structuraţi în modul ăsta mai comunicativ, aproape de clienți, prezenţi, asta este ce ne dorim şi am vrea să nu fim obligaţi să ne schimbăm. Bineînţeles că trebuie să te adaptezi vremurilor, că nu poţi rămâne în urmă, şi că avem proiecte legate de digitalizare foarte multe în cadrul companiei, dar credem în continuare în relaţia de zi cu zi cu fermierul, de apropiere şi de a te vedea, de a discuta faţă-n faţă, eventual la câmp, adică pe pământ, în fermă.

Reporter: Cum vedeţi anul 2025, piața utilajelor agricole?

Anamaria Damian: Nu se aşteaptă nimeni la o mare explozie, dar toată lumea este optimistă într-un fel rezervat. Toată lumea are un optimism rezervat, în sensul că noi sperăm că se va recupera un pic din să nu zicem pierderea de anul trecut, dar din declinul anului 2024.

Sperăm că 2025 va fi un an în care lumea va reporni motoarele, să se uite spre viitor. Şi vremea pare să ne ajute deocamdată, pare să fie ok, acum nu ne permitem să facem pronosticuri şi prognoze, dar credem că, dacă condiţiile meteorologice sunt favorabile, dacă preţurile la cereale sunt cele corecte, dacă nu se mai întâmplă alte distorsiuni pe piaţă, pentru că nu ştii niciodată, ar trebui să fie un an de recuperare rezervată, un an ok pentru toată lumea.

Se pare că ultima perioadă înseamnă un moment în care toată lumea trebuie să înveţe câte ceva şi noi suntem primii care suntem dispuşi să învăţăm lucruri, aşa încât încercăm să ne orientăm foarte mult pe eficientizarea proceselor noastre, să vedem dacă putem să facem cu resursele pe care le avem mai multe lucruri, mai bine, să fim mai aproape de clienţi, să fim mai pregătiţi a răspunde nevoilor lor. Acesta este planul nostru. Trebuie să ne gândim mereu ce putem face ca să fim şi mai buni, şi mai aproape de fermieri, şi mai economici. Asta este provocarea cu care ne confruntăm.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Foto: NHR Agropartners

CITEȘTE ȘI: Mai mult decât o semănătoare

Agricultură conservativă: NHR Agropartners a devenit unic importator în România al utilajelor Claydon

Păstrarea rezervei de apă în sol, esențială pentru recolta următoare

Finalul unui an calendaristic și începutul altuia sunt prilej pentru a face retrospective, dar și planuri pentru noul an. 2024 n-a fost deloc ușor pentru agricultură. Despre anul care a trecut și despre cel în care toți am intrat cu speranțe de mai bine am stat de vorbă cu Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Reporter: Cum ați caracteriza anul 2024?

Maria Cîrjă: Au fost foarte multe provocări, atât la nivel de fermieri, vremea, dar și din punctul de vedere al deciziilor luate de autorități, toate bulversând piața. Dar fermierii sunt oameni așezați, foarte greu de derutat și afacerea lor este agricultura. Deci, dacă mi-am ales să fac asta, trebuie să fac față și provocărilor, mai ales că la noi, în fiecare an, se întâmplă altceva. Dar asta am ales, aici lucrăm și trebuie să ne descurcăm și să găsim soluții.

2024 a fost unul dintre anii cei mai dificili din ultimii, cred, 30 de ani, un an în care fermierii s-au confruntat cu situații de tot felul, începând cu vremea, care nu le-a fost deloc prielnică, vreme care și-a pus amprenta pe culturile de primăvară, pe porumb și floarea-soarelui, dar mai cu seamă pe porumb. Această cultură în sud-est a fost distrusă aproape sută la sută, deci nu s-a putut recolta aproape nimic, iar media de producție la porumb a României, per total, este cea mai mică din ultimii 30 de ani, este vorba de trei tone pe hectar, luând în considerare și Transilvania, și vestul țării, unde porumbul s-a făcut. Însă, făcând o medie generală, aceasta este cifra cu care nu ne mândrim, pentru că ne doream producții mai bune, și în ultimii ani am avut un trend pozitiv în ceea ce privește producția de porumb, un trend pozitiv pe media de producție, dar și un trend pozitiv pe suprafața cultivată cu sămânță certificată, care a contribuit bineînțeles la creșterea producției medii. Dar știm cu toții ce s-a întâmplat, porumbul a suferit, floarea-soarelui, de asemenea, avem o medie de 2,2 tone pe hectar la floarea-soarelui per total suprafață de 1,1 milioane de hectare.

„Estimăm o scădere la cultura de porumb cu minimum 250.000 de hectare, scădere datorată secetei de anul trecut.”

Reporter: Prin urmare, cam la jumătate din ce eram obișnuiți. Marea majoritate depășea cota de 3-4 tone...

