Viespea paiului este prezentă în toată România, în zonele unde se cultivă cereale. În zona Banatului este prezentă demult, însă fără a crea probleme deosebite.

În acest an, observăm în lanurile de grâu spice albite prematur. Cauzele albirii spicelor pot fi multe. Ele se pot datora atât atacului dăunătorilor, cât și patogenilor, de aceea identificarea trebuie să se facă corect, pentru a se interveni cu succes în combatere, acolo unde se mai poate interveni. În cele mai multe situații, nu putem interveni, deoarece este prea târziu.

La ora actuală, viespea paiului este prezentă în culturi în densități mai mici sau mai mari.

Cum recunoaștem atacul?

Spicele atacate se albesc sau se îngălbenesc, uscându-se, în cele din urmă. Acest simptom poartă numele de „albeața spicelor”. Dacă tragem de spic în sus, observăm că este tăiat la locul unde larva s-a hrănit. Din această cauză, îl putem trage foarte ușor, fără niciun efort deosebit (Mallik Malipatil, 2008). Pe tulpină se observă urmele hrănirii larvei, excremente, uneori chiar și larva, pe care o putem găsi în zona de hrănire. Spiculețele sunt seci, iar dacă nu sunt seci, boabele formate sunt foarte mici. După unii autori, în situațiile grave pierderile pot ajunge chiar la 25% din producție.

Ce trebuie să știe fermierii despre viespea paiului

Insecta are o singură generație pe an. Anotimpul de iarnă îl parcurge sub formă de larvă complet dezvoltată în cocon, în interiorul culmului, mai precis deasupra primului internod. Primăvara, apar pupele. În aprilie-mai, la temperaturi de 13 – 14 grade Celsius, la adâncimea de 10 cm în sol, apar adulții, care încep să iasă la suprafață. Adulții se împerechează și începe depunerea ouălor. Femelele depun ouăle la baza spicului. Preferă tulpinile mai înalte, cu internodii scurte și spice mari. O femelă poate depune 50 de ouă. Pe o plantă, depune un singur ou. După aproximativ 7-10 zile, apar larvele, care încep să se hrănească cu peretele interior al paiului, producând galerii neregulate. La maturitate, larvele ajung la dimensiunea de 20 mm, au culoare albă, sunt glabre, capsula cefalică castanie și sunt ușor curbate asemenea literei S. Găsim larvele mature la baza plantei, la sfârșitul lunii iunie. Aici, ele rod un inel circular, pe a cărui zonă inferioară o astupă cu un dop de rumeguș și se încoconează, intrând în diapauza estivală, urmată, mai târziu, de cea hibernală.

Densitatea dăunătorului este mult influențată de condițiile climatice. Umiditatea mare a solului, dar și uscăciunea excesivă diminuează populațiile (Roșca et al., 2011).

Cum combatem sau cum prevenim atacul acestui dăunător?

Dintre măsurile de prevenire, neglijate astăzi, aduc în atenție: adunarea paielor după recoltarea și balotarea lor; dezmiriștirea imediat după recoltare, urmată de lucrările solului (discuire, arătură adâncă sau normală de toamnă); respectarea rotației.

Nu se recomandă arderea miriștilor, care, oricum, se practică ilegal, măsura fiind interzisă. Cine apelează la această metodă trebuie să știe că nu afectează dăunătorul, acesta fiind în sol sub primul nod, iar căldura nu-i face nimic. Ideală ar fi cultivarea de soiuri rezistente cu paiul plin. Se practică în America, deoarece acolo dăunătorul produce pagube serioase.

În România încă nu sunt probleme deosebite, deoarece insecta este parazitată natural în proporție mare de Colliria calcitrator. Cu toate acestea, de la an la an observăm tot mai multe spice albite în lan din cauza viespilor. Tratamentele multe care se fac astăzi la păioase contribuie la diminuarea speciilor parazite, iar asta nu este bine deloc (Roșca et al., 2011).

Adulții pot fi combătuți cu insecticide avizate, dacă se observă zbor de viespi. Tratamentele care se fac pentru Lema melanopa, Eurygaster sp., Haplodiplosis marginata au efect și asupra acestui dăunător.

Atenție! Albirea spicelor poate avea și alte cauze

Albirea spicului mai poate fi produsă și de: musca de Hessa (Mayetiola destructor) - plantele atacate se recunosc după îndoirea plantei în zona afectată, urmată de albirea spicului în timp ce planta este verde; afidele rusești - spicul se curbează și se albește; musca neagră a cerealelor (Oscinella frit) - plante albe, uscate.

Dintre patogenii care produc albirea spicului, aduc în atenție: Fusarium graminearum (fuzarioza spicelor), Gauemannomyces graminis (îngenuncherea cerealelor păioase), Pseudocercosporella herpotrichoides (pătarea în ochi a bazei tulpinii).

La patogenii și dăunătorii care produc albirea spicelor, se adaugă fiziopatiile produse de condițiile climatice și de sol.

Bibliografie:

Mallik Malipatil, 2008 - European wheat stem sawfly Cephus pygmaeus, Industry Biosecurity Plan for the Grains Industry Threat Specific Contingency Plan, 22 p.;

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura „Alpha MDN”, Buzău, p. 279 – 296.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iunie 2019

În această perioadă, pe teritoriul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Lovrin, în culturile de ovăz și-a făcut apariția gândacul bălos (Oulema melanopa L.). Pot fi văzute toate stadiile (adult, ouă, larve de diferite vârste). Predomină larvele de vârsta I și II, mai puțin cele de vârsta III. Momentul este propice pentru efectuarea tratamentelor.

Populațiile de gândac bălos au crescut destul de mult în ultimii ani în zona Banatului, condițiile climatice din vestul României permițând dezvoltarea acestui dăunător. Atacă culturile de orz, grâu și uneori chiar porumbul. Preferință deosebită are însă pentru ovăz.
Dăunătorul are o singură generație pe an. Iernează în stadiul de adult, fie sub frunze în pădure, fie sub resturile de plante rămase la sol. Primăvara, când temperaturile trec de plus 9 – 10 grade C, adulții încep să își facă apariția în culturile de cereale păioase (toamnă și primăvară). O perioadă scurtă se hrănesc, după care începe procesul de copulare (împerechere). Depunerea pontei începe la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai și se poate întinde uneori chiar până în luna iulie, în funcție de zone. De obicei, ouăle sunt depuse pe partea superioară a frunzelor, au culoare galbenă - portocalie, sunt alungite și rotunjite terminal. Larvele (viermi băloși) au culoare albă - gălbuie - portocalie și poartă în spate sacul de excremente (sacul stercoral), ceea ce le conferă un aspect bombat. Larva parcurge patru vârste, care se succed pe parcursul a 12 - 21 zile, în funcție de condițiile climatice ale anului. Ajunsă la maturitate, larva își înlătură sacul de excremente și se retrage în sol, unde se împupează (la 4 - 5 cm adâncime). Noii adulți vor apărea la sfârșitul lunii iunie și se vor hrăni pe graminee în general (porumb) până la sfârșitul lunii august, când vor migra pentru hibernare către păduri, uneori fânețe, resturi de plante etc.

Atacul și daune
Acest dăunător preferă ovăzul, pe lângă alte graminee cultivate și spontane pe care le poate ataca. Adultul perforează cele două epiderme și parenchimul sub forma unor dungi longitudinale. Larvele preferă epiderma superioară și parenchimul, epiderma inferioară rămânând intactă (seamănă cu o pieliță albă). Atacul larvelor are loc în vetre. Vetrele pot fi văzute cu ușurință în lan de la distanță datorită aspectului albicios. Anii secetoși favorizează dezvoltarea insectei (după Roșca Ioan et al., 2011).

Cum combatem gândacul bălos?
Cea mai bună metodă de combatere este metoda chimică. Culturile trebuie atent monitorizate cu privire la apariția adulților hibernanți. Se recomandă ca la un PED (prag economic de dăunare) de 10 adulți pe metrul pătrat să se facă tratamentul împotriva adulților. De obicei, acest tratament coincide cu cel împotriva adulților hibernanți de ploșnița cerealelor (Eurygaster sp. și Aelia sp.).
Monitorizarea culturilor trebuie să continue pentru a fi observate pontele și eclozarea acestora. Tratamentele trebuie aplicate când eclozarea ouălor s-a realizat în procent de 75 - 80%. În acest moment cele mai multe larve au vârsta I și II și nu s-au format vetrele de atac. PED-ul pentru larve este de 250 larve/mp (densitate în vetre).
Se recomandă respectarea momentului optim de tratament, evoluția atacului larvelor fiind extrem de rapidă. De regulă, tratamentele se efectuează la avertizare cu produse omologate.
Insecticide care pot fi utilizate în combatere: alfa - cipermetrin (Fastac); gama - cihalotrin (Vantex); lambda - cihalotrin (Karate - Zeon); tiacloprid (Biscaya, Calypso); clorpirifos + deltametrin (Pyrinex Quick) etc. Se recomandă respectarea dozelor de pe ambalaj și cele menționate în Codex (după Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România).
În combaterea biologică pot fi utilizate produse pe bază de Bacillus thuringiensis dar și entomofagii Chrysopa carnea, Coccinella septempunctata, Trissolchus sp., Trichograma sp. (după Constantin Popov et al., 2005).

Bibliografie:

Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I.,Tălmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011 - Tratat de Entomologie generală și specială, Editura „Alpha MDN”, Buzău, p. 306 - 309;

Popov C., Malschi D., Florica Vilău, Stoica V., 2005 - Insect pest management of Lema melanopa in Romania, Romanian Agricultural Research, No. 22: p.47-52.

Foto: dr. ing. Otilia Cotuna

Din 15 ianuarie 2019, echipa de specialiști BASF a început prezentarea în toată țara a noului portofoliu de produse.

Simpozioanele de iarnă dedicate fermierilor marchează startul noului sezon în agribusiness. Evenimentele se desfășoară într-un turneu național, care ajunge în cele mai mari orașe din țară, ora de începere fiind aceeași peste tot, respectiv 10:00.

Pe 15 ianuarie 2019, a avut loc la Constanța primul eveniment, la Hotel Del Mar, în stațiunea Mamaia, după care a urmat Brăila, la Regal Events Ballroom, pe 17 ianuarie.

Fermierii din Călărași și zonele adiacente sunt așteptați pe 22 ianuarie, la Centrul Cultural Județean din Călărași, sala Barbu Știrbei. Pe 24 ianuarie va avea loc al patrulea eveniment, la Giurgiu, la restaurantul Perla.

Echipa BASF va ajunge și în zona de sud, prima oprire fiind Alexandria, la Hotel Edma, pe 29 ianuarie. Urmează simpozionul de la Craiova, pe 31 ianuarie, la Oltenia Ballroom.

Evenimentele BASF vor continua cu Timișoara, pe 5 februarie, la Venue Ballroom & Events. Penultima oprire va fi la Oradea, pe 7 februarie, unde fermierii sunt așteptați la Opera Events.

Ultimul eveniment din seria simpozioanelor de iarnă va avea loc în Moldova, pe 12 februarie. Acolo vor fi așteptați fermierii din nordul și nord-estul țării, simpozionul având loc la Iași, la Hotel Internațional.

Sezonul expozițiilor agricole din România se încheie cu IndAgra, târgul internațional de produse și echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii și zootehniei, care se desfășoară în perioada 31 octombrie – 4 noiembrie 2018, la Romexpo – București. Standul NHR Agropartners îl găsiți pe platforma exterioară 11, la numărul 02, într-un spațiu generos de 600 m², unde sunt expuse utilaje de la producători consacrați în tehnica agricolă mondială, care pun accent pe calitatea utilajelor și serviciilor post vânzare.

Ofertă specială de finanțare începând cu 0% avans și 1,5% dobândă, la două modele de tractoare Deutz-Fahr

De la compania Deutz-Fahr, vor fi în standul NHR Agropartners tractoare, pornind de la 88 până la 336 CP, incluzând un model dedicat lucrărilor în vie sau livezi, precum și combina de cereale C6206 TS cu turbo separator, de 230 CP, echipată cu header de păioase de 5,4 m cu posibilitate de prelungire până la 6,3 m.

Între tractoare, vedetele Deutz-Fahr sunt două modele speciale 7250 și 9340 Warrior, de culoare neagră, fabricate în Germania, în cea mai modernă fabrică de tractoare din Europa. Aceste două modele sunt echipate cu  transmisie variabilă continuă, care ușurează munca operatorului și contribuie la creșterea eficienței tractoarelor, corelarea turației motorului și a vitezei făcându-se automat, în funcție de sarcină. Pentru a demonstra fiabilitatea tractoarelor Deutz-Fahr, cele două modele speciale beneficiază de garanție extinsă: trei ani sau 3.000 de ore și de o ofertă specială de finanțare începând cu 0% avans și 1,5% dobândă până pe 31 decembrie 2018.