Maria Cîrjă: 4 tone este o producție foarte bună, dar ne obișnuiserăm cu ceva între 3 și 4, cu o medie de 2,8-3,2 tone/ha, ceea ce era o producție satisfăcătoare pentru floarea-soarelui. Așadar, culturile de primăvară au suferit, impactul în situația financiară a fermierilor a fost major, norocul a venit cât de cât de la rapiță, care a trecut bine peste toată perioada de vegetație, unde producțiile s‑au situat în jurul a 3 tone/ha, care este o producție bună la rapiță. Nu numai producția, dar și prețul este încă unul bun la rapiță. Putem spune că rapița i-a salvat cât de cât pe cei care au avut această cultură, dar și cerealele, chiar dacă prețul la grâu, mai ales, nu este unul satisfăcător, dar s-a recoltat. Ceea ce a făcut ca în toamna lui 2024 să se însămânțeze o suprafață însemnată cu rapiță și cereale, culturi care au fost semănate pe suprafețe-record anul trecut. Avem aproape trei milioane de hectare cu grâu și aproape 0,5 milioane de hectare cu orz, iar rapița este semănată pe o suprafață-record în România, estimările noastre fiind de vreo 900.000 de hectare, dar cu siguranță este mai mult, având în vedere și cunoscând tot ce s-a vândut pentru această cultură de rapiță.

Și ce se va întâmpla în primăvara acestui an, cine va suferi? Din nou, porumbul. Estimăm o scădere la cultura de porumb cu minimum 250.000 de hectare, scădere datorată secetei de anul trecut și care a făcut ca fermierii să se uite mai atent la culturile de toamnă, și vor reduce din suprafața de culturi de primăvară, iar cea mai mare suprafață va impacta porumbul.

Reporter: Avem culturi alternative pentru porumb?

Maria Cîrjă: Fermierii se uită spre sorg, suprafața de năut este foarte mică, nu putem vorbi aici de ea, dar se caută culturi alternative la cultura porumbului. Însă cu toții știm foarte bine că nu există. Prin urmare, trebuie să căutăm să creștem suprafața irigată, asta este singura soluție pe care o avem în acest moment, să cultivăm porumb cât mai mult la irigat, ca să-l protejăm în aceste luni caniculare. Anul trecut, de la sfârșitul lunii iunie nu s-a mai terminat seceta. Am tot sperat.

Reporter: Avem seceta pedologică, dar avem și seceta atmosferică, cea care este cea mai gravă în cazul culturii de porumb, din ce au constatat specialiștii în ultimii ani. Practic, moartea plantei are drept cauză această secetă atmosferică.

Maria Cîrjă: Bineînțeles, dacă avem peste 35°, 40°, 45°C cum am avut în câmp în perioada înfloritului și polenizării la porumb, s-a terminat. Acolo n-a mai avut urmă de știulete, din cauza secetei atmosferice. După care, această perioadă prelungindu-se, a pus capac de tot. Deci planta a cedat. Nu numai că n-a mai legat, dar a cedat. Nici fân nu s-a mai putut recolta.

Reporter: Având în vedere că fermierii trec de câțiva ani printr-o perioadă destul de dificilă, iar cu sursele și resursele financiare nu stau prea bine, credeți că vor continua să cumpere sămânță certificată și să nu semene ce au prin pătul?

Maria Cîrjă: Cu siguranță sămânța este factorul cel mai important pentru obținerea unei producții. Deci, fermierii, specialiștii nu vor face rabat de la sămânță, pentru că știm cu toții că în momentul în care încercăm să folosim sămânță din ce am recoltat anul trecut, mai ales la porumb, 50% din producție ne-am luat-o singuri. Este clar. Fermierii nu vor renunța la sămânța certificată, la hibrizii performanți, dar vor încerca să salveze parte din cheltuielile la alte inputuri. Se vor uita foarte atent dacă e nevoie de un erbicid sau nu. În cazul porumbului nu avem nevoie de alte erbicide și tratamente, erbicidele fiind cele mai utilizate produse fitosanitare, și aici vor încerca să facă anumite economii, să mai salveze din cheltuieli. În rest, poate vor mai economisi la îngrășăminte, dar și acolo este riscant, pentru că planta, orice potențial ar avea de producție, trebuie să aibă mâncare, hrană, și atunci este dificil de unde poți să salvezi ca să cheltui mai puțin pe hectarul de porumb. Într-adevăr, cei care au suprafețe mici își permit să recolteze, în condiții normale – Doamne ajută! – 2-3 tone, atunci încearcă și ei să jongleze un pic cu sămânța. Dar asta e pentru subzistență, nu pentru o afacere în agricultură.

„Trebuie să căutăm să creștem suprafața irigată, asta este singura soluție pe care o avem în acest moment.”

Reporter: Cum stă Corteva Agriscience cu sămânța în acest moment?

Maria Cîrjă: Noi, jucând doar pe zona de rapiță, am avut sămânță suficientă pentru rapiță și chiar ne-am pregătit pentru această cultură, iar producția de semințe pentru rapiță se face în Europa. Putem spune că am avut suficientă. În ceea ce privește pregătirea cu sămânță de porumb și floarea-soarelui, având în vedere situația de anul trecut, seceta și tot ce s-a întâmplat, e adevărat că volumele pe care noi le-am estimat la începutul anului trecut erau unele, și ce s-a recoltat și se recondiționează și se săcuiește acum e altceva. Dar cu toții știm că fiecare producător are o marjă de siguranță, față de ce ai nevoie tot timpul se produce mai mult. Și atunci, putem asigura fermierii că avem sămânță suficientă și de porumb, și de floarea-soarelui pentru primăvara lui 2025.

Companiile se reorientează spre zona de produse biologice

Reporter: Să discutăm de protecția plantelor și mai ales despre ce soluții au fermierii la dispoziție având în vedere scoaterea de pe piață a unei multitudini de substanțe active în Uniunea Europeană.

Maria Cîrjă: Cu ceva ani în urmă, ne-am dat seama că impactul asupra fermei și asupra unui management normal al culturilor și combaterea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor este foarte mare din cauza acestor decizii de a elimina foarte multe substanțe active de la utilizarea în țările Uniunii Europene. Majoritatea companiilor se reorientează spre zona de produse biologice, iar Corteva a încheiat cumpărarea a două mari companii din lume, Symborg și Stoller. Astfel, în 2024 am lansat gama de produse biologice, Corteva Biologicals. Practic, în acest moment ne putem duce în fața fermierului cu semințe, cu produse de protecție a plantelor și cu gama de produse biologice. În prima fază, în portofoliul nostru de Biologicals predomină partea de biostimulatori, Utrisha de pildă, care fixează azotul din atmosferă, soluții care ajută planta din punct de vedere fiziologic. Sunt în înregistrare, și așteptăm, soluții pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor. Ne așteptăm ca în următorii ani, în această gamă să avem biofungicide, bioinsecticide, chiar și bioerbicide. Știm cu toții că planta funcționează ca un organism viu, ca un organism uman, iar acești hormoni sau fitohormonii plantelor sunt cei care o ajută să supraviețuiască, ajutând-o să transfere de la rădăcină azotul la frunze, la flori, la organele de reproducere. Totul funcționează într-o anumită armonie. Iar acești biostimulatori pe care noi îi oferim acum sunt cei mai avansați, din acest punct de vedere. Fermierii sunt deschiși la această nouă gamă de produse, pentru că, pe lângă eficacitatea lor, pe lângă impactul pe care-l au în fiziologia plantelor, avem o variantă, această Utrisha, despre care, cu toții știm, că respirăm în atmosferă, unde azotul este într-o concentrație de peste 70%. Dar nu-l folosim. Plantele n-au cum să-l folosească. Această inovație este extraordinară, e bazată pe o bacterie, methylobacterium symbioticum, care ajută planta să-și ia azot din atmosferă, deci să se hrănească și cu azotul din atmosferă. E ceva extraordinar, fermierii au ajuns să simtă acest produs și-l vedem ca pe un produs care va deveni foarte mare, și pe fondul acestei noi legislații europene, care limitează aplicarea îngrășămintelor cu azot.

Reporter: Costurile fermierului cresc prin utilizarea unor astfel de soluții biologice?

Maria Cîrjă: Recunosc, ne-am făcut calcule și ne dorim ca pe fermier să nu-l coste mai mult, și va vedea impactul asupra producției singur, atunci când va calcula ce a obținut versus ce a investit. Pot să vă spun sigur că nu cresc costurile pe hectar la nicio cultură la care se aplică Utrisha. Iar în ceea ce privește biostimulanții, fermierii cunosc foarte bine această gamă de produse și impactul major asupra plantelor pe care-l are un produs pe bază de microelemente, în timpul vegetației, să-l dai plantei atunci când are nevoie de el, să nu umble singură să-l caute prin sol. Și i-l dai sub o formă accesibilă și atunci, să nu mai aibă nevoie să sintetizeze de exemplu azotul până la aminoacizi. Dai direct aminoacizi și îl folosește imediat.

„Fermierii nu vor renunța la sămânța certificată, la hibrizii performanți, dar vor încerca să salveze parte din cheltuielile la alte inputuri.”

Reporter: Revin, cum vedeți ieșirea de pe piață a acestor substanțe active pe bandă rulantă?

Maria Cîrjă: Este un fenomen care ne îngrijorează și pe noi, îngrijorează pe toată lumea, dar nu putem să ne opunem. Modul prin care noi, companiile mari de cercetare, se opun, este înregistrarea unor noi molecule. Și bineînțeles, știm cu toții, o moleculă nouă, investiția și cercetarea din spatele ei este imensă. Să vă dau o cifră: compania din care fac parte cheltuiește în fiecare zi patru milioane de dolari. În fiecare zi suma aceasta merge în cercetare. Imaginați-vă, costurile sunt extraordinare, iar dezvoltarea unei molecule este nemăsurabilă. Și atunci, în momentul în care lansezi o moleculă nouă, așa cum vom face noi în această primăvară, când vom lansa un nou fungicid pentru cereale, bineînțeles că nu poate să vină cu un preț mic. Dar, eficacitatea și rezultatele vor face diferența. Fermierii e păcat, ar trebuie să aibă posibilitatea să-și aleagă produsele, să aleagă ce pot să investească, pentru că știm cu toții, avem fermieri care sunt foarte profesioniști, care investesc maxim pe hectar pentru că își doresc la porumb 16 tone, la grâu 9-10 tone, și atunci bineînțeles că și costurile sunt recuperate. Dar, dacă facem agricultură doar de subzistență, atunci ne uităm foarte atent la investiție. E greu. Dar încă există soluții ieftine.