De asemenea, vor mai fi expuse și tractoare Deutz-Fahr Seria 6 care reprezintă cel mai bun mix de tehnologie din clasa de putere. Deutz-Fahr a dezvoltat seria 6 pentru ferme mari, medii sau ferme mici, cu 12 modele variind de la 156 la 226 CP, în două variante de platforme, trei tipuri de transmisie (TTV, RCShift, PowerShift), două configurații de cabină, cu diferite niveluri de confort, precum și diverse alte opțiuni. Astfel, Seria 6 permite fermierilor să-și creeze în mod individual cel mai bun mix de tehnologie în această clasă de tractoare, redefinind conceptul de configurabilitate. Modelele expuse din această clasă sunt  Deutz-Fahr 6185 de 181 CP și Deutz-Fahr 6205 de 196 CP. Ambele sunt echipate cu transmisie PowerShift și cabină MaxiVision 2 cu consolă multifuncţională.

Din Seriile 5 și 5G vor fi expuse tractoare utilitare special echipate pentru a face față provocărilor atât în ferme agricole, ferme de animale, ferme mixte, cât și aplicațiilor din livezi și vii.

Toate tractoarele sunt dotate cu motoare Deutz cu emisii poluante reduse și consum mic de combustibil.

De la JCB, tractoare și încărcătoare telescopice

De la producătorul britanic JCB vor fi expuse două utilaje: tractorul Fastrac 8330 de 335 CP și încărcătorul telescopic 541-70 Agri Plus, care poate ridica 4,1 tone la peste 7 m înălțime. Acesta este dotat cu diverse accesorii, precum furci și cupe, pentru a acoperi o gamă cât mai variată de cerințe.

Tractorul Fastrac 8330 are șasiu integral cu suspensie pe ambele punți, frâne externe și ABS pe fiecare roată, transmisie CVT (cu variație continuă). Tractoarele JCB Fastrac sunt singurele tractoare din lume cu șasiu complet, cu suspensie pe ambele punți și singurele care pot rula legal în siguranță cu viteze de până la 70 km/h. Acestea sunt în egală măsură capabile să concureze cu camioanele pentru transport, dar și să execute orice lucrare agricolă. În plus se adaugă forța de tracțiune remarcabilă, capacitatea de a lucra cu utilaje foarte mari, o cabină de top și folosirea unor tehnologii eficiente care asigură un consum redus de combustibil și costuri de operare reduse.

De reținut că, toată gama de încărcătoare telescopice beneficiază până pe 31 decembrie 2018 de oferta financiară avantajoasă cu 0% dobândă.

Prelucrarea solului și semănat

Gama de utilaje pentru prelucrarea solul și însămânțare cuprinde utilajele de la Poettinger: plug cu 4 trupițe Servo 35, grapa cu discuri Terradisc 4001 de 4 m și semănătoarea de păioase Vitasem 402 de 4 m, de la Einboeck cultivatorul Vibrostar de 3,9 m, destinat în special solurilor ușoare, medii și pietroase, de la Sfoggia semănătoarea Sigma 5, pe 6 rânduri pentru plante prășitoare: porumb și floarea-soarelui, cu brăzdare cu discuri și sistem de monitorizare a debitului de boabe pe rând. De la producătorul Dal-Bo vizitatorii pot vedea o tocătoare pentru resturi vegetale tip tăvălug de 3 m, MaxiCut, care se pretează foarte bine la coceni de porumb, tulpini de floarea-soarelui, rapiță, miriște de grâu sau chiar ierboase, cu un consum de combustibil mult redus față de o tocătoare obișnuită.

Utilaje pentru protecția plantelor. În premieră, mașina Gregoire Ecoprotect pentru tratamente fitosanitare în vii

Pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare și tratamentelor de fertilizare, vor fi expuse, de la firma Hardi o mașină de erbicidat autopropulsată Hardi Alpha Evo Twin Force cu capacitatea rezervorului de 4.100 de litri, având motor Deutz Tier 4 Final de 245 CP, iar de la firma Bogballe va putea fi văzută mașina de împrăștiat îngrășăminte chimice, M35 Plus, model lansat la Agritechnica 2017. Noutatea utilajului de la Bogballe constă în creșterea capacității de aruncare a îngrășământului de până la 650 kg/minut și un nou control al secțiunii de dozare a îngrășământului: Dual Dynamic. Toate mașinile Bogballe dispun de sistem unic de împrăștiere spre centru sau spre exterior a îngrășămintelor.

În premieră, va fi expusă la stand, mașina Gregoire Ecoprotect pentru tratamente fitosanitare în vii, care poate recupera un procent important din soluția pentru tratament. Acest utilaj a obținut medalia de argint în 2013 la SITEVI, cel mai mare târg specializat de mașini și echipamente pentru viticultură din Europa (Montpellier, Franța).

NHR Agropartners anunță că pentru achiziția de utilaje agricole va avea oferte de finanțare atractive începând de la 0% avans și 0% dobândă (la anumite utilaje), dar și prețuri speciale pentru 13 pachete de tractor cu utilaj (plug, grapă cu discuri, roți înguste și mașină de fertilizat).

Mai multe detalii despre oferte și pachetele promoționale găsiţi la adresele:

https://nhr.ro/modele-speciale-in-conditii-speciale/

https://nhr.ro/oferta-finantare-incarcatoare-cu-brat-telescopic/

https://nhr.ro/pret-special-pentru-masinile-de-fertilizat-bogballe/

https://nhr.ro/precizia-conteaza/

https://nhr.ro/alege-unul-dintre-pachetele-castigatoare/

L-am întâlnit pe președintele Consiliului de Administrație al Agricost Insula Mare a Brăilei la evenimentul de lansare a companiei FMC Agro Operational România, pe la început de februarie. În vervă și cu poftă de a vorbi despre câmp, dr. ing. Lucian Buzdugan și-a rupt mai bine de o oră pentru interviul de față. A făcut-o cu plăcere, ca de fiecare dată când este abordat la o discuție despre agricultură. Experiența, studiul continuu și mai ales pasiunea duc la rezultate performante, iar orice discuție cu Lucian Buzdugan devine o veritabilă lecție de agricultură.

Reporter: Domnule Lucian Buzdugan, cum arată câmpurile din Insula Mare a Brăilei?

Lucian Buzdugan: Ești prima care mă întreabă de acest lucru, iar asta mă bucură. Noi am parcurs o etapă atipică, de iarnă foarte blândă, cu care nu prea suntem obișnuiți noi, românii, şi, sigur, o iarnă pe care alte țări din zona oceanică, începând cu Franța, Belgia, Olanda o au (așa blândă, n.r.). Iată că Dumnezeu ne încearcă şi pe noi. Câmpul arată bine acum, însă pot apărea probleme dacă temperaturile scad cu amplitudini mari. De ce?  Pentru că, de exemplu, de la 6-7 grade cu plus, cât se înregistrau ziua în februarie, o scădere la minus 15º le-ar fi dus undeva la o amplitudine de  minus 22º. Plantele suportă greu treaba asta, fie ele de grâu, de orz, dar mai cu seamă de rapiţă. Speranța mea era ca temperatura măcar noaptea să fi fost de minus 2º, chiar dacă ziua era de plus 6-7º, şi s-o fi ținut așa până în martie, când să zicem că nu ne vine, cum ne vine de fiecare dată câte o ninsoare, câte o înzăpezire chiar, un puseu de scurtă durată, şi în felul ăsta am ieșit în primăvară cu culturile pe care chiar le aveam bine.

Reporter: Grâul în ce stadiu este?

Lucian Buzdugan: De foarte bine înfrățit. Şi cel care a fost neînfrățit a avut posibilitatea, ocazia să înfrățească. Dar trebuie să tragem şi un semnal de alarmă: că atunci când avem astfel de condiţii, bolile sunt la ele acasă şi evoluează foarte rapid. Cine nu este atent, foarte ușor, poate pierde producția. De exemplu, să nu stăm cu gândul că e iarnă şi că trebuie să așteptăm, ci trebuie să mergem zilnic în câmp, să verificăm starea culturii din punct de vedere fitosanitar.

Reporter: La ce vă așteptați? Ați spus că acum verificați starea culturilor şi că bolile sunt un pericol.

Lucian Buzdugan: Atenția noastră e îndreptată spre rapiţă. Noi am avut rapiţă semănată la irigat şi rapiţă semănată la neirigat. Cea semănată la neirigat a răsărit după o ploaie de la sfârșitul lunii octombrie 2017. Am fost foarte interesați ca, la colet, aceste tinere plante care au răsărit alături de câteva care găsiseră puțină umiditate şi au pornit în vegetaţie, aceste tinere plante să ajungă la grosimea măcar de 6 mm, în februarie. Spre bucuria noastră, aveau 6 mm, dar ulterior, cu temperaturile de peste 6º constant în sol şi în aer, a evoluat un dăunător, cel mai periculos, de fapt, pentru rapiţă: este vorba de o gărgăriță - Ceutorhynchus quadridens. Această gărgăriță poate duce la pierderi de producție între 30 și 40%, chiar 50%. Adică, poți ajunge la un moment dat când toate plantele să fie atacate. Pentru că gărgărița este activă, la 6º Celsius începe să miște, iar la 9º atacă în mod constant. Şi noi stăm liniștiți, că lasă, că e cam rece afară, nu cred, uite ce frumos este. Şi, atunci, ce trebuie să facem? Să punem vase galbene, așa-zise capcane, așa încât vom putea determina care este densitatea atacului. Trebuie să se colecteze într-un singur vas în jur de 20-30 într-o zi, ca în momentul ăla să se dea drumul la tratament. Altfel, trebuie să repeți tratamentul şi e păcat. V-am dat un exemplu, la rapiţă. Să continui şi cu celelalte culturi. Trebuie observat că toate frunzele acestea care s-au îngălbenit, pe care le vedem pe câmp, la ora asta pe ele există o rezervă de boli, care așteaptă să migreze de pe aceste frunze care oricum sunt moarte, care nu vor contribui cu nimic la plantele viitoare, deci să știm că avem infecția acolo şi că ea foarte ușor va migra în sus. Sigur, nu recomand un tratament pe aceste frunze care vor muri, pentru că nu rezolvăm treaba. Ci trebuie să așteptăm să înceapă să crească, şi la grâu, şi la orz, şi când apar primele infecții pe frunzele adevărate şi depășim primul internod şi ne îndreptăm către al doilea, să intervenim. Dar încă o dată, nu înălțimea plantei este importantă, ci gradul de infestare. Trebuie să intervenim cu un tratament, însă fiecare are tratamentul lui, știe exact cu ce.

Reporter: Care este structura culturilor din toamna lui 2017 în IMB?

Lucian Buzdugan: Avem în jur de 14.000 de hectare de grâu, 8.000 de hectare de orz şi 4.000 de hectare de rapiţă. Cu rapița, revenim după trei ani de oprire, am făcut o pauză şi sperăm, la nivelul acesta de suprafață, să putem asigura o rotație așa cum ne-o dorim, măcar la patru-cinci ani să revenim pe aceeași solă. Pentru că, din cauza forțării, mai cu seamă în zona noastră neirigată, neavând alte culturi pe care să le rotim în afară de grâu, orz şi floarea-soarelui, o boală, sclerotinia, ne-a infestat câmpul. Sclerotinia nu poate fi combătută direct cu niciun fel de produs, ci la ora asta sunt soiuri rezistente şi produse care încearcă să combată. Dar sclerotinia nu poate fi combătută, şi atunci această boală a făcut ca rapiţa să arate foarte frumos, să evolueze foarte frumos, cine vedea spunea că fac sigur cinci tone la hectar, dar din cauză că în momentul când trebuia să umple boabele era ruptă legătura între rădăcină şi tulpină de către această zonă sclerotizată, boabele rămâneau mici. În loc ca 1.000 de boabe să aibă 5 grame, aveau 3 – 3,5 grame. De aici pierdeam o tonă, o tonă și jumătate de producție. Ceea ce mă situa într-o zonă a neperformanţei: la 3.500-3.600, la costurile din Insula Mare noi suntem nerentabili la rapiţă.

Reporter: În această primăvară, ce culturi semănați?

Lucian Buzdugan: Floarea-soarelui, o suprafaţă însemnată şi la irigat, şi la neirigat. În jur de 10.000 de hectare de porumb, vreo 2.800 de hectare de mazăre şi vreo 8.000-9.000 de hectare de soia.

Agricultura e business, nu joacă

Reporter: Dumneavoastră, domnule Buzdugan, cum alegeţi sămânţa pe care o puneți în pământ, în funcție de ce caracteristici alegeți soiul, hibridul?

Lucian Buzdugan: Răspunsul meu categoric este: îl aleg pe cel mai performant. Eu fac business, nu mă joc. Sigur, cultivăm grâu numai românesc. Dar orz, numai străin. Hibrizi de porumb numai străini şi hibrizi sau soiuri de soia românești. Noi testăm, nu introducem nimic în câmp decât după o testare de trei ani şi care e cel mai bun pe ăla îl folosim. Dar eu cred că nici nu merită să discutăm foarte mult. Dacă ar fi hibrizi de porumb competitivi sau comparabili în România cu hibrizii de la firmele consacrate, i-aș folosi. Dar nimic nu introduc netestat. Nimic.

Reporter: Ce urmăriţi? Ce caracteristici de la o sămânţă vă interesează? Ce vă aduce această performanță pe care o vedem an de an în Insula Mare a Brăilei?

Lucian Buzdugan: Foarte bună întrebarea. Există niște elemente de producţie. Fiecare cultură are elementul de producţie. Grâul, de pildă, pe care-l cunoaște toată lumea, are câteva elemente de producţie, şi anume: în primul rând, trebuie să ai un număr de spice la metru pătrat sau la hectar. Spicele acestea le fac planta principală şi fraţii. Dacă pui normă redusă de sămânţă, ca să ai un spaţiu de nutriţie mai bun decât avem, atunci sigur că te interesează ca fraţii care se dezvoltă să fie fertili, nu să crească ca o buruiană şi după aia să moară. În felul ăsta, se comportă ca un parazit: a mâncat din mâncarea plantei-mamă şi a murit. E o investiţie zadarnică. Deci, eu trebuie să fac ca aceşti fraţi să facă spic. După aceea, vreau ca spicul meu să fie cât mai mare, şi anume să aibă cât mai multe spiculeţe. De asemenea, vreau ca în spiculeţul de grâu, alea care sunt lateral, să fie cât mai multe boabe, de la un bob până la 5, chiar 6-7 boabe, dacă s-ar putea. Dar, de regulă, avem una-două, un spiculeţ sau două cu trei şi nu facem decât vreo 25 de boabe pe spic, în timp ce 30 de boabe pe spic înseamnă o tonă în plus. Pentru că fiecare bob în plus la un spic, la o densitate de 700 de spice, înseamnă o tonă în plus. După aceea, boabele acestea trebuie să fie mari. Ca să fie mari, trebuie să crească, să aibă apă – că dacă-i secetă, ca să ia mâncare, mâncarea nu se ia din pământ pur şi simplu. În pământ, trebuie să fie soluția solului. Soluția solului se face apă plus sol sau apă plus elemente nutritive, pe care planta le poate vehicula, le poate lua. Dar trebuie să ai o frunză curată, pentru că bucătăria – acolo se transformă aceste elemente anorganice, pe care le ia din sol, azot, fosfor, potasiu, sub formă ionică, acolo se transformă în materie organică, respectiv amidon, aminoacizi  sau tot ce are planta. Prin urmare, trebuie să ai şi frunza curată. De asemenea, trebuie să ai numărul de spice. Degeaba, pe metru pătrat, în loc să ai 700 de spice cu un gram spicul, asta înseamnă 7 tone la hectar, dacă ai 600 de spice cu un gram spicul, înseamnă că ai doar 6 tone la hectar. Sau dacă ai 500, ai 5 tone la hectar. Şi atunci, în momentul când se formează fraţii – mă întorc puţin –, trebuie să vii să dai mâncare, să ştii când se formează fraţii, nu când vezi tu fraţii. Când se formează ei în primordie acolo, în intimitatea plantei pe care nici n-o vezi cu ochii, şi trebuie să ştii când. Ăsta e secretul specialistului. Că în rest, toată lumea ştie să facă agricultură şi fotbal. Revin: atunci trebuie să-i dai. Ai forţat să ai, îţi trebuie doi fraţi, trebuie să-i ai pe ăia doi. Dar ăia doi, ca să nu devină paraziţi, trebuie să aibă mâncare suficientă. Şi când faci asta? Când are loc înspicarea. Iar trebuie să dai mâncare. Noi, de exemplu, la grâu, facem trei fertilizări cu azot. Una cu fosfor şi trei cu azot. De ce? Pentru ca în momentele acestea critice, să-l obligăm să facă fraţi. Să iasă spicul! Spicul să fie mare, să aibă multe spiculeţe, spiculeţele să aibă multe boabe, iar boabele să fie grele. Toată chestiunea aceasta trebuie condusă, altfel nu ai rezultate remarcabile. Sigur, se face cu costuri, cu maşini speciale, cu oameni speciali.

Reporter: Da, dar aveți şi rezultate performante. Cheltuiala, investiția se amortizează.

Lucian Buzdugan: Se amortizează, dar să știi că uneori nu se amortizează, pentru că prețul mondial a căzut. Nimeni nu ține cont de treaba asta. În timp ce toate mașinile, toate îngrășămintele, tot ce cumpărăm noi e mai scump în fiecare an, în fiecare an prețul la cereale a scăzut. Asta e soarta oamenilor ăstora care lucrează în agricultură şi care sunt atât de stresați, pentru că stau un an de zile şi așteaptă să tragă linia, pentru că nu-i o linie programată. Că nu știi, până în ultima secundă, cu cât vinzi. Dacă pe celelalte le mai conduci, intervii – dar şi aici: vine o grindină, nu plouă, ai un vânt puternic, îţi culcă toată cultura şi așa mai departe. Deci, pe lângă aceste probleme, sunt şi cele care chiar nu pot fi controlate, cum e piața mondială.

Reporter: Tot vorbim de o bursă a cerealelor în România, o bursă a producției agricole...

Lucian Buzdugan: Bursa se face nu din dorință. Ea se face din necesitate şi din putință. Trebuie să fii mare. Acolo unde faci tu bursa, trebuie să se tranzacționeze. Prețul trebuie să se hotărască acolo. Nu-ţi vine cineva şi-ţi zice: azi e grâul atât, mâine atât. Nu. Între cerere şi ofertă este un joc pe care cineva-l stăpânește. Într-un an când este foarte mult grâu şi este o rezervă de grâu, sigur că prețul va scădea. Chiar dacă te-a costat pe tine mult. Dar asta e piața, oriunde în lume. Noi am vrut economie de piață, şi în loc de o economie din aia comandată, centralizată, sigur că o preferăm pe asta. Dar trebuie să fii foarte bun, trebuie să faci producții foarte mari, cu costuri foarte mici.

Teledetecția și aplicarea variabilă a îngrășămintelor, noi programe care se implementează în IMB

Reporter: Domnule Lucian Buzdugan, dacă ar fi să vă luaţi viaţa de la capăt, aţi mai face agricultură?

Lucian Buzdugan: Numai agricultură, nimic altceva. Sincer, nu mă văd făcând altceva. De altfel, tinerețea mi-am petrecut-o în câmp, alături de părinții mei, lucrând, muncă brută, în fiecare zi. Numai în zilele de sărbătoare nu mergeam la muncă. Şi acolo, în câmp, îmi doream, de exemplu, o mașină care să secere, că mă săturasem de secerat, acolo îmi doream o substanță care să omoare toate buruienile, să nu mai trebuiască să prășesc, deci acolo visam la tehnologia de care mă bucur astăzi. Ca să zic aşa, închei împlinit sub acest aspect.

Sigur, în agricultură sunt foarte multe lucruri de făcut. Spre exemplu, acum avem o preocupare deosebită în Insulă, care anul ăsta se realizează, şi anume, pe principiul noii agriculturi de precizie, să folosim teledetecția în determinarea problemelor care sunt în câmp. Vrem ca pe fiecare solă să ne uităm ca într-o oglindă, pentru că un fermier care are 200 de hectare, oricât de conștiincios ar fi, el nu poate să știe ce s-a întâmplat cu fiecare metru pătrat. În timp ce dacă ai o poză de sus şi ai oglinda în faţă, şi o ai în fiecare săptămână, cu această oglindă vei şti cum evoluează cultura ta, unde trebuie să intervii, cu precizie, nu peste tot, ci numai acolo unde e nevoie. Acolo dăm îngrășământ, acolo tratăm boala, acolo tratăm dăunătorul, acolo nu dăm.

De asemenea, tot anul ăsta implementăm aplicarea variabilă a îngrășămintelor. Ne-am făcut laboratorul, ne-am făcut hărțile, ne spune: aici avem substanță, aici n-avem. Aici mașina dă mai puțin, unde avem, cu ce doză dă, ca să-mi asigure necesarul meu de substanță fertilizantă în sol, element fertilizant, care să-mi asigure producția aia pe care mi-am scontat-o. Mergem mai departe, şi unde e mai puțin mărește doza, se deschide dispozitivul, mărește doza astfel încât tuturor plantelor să le asigur aceleași condiţii de a se manifesta cu producția maximă. Deci nu unde am mâncare să dau mai mult, pentru că planta cade, deoarece se dezvoltă prea puternic şi nu rezistă să stea în picioare și cade. Şi nu reușești să faci producție deloc. Iar unde nu are, face producția la cât are. Dar tu ai avut substanța şi ai dat-o unde nu trebuie. Acesta e programul anului 2018 în Insula Mare a Brăilei.

Interviu publicat în Revista Fermierului nr. 7 (159)/15-30 aprilie 2018

Despre fuziunea companiilor Dupont, Pioneer și DowAgroscience, am mai vorbit în Revista Fermierului. Despre oamenii care au trudit ani la rând în cadrul acestora și care vor continua și în nou-înființata companie - Corteva Agriscience, care va activa exclusiv în agricultură, am făcut-o mai puțin. Ne luăm revanșa și vă invităm să cunoașteți o doamnă care a pus mult suflet în tot ce a făcut în cadrul companiilor amintite, ca și în altele pe la care a mai activat, Maria Cîrjă, în prezent – director marketing Corteva Agriscience România & Republica Moldova.

Reporter: Pentru început, aș vrea să vorbim despre noua companie, Corteva Agriscience, un nume pe care fermierii îl vor auzi de acum încolo și cu care încă nu sunt prea familiarizați. Pe dumneavoastră, lumea vă știe ca director de marketing la Pioneer.

Maria Cîrjă: Corteva este un nume nou, care înglobează trei nume pe care agricultorii din România, şi nu numai, le-au cunoscut și le cunosc. Este vorba de Pioneer, de DuPont şi de Dow AgroScience. Prin urmare, Corteva este noua companie care a luat fiinţă anul trecut, prin unirea celor doi mari coloși: DuPont şi Dow, iar în această primăvară numele Corteva a fost lansat în toată lumea, inclusiv în România, iar noi, cei care am lucrat în cele trei companii, suntem acum angajaţii noii companii, Corteva Agriscience, despre care putem afirma că în acest moment este numărul 1 în lume ca firmă de agricultură. Pioneer acum face parte din grupul Corteva. Trebuie să ştie toţi clienţii noştri, toţi fermierii din țara noastră, că sămânța în continuare se va numi Pioneer, deci brandul Pioneer rămâne. În schimb, produsele de protecția plantelor Dow AgroScience şi DuPont vor fi reetichetate Corteva, dar nu în 2018, ci, probabil, cel mai târziu la începutul sezonului 2020.

Corteva acum este compusă din două mari businessuri: sămânța Pioneer şi produsele de protecția plantelor de la DuPont şi Dow AgroScience. Așadar, oferim fermierilor pachetul integrat semințe plus pesticide.

În ultimii ani, există schimbări la nivel global. Companiile mari se cumpără sau se unesc – cum a fost cazul Dow-DuPont, s-au unit 50 la 50 toate industriile celor două companii. Pentru ca astfel de fuziuni să fie aprobate, bineînțeles pe motive concurențiale, o parte din produse trebuie să fie vândute, pentru a evita monopolul, de exemplu. În cazul fuziunii Dow-DuPont, s-a ales ca o parte din produsele DuPont să fie vândute unei alte companii, tot o companie americană, este vorba de FMC. Deci, o parte bună din produsele pe care noi le cunoșteam că erau vândute de DuPont în România au fost cumpărate de către FMC şi astfel s-a obținut aprobarea de fuziune de către Comisia Europeană, de către autoritățile din America de Sud, din Asia, pentru că în toată lumea există autorități care controlează foarte bine aceste evenimente.