„În fapt, ce se întâmplă în natură, încrucișările care se întâmplă în natură într-o perioadă lungă, cercetătorii, amelioratorii, geneticienii pot să o facă într-o perioadă mai scurtă. Asta înseamnă noile tehnici genomice.”

Încă în așteptarea legislației pentru noile tehnici genomice

Reporter: Să abordăm și un subiect mult dezbătut în ultimul an, noile tehnici genomice, care sunt utilizate pe scară largă în afara Uniunii Europene.

Maria Cîrjă: Noile tehnici de ameliorare, ingineria genetică de care am învățat cu toții cu mulți ani în urmă, sunt utilizate în toată lumea, în medicină, în industria alimentară. Este vorba de o nouă metodă de a obține un produs într-o perioadă mai scurtă. Și luăm din nou ca exemplu porumbul, că este cel mai discutat din punctul de vedere al ameliorării, pentru că ne dorim porumb cu rezistență la secetă, porumb cu rezistență la ostrinia, porumb cu rezistență la alți dăunători, dar bineînțeles, trebuie să facem aici o separare clară între noi tehnici genomice, aceste NGT, adică tehnici efectiv de ameliorare, și produsele obținute prin modificarea genetică. Ne întoarcem: ce aduc nou? Poți să identifici în genomul unei plante sălbatice, să spunem, o genă care este responsabilă de toleranța la secetă – mă întorc din nou la porumb. Prin inginerie genetică s-a ajuns că poți să tai din genomul respectiv acea bucățică, pe care o iei cu o pensetă, să zicem, și o pui dincolo, în genomul porumbului – faci un pic de „croitorie” – sau a hibridului pe care vrei să-l obții. Asta este, asta se întâmplă și la tomate, la orez în China, unde s-a obținut orez cu un conținut mai mare de vitamina A, deoarece consumul foarte mare de orez a contribuit la orbire rapidă în China, și atunci s-a găsit această soluție să îmbunătățească orezul cu vitamina A. Și nu s-a putut face decât rapid, prin această tehnică de ameliorare. În fapt, ce se întâmplă în natură, încrucișările care se întâmplă în natură într-o perioadă lungă, cercetătorii, amelioratorii, geneticienii pot să o facă într-o perioadă mai scurtă. Asta nu se întâmplă într-o zi, într-un an, ci în doi, trei, patru ani, până reușești să identifici gena respectivă, s-o transferi unde trebuie, să multiplici planta respectivă să vezi dacă ai transferat-o și merge mai departe, deci este o metodă care trebuie să fie legiferată în Europa, să putem avea acces la aceste metode care ne ajută să venim pe piață cu produse noi mai rapid, deci mult mai repede decât prin metodele convenționale. Asta nu înseamnă că într-un an o să fie o explozie de produse. La noi în țară avem la Universitatea din Iași oameni care lucrează prin aceste metode, doar că rezultatele muncii lor nu pot fi puse în practică, pentru că nu există legislație în vigoare.

Reporter: Cum vedeți anul 2025?

Maria Cîrjă: Important este cum trecem peste iarnă cu rapița și cu cerealele și, bineînțeles, să avem condiții de semănat pentru porumb și floarea-soarelui, soia. Mai departe, din nou: dacă stăm și ne uităm la cer și nu facem nimic să ajutăm, câteva sute de hectare pe an acolo, să mai avem ceva în plus irigat, cu toate că am simțit că o parte din fermieri nu mai au nicio speranță că or să primească bani de undeva și au început să investească în irigat. Ar trebui să-i ajutăm și din punct de vedere legislativ, să le asigurăm legislația necesară, să nu piardă timpul după avize, că aici ne cramponăm.

Reporter: Povestea un fermier că dacă vrei să reabilitezi o infrastructură de irigații sau să-ți cumperi niște echipamente cu ajutorul fondurilor europene, din momentul în care ai depus proiectul și s-a aprobat durează vreo șase ani până ajungi ca să funcționeze proiectul respectiv. Este enorm!

Maria Cîrjă: Este enorm, mai ales că în șase ani tu poți să-ți pierzi ferma, poți să dai faliment din cauza secetei.

Reporter: Revenind, cu ce gânduri ați intrat în noul an?

Maria Cîrjă: Cu siguranță trebuie să fim optimiști. Este obligatoriu să ne facem planuri optimiste, să facem producții, să trecem peste toate aceste hopuri, fermierii trebuie să se orienteze pe termen scurt, dacă e nevoie, și viziunea trebuie să fie pe termen lung. Pentru că, dacă investim anul ăsta și ne irigăm câteva zeci de hectare, e clar că ne asigurăm cât de cât existența ca lucrători de pământ pe viitor.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Corteva Agriscience, compania internațională de știință și tehnologie agricolă, și-a reafirmat angajamentul față de viitorul agriculturii românești la Agri Trade Summit 2025, eveniment desfășurat la București pe 27 februarie. Compania și-a prezentat cele mai recente inovații în protecția culturilor, genetică și soluțiile Corteva Biologicals, subliniind dedicarea sa pentru sprijinirea fermierilor în navigarea peisajului agricol în continuă schimbare.

Jean Ionescu, Country Leader pentru România și Republica Moldova, și-a început prezentarea arătând provocările majore cu care se confruntă agricultura românească, inclusiv impactul schimbărilor climatice, precum seceta și presiunea bolilor și dăunătorilor. „Agricultura românească se confruntă cu obstacole semnificative, dar și cu oportunități extraordinare. La Corteva Agriscience ne străduim să aducem în prim-plan discuțiile esențiale ale momentului, să punem în centrul atenției preocupările și nevoile fermierilor și partenerilor din industrie, descoperind valoare reală pentru comunitatea agricolă, contribuind la creșterea productivității și la crearea unui viitor prosper, îmbogățind viețile celor care produc și ale celor care consumă, asigurând progresul pentru generațiile viitoare”, a arătat Jean Ionescu.

Expertul Corteva a subliniat importanța inovației și sustenabilității în agricultură, evidențiind necesitatea adoptării tehnologiilor avansate de către fermierii locali. În cadrul acestui angajament, Corteva a prezentat un portofoliu complex de soluții, inclusiv Inatreq™ Active, o moleculă revoluționară, formulată sub denumirea comercială Queen™, care are eficicacitate superioară  împotriva Septoriozei și a ruginii la cereale;  Arylex™ Active, care oferă un control eficient împotriva buruienilor dicotiledonate rezistente; Proquinazid, molecula din componenta fungicidului Verben™, asigură un control eficient al făinării, iar Spinosad (Qalcova™), un insecticid de origine naturală, reprezintă o soluție sustenabilă pentru gestionarea dăunătorilor.

În ceea ce privește portofoliul de semințe, Jean Ionescu s-a concentrat pe hibridul de floarea-soarelui Pioneer^® P64LE280, special dezvoltat pentru a rezista manei, o boală gravă ce afectează culturile de floarea-soarelui în Europa. Această boală s-a răspândit pe continent și pune în pericol producția de floarea-soarelui. Prin accentul pus pe patologia acestei culturi și cercetarea pe termen lung, Corteva a reușit să dezvolte hibridul P64LE280, care oferă o rezistență puternică la mană.

Jean Ionescu a continuat prin introducerea inovațiilor Corteva Biologicals, menite să contribuie la construirea unui sector agricol rezilient și sustenabil. Integrarea soluțiilor biologice în practicile agricole reprezintă o abordare progresistă, oferind o soluție viabilă pentru problemele generate de secetă, temperaturile extreme și rezistența la dăunători. Astfel, fermierii pot deschide calea către un sector agricol productiv în România.

În final, Jean Ionescu a discutat despre potențialul transformator al Noilor Tehnici Genomice (NGTs) în ameliorarea culturilor, subliniind rolul acestora în accelerarea dezvoltării caracteristicilor îmbunătățite ale plantelor și importanța accesului fermierilor europeni la aceste tehnologii.

„Într-un sector agribusiness în continuă evoluție, Corteva Agriscience rămâne un partener dedicat și proactiv, susținând fermierii și aliniindu-se valorilor fundamentale promovate de Agri Trade Summit România. Participarea companiei la această a treia ediție subliniază rolul esențial al colaborării în agricultură, întrucât Corteva Agriscience continuă să stimuleze inovația, să ridice standardele industriei și să contribuie la creșterea sustenabilă a sectorului”, a declarat Cezar Gheorghe, expert și analist în comerțul cu cereale, fondator AGRIColumn.

CITEȘTE ȘI: Agri Trade Summit: De la strategie la profit

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Modificările climatice din ultima perioadă, tehnologiile minime de lucru ale solului și retragerea de la utilizare a substanțelor active insecticide sunt o temă și o provocare foarte serioasă în orice fermă din punct de vedere al combaterii dăunătorilor și ținerea sub control a rezervei biologice a acestora.

Importanța cunoașterii biologiei și a modului în care insectele dăunătoare provoacă pagube în culturile de câmp sau horticole, precum și alegerea cu grijă a produselor de protecție omologate devine azi o necesitate pentru sănătatea plantelor de cultură, protejarea recoltei și sustenabilitatea, din punct de vedere economic, fermelor din țara noastră.

Cultura de rapiță recoltată de fermierii autohtoni în anul 2024 a adus satisfacții financiare importante și, în toamna aceluiași an, suprafețele de rapiță semănate s-au dublat la nivel național.

Deși a avut parte de condiții optime de răsărire și vegetare, rapița își reia starea de vegetare și odată cu alungirea tulpinii va fi expusă atacului insectelor dăunătoare, pagubele cele mai mari putând fi produse de Ceutorhynchus napi (gărgărița tulpinilor de rapiță) și Meligethes aeneus (gândacul lucios).