Indiferent de mișcările din piață, misiunea noastră, a celor care lucrăm în agricultură, este una foarte importantă, pentru că trebuie să producem hrană pentru oameni. Şi orice s-ar întâmpla cu vremea, condițiile climatice, noi trebuie să găsim soluții ca să ne hrănim semenii. Normal, investițiile care se fac în cercetare, în crearea de produse noi, adaptate la fiecare zonă de cultură din lume, urmează evoluția condițiilor climatice. În cazul României, de pildă, putem spune că, an de an, seceta e tot mai agresivă. Automat, trebuie să venim cu hibrizi toleranți la secetă şi la arșiță, nu numai la seceta pedologică, cât şi la arșița atmosferică, mai ales că în două-trei zile de arșiță în perioada de polenizare, poți să nu mai ai porumb. La fel, la floarea-soarelui. Sunt tot felul de buruieni, dăunători care se adaptează la substanțele active – vorbim în cazul acesta de produse de protecția plantelor. După 2-3-4-5-10 ani, dăunătorul respectiv rezistă, își dezvoltă forme de rezistență. Automat, trebuie să găsești soluții, să vii cu alte substanțe active, alte combinații, ca să distrugi concurentul plantei de cultură, pentru că altfel nu faci producție. Pe de altă parte, Uniunea Europeană vine cu noi reglementări în ceea ce privește protecția plantelor, prin legislația foarte pro-natură – şi este de apreciat, şi fiecare dintre noi dorește să trăiască într-o lume mai curată, să mănânce hrană sănătoasă – dar prin hrană sănătoasă să nu înțelegem întotdeauna produse ecologice la care nu s-au aplicat pesticide. De pildă, un vierme al mărului în fruct poate să dezvolte toxine mai periculoase decât un insecticid care este aplicat pentru combaterea lui. Există o grămadă de dăunători care dezvoltă micotoxine în cazul netratării culturilor. Este prost înțeles conceptul de „agricultură ecologică” neapărat fără tratamente. Putem găsi soluții naturale, extracte de plante, care să fie repelente, să plece dăunătorii că le miroase a mentă sau a leuștean, de exemplu, dar asta n-o putem face pe suprafețe mari şi să avem producții încât să hrănim miliarde de oameni. Asta o putem face pe suprafețe mici. Este normal să ai şi produse ecologice, dar, încă o dată, cu suprafețele pe care se cultivă în sistem bio nu putem hrăni pe toată lumea. Şi nu întotdeauna, cum spuneam, sunt cele mai curate.

Reporter: Dacă tot ați adus vorba de câmp, de condițiile climatice, nu pot să nu întreb despre această primăvară ciudată, venită după o iarnă atipică, mai ceva decât în anii trecuți. Fermierii au cam întârziat cu lucrările în primăvara aceasta.

Maria Cîrjă: Niciun an nu seamănă cu celălalt, fiecare sezon vine cu provocări noi. Acum, în 2018, am avut o primăvară foarte răcoroasă şi foarte lungă, s-a întârziat semănatul, mai mult de atât, temperaturile ridicate care au apărut brusc au determinat o creștere excesivă sau o maturare, am putea spune, rapidă a culturii de rapiţă, care n-a avut timp să se dezvolte suficient, a înflorit prematur şi sperăm să nu fie probleme prea mari cu producțiile. Acum, toată rapiţa este semipitică, ceea ce este un inconvenient, pentru că rapiţa trebuie să dezvolte foarte multe ramificații, să aibă timp să-şi dezvolte elementele de producție, iar această înflorire prematură poate afecta producția din anul acesta. Rapiţa a trecut peste iarnă în condiţii destul de bune. I-ar mai fi trebuit două săptămâni măcar de temperatură constantă şi de o trecere mai ușoară de la 7º sau 5º la 25º. A fost forțată înflorirea.

Reporter: Revenind, sunteți director de marketing Corteva Agriscience România şi Republica Moldova. De ceva vreme, observăm că marile companii au reprezentare nu numai pentru România, ci şi pentru piața din Moldova de peste Prut.

Maria Cîrjă: Da, majoritatea companiilor care au afaceri în agricultură în România îşi extind activitatea şi în Republica Moldova, deoarece putem spune că este un copil mai mic al României, în ceea ce priveşte evoluţia şi dezvoltarea agriculturii. În Republica Moldova, o să fiţi surprinşi, există ferme cu tehnologie avansată, fermierii investesc în agricultură.

Pasiunea poate călăuzi pașii spre culmi

Reporter: Haideți să vorbim puțin și despre omul Maria Cîrjă. Sunteți născută, crescută, unde?

Maria Cîrjă: Îmi place să spun că m-am născut în pădure, la marginea pădurii, chiar acasă, nu într-un spital. În august 1968, a plouat foarte mult, apa care trecea pe la poarta casei a crescut atât de mult, încât a luat punți, poduri, şi atunci mama a fost nevoită să mă nască acasă. M-am născut la poalele munților Stânişoarei, în județul Suceava, la Mălini, în comuna cunoscutului poet Labiș. Am urmat școala generală în satul meu, Văleni-Stânişoara, după care cursurile liceului agricol din Fălticeni, la secția de horticultură, iar mai departe, Facultatea de Horticultură din Bucureşti, pe care am absolvit-o în 1993.

Reporter: Aţi ocolit Iaşiul.

Maria Cîrjă: Nu ştiu de ce, dar în perioada respectivă era o concurență foarte, foarte mare, iar la universitățile agronomice de la Iași, Cluj și Craiova erau doar 20 de locuri la Facultatea de Horticultură. Am considerat că am șanse mai mari la USAMV din București, unde erau 40 de locuri. La admitere, am fost 11 candidați pe un loc la Horticultură în București. Bineînțeles că n-am reușit din prima încercare, am revenit în 1988 și mi-am început cursurile la Facultatea de Horticultură, pe care am absolvit-o în ’93.

Reporter: Să ne întoarcem la Mălini, o zonă frumoasă, lângă pădure, un peisaj, probabil, extraordinar. Vă amintiți cu plăcere de copilărie…

Maria Cîrjă: M-am născut într-o familie de țărani, oameni care aveau un mod de gândire foarte sănătos, într-o familie cu șase copii, patru fete și doi băieți. Eu sunt al patrulea copil al familiei, mai mici ca mine - un băiat şi o fată. Tata, Dumnezeu să-l ierte, că a murit anul trecut, un om foarte, foarte inteligent, cu o inteligență emoțională… i-am urmat întotdeauna sfaturile. Pentru mine, tata a fost modelul de viață, modelul de corectitudine, modelul de cinste. Tata spunea un singur lucru: „Dacă nu învățați, o să ajungeți să aveți cizmele murdare de noroi ca ale mele”. Şi nu trebuia să spună mai mult. Pentru el, şcoala era sfântă. Nu am lipsit o zi de la școală. Aveam colegi pe care părinții nu-i trimiteau la școală, fiindcă îi puneau să muncească. Orice ar fi avut, nu a existat o oră sau o zi în care să spună tata „stai acasă, că avem ceva de făcut”. Bineînțeles că în momentul în care ne terminam temele și eram siguri că totul este pregătit pentru a doua zi, nici nu trebuia să ne cheme, pentru că mergeam singuri să ajutăm în gospodărie. Aduceam lemne, tăiam lemne, duceam oile la râu, deci tot ce înseamnă de făcut pe lângă casă. Agricultura pe care am practicat-o pe lângă casă a fost una de mici dimensiuni, pentru că fiind un sat de munte, suprafaţa de pământ agricol era foarte mică. Era o suprafață mică unde plantam cartofi, unde aveam porumb, lucernă și, desigur, o grădină de legume. Mai aveam două vaci, doi porci, 10-15 oi. Când am început eu să ajut la treburile gospodăriei, cei trei frați mai mari erau plecați deja la facultate, iar eu eram cea mai mare din grupul doi.

Reporter: Pasiunea pentru horticultură de unde se trage?

Maria Cîrjă: Pasiunea pentru horticultură a venit în momentul în care am început să învăț la liceul agroindustrial din Fălticeni. Asta, pentru că pe vremea aceea făceam foarte multă practică. Fălticeniul este înconjurat de livezi care, din păcate, parte din ele, au dispărut, dar stațiunea pomicolă încă există. Bazinul pomicol Fălticeni era cunoscut pe vremea aia, și atunci toate lucrările care trebuiau făcute le făceam noi în practică. Acolo am învățat să tai pomii, acolo am învățat să altoiesc, acolo am învățat toate lucrările de îngrijire din pomicultură. Şi a început să-mi placă lucrul ăsta. Aşa că m-am îndreptat către Facultatea de Horticultură. Mi-a plăcut agricultura în liceu şi nu mă vedeam făcând altceva.

Reporter: N-aș vrea să mergem mai departe până nu discutăm un pic şi despre ceea ce înseamnă învățământul, la ora actuală. Mulți părinți sunt îngrijorați că nu ne îndreptăm într-o direcție bună.

Maria Cîrjă: Învățământul, înainte de 1989, era orientat spre meserii, puteai de mic să gândești cam ce ai vrea să faci şi găseai nișa, sistemul, școala pe care doreai să o urmezi, să ajungi să lucrezi în domeniul pe care ţi-l doreai. Selecția era mult mai riguroasă, pentru că nu poți să accepți într-o universitate de agricultură pe oricine nu reușește să intre la altă facultate, care zice că „mă duc totuși să fac o facultate, şi fac agricultură, că acolo pot să intru cu o notă mică”. Niciodată nu vei ajunge un bun specialist dacă faci o școală doar pentru că „asta e, n-am altă posibilitate de a avea o diplomă”. Asta e marea greșeală care se întâmplă acum. De aceea, acum, e foarte greu să găsești specialiști. Noi căutăm specialiști, încercăm să recrutăm şi e foarte greu să găsești oameni pregătiți care vin de pe băncile școlii. Devin pregătiți sau îi pregătim noi în doi, trei, patru ani, investim, ca să putem să pregătim un specialist care să răspundă cerințelor pe care le are compania.

Reporter: Acelaşi lucru se întâmplă și în ferme. Agricultorii se plâng de ceva ani de lipsa forței de muncă. E drept, nici înainte nu ieșeai școlit, să știi practică sută la sută, dar învățai din mers, îți plăcea și mai și furai meserie.

Maria Cîrjă: Pe vremea mea, chiar se făcea practică în școală. De pildă, aici unde am biroul, în Băneasa, era ferma Facultăţii de Horticultură. Chiar aici unde este clădirea în care eu lucrez acum, era livada de pruni. Când ies şi plec spre casă sau mă duc la mall, știu exact unde era via, unde erau cireșii, unde erau florile, unde am muncit, aș putea spune, cinci ani. Cunoșteam fiecare rând. Unde să mai facă practică studenții de azi?

Reporter: La fermierii care-şi deschid porţile pentru studenţi.

Maria Cîrjă: Da, am putea chiar să facem un apel la fermieri pentru acest lucru. Universitățile ar trebui să înceapă să aibă parteneriate cu fermele şi cu fermierii mari, unde studenții să poată să facă practică sau, dacă nu practică efectiv, măcar să vadă cum se face o lucrare.

Reporter: Ați terminat facultatea într-o perioadă tulbure, în care nu mai aveai un loc de muncă asigurat, ca înainte de ’89. În 1993, nu mai era aşa.

Maria Cîrjă: Anul acesta, facem 25 de ani de când am terminat facultatea. Fiecare dintre noi era un pic derutat: ce fac, unde mă duc. Iar agricultura, fermele sau unitățile de stat nu mai erau deschise să primească absolvenți şi nici ei nu știau ce se va întâmpla cu unitățile respective.

Reporter: Apăruseră societățile agricole în ’91, adică după desființarea CAP-urilor, mai erau întreprinderile agricole, niște IAS-uri.