Gărgărița tulpinilor de rapiță dezvoltă o singură generație pe an și iernează ca adult în stratul superficial de sol. Când temperatura depășește 9°C, adulții ies din hibernare pentru a se hrăni și înmulți. Femelele depun ouăle în măduva tulpinii, iar larvele rod galerii în tulpină, determinând deformarea și răsucirea acestora. Plantele stagnează în creștere, vor forma silicve mai puține, în cele mai multe cazuri acestea fiind seci. Orificiile produse de gărgărițe reprezintă porți de intrare a noi agenți patogeni, iar pagubele pot varia între 40% și 60%, însă atacul acestor dăunători poate duce și la compromiterea totală a culturii.

Gândacul lucios este considerat dăunătorul numărul 1 al culturii de rapiță. Care ar fi motivul? În primul rând numărul mare de insecte aparținând acestei specii pe care le putem găsi în lanurile de rapiță. Insectele se hrănesc cu polen din organele florale încă nedesfăcute (boboci în diferite stadii), fie cu polenul provenit din stamine. Cele mai mari pagube se întâlnesc dacă dăunătorul se hrănește când planta se află în faza de îmbobocire. Bobocii distruși înseamnă mai puține silicve, iar dacă populația dăunătorului în sola de rapiță este ridicată, iar condițiile climatice sunt favorabile, atunci cultura poate să fie compromisă în totalitate.

Compania Summit Agro România, parte a grupului japonez Sumitomo Corporation, pune la dispoziția fermierilor două insecticide japoneze care și-au demonstrat până în prezent eficacitatea în combaterea gândacului lucios și a gărgăriței tulpinilor: Mospilan 20 SG și Wizard.

 Mospilan 20 SG este un insecticid sistemic dezvoltat și creat de specialiștii japonezi, în „Țara Soarelui Răsare”. Este omologat în România pentru controlul și combaterea: coleopterelor, afidelor, lepidopterelor, tripșilor, păduchilor lânoși și țestoși și a musculiței albe de seră.

Este condiționat sub formă de granule dispersabile în apă, omogene, fară tendință de sfărâmare, de culoare albastră, și conține 200 g/kg acetamiprid - substanță activă aprobată pentru utilizare în Uniunea Europeană până în 2033.

Condiționarea produsului sub formă de granule dispersabile în apă (SG) constituie un avantaj major în utilizarea produsului. Substanța activă este rapid absorbită și transportată în plantă, ceea ce conduce la o protecție îndelungată a plantelor de cultură.

Mospilan 20 SG are efect de contact și sistemic, asigurând un control eficient al dăunătorilor prezenți în culturi, în toate stadiile de dezvoltare (adult, larvă și ou).

Eficacitatea produsului Mospilan 20 SG nu este influențată de variațiile de temperatură, iar acest atuu este ilustrat de graficul alăturat, care evidențiază eficacitatea acetamipridului într-o cultură de ridichi, aplicat pentru controlul păduchelui verde (Myzus persicae).

Observăm că în intervalul de 5-35°C, Mospilan 20 SG are aceeași eficacitate la aceeași doză, comparativ cu alte produse care necesită creșterea dozei de produs la unitatea de suprafață, cu mult peste doza economică. Acest grafic ne arată că indiferent de fluctuațiile de temperatură întâlnite în culturile agricole (rapiță, grâu, viță-de-vie, livezi, legume etc.), Mospilan 20 SG are aceeași eficacitate aplicat la doza omologată și la momentul oportun.

Mospilan 20 SG este omologat pentru controlul dăunătorilor din cultura de rapiță cum ar fi:  gărgărița tulpinilor (Ceutorhynchus napi) în doză de 0,2kg/ha, viespea rapiței (Athalia rosae) și gândacul lucios (Meligethes aeneus) - în doză de 0,15 kg/ha.

Recomandarea companiei Summit Agro România este monitorizarea frecventă a culturii  și aplicarea produsului Mospilan 20 SG la avertizare sau la apariția primilor dăunători în cultură.

Stabilirea momentului optim aplicării insecticidului Mospilan 20 SG pentru controlul gărgăriței tulpinilor este un element extrem de important, astfel că recomandăm aplicarea tratamentului cu Mospilan 20 SG la aproximativ 10-14 zile după apariția primilor adulți, moment în care își fac apariția și femelele.

În ultimul timp, din cauza primăverilor capricioase, există riscul să nu se poată aplica la timp un insecticid de contact - la apariția primilor adulți masculi în cultură, iar temperaturile să crească brusc. De aceea utilizarea insecticidului Mospilan 20 SG, grație efectului rapid, asigură o protecție mult mai eficientă pe organele verzi ale plantei la momentul aplicării și, datorită sistemiei, va proteja din interior și creșterile noi.

Pentru controlul și combaterea gândacului lucios, vă recomandăm inspecția atentă și periodică a rapiței încă din faza alungirii tijei principale și aplicarea produsului la apariția primilor dăunători identificați în cultură.

În cazul unor infestări puternice în cultura de rapiță, cât și pentru extinderea spectrului de combatere, vă recomandăm să aplicați produsul Mospilan 20 SG împreună cu insecticidul Wizard, în doză de 0,25 L/ha.

 Insecticid inovator, dezvoltat de Sumitomo, Wizard conține substanța activă esfenvalerat, formulată în emulsie apoasă și combate dăunători din ordinul: lepidopterelor, afidelor și coleopterelor, precum și insecte minatoare.

Acționează prin contact și ingestie asupra dăunătorilor și are efect repelent. La momentul aplicării, familiile de albine trebuie să fie închise sau îndepartate. Ulterior, efectul repelent al produsului asigură păstrarea distanței acestora față de zona tratată.

Odată ce a fost aplicat, Wizard prezintă activitate reziduală chiar și în condiții de acțiune directă a razelor solare. Este un produs cu stabilitate crescută la degradarea foto-termică.

Tratamentele se execută la avertizare sau la apariția primilor dăunători în cultură, în condițiile respectării PED (pragul economic de dăunare).

În România este omologat pentru combaterea următorilor dăunători ai rapiței: păduchele cenuşiu (Brevicoryne brassicae), în doză de 0,2 L/ha; gărgăriţa rapiţei (Ceutorhynchus napi) și gândacul lucios (Meligethes aeneus) în doză de 0,25 L/ha.

Pentru combaterea eficientă a dăunătorilor, recomandăm totodată respectarea rotației culturilor și a asolamentului, menținerea terenurilor fară buruieni pe tot parcursul anului și lucrările agrotehnice ale solului cu rol de reducere a populațiilor de insecte dăunătoare.

Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.

Pentru mai multe detalii despre Mospilan 20 SG sau Wizard, cât și despre întreg portofoliul de produse, apelați cu încredere la reprezentanții din teritoriu ai Summit Agro România sau vizitați site-ul: www.sumi-agro.ro.

Articol de: ing. IONUȚ MOCANU, director vânzări Summit Agro România pentru zona de Sud-Est a țării

Foto: Summit Agro România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Tratamentul de iarnă în pomicultură, cu Yagos și Mospilan OIL

Protecția fungică a pomilor fructiferi în repaus vegetativ și în vegetație, pentru recolte bogate și sănătoase

Mospilan 20 SG, omologat pentru 12 culturi și în jur de 20 de dăunători

Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) are, începând din 12 februarie 2025, un nou Consiliu Director, ales de către Adunarea Generală a Membrilor.

Vasile Iosif, director general FMC România și Republica Moldova, a fost ales în funcția de președinte al AIPROM pentru un mandat de doi ani. „Este o onoare pentru mine să continui călătoria pe care am început-o împreună în 2020. Sunt convins că asociația se află pe un drum ascendent și vreau să vă mulțumesc pentru încrederea acordată. Mă simt onorat și le mulțumesc și foștilor colegi din Consiliul Director, precum și celor care au fost aleși astăzi. Sunt sigur că vom forma o echipă puternică. Pentru acest mandat am stabilit trei priorități majore: actualizarea legislației în toate formele sale, dezvoltarea proiectului din Republica Moldova și atragerea de noi membri în asociație. În ceea ce privește industria, nu doar noi avem nevoie de o legislație actualizată și modernă. Al doilea proiect la care voi lucra împreună cu membrii Consiliului Director este cel din Republica Moldova. De asemenea, vom continua toate proiectele asociației. Vă doresc un an 2025 plin de realizări și implicare activă în cadrul asociației”, a declarat Vasile Iosif.

Pentru funcțiile de vicepreședinte 1 și vicepreședinte 2 ai AIPROM au fost aleși: Boualem Saidi - Senior Bayer Representative (SBR) pentru Grupul de Țări România, Bulgaria și Republica Moldova și director general al Bayer România și Jean Ionescu – Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

În cadrul aceleiași întruniri a fost ales și reprezentantul membrilor plini în Consiliul Director în persoana lui Gabor Krasznai - Country Manager pentru BASF Agricultural Solutions România & Republica Moldova și membrul plin supleant – Rozina Chesnoiu - Country Manager al Nufarm România. Reprezentantul membrilor asociați în Consiliul Director este Patricia Maria Ştirbu - președinte Summit Agro România, iar membru asociat supleant este Claudiu Crânguș – Manager General Alchimex.

„Doresc să felicit alegerea noului Consiliu Director și să mulțumesc celor care au fost membri ai Consiliului Director în mandatul precedent. Vă mulțumesc pentru contribuția adusă. Munca depusă de fiecare dintre noi în ultimii doi ani a jucat un rol important în realizările industriei. Anul 2024 a fost unul plin de provocări pentru noi toți, dar am demonstrat că suntem o voce unită și am colaborat eficient în discuțiile cu autoritățile. Apreciez echipa executivă AIPROM pentru eforturile lor; nu am avut nici o conversație la AIPROM care să nu se fi finalizat cu o soluție. Mă bucur că suntem recunoscuți și la nivelul CropLife Europe. Acum doi ani, am preluat mandatul de la Vasile Iosif și sunt foarte fericit să îi predau ștafeta. Poți conta pe mine, Vasile. Felicitări!”, a declarat Boualem Saidi.