Maria Cîrjă: Da. Dar care nu angajau o sută de absolvenți, câți terminam agricultură şi horticultură la București. Așa că m-am întors acasă, la Mălini, şi un an am fost suplinitor, am predat biologie la două școli generale. Pot să spun că sunt un om norocos. După primul an de învățământ, m-am întors la București să-mi ridic diploma, în 1994. Era aprilie, am întâlnit un profesor care m-a întrebat „ce faci, Maria, unde eşti?”, i-am zis că în învățământ, „şi e ok, cum e?” – „da, dar…” – „dar ce? Te-ai întoarce la Bucureşti, dacă ar fi...?”. Am răspuns: „Cred că da!” – „Stai că acum sunt la Institutul de Legumicultură de la Vidra, mi-a cerut domnul director să-i recomand un absolvent, pentru că are nevoie”. La laboratorul de ameliorare aveau nevoie, mai exact. „Rămâi până mâine, să te duci să vezi despre ce este vorba?”. Şi am rămas. Am mers şi la Vidra, când l-am cunoscut pe domnul Scurtu – că acum este profesor la Universitatea de Științe Agricole – cu dumnealui era domnul Costache, biolog, care era șeful Laboratorului de Protecția Plantelor, am stat de vorbă cu ei, iar domnul Costache a spus: „Eu o vreau la mine” – „Dar noi avem nevoie la ameliorare la ardei!” – „Nu, o vreau la protecția plantelor”. M-am întors acasă, le-am spus părinților că închei anul școlar şi că plec. A fost dezamăgire generală, amândoi plângeau, credeau că voi rămâne la Mălini, mai ales că eram primul dintre copii care s-a întors şi sperau că nu mai plec. Dar am plecat, m-am întors la București şi am lucrat la Vidra doi ani şi jumătate, în cadrul Laboratorului de protecția plantelor, unde am devenit în doi ani şi jumătate cercetător științific, mi-am început doctoratul, iar în toamna anului 1996, la un târg de agricultură, ProPlant, la Călimănești-Căciulata (Vâlcea), dedicat protecției plantelor, una dintre companiile expozante, Makhteshim Agan (azi, Adama), mi-a făcut o ofertă, prin directorul de atunci al companiei, care m-a întrebat: „N-aţi vrea să renunțați la cercetare pentru o activitate mai comercială?” I-am spus: „Cred că da”. M-au invitat la un birou, am semnat contractul şi, în ianuarie ’97, domnul Scurtu de la Vidra, în cele din urmă, mi-a acceptat demisia, că inițial mi-a zis „nu vreau!”...

Reporter: Sigur, pierdea un om. Şi poate că nu era primul, pentru că după aceea s-a întâmplat ca mulți dintre cercetători să plece în sectorul privat, în companii multinaționale.

Maria Cîrjă: În ’97, în ianuarie, am început să lucrez la Makhteshim Agan, unde în primele două luni m-am ocupat de dezvoltarea produselor, asta a fost intenția, dar din luna martie am primit poziția de director tehnic, după trei luni, şi a trebuit să mă ocup de tot ce înseamnă omologări în România, dezvoltare, promovare. Zece ani, am lucrat aici, până în 2007. Am colaborat foarte bine cu Constantin Soare, care și azi lucrează în aceeași companie. 70%, poate chiar 90% din timp ni-l petrecem la serviciu și uneori activitatea pe care o desfășuram era destul de presantă. Dacă nu ai colegi cu care să colaborezi foarte bine şi nu este o atmosferă plăcută, atunci consumul energetic este dublu.

Reporter: Iată, inginerul Maria Cîrjă, proaspăt cercetător, a trecut repede în barca cealaltă, a celor care se ocupă de promovare şi comerț. N-a fost o perioadă grea şi pentru companiile furnizoare de input-uri pentru agricultură? Atunci, în 1997, inflația era mare, un IAS ba falimenta, ba nu mai avea bani, nu mai veneau fonduri de la buget, prețurile la materiile prime – vorbesc aici de grâu, de porumb, de floarea-soarelui – nu erau unele extraordinare.

Maria Cîrjă:  Îmi amintesc că se colectau bani cash, se umbla cu genţi de bani, directoarea economică trebuia să meargă cu ele la bancă... Nu puteai să facturezi în lei pentru că azi era un leu 3-4-5 dolari şi mâine putea să fie dublu, şi toate facturile se făceau în dolari şi se plătea la cursul zilei. Au fost perioade foarte dificile şi, în general, companiile străine nu erau obișnuite cu o astfel de atitudine economică. România a trecut prin perioade foarte, foarte grele. Dar trebuia să te adaptezi rapid la piaţă. Dacă voiai să rămâi acolo, trebuia să găsești soluții şi să reziști. Şi s-a rezistat. Makhteshim a crescut în fiecare an. Mi-amintesc când am ajuns, în ’96, a avut o cifră de afaceri de un milion de dolari, în ’97 a avut trei milioane, iar în 2007, când am plecat eu, avea deja 18 milioane USD.

Agricultura României, pe drumul cel bun

Reporter: În 2007, ați plecat la o altă companie.

Maria Cîrjă: Domeniul a rămas agricultura, dar am schimbat segmentul de piață, am schimbat obiectul muncii. Nu mă mai ocupam de promovare-dezvoltare la produse de protecția plantelor, ci am trecut la semințe. Bineînțeles că în momentul în care am fost sunată de acea companie de recrutare, mi s-a şi spus compania care caută un specialist şi am spus „da” din prima. Au fost câteva runde de interviuri şi nu eram singurul candidat, dar am plecat la drum cu gândul că vreau o schimbare, după zece ani, şi eu am fost aleasa. În aprilie 2007, am început să lucrez la Pioneer, cea mai mare companie de semințe din lume.

Reporter: Adică, la una dintre cele mai vechi companii, cu care stațiunile de cercetări din România, institutele și statul nostru au colaborat și înainte de 1989.

Maria Cîrjă: Hibrizii de porumb Pioneer erau importați de Ministerul Agriculturii, cu ministerul se făceau toate aşa-zisele afaceri, deal-uri, schimburi, erau importați din anii ’60 în România. Deci Pioneer era o companie cunoscută inclusiv de specialiștii români, care reușeau să plece înainte de ’89 în Statele Unite ale Americii, vizitau compania și învățau cum se face ameliorare la porumb și la floarea-soarelui. Un cercetător de la Fundulea, care a plecat în SUA, a creat primul hibrid de floarea-soarelui aici, în țară.

Reporter: E trist că România, care a avut bază genetică pe toate speciile de plante, pornind de la porumb, floarea-soarelui, grâu, a decăzut. Ca fin cunoscător al domeniului semințelor, de ce credeți că am ajuns în această situație, de ce am decăzut atât de tare?

Maria Cîrjă: Din cauză că nu investim bani în cercetare-dezvoltare. Dacă ne uităm la porumb și la floarea-soarelui, când am venit eu în 2007 la Pioneer, Fundulea era pe primul loc. În zece ani, dacă vă uitați în studiile de piață, parcă ne e rușine că suntem români, să vedem unde a ajuns pe cele două culturi Institutul de la Fundulea și, bineînțeles, cu stațiunile cu care lucrează din țară. Este păcat! Pentru că bază genetică aveam, oameni pregătiți erau, dar faptul că nimeni n-a mai avut, nu știu, interes să mergem mai departe în crearea de produse românești pe care să le dezvoltăm și să investim bani în marketing și fermierii români să aibă posibilitatea să cumpere produse românești... Fără bani, n-ai cum să ții pasul cu investițiile pe care le fac companiile multinaționale în cercetare. În Corteva, în acest moment, se investește un milion de dolari pe zi. Pe zi! Investițiile care se fac au dus cu rapiditate la crearea de noi produse... Un hibrid de porumb prin metodele vechi se crea în șapte ani. Acum, într-un an, poți să creezi un hibrid de porumb, prin noile metode de ameliorare rapidă. Vă dați seama câți bani trebuie investiți într-un institut ca Fundulea? Şi oameni pregătiți care să poată ține pasul cu această dezvoltare rapidă?

În România, partea de cereale încă a rămas un segment de care instituțiile de cercetare românești țin strâns și e foarte bine că se întâmplă aşa. Dar nu putem să facem bani numai din grâu și orz. Trebuie să ne ducem și spre celelalte culturi care ocupă suprafețe importante.

Reporter: Ce părere aveți despre nivelul la care a ajuns agricultura în România? Avem tehnică, avem tehnologie, avem și performanță. Nu întotdeauna constantă, e drept.

Maria Cîrjă:  Marea nemulțumire a fermierilor, de peste 20 de ani de când lucrez în agricultură, este, și ne-am obișnuit cu ea – nu că nu ar fi adevărată – lipsa banilor. Când își cumpără un produs, fie sămânță, fie pesticid, cer credit. De exemplu, toate vânzările de semințe, de îngrășăminte, de pesticide, sunt pe credit. Noi nu vindem cu banii jos niciun sac de porumb sau niciun gram de produs de protecția plantelor. În general input-urile sunt pe credit. Caz în care există dobândă. Dar întorcându-mă la situația agriculturii, este o dezvoltare vizibilă și, să spunem aşa, colegii noştri din alte țări care vin în România o dată pe an simt lucrul acesta și-l văd. Fermierii au cunoștințe mai multe, știu să-și aleagă produsele, fermierilor le place să aibă tractorul cel mai bun, mașina cea mai bună, combina cea mai bună, pentru că toate investițiile astea pe care le fac, de fapt, sunt regăsite în producțiile obținute la hectar. Nu se mai abat de la a cumpăra o sămânță de calitate. Agricultura României este pe drumul cel bun, și asta o spun vânzările noastre, care cresc în fiecare an cu 10-15%, aș putea să spun, la semințe. Deci, asta ce înseamnă? Că agricultorul vrea hibrizi cu potențial mare de producție. Și ca să ai un potențial mare de producție, acea sămânță are nevoie de o pregătire a terenului corespunzătoare, de fertilizanți, nimic nu crește fără mâncare, are nevoie să combați buruienile, are nevoie să combați dăunătorii și bolile. Agricultura din România, aș putea spune, 60% este agricultură de performanță.

În 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, a fost o revelație. Imediat, ne imaginam că totul se va derula rapid și că vom fi tratați precum celelalte țări membre. Dar știm foarte bine că subvenția primită de fermierii români nu este la nivelul subvenției din Franţa sau din Germania, iar contribuția ţării – poate știți mai bine – este aproximativ la fel. Așadar, și aceasta poate să fie o cauză a faptului că ne dorim să avem o agricultură dezvoltată, ne uităm la țările dezvoltate, dar, din păcate, nu avem parte de aceleași resurse.

Un mic producător de vin, cândva, în viitor

Reporter: Agricultura nu-i ușoară. Dumneavoastră faceți mult teren, sunteți plecată destul de mult de acasă. Probabil, vi s-a întâmplat să lipsiți de acasă cu săptămânile…

Maria Cîrjă: Vreau să vă spun că am de ce să mă întorc acasă. Am o fată extraordinară, acum are 15 ani, ne pregătim de liceu. Este atât de matură, încât mă susține, și nu de acum, ci de mic copil este alături de mine și chiar îmi dă sfaturi. Iris este o minune care mi s-a întâmplat în viață. Îmi doresc un pic mai mult timp să petrecem împreună. Dar și aşa, atunci când îl avem, suntem sută la sută una cu cealaltă și compensăm. Am avut noroc de o doamnă care și acum este cu noi, de 15 ani, care a suplinit lipsa mea de acasă și care, aș putea spune, este a doua mamă a lui Iris.

Reporter: Uitându-vă în urmă, aveți regrete, dar bucuria cea mai mare care ar fi?

Maria Cîrjă: Regrete n-am, cred că totul s-a întâmplat la momentul potrivit. Chiar nu văd ceva ce aș fi vrut să fac mai repede decât s-a întâmplat. Totul a mers ca la carte. Iar cea mai mare bucurie a mea este copilul, Iris.

Reporter: Ce ați vrea să mai faceți, ce vă doriți de aici înainte, v-ați gândit?

Maria Cîrjă: Pe termen scurt, aș putea să spun că-mi doresc ca acest nou nume, Corteva, să devină cunoscut – am spus pe termen scurt, într-o lună-două efectiv să uităm de DuPont, să uităm de Dow, să uităm de Pioneer. Corteva este  compania care va trebui să fie pe buzele tuturor celor care-şi doresc sămânță și produse de protecție a plantelor.

Pe termen lung, îmi doresc să am o pensie lungă și frumoasă, undeva într-o plantație viticolă, să am un conac mic în vie, că-mi place vinul și-mi place să colecționez vin, dar cred că mi-ar și plăcea să produc vin. Deocamdată, degust și colecționez vinul făcut de alții. Vinul este o poveste frumoasă care se poate termina într-o sticlă frumoasă. Dar ăsta este un vis care nu știu dacă se va realiza neapărat, dar îmi place să mă gândesc la el.

Interviu publicat în Revista Fermierului nr.10 (162) / 1-14 iunie 2018

În prezent, agricultura traversează un moment revoluționar, fiind astăzi condusă de date și de IT datorită soluțiilor ag-tech. Inovația tehnologică este motorul din spatele agriculturii de precizie, astăzi fermierii căutând constant instrumente mai eficiente pentru munca lor și folosind din ce în ce mai mult IT-ul pentru a spori producția și a-și maximiza resursele. Dezvoltarea dronelor și a tehnologiei imagistice avansate, a roboticii, a senzorilor și a programelor software aduce schimbări majore în agricultură. Cu soluțiile ag-tech, fermierii pot primi în timp real date despre problemele din câmp. „Folosind tehnologia, tot ceea ce un fermier are de făcut e să trimită o dronă sau să facă o poză printr-un satelit și să adauge senzori să vadă dacă recolta are nevoie de apă sau de fertilizator, apoi primește o avertizare în cazul în care există pericolul unor dăunători. Companiile de protecția plantelor care vor să își păstreze avantajul competitiv nu au cum să ignore acest trend și e important să fie proactive, să profite de oportunitățile oferite de tehnologie. Pentru a ține pasul, ele trebuie să fie capabile să furnizeze o ofertă cât mai cuprinzătoare, care să confere o importanță și mai însemnată fermierilor și să răspundă dorinței lor de a spori recolta folosind resursele necesare la maximum”, ne-a spus Dimitris Drisis, CEO Adama Agricultural Solutions pentru România și Republica Moldova. Pe plan mondial, în ultimii ani, investițiile în agricultura de precizie, în biotehnologii, automatizare, robotizare au depășit zece miliarde USD.

Soluțiile ag-tech, siguranța fermelor

Reporter: Din ce în ce mai mult, astăzi, vorbim de agricultură inteligentă, agricultură de precizie. Cum se vede, în momentul de față, agricultura mondială?

Dimitris Drisis: În agricultura globală, este un trend foarte puternic de a o mecaniza. Este un nivel foarte mare de investiții care se concentrează la această oră în ag‑tech, această agricultură condusă de date şi de IT. Poate este o exprimare prea futuristă, dar adevărată, mergem către un viitor al farming-ului fără fermieri. Ne îndreptăm spre un viitor în care o fermă situată în Noua Zeelandă va putea fi coordonată din România.

Trei elemente au catalizat în ultimii ani investiții de peste 10 miliarde USD. Primul este agricultura condusă de date, de IT, al cărei principal scop este de a produce mai mult, cu input-uri mai puține. Principalul vector al acestei situații este lipsa mâinii de lucru. A fi fermier, a face agricultură fără prea multă mână de lucru angajată, aplicarea input-urilor şi a soluțiilor de protecție a plantelor numai atunci când este necesar, la momentul oportun, şi aplicarea fertilizanților în mod personalizat, bazat pe fertilitatea specifică fiecărei porțiuni de sol, așa se vede agricultura în anii următori.

Al doilea factor este determinat de atenția autorităților cu privire la produsele fitosanitare, în special în Uniunea Europeană, unde regulile sunt din ce în ce mai stricte și orice investiții care determină fie reducerea dozei de substanțe de protecția plantelor, fie creșterea eficienței lor la o calitate constantă sunt căutate, iar companiile investesc puternic în aceste tehnologii noi.

A treia dimensiune este o oarecare ineficienţă a lanţului de distribuţie, nu neapărat în Europa, pentru că agricultura produce materie primă, şi de la producerea materiei prime până la transformarea ei şi consumarea ei în alimente trebuie să se gândească cineva la lanţul logistic, iar o mare parte a producției, datorită neoptimizării lanţului logistic, este pierdută la mijloc. Cu cât te uiți mai spre vestul continentului sau al lumii, cu atât mai mult aceste pierderi se produc la raftul magazinului, 20-30% din hrana produsă, iar când te uiți spre est, în lumea în curs de dezvoltare, Asia, Africa, aici pierderile majore se petrec între fermă şi punctul de consum în familie, în general, din cauza capacităţilor slabe de a produce, poate că nu neapărat de a produce, cât de a conserva hrana.

Reporter: Forța de muncă este o problemă în întreaga lume, se pare. Spuneți că lipsa forței de muncă duce spre tehnologizare, mecanizare, spre agricultura inteligentă. Aveți vechime în agricultura românească, din poziția de manager al unei companii furnizoare de produse pentru protecția plantelor. Sunt pregătiți fermierii români pentru o astfel de agricultură, dominată de IT, drone, GPS?

Dimitris Drisis: Experiența mea arată că sunt trei tipologii de agricultori în România. Una foarte profesională, în care fermele se pot compara și pot fi competitoarele celor mai bune ferme din vestul Europei sau din Statele Unite. Apoi, la polul opus, sunt fermele de subzistență, foarte multe în centrul țării, în care fermierii, pentru a reuși să supraviețuiască, combină atât cultivarea terenurilor, cât și creșterea animalelor, sunt exploatații de mici dimensiuni. Mai există o agricultură, care este undeva la mijloc și unde, practic, cei care dețin fermele se ocupă și de alte activități fără legătură cu agricultura. Dar această agricultură care este la mijloc, probabil, o să dispară în următorii ani, cred eu că se va consolida cu fermele mari din prima categorie.

România are o infrastructură IT şi de telecomunicații foarte dezvoltată, avem unul dintre cele mai rapide interneturi din lume, deci se așteaptă ca fermierii, cei profesioniști, să adopte noile tehnologii într-un ritm alert şi se spune că în lume poți să promovezi, poți să implementezi agricultura, noua agricultură, noua paradigmă, dacă există un retur pe investiție de 1 la 3. În momentul când vorbești cu fermierii profesioniști şi le explici foarte clar că fiecare euro investit le aduce trei profit, atunci șansele sunt clare şi mari de a vedea acești fermieri profesioniști adoptând noile tehnologii. Am văzut în toate domeniile această rată accelerată de adoptare pe toate categoriile de input-uri, pe semințe, pe protecția plantelor, am văzut-o pe agricultura de precizie, dar va lua un anumit timp până când ea se va difuza până la ultimul fermier. Însă... este în curs.

Fermierii mici, care combină vegetalul cu zootehnia, în special cei din Transilvania, poate că nu vor fi „atinși” de noua tehnologie prea curând şi probabil că vor rămâne cumva cantonați într-un mod „mai tradițional” de a produce, în conotație cu specificul românesc.

O să fac un comentariu un pic sensibil. Agricultura, teoretic şi practic, este o activitate economică care ar trebui să se autosusțină. Ideal, ea nu ar avea nevoie de subvenții și, practic, planul pe care trebuie să ni-l facem sau modul în care am gândi agricultura românească, care este una totuși performantă, ar fi cumva în afara paradigmei subvențiilor. Subvențiile ar trebui doar să canalizeze ce să facă fermierii, ce culturi să adopte şi probabil că subvențiile nu mai au vocația de a păstra oamenii, de a fixa oamenii în zona rurală, așa cum, probabil, o făceau în anii ’80 sau ’90 la început. În acest context, dacă aș fi eu fermier, m-aș gândi în primul rând cum mi-aș putea face operațiunile, activitatea cât mai competitivă, pentru a face față și contextului european, dar și contextului mondial. Și cunosc exemple clare de țări în Uniunea Europeană care, pentru faptul că agricultorii s-au focalizat la sfârșitul anului pe primirea acestor subvenții, practic țesutul agricol a fost destructurat. A luat, probabil, 10 – 20 de ani ca să mutăm fermierii într-o mentalitate de agricultură subvenționată şi s-ar putea să ne ia mai mult de o generație în acest caz pentru a ieși din această mentalitate.

Asocierea, pentru a controla prețul de vânzare al producției și nu pentru input-uri mai ieftine

Reporter: În toate țările Uniunii Europene, fermierii sunt organizați în cooperative. Fermierul român, într-un viitor nu prea îndepărtat, credeți că mai poate rezista pe o piață competitivă, comună, singur, fără a face parte dintr-o formă de asociere?

Dimitris Drisis: Asocierea este viitorul, însă nu văd în asociere simplul fapt că acei fermieri se vor uni și vor negocia la comun achiziționarea input-urilor. Adevăratul interes al asocierii trebuie să fie vânzarea producției și la ce preț o vor vinde. Input-urile sunt, probabil, pentru agricultor, 10-20% din total costuri. Dar spre ce culturi ne orientăm cu predilecție în ferme? Și, practic, trebuie să ne și specializăm, să vedem ce cultură funcționează mai bine într-o anumită fermă, în funcție de situația solului, de condiţiile pedoclimatice și, nu în ultimul rând, odată ce avem producția, să putem s-o negociem la vânzare ca agricultori, optimizându-ne veniturile. Avem exemple în alte țări occidentale, Franţa, Germania, în care cooperativele sunt structuri cu mii de salariați. Lucrează sute de mii sau milioane de hectare de cultură mare, au fabrici de lapte, au zeci de mii de animale, au și branduri puternice, pe care le valorizează la raft în supermarket, atunci când nu-și vând ei, spre exemplu, laptele. Putem oare compara fermierul care-și mulge vaca și vinde laptele oricum, cuiva care e dispus să-l cumpere, cu fermierii care sunt împreună şi care-şi administrează împreună un brand de lapte puternic pe care-l impun la raftul magazinelor? Cum credeți că este mai bine?

Adevărata întrebare pe care trebuie să ne-o punem în asociere este ce se întâmplă cu output-ul, ce se întâmplă cu producția, nu ceea ce se întâmplă cu input-urile, cu ceea ce generează costuri. Dacă aș fi fermier, parcă nu m-aș concentra neapărat pe asocieri, pe cooperative, pentru a-mi optimiza costurile la input-uri, dar aș fi, în mod cert, incitat și interesat să mă asociez pentru a-mi controla prețul de vânzare al producției şi pentru a fi mai profitabil.

Adama, pregătită pentru reglementările UE privind PPP

Reporter: Referitor la protecția plantelor, domeniul în care activați este afectat de faptul că Uniunea Europeană impune tot felul de măsuri restrictive, interzicând în ultima vreme folosirea multora dintre substanțele active cunoscute și utilizate de agricultori de-a lungul timpului?

Dimitris Drisis: Cu toții în Europa suntem afectați de aceste rigori şi vom continua să fim. Suntem, asta e realitatea, o industrie cu reglementări foarte puternice și trebuie să urmărim aceste normative internaționale, comunitare, pentru că asta e legea. Aceste reguli protejează interesul consumatorului, iar noi, ca industrie, trebuie să răspundem acelorași imperative.

Uitându-ne însă la viitor, voi folosi exemple din alte industrii. Au existat sau sunt companii care vând petrol și sunt industrii care au ieșit din businessul de petrol, dar au rămas în energie investind în domenii conexe: în gaz, în energia eoliană, în energia solară, iar aceste schimbări în aceste companii au fost determinate și de legislația internațională, dar și de cererile consumatorului care are grijă de cum și ce consumă. Se așteaptă ca și industria de protecția plantelor să fie în aceeași paradigmă. Probabil că se vor substitui substanțe active care necesită doze mai mari pe hectar cu alte substanțe active cu doze mai moderate, vom folosi noi metode care ne vor determina să reducem substanța, cantitatea de produs utilizată la hectar. Agricultura de precizie ne ajută, ne dă metode în acest sens și, probabil, vor apărea și alte metode complementare chimiei convenționale. Vorbim de substanțele biologice, de măsuri paleative, precum utilizarea pe scară mai largă a biostimulatorilor, care îmbunătățesc sistemul imunitar al plantei și, deci, oferă o protecție mai bună stării fiziologice a plantei. Putem să luăm un exemplu din familiile noastre, în care o mamă, în loc să dea o aspirină copilului răcit, preferă să-i dea o doză de vitamina C înainte să răcească. Iar această nouă situație, acest nou context, probabil că va crea premisele unor noi principii ale modului în care noi gestionăm protecția plantelor. Ca industrie, ne vom schimba, bineînțeles, dar asta va schimba și modul de a fi fermier, de a face agricultură.

Reporter: Adama, compania pe care o conduceți, este pregătită pentru aceste noi reglementări ale Uniunii Europene?

Dimitris Drisis: Cele mai multe companii de dimensiunea noastră, ca și Adama, s-au pregătit pentru aceste schimbări cu mult timp înainte ca ele să intervină și continuă să se pregătească. În fiecare an, noi ne pregătim cu o proiecție de cinci ani, iar când se anunță o inovație, în portofoliu o proiectăm pe 10-15 ani înainte. Iar astăzi deja ne pregătim și vedem cum va fi situația în 2022 sau 2023. Rolul departamentelor noastre de omologare nu este numai de a apăra produsele care sunt deja înregistrate în piață, ci și pentru a asigura produsele din portofoliul companiei în anii care urmează. Iarăși voi folosi o paralelă cu alte industrii. Era o discuție amuzantă acum câțiva ani, când evocam posibilitatea de a avea camioane fără șofer. Iar la această oră am trecut de la glumă la lucruri serioase, s-a anunțat că în Statele Unite, în perioada următoare, sunt puse în pericol peste două milioane de locuri de muncă din breasla conducătorilor de autocamioane, pentru că aceste tehnologii apar, pentru că, iată, un tractor fără șofer a început să fie o realitate. Același lucru, și cu surse alternative de energie. Gazul natural, energia eoliană, energia solară vor înlocui clar dieselul și toate firmele care promovează sau care au promovat tehnologia diesel acum se uită la aceste tehnologii, pentru că ele pregătesc viitorul. Ca o companie responsabilă, și Adama va face la fel.