Noua echipă de conducere își propune să continue misiunea AIPROM de a susține și dezvolta sectorul de protecție a plantelor în România, promovând utilizarea responsabilă a produselor de protecție a plantelor și respectarea principiilor agriculturii sustenabile. AIPROM rămâne un partener de încredere al industriei agricole, implicându-se activ în proiecte și inițiative care contribuie la siguranța alimentară, protecția mediului și inovarea în domeniul protecției plantelor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Evenimentul emblematic al Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR), Congresul Anual „De la Fermieri pentru Fermieri”, ajuns la ediția numărul 10, a avut loc joi, 13 februarie 2025, la București. Sala de la Grand Hotel s-a dovedit neîncăpătoare pentru fermierii, reprezentanții autorităților, ai companiilor furnizoare de inputuri și invitații din afara țării care au ajuns la ediția aniversară a evenimentului Forumului APPR.

Congresul „De la Fermieri pentru Fermieri”, eveniment aflat la un deceniu de când reunește fermieri, decidenți politici, experți din domeniu și personalități importante ale sectorului agricol, a constituit o platformă autentică de dialog la cel mai înalt nivel.

Personalități binecunoscute de la București, Paris și Bruxelles s-au adresat celor peste patru sute de participanți în cadrul celor două conferințe - AgroPolicy și Embryo - aducând în atenție ultimele infomații despre politicile agricole europene și inovațiile și trendurile globale din ameliorarea plantelor. „Congresul s-a dovedit a fi, încă o dată, unul dintre cele mai așteptate evenimente din agricultură, datorită conținutului său valoros și dens și interacțiunii nemijlocite a publicului cu invitații de la Comisia Europeană, instituțiile publice locale și partenerii din domeniul privat”, a arătat Cristina Cionga, director adjunct Forumul APPR.

Workshopul AgroPolicy a abordat tema provocatoare a stabilirii unui echilibru între sustenabilitate și competitivitate în agricultură și modalitățile prin care putem asigura un sector care furnizează hrană rezilient, într-un context tensionat din punct de vedere geopolitic, social, demografic, ecologic și al comunicării.

În cadrul conferinței internaționale Embryo au fost amintite ultimele evoluții din domeniul ameliorării plantelor, menite să răspundă mai eficient la condițiile climatice în schimbare, dar și la exigențele consumatorilor – inclusiv cele mai recente discuții la nivel european în dosarul noilor tehnici genomice (NGT).

„Porumbul de Aur”

Momentul mult așteptat a fost ca la fiecare ediție decernarea trofeelor „Porumbul de Aur”, o recunoaștere a excelenței în agricultură și a performanței fermierilor în anul precedent.

La categoria „Neirigat”, trofeul a fost adjudecat de KC Timiș Management, pentru rezultatele remarcabile obținute în condiții de cultură fără aport suplimentar de apă, demonstrând o gestionare optimă a resurselor naturale. Mas524A este „Porumbul de Aur” al fermei din vestul țării, care a dat un pic peste 15 tone/ha la neirigat.

La categoria „Irigat prin aspersiune”, trofeul a revenit companiei Aldahra-Agricost IMB, un exemplu de succes în utilizarea eficientă a tehnologiilor de irigare la scară largă, contribuind la obținerea unor producții competitive. DKC 6897, de la Bayer Crop Science România, 550 FAO, este hibridul cu care Aldahra-Agricost IMB a câștigat aurul, producția fiind de peste 18 tone/ha.

Categoria „Irigat prin picurare” este introdusă odată cu această a zecea ediție a Congresului Forumului APPR, o categorie care pune în lumină tehnologiile avansate de economisire a apei și sporirea eficienței producției agricole. Primul trofeu al acestei secțiuni a fost câștigat de Cristagri din județul Ialomița, o fermă care a demonstrat că precizia și inovația în irigații pot face diferența în optimizarea randamentelor culturilor. Peste 17 tone/ha au fost obținute cu hibridul de la Bayer - DKC 6897, 580 FAO, în ferma de 650 de hectare de la Bordușani.

S-a lansat Think Tank-ul Farm Romania

„Ediția aniversară a marcat un moment deosebit atât pentru public, cât și pentru agricultura din România: lansarea Think Tank-ului Farm Romania, o inițiativă dedicată formării unei rețele de specialiști în politici publice și tehnologii avansate în agricultură care va încerca să găsească răspunsuri la unele dintre provocările actuale cu care se confruntă sectorul. Farm Romania va aborda agricultura din perspective economice și tehnologice, cu un accent deosebit pe creșterea sustenabilității și pe menținerea competitivității pe piață”, a precizat Alina Crețu, director executiv Forumul APPR.

Proiectul este la început de drum, urmând ca în lunile următoare să fie definită structura de funcționare și prioritățile de cercetare. Primele inițiative vor viza identificarea celor mai eficiente politici de sprijin pentru fermierii din țara noastră, în contextul schimbărilor legislative europene și al provocărilor climatice.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!