Reporter: Adama face parte dintr-o asociaţie dedicată industriei în care activați, AIPROM - Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România.

Dimitris Drisis: Suntem membri activi. Suntem foarte mândri de reușita proiectului SCAPA, care a fost generat în cadrul asociației. Acest proiect a cunoscut un real succes în România. Sistemul de Colectare a Ambalajelor de Pesticide al AIPROM este un mecanism de colectare, transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje din plastic, metal și hârtie, provenite de la produsele de protecția plantelor (PPP) importate sau produse în România de către companiile care susțin sistemul. Toate serviciile de colectare prin SCAPA sunt gratuite atât pentru fermieri, cât și pentru distribuitorii produselor, cu respectarea strictă a condițiilor de preluare ale sistemului. Implementarea SCAPA este organizată și susținută financiar în mod integral de companiile membre AIPROM și de companiile participante la sistem.

Reporter: Suntem în anul 2018 și totuși încă avem probleme cu produsele contrafăcute.

Dimitris Drisis: E ceva ce foarte greu se va opri sau, poate, niciodată. Am venit în România în anul 2009, pentru prima oară, și am văzut acest fenomen. După criza financiară, o criză generalizată care a afectat mai multe domenii, nu numai agricultura, după 2008, foarte mulți fermieri și foarte mulți distribuitori de input-uri au avut probleme financiare, am văzut o recrudescență mare a produselor contrafăcute în acea perioadă. Și la vreo 9-10 ani după aceea, cu progresele macroeconomice pe care le-a realizat România, cu inițiativele conjugate ale AIPROM cu firmele membre, și a fost și un suport din partea statului, poliția s-a implicat destul de mult, am sentimentul că aceste probleme s-au redus în mod semnificativ, nu mai sunt așa de pregnante ca atunci.

Din nefericire, în viața de zi cu zi ne întâlnim și noi foarte des cu produse false, fake-uri, care pot apărea oriunde: în cosmetice, în produsele de uz curent, în electronice. Privind totuși industria noastră, ne-am dat seama că nu este cea mai vitregită și că s-au făcut niște progrese mari în a stopa acest fenomen. Iar fermierii nu mai sunt aceiași nici ei, au evoluat. Și când văd ceva suspicios, și ei se activează: sună industria, sună poliția, sună presa... nu pun „batista pe țambal”. Acum zece ani, și cu anumite suspiciuni privind veridicitatea unui produs, tot îl foloseau. Acum, se uită să vadă: să fie dintr-un circuit fiscalizat, cine l-a distribuit, ce s-a întâmplat cu el, ca să fie sigur că au rezultat. Fermierii nu mai sunt aceiași chilipirgii care existau înainte, ne mai sună și pe noi: „Uite, am primit produsul ăsta cu un preț foarte mic, cu o etichetă care nu mi se pare în regulă, ce părere aveți? Puteți să-mi confirmați lotul?”. Și așa mai departe. Acum nouă ani, nu era așa o situație, iar fermierii au evoluat de atunci. Nu se mai întâmplă așa.

„Fermierul român trebuie să trateze agricultura ca o afacere adevărată”

Reporter: Se tot vorbește de schimbările climatice. Din nou, agricultura s-a confruntat cu o vreme atipică. Cum s-au comportat culturile care au beneficiat de produsele companiei Adama?

Dimitris Drisis: Încă a rămas un semn de impredictibilitate asupra vremii în agricultură. Însă, ca o companie responsabilă, trebuie să fim acolo, să fim pregătiți când vremea se schimbă. Am fost avertizați, am știut că, de exemplu, primul tratament cu fungicide la cereale ar fi putut fi pierdut anul acesta, din cauza condițiilor climatice. Am încercat ca în aceste condiţii extreme să ne pregătim cu soluții de protecția plantelor care să ajute fermierii în locul acestei verigi pierdute din cauza vremii. Vremea niciodată nu va fi constantă, nu există un an la fel ca altul. Vremea se schimbă, iar noi trebuie să ne adaptăm. Ceea ce trebuie să facem, responsabilitatea noastră de furnizor de produse de protecție, este să ne pregătim cu soluții adecvate și să le comunicăm în timp util fermierilor.

Reporter: Despre rezultatele companiei în anul trecut și despre portofoliul de produse, ce ne puteți spune?

Dimitris Drisis: 2017 a fost un an de mare succes, Adama România impunându-se printre cele mai profitabile companii, printre cele mai performante din cadrul grupului. Am realizat o cifră de afaceri cu circa 17% mai mare decât în 2016, obținând peste 200 de milioane de euro, anul trecut.

La nivel global, în 2017, din cauza constrângerilor impuse de legislația europeană privind libera concurență, după ce ChemChina a cumpărat Syngenta, compania noastră mamă fiind ChemChina, a trebuit să renunțăm la o bună parte din produsele din portofoliul nostru. Partea bună a situației a fost că Adama a trebuit să renunțe la produse din portofoliu, însă am fost compensați cu produse care veneau din portofoliul companiei Syngenta, pentru această pierdere datorată contextului normativ. De aceea, businessul nostru continuă să fie foarte consistent, substanțial, pozitiv în primele două trimestre ale anului 2018. Așteptăm multe produse noi în anii următori, 2019-2020.

Reporter: În final, ce sfaturi aveți pentru fermierul român?

Dimitris Drisis: Mereu le spun fermierilor români că sunt norocoși pentru că fac agricultură într-o țară foarte competitivă. România este o mare țară  agricolă în Europa. Fermierul român trebuie să trateze agricultura ca pe o afacere adevărată. Ăsta este următorul nivel pentru fermieri. Să ai niște rezultate financiare, o contabilitate în regulă, să ai specialiști, profesioniști în fermă, oameni pe care să te poți baza. Să calibrezi contul de profit și pierdere, să-ți calibrezi costurile, să-ți calibrezi profiturile. Pentru că acest comportament serios, asumat, va deschide calea finanțărilor de anvergură pentru ferme.

Acum patru ani, fermierii aveau mari dificultăți în a obține un credit de orice natură. Acum, creditul a început să curgă către ferme și, astfel, având acces la bani, pot fi mult mai competitivi și pot da o șansă în plus afacerii lor. Însă pentru a primi acești bani, ei trebuie să convingă finanțatorii, băncile, IFN-urile că ferma lor este o afacere solidă. Prin urmare, pe agricultorii români îi sfătuiesc să trateze ferma ca pe un adevărat business, cu nimic diferit faţă de orice alt business. Așa cum și noi tratăm, în Adama, businessul, totul e foarte serios. Exact la fel.

Pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare se vor utiliza numai produse de protecție a plantelor omologate în România, pentru cultura, agentul de dăunare și doza pentru care au fost omologate, anunță Ministerul Agriculturii printr-un comunicat de presă.

Toate produsele omologate se găsesc în baza de date PESTEXPERT, care poate fi accesata pe link-ul: www.madr.ro, Secțiunea Fitosanitar. Iată și pașii de urmat pentru accesarea programului: - Fitosanitar: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar.html; - Adrese web (josul paginii): https://aloe.anfdf.ro/; - “Continue to this website (not recommended)”. Se completează căsuțele: utilizator:„guest”; parola:„guest”; Căutare.

„Inspectorii fitosanitari din cadrul oficiilor fitosanitare județene emit buletine de prognoză și avertizare care conțin recomandări privind efectuarea tratamentelor fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor din culturile agricole”, spun specialiștii MADR. „Aceste buletine sunt difuzate către instituțiile locale și fermieri, iar informațiile conținute de acestea pot fi solicitate de către toate persoanele interesate. Înainte de începerea aplicării tratamentelor, vă recomandăm să verificați dacă produsele care vor fi folosite sunt de calitate și provin din ambalaje care au indicații clare privind conținutul și natura produselor de protecție a plantelor”.

În combaterea agenților de dăunare din culturile agricole, o importanță deosebită o are evaluarea stării fitosanitare a culturilor. În baza evaluării făcute, corelată cu condițiile climatice existente, faza fenologică a plantelor și biologia agenților de dăunare identificați, se stabilesc schema de tratament și momentul aplicării, informează Autoritatea Națională Fitosanitară.

Tratamentele foliare ale culturilor agricole au un rol însemnat în dezvoltarea plantelor, deoarece contaminarea acestora determină încetinirea proceselor metabolice ale plantei și, în cele din urmă, scăderea cantitativă și calitativă a producției.

Se recomandă efectuarea de tratamente preventive in scopul reducerii surselor de infecție și pentru evitarea pierderilor economice.

În pomicultură la speciile semințoase (măr, păr etc.), la această dată se recomandă efectuarea tratamentelor pentru combaterea foculului bacterian (Erwinia amylovora), a rapanului (Venturia inaequalis), a făinării (Podosphaera leucotricha), a moniliozei (Monilinia fructigena), a gărgăriței florilor de măr (Anthonomus pomorum), iar pentru speciile sâmburoase (prun, cireș, vișin, cais, piersic, nectarin etc.) se recomandaă tratament pentru combaterea: moniliozei (Monilinia laxa), împotriva deformării frunzelor (Taphrina deformans) etc.

Fluctuațiile de temperatură, umiditatea relativă a aerului, roua, densitatea mărită a plantelor/mp, fertilizarea excesivă cu azot, cultivarea de soiuri sensibile sunt factori care favorizează apariția bolilor foliare în culturile de cereale păioase.

Astfel, la cerealele păioase (grâu, orz etc.) recomandăm tratamente fitosanitare pentru combaterea fuzariozei, a făinării, a septoriozei,a  ruginilor și a dăunătorilor (afide, ploșnița cerealelor-adulți hibernanți).

La rapiță se vor efectua tratamente pentru combaterea următorilor dăunători: gândacul lucios (Meligethes aeneus), gărgărița tulpinilor (Ceuthorhynchus napi) etc.

Culturile înființate cu semințe tratate cu neonicotinoide sunt intens monitorizate, luându-se toate măsurile pentru eliminarea oricăror riscuri care să afecteze familiile de albine și mediul înconjurător.

Sămânța tratată se va utiliza numai în zonele și pe suprafețele cu infestare foarte puternică a dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticollis, Agriotes spp. Phyllotreta spp. şi Phylloides spp;

Parcelele însămânțate cu sămânță tratată vor fi marcate cu plăcuțe de avertizare.

Însămânțarea se va efectua cu semănători dotate cu echipamente care să asigure reducerea riscului (deflectoare), respectând buna practică agricolă.

După însămânțare, în momentul controlului nu trebuie să se depisteze sămânță tratată neîncorporată în sol.

În contextul afirmațiilor făcute atât de Daniel Ciobanu, cât și de Dimitrie Muscă, cu privire la calitatea îndoielnică a unor produse de protecția plantelor comercializate în România, Hildo Brilleman, Head of North West, Central&East Europe al Arysta LifeScience a precizat că în cazul achizițiilor de pesticide originale, dar la care s-au constatat probleme (cantități mai mici de substanță activă), el recomandă o colaborare mai strânsă cu fabricantul, astfel încât să se constate dacă reclamația este corectă sau nu.

Brilleman a mai spus că ține de producătorul agricol să se asigure că pesticidul achiziționat este unul original, în condițiile în care, de multe ori, se caută „o afacere bună”, adică substanțe produse în China sau contrafăcute.

„Condițiile actuale de piață, cu prețuri mici ale bunurilor de proveniență agricolă, cu veniturile fermelor aflate în scădere, înseamnă că mulți fermieri caută o «afacere bună». Bineînțeles, nu-i condamn. Dar asta înseamnă că sunt o serie de furnizori sau distribuitori care încearcă să vină cu o «afacere bună». Fie că vorbim de falsuri sau de produse formulate în China, până la urmă ține de fermier să se asigure că obține produsul original. Iar atunci când obține produsul original și are o problemă cu el, atunci există întotdeauna o soluție să colaboreze cu producătorul, astfel încât să verifice dacă reclamația este corectă sau incorectă”, a afirmat Hildo Brilleman.

La rândul său, Richard Matei, commercial director Balkans al Arysta LifeScience a precizat că nu știa că lucrurile semnalate de Ciobanu și Muscă au devenit un fenomen în România, precum și că firma pe care o reprezintă nu avut nicio reclamație în acest sens.

El a precizat totodată că este surprins de fenomen, în condițiile unui proces de trasabilitate foarte clar impus fabricanților de pesticide și a afirmat că dacă sunt astfel de probleme de încredere în piață, crede că nu este un lucru foarte dificil pentru compania acuzată de fraudă să afle unde este problema.

„Nu știam că e un fenomen; accidente se întâmplă în orice domeniu, oricând. Din punctul nostru de vedere, să luăm niște exemple de produse. Suntem o companie cu o prezență solidă în graminicide. Acestea sunt erbicide și este foarte ușor să-ți dai seama dacă efectul este unul satisfăcător sau nu. Sunt două aspecte ale poveștii: unul tehnic și unul legal. Partea tehnică, în cazul erbicidelor, e una simplă: dacă ai reușit să dobori buruiana, produsul funcționează. Din punctul acesta de vedere acoperim astăzi niște sute de mii de hectare bune în România și n-am avut nicio plângere în care un fermier să ne contacteze, pe noi sau pe distribuitorii noștri, și să spună că au avut probleme de eficacitate cu produsele noastre.

„Din punct de vedere legal, cred că lucrurile sunt mai simple. Acolo, ca să omologhezi un produs, trebuie să demonstrezi, o dată, că funcționează tehnic, că din punct de vedere filieră, calitate, reziduuri, e sigur. Apoi, trebuie să dovedești că, din punct de vedere al compoziției, aceasta este una stabilă în timp și are o concentrație de substanță activă și alte componente încadrate într-un anumit interval definit pentru fiecare. Există o abatere legală acceptată, o toleranță foarte mică, care este definită prin niște norme FAO, aplicabilă la nivel global, iar Arysta nu e o companie care să fi avut vreodată astfel de probleme.

„Sunt surprins să aud de un astfel de fenomen. Procesul de trasabilitate este unul foarte clar. Fiecare lot de produs este codat și orice produs utilizat într-o fermă poate fi verificat. Există mostre în fabrică și se poate urmări până la sursă compoziția fiecărui produs. În principiu, dacă sunt astfel de probleme de încredere, cred că nu este un lucru foarte dificil pentru compania în cauză. Toate companiile fac asta. Să ai o trasabilitate logistică este un lucru pe care nu cred că este o companie pe care să n-o facă. Pentru fermierii respectivi este bine să contacteze companiile acelea, pentru că există mostre de produs în fabrică, în fiecare lot”, a declarat oficialul Arysta.

În plus, el a precizat că este mai bine ca fermierii să lucreze cu o companie care este prezentă în România, care are o echipă vizibilă, cunoscută, la care se poate suna, la care se poate merge la sediu, unde există personal specializat pentru discuții. Altfel, mai spune Matei, fermierii își asumă riscurile asociate consumului de pesticide produse ieftine.

„În general, riscurile de calitate pot fi legate de țara de origine, de locul de fabricație în sine, de fabrică. (...) Când faci o alegere, uneori îți asumi niște riscuri. Dacă mergi pe produsul cel mai ieftin, dar care vine de undeva și nu poți ști de unde vine, îți asumi un risc”, a conchis Matei.

Mai puțină substanță activă

Șeful CAI Curtici, Dimitrie Muscă, afirma nu demult că în urma testării unui pesticid a aflat că mai bine de 80 de grame de substanță activă lipsea dintr-un produs care ar fi trebuit să aibă 250 de grame, fiind îngroșată astfel lista nemulțumiților din ultima perioadă.

„Atenție la substanțele chimice pe care le folosiți. Am spus-o și la televizor: n-am putut să merg în judecată cu ei (n.r. - importatorii/producătorii de pesticide). O formulă care trebuia să aibă 250 de grame substanță activă pe litru de substanță comercială, a avut doar 168 de grame. N-am putut să merg mai departe dintr-un singur considerent: laboratorul care mi-a făcut analiza, nu era și acreditat în RENAR. Nefiind acreditat RENAR, din start pierdeam bătălia”, a declarat dr. ing. Dimitrie Muscă în cadrul conferinței RALF 2016. „Rezultatele au fost proaste. M-am adresat laboratorului Facultății de Agronomie din Timișoara. Prorectorul de acolo mi-a spus că face analiza cu maximă răspundere și responsabilitate pentru că este conștient că va ieși un război extraordinar”.

Tot în acest context, nu mai devreme de luna iunie a.c., Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, preciza că a descoperit mai multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și i-a acuzat pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Atunci, fermierul solicita ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și i-a invitat pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

„Sunt cinstiți furnizorii noștri de pesticide? Toți ne plângem că produsele lor nu au efect; găsesc ei contraargumente. Realitatea este că este ceva putred. Am putea sta la masă să descoperim. Chemăm institutele de cercetări să vină alături de noi, să ne susțină, pentru că au această calitate și au puterea să o facă, au expertiza necesară pentru a dovedi aceste lucruri. Dacă ne arată că nu avem dreptate, nu avem dreptate. De ce nu vorbim?”, spunea Daniel Ciobanu. „(...) Am luat numai ce este transparent: prospecte de pesticide de afară și prospecte de la noi. Am descoperit foarte multe inadvertențe: recomandări de produse, pentru aceeași substanță, în România de utilizează jumătate de litru și sunt tratatate toate bolile foliare, iar în Ungaria se foloește un litru sau 1,25 litri. Au omologat cantități mai mici să ni se pară prețurile mai atractive”.

Daniel Ciobanu a mai precizat că pesticidele pe care le-a verificat la momentul respectiv erau originale, iar proveniența era de la mai toți producătorii consacrați.

„Am avut probleme de la toți producătorii. Omologările de pesticide din România sunt mai mici decât omologările din Uniune; întrebați comisia de omologare. Sunt foarte mulți bani în joc și nu știm cine câștigă”, a conchis el.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată în raportul „Dependența de pesticide a Europei” realizat de cei de la Geenpeace în noiembrie 2015. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

Arysta LifeScience este o companie cu o prezență globală, specializată în comercializarea unui portofoliu inovator de produse de protecția plantelor și sănătate publică.

În ultimii zece ani, vânzările Diviziei BASF pentru Protecţia Plantelor au crescut cu 75%, iar în perioada 2015-2025, vânzările de vârf ale liniei de produse inovatoare vor atinge trei miliarde de euro, anunță reprezentanții companiei germane. Aceștia susțin că soluțiile centrate pe client sprijină succesul continuu în afaceri. Divizia BASF pentru Protecţia Plantelor oferă soluții inovatoare pentru agricultură, gazon și plante ornamentale, combaterea dăunătorilor și sănătate publică.

La începutul lui septembrie a.c., BASF a susținut o conferință de presă la sediul său din Ludwigshafen – Germania, eveniment în cadrul căruia compania a scos în evidență cele mai recente inovații ale sale pentru agricultori și strategia sa de dezvoltare viitoare, discutând, de asemenea, despre transformările și provocările actuale din agricultură. „Suntem în măsură să oferim clienților noștri soluții pentru respectarea cerințelor lor specifice, a declarat Markus Heldt - președintele Diviziei BASF pentru Protecţia Plantelor. Portofoliul nostru, produsele în curs de dezvoltare, capacitatea de a ne mișca rapid și de a înțelege nevoile agricultorilor ne asigură o poziție competitivă solidă. Piața agrochimică evoluează și noi urmărim în mod activ oportunitățile care decurg din eforturile de fuziune în curs de desfășurare, pentru a extinde zona noastră de acţiune și oferta competitivă.”
În ciuda volatilității macroeconomice actuale, piața agricolă rămâne extrem de atractivă. Tendințele globale care impun creșterea producției de hrană și a calității produselor alimentare rămân neschimbate. „Sarcina agricultorilor de a hrăni o populație în creștere, mai bogată și mai exigentă nu va deveni mai ușoară – cererea pentru tehnologii inovatoare, precum cele dezvoltate de noi, va continua să fie ridicată”, a afirmat Markus Heldt. Pentru a ajuta agricultorii și a crește pe această piață, BASF va continua să investească masiv în cercetare și dezvoltare, să consolideze linia sa de produse noi inovatoare și să se angajeze în parteneriate pentru a accelera dezvoltarea de noi tehnologii. „Vom extinde zona noastră de acţiune globală, asigurând în același timp profitabilitatea afacerii noastre și succesul pe termen lung. Noi considerăm că orientarea spre client și agilitatea, nu doar extinderea, sunt factori esențiali pentru creșterea viitoare a afacerii, dat fiind că cerințele agricultorilor se schimbă rapid”, a conchis șeful Diviziei BASF pentru Protecția Plantelor.

O nouă substanță activă cu efect fungicid, din sezonul 2018/2019

Linia actuală de produse noi inovatoare pentru protecția culturilor a BASF are noi candidați. Compania estimează că vânzările de vârf aferente produselor pentru protecția culturilor lansate între anii 2015 și 2025 vor totaliza trei miliarde de euro. Un exemplu este noua substanță activă cu efect fungicid a companiei, destinată culturilor de câmp, o inovație de care este nevoie urgentă și care să joace un rol vital în gestionarea bolilor și a rezistenței, începând din sezonul 2018/2019 și în anii următori. În prezent, în curs de înregistrare de către autoritățile europene, acest compus a demonstrat o performanță biologică remarcabilă împotriva unei game de agenți patogeni, precum și un profil favorabil în ceea ce privește reglementarea. „Activitatea noastră de protecție a culturilor a avut foarte mare succes în ultimii ani și a adus o contribuție importantă la veniturile BASF. În decursul ultimului deceniu, vânzările diviziei au crescut de la 3,3 miliarde de euro la 5,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creștere de 75%. Această performanță remarcabilă demonstrează că noi ne onorăm promisiunile”, a spus dr. Harald Schwager, membru al Consiliului Director al BASF SE. Creșterea vânzărilor a fost echilibrată între regiunile geografice și indicatorii de produs. Marja medie a profitului diviziei, realizat înaintea calculării dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării (EBITDA), de 25% în aceeași perioadă, a fost un indicator de performanță de top în industria agrochimică. „Aceasta confirmă importanța diviziei pentru Protecția Plantelor și contribuțiile acesteia în cadrul Grupului BASF”, a adăugat Harald Schwager.

Compania se străduiește în permanență să completeze ofertele sale tradiționale de protecție a culturilor, pentru a furniza agricultorilor tehnologii noi. MaglisTM, de exemplu, este realizarea cea mai semnificativă a BASF în domeniul agriculturii digitale. Lansate la începutul anului 2016, instrumentele din această platformă digitală oferă noi cunoștințe fundamentale și informații precise pentru sprijinirea fermierilor în gestionarea operațiunilor lor. MaglisTM ajută fermierii să colecteze, să interpreteze și să monitorizeze o serie de date referitoare la culturi, acțiuni ce vor avea ca rezultat o mai bună luare a deciziilor cu privire la modul de cultivare și de comercializare a culturilor.

Piață agricolă volatilă și mediu de afaceri dificil, BASF rămâne aproape de fermieri

Dezvoltarea unor soluții derivate din combinarea expertizei chimice și biologice reprezintă un alt obiectiv important al strategiei de creștere a BASF. Compania este una dintre puținele care pot oferi, de exemplu, un produs de tratare a semințelor cu un amestec format atât din compuși chimici, cât și biologici. Investiția în soluții biologice, care constau din organisme care apar în mod natural, sau extracte din plante, va oferi o serie de beneficii pentru agricultori, inclusiv disponibilitatea unor moduri de acțiune suplimentare, care pot conduce la o gestionare mai bună a rezistenței. Recenta deschidere a unui nou centru de cercetare și dezvoltare pentru preparate biologice și soluții de însămânțare la sediul central al diviziei din Limburgerhof va accelera în continuare dezvoltarea de noi produse în aceste zone.

Pentru restul anului 2016, BASF se așteaptă ca piața agricolă să rămână volatilă și mediul de afaceri să fie dificil. Pe baza evoluțiilor actuale, obiectivul financiar pentru divizia de Protecție a Plantelor în 2016 este să depună eforturi pentru a obţine același nivel de rentabilitate pe care l-a atins în 2015. „Personalul nostru din sectorul de vânzări va fi aproape de clienții noștri. Ne vom intensifica eforturile în domeniul vânzărilor, susținute de lansarea de noi produse și preparate. Schimbările conduc la noi oportunități de creștere a afacerilor și diferențiere. Putem privi înapoi cu mândrie la moștenirea de 100 de ani a BASF, cu realizări în furnizarea pe piață a unor soluții inovatoare pentru agricultori. Și mai important este să privim înainte și să fim parte a unei echipe de top în domeniu, care contribuie la modelarea și îmbunătățirea viitorului agriculturii moderne”, a concluzionat dr. Harald Schwager.